saptamana – glasul 7

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sâmbătă seara (glasul al 7-lea)

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă». 

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi 

Prihană nu este întru tine, Preanevinovată Fecioară. Fru­moasă şi cu totul Iară nici o pată eşti, Stăpână, precum a zis oarecând Solomon, cântându-te în Cântarea Cântărilor, cea aproape de Făcătorul tău.

Ca un trandafir cu bună mireasmă, ca un crin preacurat în mijlocul văilor lumii aflându-te pe tine Cuvântul Care a făcut lumea, întru tine S-a sălăşluit, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

A fost cufundat în portira preacuratelor tale sângiuri veş­mântul cel ţesut de Dumnezeu şi porfira cea împărătească – trupul însufleţit, prin Cuvântul, Stăpânul tuturor, Marie Prealăudată.

Tu, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Făcătorul, fară stri­căciune L-ai născut pe Dumnezeu Care S-a lăcut prunc. Minune străină, roaba Maică s-a tăcut Stăpânului, Nenuntită.

Cântarea a 3-a

 Irmosul: «Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoate- lucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».

Grăitorul de Dumnezeu pe tine carte însufleţită mai dinainte te-a văzut întru care a fost scris Cuvântul cu degetul Tatălui, pentru aceea, te rog, Fecioară, în cartea vieţii să fiu scris, rupând zapisul fărădelegilor mele.

Pe fine, minunatul Daniil munte te-a văzut din care S-a tăiat piatra, Hristos, Care a zdrobit, Curată, capiştile demonilor. Pentru aceasta te lăudăm pe tine, ca pricina tuturor bunătăţilor, noi, cei mântuiţi prin naşterea ta.

Slavă…

Porfira trupului ţesând-o împăratul a toate din preacuratele tale sângiuri şi pe aceasta fară stricăciune purtând-o, cu firea Dumnezeu şi muritor fiind, din pântecele tău a ieşit, Fecioară, având împărăţia veşnică.

Şi acum…

Ceea ce Iară dureri ai născut pe Dumnezeu şi nepătimaş, chi­nurile pătimaşei mele inimi cercetează-le, rogu-mă, cu cerceta­rea ta cea dumnezeiască, căci tu eşti lumii cercetare, Stăpână, aco­perământ şi apărare. 

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule lubitorule de oameni». 

Ca Fiu iubit şezând în sânurile cele înţelegătoare ale Tatălui, în sânurile tale Se aşează, ca Fiu al tău, Preacurată, Cel Unul născut şi întâi născut.

Pajişte cu multe flori te-ai arătat, grădină înmiresmată şi Rai înflorit suflând cu suflările dulci şi îmbătătoare ale harurilor tale şi alungând mirosul cel rău al lumii.

Slavă…

Din neam şi rădăcină împărătească, din ruda împărătească a lui David ca o frumoasă floare crescând, Stăpână, ai înflorit, împărăteasă, pe împăratul Hristos.

Şi acum…

Cântare davidicească îţi strigăm tie, Cuvioasă, cu bucurie: Bucură-te, munte gras şi sfânt, chivot de aur al sfinţirii celei înţe­legătoare.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Doamne Dumnezeul meu, dis-de-dimineaţă sculându-mă, mă rog Ţie: Dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina porun­cilor Tale îndreptează căile mele». 

Isaia te-a văzut pe tine, Fecioară, lege scrisă de degetul lui Dumnezeu Celui fără de început care poartă pe Dumnezeu Cu­vântul Cel fără de început, Care ne scrie pe noi în cartea vieţii.

Toiag care neudat ai odrăslit floarea nestricăciunii, pe Hristos, curăţeşte, Preacurată, inima mea care odrăsleşte gânduri rele şi stricătoare de suflet.

Slavă…

Uşa cea însufleţită prin care a trecut Dumnezeu, dă-mi mie să străbat cu lărgime de inimă şi cu bucurie uşa pocăinţei cea strâmtă şi calea cea îngustă.

Ridică-mă pe mine, cel adormit în patul păcatului, Stăpână, şi adoarme mişcările patimilor mele cu rugăciunea ta cea neador­mită şi trezeşte-mă din somnul cel greu. 

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înotând în valul grijilor lumeşti şi înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine, şi la fiara cea pierzătoare de suflet aruncat fiind, ca lona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte». 

Nu poate gura cea ritoricească a tâlcui în cuvinte minunea naşterii tale, Născătoare de Dumnezeu, căci singură zămislind în chip de negrăit pe Cel necuprins de Puterile cele de sus, ai năs­cut de la Duhul Sfânt, Preacurată.

Ca pe singura frumoasă, singura minunată între femei, cu totul neîntinată şi sfântă, cinstită şi nepătată şi mai curată decât toată făptura aflându-te pe tine Făcătorul, întru tine S-a sălăşluit.

Slavă…

Râuri de vindecări izvorăşti, Născătoare de Dumnezeu, Fe­cioară, şi opreşti bolile şi dai veselie celor ce te laudă pe tine cu credinţă, pentru aceea vindecă sufletul meu cel bolnav de păcate, ceea ce eşti bună, şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Privind la mulţimea milei tale, Fecioară, cad la tine cu la­crimi şi strig: Viaţa mea toată îndreptând-o, la slobozirea mea din cortul acesta, fii mie odihnă şi izbăvire.

 

Sedealna. Glasul al 7-lea

Doamne, noi suntem

Stăpână, mâniatu-S-a Fiul tău pe robii cei păcătoşi căci mila Lui noi am întors-o în mânie, dar tu trimite-ne nouă untdelem­nul Lui, Curată. îndură-te, Maica lui Dumnezeu, milostiv fă-l pe Cel Milostiv eu rugăciunile tale ca iarăşi să îi izbăvească pe cei robiţi.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».

O, taină înfricoşată şi străină! O, străină auzire! Că Dumnezeu Fiu al Fecioarei S-a tăcut nu în chip, ci în adevăr ca pe mine fiu al lui Dumnezeu să mă facă.

Cine a văzut vreodată sau cine a auzit ca o fecioară să ia în pântece, fără bărbat zămislind şi născând prunc? întru tine sin­gură, Stăpână, s-au auzit şi s-au tăcut cele neauzite.

Slavă…

Sus şi jos, în lung şi în lat, în toată făptura văzută, minunea naşterii taie, Stăpână, covârşeşte toate, căci mai presus de cuvânt pe Făcătorul L-ai născut cu trup.

Şi acum…

Munte mare între munţii sfinţi, covârşeşti prin sfinţenie pu­terile cereşti cele nematerialnice, din muntele cel înşelat al pier­zaniei, caută-mă, Curată, şi mă mântuieşte.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Rugul cel nears împreunându-se cu focul… ».

Cer nou te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, şi rai cuvân­tător, templu însufleţit, curat şi sfânt, palat curat al împăratului Iisus, biserică preaslăvită, căci pe Hristos în pântecele tău fară de strâmtorare cuprinzându-L, mai cuprinzătoare decât cerurile te-ai arătat, Fecioară.

Vedeţi neamuri şi minunaţi-vă cu dreptate şi vestiţi toate faptele minunate cu adevărat ale lui Dumnezeu căci în mâinile Fecioarei Cel pe care cerul nu II ţine este ţinut prunc, lucrarea mâinilor Sale, vrând să îi smulgă pe muritori cu mână atotputer­nică din mâna cea tiranică.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Chivot curat şi alabastru cu mir, sfinţirea cea înţelegătoare, aleasă şi preacinstită ai cuprins cu vrednicie mirul cel pregătit nu prin iscusinţă şi măiestrie omenească, Preasfântă, ci numai prin voinţa Tatălui şi venirea Duhului Sfânt.

Şi acum…

Focul cel nemistuit născându-l, Fecioară prealăudată, ai fost păzită, pentru aceea roagă-L pe Cel ce L-ai născut să mântuiască împreună cu cetele cele netrupeşti şi cu sfinţii pe credincioşii care cântă: Toate lucrurile Domnului pe Domnul Iăudaţi-L şi-L prea­înălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm…

Irmosul: «Rugul cel nears, împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu L-a făcut cunoscut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav; iar pe cei trei tineri iubirea de Dumnezeu i-a arătat cântăreţi nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii». 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului cel întru tot înţelept trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, locaş al Celui neîncăput, încăpere a Făcătorului tău cel nemărginit, pe tine te mărim». 

Acum minunate fă cu mine milele tale, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce mântuieşti pe cei ce nădăjduiesc în tine şi

păzeşte-mă ca pe lumina ochilor de demonii cei potrivnici şi de patimile mele, acoperindu-mă cu acoperământul aripilor tale.

Ceea ce ai născut pe Cuvântul care poartă toate cu voia, Născătoare de Dumnezeu, dă-mi şi mie să mă supun voilor lui, eu care m-am plecat la cele de jos şi sunt aplecat spre patimile tru­pului şi care mă supun viclenelor voiri ale celui viclean.

Slavă…

Nimeni din cei ce aleargă la acoperământul tău, de Dumnezeu slăvită, nu pleacă ruşinat şi întristat, pentru aceea şi pe mine, cel ce alerg la milele tale, miluieşte-mă, Fecioară, nădejdea mea, ca să te slăvesc pe tine pururea cu dor.

Şi acum…

Plecându-se spre nesfârşită milă, Cel ce voieşte mila nu ne-a trecut pe noi cu vederea, cei ce am căzut în prăpastia iadului celui mai de jos, căci din tine, Curată, întrupându-Se cu iubire de oameni, pe noi cei lepădaţi ne-a chemat iarăşi.

 

Prosomii. Glasul al 7-lea

Nu vom mai fi opriţi

Bucură-te, scară dumnezeiască, pe care S-a coborât Cel Prea­sfânt şi i-a izbăvit pe oameni din căderea cea de demult.

Bucură-te, raiul desfătării, Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai odrăslit în mijloc, fară prihană Fecioară, pomul vieţii în chip de negrăit.

Bucură-te, Maica Iubitorului de oameni Dumnezeu! Trimite asupra mea iubirea ta de oameni şi milele tale, Fecioară.

Tulburat de multe nenorociri, eu, robul tău, la tine cad, Năs­cătoare de Dumnezeu, vino şi mă mântuieşte.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Duminică seara (glasul al 7-lea)

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căruia acrostih este: «Cum voi trece cu vederea al şaptelea plâns?»

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

 Irmosul: «Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă». 

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Mă cutremur de osânda hotărârii, Fecioară, căci mai înainte de pedeapsă faptele mele amarnic mă osândesc, pentru aceasta mai înainte de a primi cercarea cercetării ce mă aşteaptă, mân­tuieşte-mă.

Golindu-şi toată tolba răutăţii, vrăjmaşul m-a rănit cu săge­ţile, pentru aceea, nesuferind muncile, la mântuirea ta scap, Mireasa lui Dumnezeu.

Slavă…

Cel ce pe Adam l-a plăsmuit, Preanevinovată, prunc nou din tine a fost văzut ca să înnoiască toată firea îmbătrânită în păcat şi la strălucirea de la început să o aducă.

Şi acum…

Ridică-mă pe mine, eel căzut în adâncul nenorocirilor, Marie fără de prihană, şi mă scoală degrab pe mine cel ce zac în boală, ceea ce singură eşti ajutorul grabnic al celor năpăstuiţi.

Cântarea a 3-a

 Irmosul: «Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelu- crător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale». 

îngreunat de cumplita povară a păcatului, precum mai înainte femeia gârbovă plecată la pământ şi eu la tine cad, Preanevino­vată, pentru ca, aşa cum Fiul tău a dezlegat-o pe aceea din legă­turile cele de mulţi ani, aşa şi tu dezleagă-mă din păcatele mele.

Lacrimile, topirea trupului, suspinul, florile pocăinţei, nici­decum, Fecioară, nu au arătat în mine rod pururea înfloritor, pentru aceea, furtuna deznădejdii, căzând asupra lor cu putere, le-a veştejit, Mireasa lui Dumnezeu.

Slava…

Iosif, biruind oarecând pe stăpâna cea desfrânată a plăce­rilor nelegiuite, a ajuns împărat strălucit al Egiptului, dar eu, cedând în chip fără de minte patimilor trupeşti celor multe, sunt stăpânit de păcat.

Şi acum…

Nu înceta, ceea ce eşti bună, a te ruga pentru lume, ca să iz­băveşti pe toţi cei ce te cinstesc pe tine de toată ameninţarea şi răutatea care acum se întâmplă, şi de năvălirea barbarilor, de prădăciune şi robie şi din chinuri de tot felul. 

Cântarea a 4-a

 Irmosul: «Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule, Iubitorule de oameni».

Om lăcându-Se asemenea nouă, Fecioară Maică, Fiul cel ne­cuprins al Tatălui a iubit ieftinătatea noastră, pe Care nu înceta a-L ruga, Prealăudată, ca şi noi să ne asemuini Lui.

Legi noi dând pe pământ Făcătorul, a început cu fericirile zicând că fericiţi sunt cei săraci, cei ce plâng, tară de prihană Fecioară, pe care roagă-te să le împlinim şi noi.

Slava…

Născându-L pe Dumnezeu muritorilor, Curată, întrupat din preacuratele tale sângiuri, roagă-L să mă izbăvească pe mine de patimi, de păcate şi de toată întristarea.

Şi acum…

Izbăveşte-ne pe noi de toată ameninţarea, Născătoare de Dumnezeu, şi de înfricoşătoarea osândă şi de focul cel veşnic care sunt gătite celor ce calcă poruncile lui Hristos.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Doamne Dumnezeul meu dis-de-dimineaţă sculându-mă, mă rog Ţie: Dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina porun­cilor Tale îndreptează căile mele».

Am auzit pe Proorocul zicând că în fiecare noapte voi uda aşternutul meu cu lacrimi şi m-am spăimântat, Preacurată, pentru aceea strig ţie cu credinţă: Dă-mi mie râuri de lacrimi ca să mă mântuiesc.

Rogu-mă, Fecioară, mintea şi sufletul şi trupul, pe care le-am omorât prin păcat, înviază-le, mintea, spre pocăinţă, trupul, spre osteneli vrednice, ca bucurându-mă, să te măresc pe tine.

Slavă…

Varsă-mi picăturile milei, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi curăţeşte păcatele mele cele multe şi semnele rănilor şi urmele lor până în sfârşit le şterge.

Şi acum…

Curg şuvoaiele cugetelor necurate din ticăloasa mea inimă, Născătoare de Dumnezeu, şi trimit mintii mirosul cel rău, dar pe acestea usucă-le, rogu-te. 

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca lona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte!».

Rob păcatului, din voia mea liberă, m-am tăcut în chip neno­rocit, Născătoare de Dumnezeu, dar către tine, Doamna mea, ri­dicând ochii sufletului cei înţelegători, mă rog să mă izbăveşti din robia patimilor.

Am stins sfeşnicul şi candela curăţiei cu faptele întunericului şi ale desfrânării, dar întorcându-mă către tine, cea Preacurată, mă rog cu lacrimi şi cu suspine, iarăşi aprinde-o pe ea.

Slavă…

Râu de haruri şi locaş al luminii celei nematerialnice fiind, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, umple de har mişcările minţii mele şi, izbăvindu-mă de noroiul întunecat al lumii, luminează-mă şi străluceşte-mă.

Şi acum…

O, chip străin! Cum prin trup se zădărniceşte dumnezeiescul chip al Stăpânului şi prin acelaşi cu trudă iarăşi se străluceşte! Această taină, Fecioară, este darul Celui născut din tine!

Sedealna. Glasul al 7-lea

Cel ce pentru mine ai răbdat

Pe Cel Atotmilostiv, pe Domnul, roagă-L pentru noi să izbă­vească sufletele noastre din toată capcana şarpelui. 

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit». 

Ca să mântuiască lumea, Stăpânul pentru milă din tine a venit, pentru aceea nu înceta nicicând a te ruga pentru noi toţi cei ce te lăudăm pe tine.

Fapta cea mai bună şi plină de virtute este cea ascunsă şi neştiută, pe care Dumnezeu în chip nevăzut o primeşte, învred­niceşte-mă şi pe mine acesteia să mă fac părtaş, Preabinecuvântată.

Slavă…

Greul păcatelor mele şi povara uşurează-mi-le, Fecioară, mie celui ce strig bunului tău Fiu: Dumnezeul părinţilor noştri, prea­înălţat şi preaslăvit eşti.

Şi acum…

Orice suflet cu post se întăreşte şi cu untdelemn se îngraşă şi cu lacrimile se adapă, Curată, pentru aceea te rog prin acestea luminează sufletul meu. 

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Rugul cel nears împreunându-se cu focul… ».

Nimeni dintre oameni nu este Iară prihană, Născătoare de Dumnezeu, chiar dacă viaţa lui ar fi numai o zi, iar eu, îmbă­trânind în păcate, nicidecum nu am urât toată răutatea. Pentru aceea miluieşte-mă şi înţelepţeşte-mă prin pocăinţă şi mă mân­tuieşte.

Dă-mi lacrimi de pocăinţă, Fecioară, ca un ghimpe de aur în ticălosul meu suflet, pe care să îl am în amintire neîncetat şi ca o nevoinţă pentru cuvinte şi fapte rele, căci tu eşti limanul celor înviforaţi, nădejdea şi ajutorul celor deznădăjduiţi.

Binecuvântăm pe Tatăl… 

Izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi pe mine, ticălosul şi nenorocitul tău rugător, Curată, clin primejdii şi nenorociri şi ispite de tot felul şi de boli, pe mine cel ce cânt: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…

Cum va usca pocăinţa, Născătoare de Dumnezeu, adâncul patimilor mele, dacă Hristos nu va arunca în mine focul cel înţelegător, pe care numai El, Fiul tău, ştie să îl arunce în suflete pururea, pe Acesta roagă-L să învrednicească de partea celor mântuiţi şi smeritul meu suflet.

Să lăudăm…

Irmosul: «Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai pe Dumnezeu l-a lăcut cunoscut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav, iar pe cei trei tineri, iubirea de Dumnezeu i-a arătat cântăreţi nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

 

Cântarea a 9-a

 Irmosul: «Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului cel întru tot înţelept trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, locaş al Celui neîncăput, încăpere a Făcătorului tău cel nemărginit, pe tine te mărim». 

Nepăzind nevătămat chipul pe care l-am primit de la Zidi­torul meu din iubirea Lui de oameni, m-am făcut plin de toată răutatea, ceea ce singură prin cuvânt ai primit pe Ziditorul şi fără stricăciune L-ai născut, mântuieşte-mă.

O, sfat vrăjmăşesc! O, îndemn al vrăjmaşului împotriva căruia a stat Născătoarea de Dumnezeu! O, nemăsuratele mele răutăţi, cărora le-am urmat în chip fără de minte şi m-am supus plăcerilor trupului şi am ajuns la pierzanie!

Slavă…

O, ce frică şi cutremur va fi, Curată, când Ziditorul va şedea să judece toate! O, cum voi vedea faptele mele rele amarnic osândindu-mi ticălosul meu suflet! Mai înainte de a ajunge la sfârşit, Fecioară, mântuieşte-mă!

Şi acum…

Ca dintr-un somn şi din multă beţie trezeşte-te din nepăsare, suflete al meu, lepădând lenea şi trândăvia şi scuturându-te de toată greaua şovăială chiar dacă te vei îmbunătăţi cu întârziere.

 

Prosomii. Glasul al 7-lea

Astăzi se gândeşte Iuda

Bucură-te, cer mai cinstit decât orice loc din lume prin stră­lucirea virtuţilor şi a harurilor dumnezeieşti, Fecioară, fiind îm­podobit cu stele, pe care ne-a răsărit nouă soarele dreptăţii şi care, prin lumina-i, a lucrat ziua cea neapusă spre mântuirea tuturor oamenilor, de Dumnezeu dăruită.

Bucură-te, Maică, singură fără de bărbat, care între maici ai păzit fecioria şi ai arătat cele ale maicilor, dar având firea fecioa­relor, iar aceasta este cea mai străină minune dintre toate minu­nile. Bucură-te, Fecioară, singură nestricată, ceea ce în feciorie ai născut, purtând cele ale fecioarelor, dar după firea maicilor, cea mai înfricoşată grăire a toate minunile.

Bucură-te, mirul cel mai înmiresmat; bucură-te, mirodenie de mult preţ; bucură-te, ceea ce pururea picuri tămâie din raiul cel înţelegător; bucură-te, nard dumnezeiesc; bucură-te, ceea ce ai născut din mireasma ta mirul cel de mult preţ, pe Hristos, prin Care se unge preoţia cea împărătească.

Pleacă urechea ta cea iubitoare de bine spre mine, cel ce mă rog, Preanevinovată, şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu amâna ajutorul tău, căci cu vicleşug vicleanul grăbeşte să mă piardă, mişcând inima mea spre patimi dobitoceşti, dar tu păzeşte-mă cu totul nepărtaş vătămării lui.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Luni seara (glasul al 7-lea)

Facere a lui Clement

Cântarea 1. Glasul al 7-lea

Irmosul: «Lui Dumnezeu Celui ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe cel căzut în stricăciune prin neascultare, pe strămoşul Adam înnoindu-l, ai născut pe Dumnezeu, Fecioară fără prihană.

Mintea mea cea omorâtă, înviază-o prin energia vieţii celei întrupate din tine cu adevărat, Maică fară de prihană.

Slavă…

Cei ce te binecuvintează pe tine cu credinţă sunt binecuvân­taţi de Dumnezeu în chip vădit, căci tu singură ai rodit, Mireasa lui Dumnezeu, roada binecuvântării.

Şi acum…

Pleacă urechea ta cea iubitoare de bine către mine, cel ce mă rog ţie, Prealăudată, şi dăruieşte-mi izbăvire din ispite şi din ne­norociri.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «întăritu-s-a în credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîn­cetat cu laude strigă cântând: Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te laudă duhul meu».

Pe tine, Fecioara, cort al mărturiei mai înainte Dumnezeu te-a arătat în chip dătătorului de lege în munte, căci te-ai tăcut cort al Celui ce pe toţi îi sfinţeşte.

A fost văzută venirea lui Dumnezeu celui nevăzut întru tine, Fecioară, în chip de negrăit, Curată, a Celui întrupat. Căci tu tron ai fost al împăratului a toate.

Slavă…

Pământ curat şi sfânt te cunoaştem pe tine, Fecioară, care ne-ai odrăslit nouă tără de sămânţă spicul cel minunat, care îi hrăneşte pe cei ce te fericesc pe tine cu credinţă şi cu dor.

Şi acum…

Dezlegare datoriilor dă-ne nouă, Curată Fecioară, cu rugă­ciunile tale de maică, ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cuvântul, Cel ce izbăveşte lumea din osândă.

Cântarea a 4-a

 Irmosul: «Auzit-am glasul tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne».

Auzitu-te-a pe tine Avacum, fără de prihană Fecioară, munte al Duhului strălucind în umbre, căci din tine Dumnezeu a fost văzut întrupat.

Minunată ftlându-te pe tine Mirele, strălucind de frumuseţe, întru tine S-a sălăşluit şi te-a tăcut pe tine Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Slava…

Poate poporul ortodocşilor să te laude pe tine, cea cu totul fără prihană, ca Maică a lui Dumnezeu, strigând împreună cu îngerul: Bucură-te!

Şi acum…

Ai schimbat, Stăpână, în binecuvântare blestemul lui Adam, născând nouă pe Hristos, către Care strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne!

Cântarea a 5-a

Irmosul: «De noapte mânecă duhul meu către Tine, Dumnezeule, pentru că lumină eşti şi poruncile Tale s-au făcut vindecări robilor Tăi, Iubitorule de oameni».

Templu sfinţit al Atotţiitorului te-ai arătat, căci aflând pân­tecele tău mai curat decât cerurile, Stăpânul întru tine S-a să­lăşluit, Curată Maica lui Dumnezeu.

îndrăgostit de bună cuviinţa ta, Doamnă, de strălucirea fe­cioriei tale, de plăcuta şi dulcea ta frumuseţe, Stăpânul întru tine, Fecioară, S-a sălăşluit.

Slavă…

Cei ce te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu, Maică Fecioară, să fie învredniciţi prin tine să dobândească desfătarea şi împărăţia cea veşnică, Preasfântă.

Şi acum…

Binecuvântată, slăvită Maică, nenuntită, sufletul meu cel omorât de păcate şi îngropat de neînfrânările patimilor înviază-l.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Iona din pântecele iadului striga: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm ţie: Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi!».

Frumuseţea sfinţilor îngeri, bucuria tuturor oamenilor, tu eşti, fară prihană Fecioară, ca ceea ce L-ai născut pe Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.

Chivotul care a primit tablele legii te-a preînchipuit pe tine Născătoare de Dumnezeu, ca una care ai primit în pântecele tău pe Cuvântul lui Dumnezeu Care S-a întrupat pentru noi.

Slavă…

Pe Emanuel cel după fire îndoit, Născătoare de Dumnezeu, tu L-ai născut pe Cuvântul Cel mai presus de desăvârşire, pe Dumnezeu întrupat Care ne dăruieşte nouă izbăvire.

Şi acum…

Cu pâraiele cele duhovniceşti adapi pe toţi, ceea ce verşi ca un izvor milă, pururea Fecioară, pentru aceea îndură-te şi de mine şi mă miluieşte.

Sedealna. Glasul al 7-lea

Covărşit-a puterile

Ocrotitoarea creştinilor tu eşti şi izbăveşti din ispite pe cei ce alear­gă la tine, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceasta ţie strigăm: Nu îi trece cu vederea pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cuvioşii tineri în cuptorul cel cu foc aruncaţi fiind, focul în rouă l-au prefăcut prin cântare astfel strigând: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri».

Pe tinerii cei din cuptorul cel cu foc naşterea ta i-a mântuit oarecând, iar acum inântuieşte-ne şi pe noi, Preanevinovată, prin venirea Lui cea mai presus de cuvânt, pe noi, cei ce strigăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Pe Adam cel osândit şi de moarte stăpânit, al doilea Adam, Preacurată, miluindu-i prin tine, iarăşi l-a chemat, pe cel ce strigă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

David, strămoşul lui Dumnezeu, scrie slava ta, Fecioară, şi prooroceşte că tu eşti împărăteasa lăpturilor stând de-a dreapta Dumnezeului părinţilor noştri, cu totul fără de prihană.

Şi acum…

Naşterea ta cea necuprinsă, Fecioară, o slăvim, prin care din moarte ne-am izbăvit, născându-ne prin ea întru nestricăciune, noi cei ce strigăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe împăratul slavei, Cel Unul fără de început… ».

Cuptorul patimilor mă arde, Fecioară, şi cu focul plăcerilor mă mistuie, dar venind tu, cu roua milei tale stinge-l, dând sufle­tului meu răcorire.

împodobită fiind cu felurite virtuţi, templu strălucit al Celui Preaînalt te ştim pe tine, Preasfântă Fecioară, cu evlavie lăudân- du-te şi preaînălţându-te întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

în două firi, pe Unul din Sfânta Treime, în chip cuvenit lui Dumnezeu, fără sămânţă bărbătească, L-ai născut, Maica lui Dumnezeu, pe Mântuitorul lumii, pentru aceea noi, credincioşii, cu dor te preaînălţăm întru toţi vecii.

Şi acum…

Stăpânul cel necuprins al tuturor pe Care cerurile nu Il cu­prind, Maica lui Dumnezeu, a fost cuprins în pântecele tău, Fecioară. Pentru aceea pe tine noi, credincioşii, cu dor te prea­înălţăm întru toţi vecii.

Să lăudăm …

 Irmosul: «Pe împăratul slavei, Cel Unul fără de început, pe Care îl binecuvintează puterile cerurilor şi de Care se cutremură cetele îngerilor, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţati-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Prealăudată, cea mai înaltă decât cerurile, care fară sămânţă ai zămislit pe Cuvântul cel fără de început, si ai născut oamenilor pe Dumnezeu întrupat, pe tine, toţi credincioşii cu cântări pururea te mărim».

Naşterea ta cea mai presus de fire, Născătoare de Dumnezeu, îi uimeşte pe îngeri şi îi spăimântează pe oameni, căci tuturor este negrăită şi necuprinsă, pe care, lăudând-o cu evlavie, o slăvim.

Se miluieşte acum prin tine toată firea omenească cea cu ade­vărat unită după ipostas cu Cuvântul şi făcându-se dumnezeu prin dar, Fecioară, pentru aceea toţi pururea pe tine te mărim.

Slavă…

Tunicile morţii şi ale stricăciunii le-ai îndepărtat, Fecioară, născând oamenilor tunica mântuirii, pe Dumnezeu întrupat, pentru aceea toţi pe tine pururea te mărim.

Şi acum…

Tu ai fost, Născătoare de Dumnezeu, în chip mai presus de fire sălaş cu adevărat al împăratului a toate şi chivot de aur al legii, avându-L înlăuntru pe Dătătorul de lege, pe Dumnezeu cel întrupat.

Prosomii. Glasul al 7-lea

Nu vom mai fi opriţi

Bucură-te, zori care ai adus în lume pe soarele cel mare care îi luminează pe cei ce şed în întuneric, Curată.

Bucură-te, juncă, ceea ce ai născut pe viţelul cel tară prihană Care a unit cele cereşti cu cele pământeşti.

Bucură-te, templu, de Dumnezeu împodobit, al lui Hristos Dumnezeu; bucură-te, ancora credinţei; bucură-te, frumuseţe mult dorită.

Mulţime multă de nenorociri înviforează sufietul meu, din toate, Născătoare de Dumnezeu, arată-mă pe mine slobod.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Marţi seara (glasul al 7-lea)

Facere a Sfântului Mitrofan al Smirnei

Al căruia acrostih este: «Pe Stăpâna tuturor o binecuvintez acum de şapte ori»

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cetele îngerilor te cinstesc pe tine cu adevărat, Preacurată, Maică a Dumnezeului tuturor, dar şi acum primeşte din buzele mele de lut cântare de laudă.

Pe Soarele cel din Soare, pe Cuvântul cel necuprins care străluceşte fără de ani, sub ani L-ai răsărit, cu ale Cărui raze, Fecioară, luminează sufletele noastre şi le înţelepţeşte.

Slavă…

Omoară răutatea trupului meu cea încă vie, ceea ce ai născut viaţa cea adevărată, cu totul fără prihană Fecioară, şi dăruieşte, Curată, robului tău izbăvirea de patimi şi de păcate.

Şi acum…

Se cuvine ţie, Născătoare de Dumnezeu, cuvânt de laudă pu­rurea, dar noi te rugăm pe tine: Mântuieşte din tot necazul vieţii pe noi, cei ce alergăm la tine, Curată, cu credinţă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».

Plătindu-mi tu datoriile cu harurile tale, Stăpână, cu recu­noştinţă, aşa cum se cuvine unui rob, te laud pe tine cu căldură, Maică fără prihană a Cuvântului, Izbăvitorul tuturor, dar şi acum scoate-mă pe mine din nenorocirile vieţii.

Pe Adam, cel omorât oarecând din neascultare, de o viaţă mai bună l-ai învrednicit, Preasfântă, născând pe începătorul vieţii, pe Cuvântul, Stăpână, dar şi acum pe mine din moartea păcatului slobozeşte-mă.

Slavă…

Trufindu-mă, legea trupului cea pătimaşă acum o asupreşte pe cea a duhului şi către cumplite pofte trage mintea mea, Prea­sfântă, dar dăruieşte-mi mie degrab pacea nepătimirii cu rugă­ciunile tale.

Şi acum…

în chip netâlcuit în pântecele tău zămislind pe Cel ce ţine toate, Preacurată, pe Hristos, ai dezlegat firea pământenilor din stăpânirea iadului, dar şi acum rupe laţul cel încâlcit al celor ce mă pizmuiesc.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule Iubitorule de oameni».

Lupt noaptea cu întunericul chinurilor, înnegrit fiind la cuget, o, uşa luminii, luminează-mă cu strălucirile tale şi scoate-mă degrab din greutatea necazurilor.

Fiind cuprins de mulţimea păcatelor şi de lanţurile ispitelor fiind legat cu putere, chemând acum ajutorul tău, Stăpână, aş fi izbăvit de toată răutatea.

Slavă…

Adunările şi sfaturile oamenilor răi şi cumpliţi, vicleni şi pizmaşi risipeşte-le, Prealăudată, şi izbăveşte-mă de toată neno­rocirea şi necazul vieţii.

Şi acum…

Nodurile cugetelor celor mincinoase şi uneltirile cele împo­triva mea, cu sabia rugăciunilor tale taie-le, Stăpână, şi degrab le dezleagă şi izbăveşte-mă din tot necazul.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Noapte neluminoasă eşti necredincioşilor, Hristoase, iar cre­dincioşilor Luminare întru desfătarea dumnezeieştilor Tale cuvinte, pentru aceasta către Tine mânec şi laud dumnezeirea Ta».

Zid nebiruit fiind credincioşilor, acoperământ fii robului tău şi din toată răutatea şi întristarea izbăveşte-mă cu tărie, Fecioară.

Bolnav fiind foarte şi vătămat cumplit din ambele părţi, Prea­sfântă, aş primi de la tine, cu rugăciunile tale, întărire sufletului şi trupului.

Slavă…

La noianul milelor tale, Fecioară, alergând acum, eu, robul tău, aş fi izbăvit de răutatea şi de sfatul celui nedrept care mă stăpâneşte.

Şi acum…

Faima covârşitoare a rugăciunilor tale pretutindeni zboară, Maică Fecioară, pentru care acum şi pe mine izbăveşte-mă din toată strâmtorarea vieţii.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte».

Grăirile şi cuvintele tuturor credincioşilor pe tine te laudă ca o datorie comună tuturor oamenilor răsplătind naşterii tale, dar şi acum pe cel ce te laudă pe tine, primeşte-l şi îl izbăveşte din ispite şi din necazuri.

Pe mine, cel chinuit şi înţepat de spinii patimilor şi păcatelor şi care caut la tine vindecare, cu totul fară de prihană Fecioară, izbăveşte-mă de toată durerea şi întristarea şi ridică-mă din is­pite şi necazuri.

Slavă…

Firea pământenilor la cer ai dus-o, Născătoare de Dumnezeu, în chip vădit, fiind palat împăratului slavei, pentru aceea ridică-mă din adâncul multor păcate, ispite şi patimi.

Şi acum…

Pe Cuvântul cel întrupat mai presus de minte şi de cuvânt, Fecioară curată, L-ai născut prin cuvânt Care ne-a izbăvit pe noi din necuvântare, pentru aceea cu dumnezeieşti cuvinte neîncetat te lăudăm şi cu credinţă te slăvim.

Sedealna. Acelaşi glas

Născătoare de Dumnezeu, Fecioară neîntinată, roagă pe Fiul tău, împreună cu puterile cele de sus, să îmi dăruiască mai înainte de sfârşit, iertare de păcate mie, celui ce cu credinţă te slăvesc pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuvioşii tineri, în cuptorul cel cu foc aruncaţi fiind, focul în rouă l-au prefăcut prin cântare astfel strigând: Bine eşti cuvân­tat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri».

împodobită cu ciucurii curăţiei, fără prihană Fecioară, schimbă acum ruşinea răutăţii sufletului meu în dumnezeiască frumuseţe, binecuvântată Stăpână, ocrotitoarea neamului nostru.

Se întărâtă şi acum răzbunătorii demoni şi focul patimilor îl aprind mie, ci mai vârtos, cu strălucirile milelor tale, pe aceştia până în sfârşit arde-i, ocrotitoarea neamului nostru.

Slavă…

Nu înceta a-L ruga pentru noi pe Fiul tău, fără prihană Maică a lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, scoţând din necazurile cele omeneşti şi din chinuri pe cei ce se roagă ţie.

Şi acum…

Din patimile tiranului izbăveşte-ne pe noi pe toţi, Curată, pentru ca, mântuiţi fiind, să cântăm Fiului şi Dumnezeului tău, Fecioară Maică, strigând: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părin­ţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeu… ».

Turme de patimi cu adevărat şi de multe feluri de chinuri înconjură, Stăpână, pe rugătorul tău, dar izbăveşte-mă de toată ocara lor.

Să vină acum peste noi mâna ta cea puternică, Stăpână, şi să ne izbăvească pe noi din întristarea omenească la care ne aş­teptam.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cursele oamenilor răuvoitori şi vicleni zdrobeşte-le, curată Născătoare de Dumnezeu, şi izbăveşte pe rugătorul tău din tot felul de chinuri.

Singur liman dumnezeiesc fiind credincioşilor, Marie Prea­curată, te rog pe tine să mă izbăveşti de furtuna amară de pe marea vieţii.

Sa lăudăm… Irmosul:

«Pe cel ce este cu adevărat Dumnezeu şi pricina firii tuturor, pe Hristos să-L preaînălţăm şi să-L slăvim întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire fecioară, pe cea singură între femei binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu cântări de taină credincioşii o mărim».

Săltând ca un mânz, cu frâul poruncilor Stăpânului şi al ru­găciunilor tale sunt tras, Preasfântă, spre căile râvnei celei oste­nitoare.

Mă tânguiesc tare, alunecând fară voie către faptele cele rele ale păcatului, izbăveşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, de schim­barea în mai rău.

Slavă…

Tămăduire omeneştii firi te-ai arătat mai înainte, ai vindecat zdrobirea lui Adam şi a Evei,vindecă-mă şi pe mine, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Minte înfrânată dăruieşte-mi şi inimă curată şi voinţă atentă, ca să păzesc, Stăpână, curatele porunci ale Dumnezeului nostru.

Prosomii. Glasul al 7-lea Nu vom mai fi opriţi

Bucură-te, ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a îndumnezeit pe om, prin pogorârea Lui, Fecioară.

Bucură-te, scăparea slăvită a întregii lumi, şi străină auzire oamenilor şi îngerilor.

Bucură-te, lumina lumii, Maică Fecioară, binecuvântată, care ai născut cu trup pe Dumnezeu mai presus de cuget şi în chip de negrăit.

Fiindcă alt ajutor afară de tine nu am eu, rugătorul tău, la tine cad, Născătoare de Dumnezeu, în dar mântuieşte-mă.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Miercuri seara (glasul al 7-lea)

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă tie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cu cea dintâi dintre patimi îmbolnăvindu-se întru cele înalte demonul, părerea de sine, a căzut, din mândrie. Aşadar, tu, Prea­lăudată Fecioară, de aceasta izbăveşte-ne pe noi, păzindu-ne în smerenie.

Cuvinte de hulă şi cugete necurate izvorăsc, Preacurată, numai din părerea de sine, dar tu, cu roua milei tale, răcoreşte curgerile răutăţilor mele, ceea ce eşti bună.

Slavă…

Mare este comoara neprădată a neagonisirii fiindcă aşa cum Hristos a fost sărac şi străin, la fel şi noi suntem învăţaţi de El, Fecioară, să ne îndreptăm viaţa.

Şi acum…

Cu apele Iordanului înnoind firea, Mireasa lui Dumnezeu, Hristos ne-a dăruit nouă botezul, pe care întinându-l, vai, mie!, ne curăţim din nou prin botezul lacrimilor.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».

Prin pocăinţă orice rău şi orice păcat se şterge, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea tuturor, aşadar, în căile pocăinţei îndreaptă-ne pe noi pentru ca şi noi, imitând cu dreaptă socoteală pe cei ce au pocăinţa, să dobândim prin ea dezlegarea păcatelor.

Prin pocăinţă, tâlharul, prin suspine, vameşul, prin lacrimi, femeia cea păcătoasă pe Dumnezeu, Născătoare de Dumnezeu, L-au milostivit, dar eu chem în ajutor numai nădejdea întru tine prin care voi fi izbăvit de chin.

Slavă…

Scara pe care a văzut-o Iacob, tu însăţi eşti, Fecioară, căci ai preînchipuit rânduiala, înfăptuirea şi treptele virtuţilor, pe care dă-ne să urcăm şi noi, curăţindu-ne simţurile prin a cincea treaptă.

Şi acum…

Mai înainte istorisind Ghedeon taina ta, Fecioară, pe lână a atras oarecând cereasca rouă, dar tu roagă-te ca şi mie să îmi fie trimisă de la Dumnezeu roua lacrimilor, ca să umplu lâna Duhului.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule Iubitorule de oameni».

Ceea ce eşti cu totul strălucită şi aducătoare de bucurie şi curăţitoare a întinăciunilor, fară de prihană Fecioară, ceea ce eşti lucrătoare veselă având chemarea plânsului, fii mie păzitoare.

Lacrima pocăinţei alungă cu putere, Preacurată, toată amără­ciunea mâniei, roagă-te dar ca şi eu să fiu îmbrăcat cu pocăinţa ca şi cu un veşmânt.

Slavă…

Cuvintele înţelepţilor spun limpede că de nimic altceva nu Se bucură Dumnezeu decât de îndreptarea omului păcătos, pentru aceasta, îndreaptă-mă şi pe mine.

Şi acum…

Căzând în multe păcate, mă întreb pe care dintre ele îl voi plânge primul, dar uitându-le pe toate, Mireasa lui Dumnezeu, către tine alerg, apărătoare caldă.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Doamne Dumnezeul meu, dis-de-dimineaţă sculându-mă, mă rog Ţie: Dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina po­runcilor Tale îndreptează căile mele».

A spus gura cea dumnezeiască, adică, Adevărul însuşi, că mincinos este numai diavolul. Aşadar, să fugim de minciună, pentru ca prin rugăciunile Preacuratei, să devenim fii ai adevărului.

A zis Hristos lui Petru de şaptezeci de ori câte şapte să dăm ier­tare greşelilor, roagă-te, Mireasa lui Dumnezeu, să îmi ierte şi mie când voi sta înaintea Judecătorului.

Slavă…

Propriu bunătăţii Stăpânului este mila şi milostivirea, căci miluieşte ca un milostiv şi iartă păcatele şi ca un bun poartă de grijă să ne mântuiască pe toţi, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Stăpână, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul şi Ziditorul meu, nu mă părăsi pe mine şi nu mă trimite pe mine departe de apărarea ta, rogu-mă.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte!».

Mulţimea îngerilor, a Heruvimilor şi a Tronurilor, şi orice rânduială înţelegătoare, Maica lui Dumnezeu, te măresc pe tine ca mai înaltă decât ele, dar noi, cei pământeşti şi josnici, cerem de la tine iertare greşelilor.

Mai lată decât cerurile şi decât tot pământul eşti şi mai sfântă decât toate făpturile şi cine va putea să te laude după vrednicie? Totuşi, primeşte voia mea cea bună şi dă-mi iertare de greşeli, Curată.

Slavă…

Ochiul împrăştiat şi risipit în cele văzute nu lasă mintea să înainteze către mişcările înalte ale vederii dumnezeieşti, ci este atras, Născătoare de Dumnezeu, către multe feluri de patimi ale trupului.

Şi acum…

Solomon mai înainte a scris în Cântarea Cântărilor povestea mirelui şi a miresei arătând unirea sufletului cu Dumnezeu. Astfel roagă-te Celui ce a ieşit din tine întrupat fără de sămânţă, să mă unească şi pe mine cu El, Preacurată.

Sedealna. Glasul al 7-lea Rodul pântecelui tău

Nicăieri altundeva nu nădăjduim să aflăm mântuire, Prea­nevinovată, afară numai dacă nu dobândim ajutor grabnic de la tine. Pentru aceasta, pe tine te mărim.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».

Gura mişcându-şi spre laudă Proorocul, şi-a umplut-o de Duhul, precum este scris. Iar eu, deschizând-o, vărs deşertă­ciuni, Preacurată. Dar tu înţelepţeşte-mă cu dorul tău.

Noaptea adâncă a păcatelor mă cuprinde şi nu-mi pot aţinti ochii spre lumina pocăinţei, Mireasa lui Dumnezeu, dar tu ridică-mă spre pocăinţă cu rugăciunea ta fierbinte.

Slavă…

Smochin neroditor am fost văzut, Maica lui Dumnezeu, şi mă tem de hotărârea tăierii, ci tu mijloceşte pentru mine, ca să vărs la­crimi pentru spurcăciunile mele.

Şi acum…

O, cum voi răbda focul gheenei? O, cum voi răbda viermele! Şi scrâşnirea dinţilor, Prealăudată! Dar tu izbăveşte-mă cu rugăciunea ta cea fierbinte către Cel Preaînalt!

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Rugul cel nears împreunându-se cu focul… ».

Suspină, suflete, şi din adâncul inimii trimite glas de tânguire şi de jale către Maica lui Dumnezeu. Miluieşte-mă, Curată, pe mine, cel ce am păcătuit mai presus decât toţi muritorii. Izbă­veşte-mă de gheena şi de întunericul veşnic şi fă-mă şezător de-a dreapta.

Dă-mi inimă priveghetoare şi ochi al minţii treaz care să privegheze şi să-L primească în ceasul în care nu mă aştept, târziu în noapte, pe Dumnezeu Care vine să mă învrednicească pe mine de cămara dumnezeiască, de voi avea aprinsă candela virtuţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Fii mie ajutor, Preasfântă Fecioară, celui ce alerg la tine şi strig cu credinţă: Miluieşte-mă, Bună, şi, mai înainte de sfârşit, dăruieşte-mi mie iertare păcatelor şi în ceasul sfârşitului meu dă-mi mântuire şi după sfârşit, odihnă desăvârşită.

Şi acum…

Puterea Unicei Thearhii una este, nedespărţit împărţită şi fară amestecare unită: Tatăl, izvorul pricinuitor al celor ce au ieşit din El, Fiul şi Duhul. Pe aceasta într-un glas noi credincioşii o lăudăm şi o slăvim întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul:

«Rugul cel nears, împreunându-se cu focul în Sinai, pe Dumnezeu L-a făcut cunoscut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav; iar pe cei trei tineri, iubirea de Dumnezeu i-a arătat cântăreţi nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului cel întru tot înţelept trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, locaş al Celui neîncăput, încăpere a Făcătorului tău cel nemărginit, pe tine te mărim».

Cuvintele dumnezeieştilor părinţi, Curată, învaţă că lepădarea răutăţii este pocăinţă, apoi şi reaua pătimire, postul, privegherea şi zdrobirea inimii şi plânsul curăţitor, pe care şi mie dăruieşte-le, Maică Fecioară.

înfricoşătoarea zi a Stăpânului s-a apropiat şi tu dormi suflete al meu? O, vai nebuniei tale! Grăbeşte-te, scoală-te şi plângi stăruitor şi strigă Fecioarei: Ceea ce ai născut pe Hristos, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă!

Slavă…

Suflete al meu, noaptea vieţii înaintează, iar înfricoşătoarea zi a cercetării celor făptuite de tine se apropie, iată vine. Teme-te de Scaunul acela înaintea căruia urmează să te înfăţişezi, pentru aceea strigă: Miluieşte-mă, Stăpână.

Şi acum…

Tu eşti apărătoarea mea şi scăparea, Fecioară, tu eşti veselia mea şi dumnezeiască laudă. Aşadar, tu izbăveşte-mă de tot pă­catul şi mânia aducătoare de moarte, de toată vătămarea şi pri­mejdiile şi de viitoarea înfricoşătoarea osândă.

Prosomii. Glasul al 7-lea Astăzi se gândeşte Iuda

Bucură-te, grădină de trandafiri cu bună mireasmă, care din muguri ai odrăslit trandafirul cel roşu şi înmiresmat al fecioriei; bucură-te, crin dumnezeiesc din care Cel ce îmbracă felurit crinii câmpului Şi-a încins veşmântul cel netors al trupului care ascunde porfira lui Solomon; bucură-te, floare mai colorată decât orice culoare.

Bucură-te, împărăteasa împărăteselor care ai născut pe Impăratul împăraţilor a Cărui împărăţie este împărăţia tuturor veacurilor; bucură-te, ceea ce ai biruit împărăţia morţii şi ai născut pe Dătătorul împărăţiei vieţii pe care o cinstesc împăraţii; bucură-te, Marie, împărăteasa tuturor.

Bucură-te, nor uşor, ceea ce ai îmbogăţit pământul şi greu­tatea cortului tău din înălţimile curăţiei făcându-l mai uşor decât aerul cel mai străveziu, întru care Hristos şezând, precum a zis Isaia, S-a pogorât în Egipt şi i-a zdrobit idolii cei făcuţi de mână şi l-a întors la cunoştinţa cea dumnezeiască.

Umple inima mea, Fecioară, de pocăinţă, rogu-mă, dăruieşte şi sufletului meu plâns mântuitor, mânia mea întoarce-o împo­triva demonilor, toată năzuinţa mea îndreapt-o spre Domnul, întăreşte-mă ca pururea să mă îndeletnicesc cu rugăciunile, ca prin tine viaţă să dobândesc şi strălucire dumnezeiască.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Joi seara (glasul al 7-lea)

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Cu voia Ta, Doamne, întru învârtoşarea pământului s-a schimbat firea apelor cea mai lesne curgătoare; pentru aceasta, neudat trecând Israel cu picioarele, cântă ţie cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe mine, cel ce zac în patul lenevirii, Fecioară, din tot felul de păcate, tu însaţi mă ridică, dăruindu-mi dumnezeiască întărire, ca să slăvesc minunile tale, Preacurată, ca ceea ce eşti cu adevă­rat preaslăvită.

Vindecă zdrobirea sufletului meu, Născătoare de Dumnezeu, pe care vrăjmaşul a pricinuit-o prin momeala plăcerilor, folosindu-te de dumnezeieştile leacuri ale milei şi puterii tale, Curată.

Slavă…

Opreşte cursele plăcerilor şi patimilor mele prin adierea dum­nezeieştii tale rugăciuni, Preanevinovată, ca să slăvesc cu inimă lină nemăsurata ta putere.

Slava lumii, Fecioară slăvită, ceea ce ai născut în chip slăvit pe Dumnezeu Cel preaslăvit, învredniceşte-i de dumnezeiasca slavă pe cei ce pururea te slăvesc pe tine ca Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu cuvântul Tău cel atotputernic, Mântuitorule Doamne, şi cu Duhul cel atoatelucrător şi dumnezeiesc, toată puterea lor, întăreşte-mă pe piatra cea neclintită a mărturisirii Tale».

Iosif, biruind oarecând pe stăpâna cea desfrânată a plăce­rilor nelegiuite, a ajuns împărat strălucit al Egiptului, dar eu, cedând în chip fară de minte patimilor trupeşti celor multe, sunt stăpânit de păcat.

Născătoare de Dumnezeu, Marie, smulge-mă pe mine din Egiptul cel înţelegător şi din robia celui rău, tu, ceea ce despici mările cugetelor mele rele, ducându-mă în muntele pocăinţei şi mântuindu-mă.

Slavă…

Fugind de dumnezeieştile porunci, m-am făcut nebun la minte şi am devenit rob plăcerilor prin care am stins frumuseţea sufle­tului şi m-am înnegrit, ceea ce eşti bună, dar tu, arătându-te mie mijlocitoare, cercetează pe robul tău.

Şi acum…

întinat cu plăcerile, pe tine, Fecioară neîntinată, te rog: Izbă­veşte-mă din toată întinăciunea trupului şi dăruieşte-mi mie plâns curăţitor şi lacrimă neîncetată care să stingă văpaia gheenei.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Hristoase Dumnezeule, Cel ce nu ai părăsit sânurile părinteşti, şi pe pământ Te-ai pogorât, şi Te-ai preaslăvit, Unule Iubitorule de oameni».

Pe ceea ce singură este aleasă de Dumnezeu dintre toate nea­murile mai înainte de toată făptura, podoaba întregii firi, floarea cea de mult preţ, pe Fecioara să o lăudăm.

Luminarea şi dulceaţa celor ce se încred în tine, Prealăudată, umple de bucurie mult îndurerata mea inimă, împlinind cererile ei.

Slavă…

Arată ajutorul tău, Preabună, robului tău care din suflet nădăjduieşte întru tine, Preanevinovată, şi te cheamă pe tine, nădejdea tuturor şi lauda.

Şi acum…

Mireasa lui Dumnezeu, primeşte rugăciunile mele şi izbăveşte-mă din tot necazul, batjocura şi răutatea şi din toate primejdiile pe mine, cel ce laud cu dor naşterea ta.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Doamne Dumnezeul meu dis-de-dimineaţă sculându-mă, mă rog Tie: Dă-mi iertare de greşelile mele şi către lumina po­runcilor Tale îndreptează căile mele».

Adună mintea mea cea împrăştiată, Născătoare de Dumnezeu, şi fa-mă să îmi văd propriile răni, să plâng şi să mă tânguiesc pentru ele şi de cele străine să mă depărtez.

Picură-mi picăturile milei, Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, şi curăteşte-mi păcatele mele cele multe, şterge urmele şi semnele rănilor, ceea ce ai născut pe Doctorul sufletelor.

Slavă…

Nor uşor care ai născut pe soarele dreptăţii, risipeşte norii trândăviei mele şi spre pocăinţa cea luminoasă prin râvnă mă îndreptează.

Către tine am ridicat ochiul minţii mele şi strig: Miluieşte, Stăpână, sufletul care caută la tine şi care nădăjduieşte la mare mila ta.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înotând în valul grijilor lumeşti, înecat fiind de păcatele cele înotătoare împreună cu mine şi la fiara cea pierzătoare de suflet fiind aruncat, ca Iona strig Ţie, Hristoase: Scoate-mă din adâncul cel purtător de moarte».

Naufragiind în mijlocul mării vieţii, mi-am scufundat corabia sufletului, Curată, şi am pierdut toată încărcătura cea bună, dar din adâncul pierzaniei mă ridică.

Din fiara cea înţelegătoare, din chitul cel pierzător de suflet, scoate-mă, rogu-mă, Fecioară, auzind strigătul meu din pânte­cele iadului, Stăpână, să ajungă rugăciunea mea înaintea ta;toate câte am cerut, Preabună, dăruieşte-mi mie.

Slavă…

Prin atacurile păcatelor şi prin năvălirile valurilor vieţii, suflarea potrivnică a vânturilor celor schimbătoare mă învârtejeşte şi mă înviforează, dar tu izbăveşte, Maica lui Dumnezeu, sufletul meu din valul cel aducător de moarte.

Şi acum…

Ţinutul cel întunecat şi înnegurat al iadului, ţinutul întu­nericului veşnic, precum este scris, şi neluminos întru care nu este a vedea lumină, nici nu este a vedea acolo viaţă muritorilor, Stăpână, eu, nădăjduind în tine, să nu ajung să-l văd.

Sedealna. Acelaşi glas.

Fără de sămânţă ai zămislit în pântecele tău, Fecioară, Năs­cătoare de Dumnezeu, pe Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu şi al Tatălui, pe Care neîncetat roagă-L pentru sufletele noastre.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».

Cu ploile lacrimilor adapă, Fecioară, inima mea cea stearpă şi brazdele sufletului meu le îmbată prin pocăinţă, înmulţind roadele virtuţilor.

Ca o noapte mi-am trecut viaţa, faptele nopţii lucrând, eu, cel întunecat la suflet, dar luminează-mă cu lumina rugăciunilor tale, ceea ce ai născut dumnezeiasca lumină, Prealăudată.

Slavă…

Tras pururea de poftele cele nestăpânite spre păcat, ca un rob împlinesc porunca trupului, cu totul fără prihană, Fecioară, din amarnica tiranie a acestuia izbăveşte-mă.

Şi acum…

în multe feluri, vicleanul şarpe pururea unelteşte împotriva mea, cu plăceri şi cu amărăciuni tulburându-mă, dar tu pe piatra nepătimirii întăreşte-mă, Curată.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Rugul cel nears împreunându-se cu focul… ».

Pe tine, palatul cel curat şi strălucit şi de lumină purtător al lui Iisus şi cortul cel cuvântător al Cuvântului, chivotul cel însu­fleţit, pe tine, cea mai lată decât cerurile şi mai înaltă decât pă­mântul, preacinstită Fecioară, Preacurată Marie, te rog, mân­tuieşte smeritul meu suflet.

Ceea ce ai fost dată în dar de la noi Stăpânului, ca o pârgă a întregii firi, primeşte rugăciunile noastre, Preacurată, daruri desfătate, dându-ne nouă în schimb ajutorul tău, ca să ne în­chinăm cu credinţă şi cu dor ţie şi Fiului tău întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Plecându-Se ca un bun sub iubirea Lui de oameni, Fiul tău, Născătoare de Dumnezeu, pe tine te-a dat ajutor împotriva vrăj­maşilor şi tămăduire patimilor pentru cei ce cu credinţă strigă: Toate lucrurile lăudaţi-L pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…

Arată-te acum mie în primejdii ocrotitoare, alinare în neno­rociri, ajutor în necazuri, în bolile cele de multe feluri izvor tămăduitor şi vindecare patimilor, alungând de la mine toată vătămarea, Născătoare de Dumnezeu, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul:

«Rugul cel nears împreunându-se cu focul în Sinai pe Dumnezeu L-a făcut cunoscut lui Moise celui zăbavnic la limbă şi gângav, iar pe cei trei tineri, iubirea de Dumnezeu i-a arătat cântăreţi nebiruiţi de foc. Toate lucrurile Domnului lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Ceea ce nu prin ispitirea stricăciunii ai purtat în pântece şi Cuvântului cel întru tot înţelept trup I-ai împrumutat, Maică neispitită de bărbat, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, locaş al Celui neîncăput, încăpere a Făcătorului tău cel nemărginit, pe tine te mărim».

Nefiind prădată de bogăţia fecioriei tale, Maică după trup te-ai arătat Atotţiitorului, Mireasă fară de bărbat, Fecioară, Născă­toare de Dumnezeu, hrănind ca pe un prunc pe Cel ce hrăneşte şi sfinţeşte întreaga lume ca un Ziditor a toate.

Răsăritul cel prealuminos al soarelui celui neapus al slavei prin care toţi suntem luminaţi cu lumina cunoştinţei adevărului celui dumnezeiesc, Fecioară cu nume de Doamnă,lumina ochilor mei, nu mă trece cu vederea pe mine, rugătorul tău.

Slavă…

Iubitor de păcat fiind, mă cutremur şi mă spăimântez ca nu cumva pe neaşteptate să mă ajungă sfârşitul vieţii, fără prihană Stăpână, ocrotitoarea tuturor celor asupriţi, roagă-te acum să mă îmbunătăţească prin chipurile pocăinţei.

Şi acum…

îngheţat de răceala păcatelor, încălzeşte-mă cu Fierbinţeala milostivirii tale, Stăpână, şi ridică-mă spre dragostea cea Fier­binte a Fiului tău, ca dintr-o fierbinte pornire să te măresc pe tine cu căldură, eu, robul tău.

Prosomii. Glasul al 7-lea

Nu vom mai fi opriţi

Bucură-te, dumnezeiesc acoperământ şi ocrotitoarea celor ce te cinstesc pe tine ca Maică a Celui Preaînalt; bucură-te, cu totul ne­pătată.

Bucură-te, cea prin care iadul s-a omorât şi moartea s-a nimicit, Născătoare de Dumnezeu, şi Adam s-a mântuit.

Bucură-te, lauda credincioşilor, Preasfântă; bucură-te, Stăpână care ai întrupat pe Dumnezeu, născându-L cu trup.

Primeşte-mă ca o milostivă pe mine cel ce suspin şi miluieşte-mă ca pe vameşul cu rugăciunile tale de Maică.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Vineri seara (glasul al 7-lea)

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 7-lea Irmosul:

«Lui Dumnezeu, Cel ce a ajutat lui Moise în Egipt de a scos pe Israel şi a scufundat pe Faraon în marea Roşie, cântare de biruinţă să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu dumnezeiască lumina ta, Preabună, luminează cugetele mele, ca să strig ţie cu credinţă cântare de mulţumire, Marie mult lăudată.

Ceea ce ai făcut cer firea cea pământească, bucură-te, cu totul nepătată, Curată, Doamnă şi Stăpâna lumii, bucură-te, Nevinovată.

Slavă…

Bucură-te, uşa lui Dumnezeu; bucură-te, fără prihană Maică; bucură-te, nor luminos, scăparea muritorilor, Fecioară; bucură-te, Preacuvioasă.

Şi acum…

Bucură-te, raiul desfătării care ai purtat în mijloc pomul din care împărtăşindu-se muritorii, în chip vădit trec la viaţa cea nepieritoare.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întăritu-s-a în credinţă Biserica lui Hristos, pentru că neîn­cetat cu laude strigă cântând: Sfânt eşti, Doamne, şi pe Tine Te laudă duhul meu».

Bucură-te, stea de dimineaţă care ai arătat în lume soarele cel veşnic, bucură-te, zidul cel nesurpat al celor ce strigă cu cre­dinţă: Sfânt eşti, Hristoase, şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Bucură-te, cămară de nuntă purtătoare de lumină a singuru­lui împărat, bucură-te, acoperământul celor ce cu dor strigă, Fecioară: Sfânt eşti, Doamne, Cel ce mântuieşti sufletele noastre.

Slavă…

Stinge întunericul patimilor mele, Curată, Născătoare de Dumnezeu, şi luminează-mă cu lumina ta pe mine cel ce cânt cu credinţă: Bucură-te, podul lumii şi mare jertfelnic de împăcare.

Şi acum…

întăritu-m-am, cunoscând dumnezeiasca ta naştere şi mă îmbogăţesc cu ocrotirea ta, Fecioară, strigând ţie: Bucură-te, mult lăudată Marie, Stăpâna tuturor.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am glasul Tău şi m-am temut, înţeles-am lucrurile Tale şi m-am spăimântat, Doamne».

Cortul cel slăvit şi dătător de lumină să-l lăudăm popoare cu cântări de mulţumire: Bucură-te, slava lumii şi mântuirea.

Palatul cel prealuminos al lui Iisus să-l lăudăm, credincioşilor, strigând cu glas limpede: Bucură-te, Fecioară, podoaba tuturor.

Slavă…

Bucură-te, iatac însufleţit al împăratului, lauda credincioşilor şi pecetea proorocilor; bucură-te, veselia îngerilor.

Şi acum…

Poate poporul ortodocşilor să te laude pe tine, cea cu totul fără prihană, ca Maica lui Dumnezeu, împreună cu îngerul stri­gând ţie: Bucură-te!

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cei ce de noapte alergăm la slava şi lauda Ta, Cuvântule, neîncetat lăudăm chipul Crucii Tale, pe care ne-ai dat-o nouă armă de ajutor».

Bucură-te, preafrumoasă mireasă a Tatălui Celui fără de în­ceput; bucură-te, Maică nestricată a Fiului Celui împreună fără de început; bucură-te, vas curat al Duhului Sfânt.

Bucură-te, acoperământul lumii, mai lat decât norul; bucură-te, stâlp de foc, care luminezi pe cei din întuneric; bucură-te, vas de aur care ţii mana.

Slavă…

Bucură-te, gura apostolilor cea fără de tăcere; bucură-te, cu­rajul neclintit al luptătorilor; bucură-te, dumnezeiasca veselie a nevoitorilor.

Şi acum…

înviforat de talazul valurilor vieţii, povăţuieşte-mă la limanul bucuriei, Fecioară, ceea ce ai născut lumii Bucuria cea neîncetată.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iona din pântecele iadului striga: Scoate din stricăciune viaţa mea. Iar noi strigăm ţie: Atotputernice Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi!».

Bucură-te, zori de taină ai dumnezeieştii zile, Prealăudată; bucură-te, desfătarea lumii; bucură-te, locaşul luminii; bucură-te, zidul credincioşilor şi armă nezdrobită.

Bucură-te, Cuvioasă, nădejdea bunătăţilor celor veşnice, scaun însufleţit al Stăpânului, puterea conducătorilor; bucură-te, turn trainic, ajutorul lumii.

Slavă…

Mă învăluie întreitul val al gândurilor, dar tu, Fecioară, spre ţărmul adevăratei pocăinţe cârmuieşte-mă, păzind în pace inima mea.

Şi acum…

înalţă fruntea credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, şi doboară sprânceana şi îndrăzneala vrăjmaşilor, ca ceea ce eşti singură ocrotitoare a credincioşilor

Sedealna. Glasul al 7-lea Cel ce pentru mine ai răbdat

Pe Domnul Cel atotmilostiv pentru noi roagă-L să izbăvească sufletele noastre din toată cursa şarpelui.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuptorul cel ce ardea cu foc de demult, tinerii l-au arătat izvorâtor de rouă, lăudând pe Unul Dumnezeu şi zicând: Cel preaînălţat, Dumnezeul părinţilor şi preaslăvit».

Bucură-te, palatul cel desfătat al împăratului; bucură-te, ajutorul celor ce cântă, fără prihană Fecioară: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Bucură-te, turnul cel tare al evlaviei; bucură-te, îndreptarea celor ce strigă cu credinţă: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Bucură-te, fulgerul luminii celei strălucite, bucuria şi veselia celor ce cu dor cântă: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Ridică-mă pe mine cel căzut în prăpastia nenorocirilor, tinde mâna ta, Stăpână, rugătorului tău celui ce strigă: Bine eşti cu­vântat în veci, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe împăratul slavei Cel Unul fără de început… ».

Mai sfântă decât cetele cele cereşti cunoscându-te pe tine, noi, credincioşii, ţie îţi strigăm: Prealăudată, bucură-te, acope­rământul lumii, palat de aur al împăratului a toate; bucură-te, Binecuvântată. Pentru aceea, noi credincioşii, după datorie, te slăvim.

Cu adevărat toate tainele înfricoşătoarei tale naşteri, fără pată Fecioară, sunt nespuse şi negrăite şi străine foarte şi oame­nilor, şi îngerilor, Prealăudată Născătoare de Dumnezeu, Marie.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Alt ajutor în necazuri nu am, nici grabnic izbăvitor în pri­mejdii, nici ocrotire sigură, cu totul fără prihană, nici doctor în boli, nici altă bucurie şi veselie, în felurite întristări afară numai de tine, Fecioară.

Şi acum…

încordează, fără prihană Fecioară, tăria sufletului meu cea omorâtă de multe păcate şi luminează-mă cu lumina pocăinţei cu dumnezeieştile tale rugăciuni, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe împăratul slavei Cel Unul fără de început pe Care îl binecuvintează puterile cerurilor şi de Care se cutremură cetele îngerilor, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe ceea ce este mai presus de fire Maică şi după fire fecioară, pe cea singură între femei binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cu cântări de taină credincioşii o mărim».

Biserică şi uşă eşti şi tronul cel mai curat al Făcătorului a toate, Binecuvântată, pentru aceea noi, credincioşii, după datorie te slăvim.

Ţarina cea nearată care netâlcuit a înflorit pe pământ spicul cel ceresc cu cântări de taină după vrednicie este slăvită.

Slavă…

Stinge văpaia patimilor mele şi cu rugăciunile tale de maică, risipeşte năvălirile nenorocirilor, ca să te măresc pe tine cu bucurie, fără de prihană Fecioară.

Şi acum…

De Dumnezeu dăruită, Fecioară, ocrotitoarea lumii, doboară înălţările vrăjmaşilor mântuind poporul şi păzind nevătămată turma ta.

Prosomii. Glasul al 7-lea

Astăzi se gândeşte Iuda

Bucură-te, lâna cea mai albă şi toarsă, Preanevinovată, care ai tors în minte adâncul înţelesurilor Duhului Sfânt din care, mai presus de cuget, s-a ţesut lui Hristos, Sfinţitorul şi Desăvârşitorul puterilor celor de sus, efodul de porfiră cu fir de aur al întrupării.

Bucură-te, Curată, cu dar dăruită, numele cel plin de har şi făptuirea bucuriei veşnice, Născătoare de Dumnezeu, locaş sfin­ţit, nimicirea blestemului strămoşilor, ceea ce ai născut pricina bucuriei, Fecioară, dăruind bucurie tuturor celor ce te laudă pe tine, cea prin care cerul şi pământul se bucură.

Bucură-te, mângâierea cea mai veselă a sufletului meu ne­mângâiat; bucură-te, dulceaţa şi roua dimineţii; bucură-te, duhul blând şi senin, adierea zefirului; bucură-te, cu totul fară prihană Fecioară, subţire şi plăcută glăsuire şi şoaptă, suflare care răco­reşti pe cei ce ard în focul necazurilor.

Numele evlaviei, Fecioară, punându-l afară din mine, jucăria curviei m-am făcut şi râs slavei deşarte m-am văzut, căci acestor două fiare care se luptă între ele m-am predat din nebăgare de seamă, pentru aceea, izbăveşte-mă, căci tu eşti veselia sufletului meu şi încredinţarea.