Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 2
Cântarea 1-a, Irmos:
În adânc a aşternut toată oastea lui Faraon, puterea cea prea-întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul cel preaslăvit, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Dumnezeu, alegându-te ca pe o frumoasă, ca pe o împodobită toată, ca pe cea fără prihană între femei, S-a sălăşluit în pântecele tău cel fără prihană; pe Care roagă-L, ceea ce eşti cu totul fără prihană, de prihana gre-şelilor să se izbăvească toţi cei ce te laudă pe tine.
Stătut-ai, Preacurată, ca o împărăteasă, de-a dreapta Împăratului, Celui ce a strălucit din pântecele tău, precum zice psalmistul; pe Care roagă-L să mă arate stătător de-a dreapta în ziua răsplătirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Slavă …
Firea oamenilor cea înţelenită cu toate cele necuvioase, toată ai înnoit-o, născând Ploaia cea cerească. De aceea mă rog, Mireasă a lui Dumnezeu, brazda sufletului meu cea înţelenită arat-o aducătoare de roade.
Şi acum …
Domnul cel preaslăvit, strălucindu-ne nouă Soare din pântecele tău, Preacurată, şi izgonind toată tulburarea diavolilor cea întunecoasă, ne-a luminat cu fulgere dumnezeieşti.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Întru mine omul îmbrăcându-Se Făcătorul, a ieşit din pântecele tău, Preacurată, dăruind haina nestricăciunii celor ce prin multe necuvioşii s-au golit.
Născut-ai, Curată, pe Dumnezeu Cuvântul cel Preacinstit, pe Care cu dinadinsul roagă-L să miluiască smeritul meu suflet, cel mâhnit de necinstea dulceţilor.
Slavă …
Vindecă, Preacurată, rănile sufletului meu, şi smerita mea inimă, cea otrăvită de veninul şarpelui, tămăduieşte-o cu doctoria ta cea lucrătoare.
Şi acum …
Îndreptează-mi viaţa mea, Născătoare de Dumnezeu, ocârmuind-o cu porunca cea dumnezeiască a Cuvântului cel întrupat dintru tine, şi mă povăţuieşte către lumină, Marie, Mireasă a lui Dumnezeu.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Însuţi Tu, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Picătură de umilinţă plouă-mi mie, Stăpână, ridicând tot zăduful inimii mele şi oprind greşitele aduceri aminte ale gândului meu.
Pe mine cel ce sunt rănit cu sabia dezmierdărilor şi zac rănit, nu mă trece cu vederea, Preacurată, ci vindecă-mă cu suliţa şi Sângele Celui răstignit, a Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Slavă …
Ceea ce te-ai îmbogăţit cu stăpânirea a toată zidirea, miluieşte-mă pe mine cel ce rău am sărăcit de dumnezeiescul dar, ca să te măresc ca pe o bună folositoare a mea, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum …
Caută spre mine cel bolnav, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi dezleagă patimile mele cele cumplite şi anevoie de vindecat, ca să te măresc pe tine, ceea ce ai mărit toată omenirea.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei, aducere am aflat.
Preacurată, ceea ce ai născut Calea vieţii, povăţuieşte-mă la calea cea dreaptă, pe mine cel ce acum mă prăpăstuiesc dobitoceşte în căi neumblate şi în prăpăstiile cumplitelor întâmplări.
Înstrăinându-mă pe sinemi cu cuget nemulţumitor, curveşte am vieţuit, rătăcindu-mă în latură depărtată; ci întoarce-mă şi mă mântuieşte cu mângâierile tale Fecioară, Maică a lui Dumnezeu.
Slavă …
Din apele tale cele de viaţă curgătoare adapă pe robul tău, cel ce se arde de văpaia păcatelor şi se primejduieşte de năvălirile diavolilor, Fecioară Maică Preacurată
Şi acum …
Cu bântuielile şi pânditurile celui viclean m-am omorât, Stăpână Preacurată; înviază-mă, ceea ce ai născut viaţa cea ipostatică, Născătoare de Dumnezeu, ca săte laud cu bună credinţă, pe tine cea cu totul fără prihană.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din strică-ciune, Dumnezeule.
Să nu mă arăţi bucurie diavolilor la judecata ce va să fie, Stăpână, ci roagă pe Judecătorul şi Fiul tău săcaute spre mine cu blândeţe.
Cu gândurile şi cu faptele mele cele rele şi necuvioase pornindu-Te spre mânie, Doamne, pe Maica Ta o aduc Ţie spre îmblânzire; ci, îndurându-Te, mă mântuieşte.
Slavă …
Izbăveşte-mă de osândă, Stăpână, pe mine cel ce însumi sunt osândit cu greşelile, ca ceea ce ai născut pe Judecătorul şi Dumnezeul tuturor şi Domnul.
Şi acum …
Cu dormitarea lenevirii sunt cuprins; somnul păcatului îngreuiază inima mea; ci cu mijlocirea ta, Preacurată, ridică-mă şi mă mântuieşte.
Sedealna:
Ceea ce eşti rugătoare caldă şi zid nesurpat, izvor de milă şi lumii scăpare, cu deadinsul strigăm către tine: Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, vino degrab şi ne mântuieşte pe noi din nevoi, ceea ce eşti grabnică folositoare.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului cel călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.
Tăria mea şi lauda, mântuirea, adevăratul sprijin şi zid nebiruit fiind, Stăpână, pe diavolii ce se luptă cu mine şi care pururea caută să mă omoare surpă-i.
Pe Dumnezeu întrupându-L din fecioreştile tale sângiuri, ai îndumnezeit omenirea, Fecioară. Pentru aceea pe mine cel spurcat cu patimile şi stricat cu meşteşugirile vrăjmaşului, cu rugăciunile tale izbăveşte-mă.
Slavă …
Cuptorul mai-nainte a închipuit Naşterea ta, ceea ce eşti cu totul fără prihană, că pe tineri nu i-a ars, precum nici Focul cel nesuferit pântecele tău. Pentru aceea te rugăm, izbăveşte de focul cel veşnic pe robii tăi.
Şi acum …
Heruvimii slăvesc, Serafimii, Scaunele, Stăpâniile şi Domniile laudă pururea Naşterea ta cea mai presus de minte, Marie cu totul lăudată. Că tu singură ai purtat în pântece pe Dumnezeu cu trup, pe Care roagă-L, Curată, ca să ne mântuim noi toţi cei ce cu dragoste te cinstim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuptorul cel cu foc oarecând …
Râvneşte cele bune, depărtându-te de cele rele, prin lucrarea dumnezeieştilor fapte, având pe Maica lui Dumnezeu şi folositoarea tuturor cea neruşinată, rugătoare pentru tine, suflete al meu, ca pe o milostivă şi de bine iubitoare.
Dezlegat-ai omenirea din legătura osândirii celei de demult, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceasta mă rog ţie, Preacurată, ca să dezlegi toată legătura răutăţii inimii mele, legându-mă cu dumnezeiasca dragoste a Ziditorului.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Raza slavei Tatălui născând-o, Născătoare de Dumnezeu,luminează inima mea cea mâhnită pentru neslava greşelilor şi părtaş arată-mă slavei celei pururea veşnice, binecuvântată, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum …
Ceea ce ai născut cu trup pe Înaltul Dumnezeu, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine, cel ce rău am sărăcit de tot, mă îmbogăţeşte, Preacurată, cu dumnezeieştile fapte bune, ca să te laud fiind mântuit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon, lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiasca poruncă, pe haldei arzând, iar pe cei credincioşi răcorind, pe cei ce cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Fiul Părintelui cel fără de început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară S-a arătat nouă, ca să lumineze cele întunecate şi să adune cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu, cea prea lăudată, o mărim.
Gustând Adam din mâncarea ce nu se cădea, moarte din pom cu amar a cules. Iar Fiul tău pironindu-Se pe lemn, dulceaţa nemuririi a izvorât, Preacurată; pentru acesta te cinstim.
Împărăteasă eşti, Fecioară, ceea ce mai presus de cuvânt ai născut pe Împăratul şi Domnul, Cel ce a stricat împărăţiile iadului; pe Care cu deadinsul roagă-L să învrednicească împărăţiei celei de sus pe toţi cei ce te laudă.
Slavă …
Îmbunătăţeşte, Stăpână, smerită inima mea, cea necăjită de undele dezmierdărilor, ca ceea ce ai născut pe cel Bun, şi bună fiind toată, bagă-mă în porţile cele bune ale pocăinţei.
Şi acum …
Cu luminătoarele raze ale Celui ce a răsărit din pântecele tău şi noaptea nedumnezeirii a pierdut, Fecioară Maică Marie, luminează pe toţi cei ce te cinstesc pe tine cu credinţă şi din neluminatul întuneric îi izbăveşte în ceasul judecăţii.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 2
Cîntarea 1-a, Irmos:
Veniţi popoare să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Cel ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pe mine cel ce cu bună credinţă, cu sufletul şi cu gura te mărturisesc pe tine, chiar de Dumnezeu Născătoare, Curată şi fără prihană, de cumplitele primejdii, de boli şi de greşeli acum mântuieşte-mă.
Tot adâncul darurilor l-am cunoscut că este învistierit întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea, alergând acum cu osârdie la dumnezeiescul tău acoperământ, ne mântuim.
Slavă …
Pentru noi, cei ce te lăudăm pe tine, Preacurată, roagă pe Cel ce S-a întrupat din preacuratele şi cinstitele tale sângiuri să ne izbăvească din greşeli şi de cumplitele ispite.
Şi acum …
Toţi credincioşii te-am câştigat pe tine laudă, şi scăpare, şi întărire, şi bucurie, şi sufletelor mântuire, şi nădejde şi zid, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cu rugăciunile tale, Curată, pe Dumnezeu, pe Care L-ai născut, fă-L milostiv robilor tăi, celor ce aleargă la acoperământul tău şi cu credinţă se închină Naşterii tale.
Ascultă, Fecioară, graiurile sufletului meu, pe care dintru adâncul inimii mele le aduc ţie, Prealăudată, şi din patimi şi din primejdii mântuieşte-mă.
Slavă …
Chiverniseşte-mi toată viaţa mea, Fecioară, nădejdea şi folositoarea mea, şi mă izbăveşte de ispite şi de cumplitele primejdii, dumnezeiască Mireasă.
Şi acum …
Maica lui Dumnezeu, ceea ce ai purtat în braţele tale pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică, din necunoştinţă şi din întunecare, roagă-te acum să ne izbăvim noi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea proslăvesc smerenia Ta cea multă către mine, mult Milostive.
De rănile sufletului meu şi de bolile trupului dăruieşte-mi dezlegare, Stăpână, ceea ce ai născut pe Dumnezeu.
Pe mine cel vânturat de patimi şi de gânduri şi de întreitele valuri ale vieţii, întru nădejde şi întru credinţăîntăreşte-mă, Fecioară.
Slavă …
Cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, izbăveşte-mă de înconjurări şi de vifor şi de primejdii, ceea ce eşti întru tot lăudată.
Şi acum …
Pe mine cel învăluit de valurile lumeşti răpeşte-mă, Fecioară, la limanul tău povăţuindu-mă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne pe noi, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Armă nebiruită asupra ispitelor celor de multe feluri avându-te, de toată supărarea vrăjmaşilor ne izbăvim arătat, noi cei ce de-a pururea Născătoare de Dumnezeu te ştim pe tine.
Ceea ce eşti mai presus decât heruvimii, Plinirea legii ai născut, pe Unul-Născut Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat dintru tine, pe Care roagă-L pentru robii tăi.
Slavă …
Preacurată, ceea ce pe Făcătorul tuturor în braţele tale L-ai purtat, pe Acesta, cu rugăciunile tale, fă-L milostiv nouă, celor ce din inimă acum către tine alergăm.
Şi acum …
Din strâmtorare şi din sufletul meu cel îndurerat, rugăciune aduc eu, ticălosul, ţie uneia ceea ce ai născut pe Cuvântul, Pricinuitorul îndurărilor; îndurându-te, mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Liman de mântuire cunoscându-te, Stăpână, şi înotând eu în marea vieţii cea cu multe griji, te chem pe tine ca să fii îndreptătoare sufletului meu.
Îmbrăcatu-m-am în haina nebuniei mele, rău pătimind, Maică Pururea Fecioară; ci tu, care pe Dumnezeu ai născut, dă-mi mie veşmântul bucuriei.
Slavă …
Din sfinţita petrecere am căzut, mâhnindu-mă ticălosul; ci întoarce-mă, Stăpână, ceea ce eşti binecuvântată, la poruncile Fiului tău îndreptându-mă.
Şi acum …
Învredniceşte-mă dumnezeieştilor milostiviri, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel preamilostiv, Care cu Sângele Său i-a izbăvit pe oameni din stricăciune.
Sedealna:
Ceea ce eşti izvorul Milei, învredniceşte-ne să dobândim milă, Născătoare de Dumnezeu; caută spre poporul cel păcătos, arată, precum de-a pururea, puterea ta, că întru tine nădăjduind, strigăm ţie: Bucură-te, ca oarecând Gavriil, al celor fără de trupuri mai marele Voievod.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe Cruce pironindu-Se, Cel ce S-a întrupat dintru tine, de Dumnezeu Născătoare, a rupt zapisul lui Adam.
Pe Care acum, Fecioară, roagă-L, de toată răutatea să se
izbăvească cei ce cu credinţă strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Nădejde bună şi folositoare înfricoşată eşti Stăpână, şi acum te rugăm ca să dăruieşti noianul milostivirii tale tuturor celor ce nădăjduiesc spre tine şi Fiului tău strigă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Slavă …
Cu întunericul cel cumplit al vieţii fiind ţinut, pe Cel ce s-ar scârbi împreună şi împreună ar pătimi durere nu am agonisit. Cu strălucirea ta, Fecioară, dezleagă-mi negura greşelilor şi luminează-mă pe mine cel ce cânt: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum …
Cu haina cea frumoasă a mântuitoarelor porunci prin Botez îmbrăcându-mă, prin lenevire o am înnegrit eu, ticălosul. Şi acum alerg la tine, Fecioară, cerând ca să mă îmbrac iarăşi, prin tine, cu veşmântul întregii înţelepciuni.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât …
Îmi slăbeşte mintea mea acum, căzând întru adâncurile necinstirii, cât de aici cu feluri de rele sunt cuprins. Ci tu, Fecioară, tămăduieşte-mă, cu lumina nepătimirii îmbrăcându-mă.
Turn de tărie întemeiat şi temelie şi cetate şi părtinitoare agonisindu-te pe tine, toţi ne mântuim acum, lăudând Naşterea ta, Preacurată, şi prea înălţând-o întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Izvor al nemuririi strălucit te ştim pe tine, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce ai născut pe Cuvântul Tatălui Cel fără de moarte, Care izbăveşte de moarte pe toţi cei ce-L prea înalţă pe Dânsul întru toţi vecii.
Şi acum …
Curgere de tămăduiri de-a pururea curgătoare ne izvorăşti nouă credincioşilor, Preacurată, dintru care cu îndestulare scoţând darul tău, lăudăm Naşterea ta, Preacurată, şi o prea înălţăm întru toţi vecii.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cuvântul, Cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău întru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.
De Dumnezeu fericită, Fecioară, toată nădejdea mea cu osârdie spre tine o pun; mântuieşte-mă, Maica Vieţii celei adevărate şi te roagă, Preacurată, ca să mă satur de desfătarea cea de-a pururea vecuitoare, eu cel ce cu credinţă şi cu dragoste cu laude te măresc pe tine.
Arătându-te, Fecioară, luminează întunericul sufletului meu cu strălucirile cele fără de materie ale luminii tale, ceea ce eşti uşa dumnezeieştii Lumini, şi de lumina şi de desfătarea cea veşnică a mă sătura învredniceştemă, Curată, pe mine cel ce cu credinţă şi cu dragoste întru cântări te măresc pe tine.
Slavă …
Pe cei bolnavi cu sufletul şi cu trupul şi căzuţi în patimi cumplite, văzându-i, Stăpână, tămăduieşte-i cu milostivirea ta şi îi slobozeşte acum din întristările ce îi supără, ca toţi neîncetat să te mărim pe tine cu cântări.
Şi acum …
În pântecele tău sălăşluindu-Se Fiul, pe Care din pântece mai înainte de veci Tatăl L-a născut, S-a făcut Om desăvârşit, şi izvor de daruri, pe tine, Maica lui Dumnezeu, te-a arătat nouă, celor ce cu credinţă ne închinăm Naşterii tale celei negrăite.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 2
Cântarea 1-a, Irmos:
Cântarea lui Moisi luând, strigă suflete: Ajutor şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu, şi-L voi slăvi pe El.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Buzele sufletului meu cele închise deschide-le şi limpezeşte gândul şi limba mea, Preacurată, ca să vestească gura mea lauda ta, Născătoare de Dumnezeu, şi din inima mea să-ţi aduc mulţumită.
După Dumnezeu, ţie ţi-am dăruit cu totul mântuirea mea, Preacurată, eu robul tău, şi toată dorirea, ţinerea, dragostea şi înainte punerea din toată vârtutea şi din tot sufletul întinzându-le către tine.
Slavă …
Plâns ucigător de patimi şi tânguire, curgerea de-a pururea vie a umilinţei şi lacrimă stingătoare a gheenei, tăcere curăţitoare şi fericita smerenie, păzitoarea cea mare, dăruieşte-mi mie, Stăpână.
Şi acum …
Pe tine, Împărăteasa tuturor, cu ciucurii cei de aur ai curăţeniei fiind îmbrăcată şi împodobită, şi cu haina aurită şi strălucită a fecioriei înfrumuseţată fiind, Preacurată, Dumnezeu te-a pus de-a dreapta Sa.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Mintea mea cea neroditoare, cu milostivirea Ta arat-o aducătoare de roade, Dumnezeule, Lucrătorule al bunătăţilor şi Săditorule al celor cuvioase.
Ca pe o cămară frumoasă a Mirelui, ca pe un palat însufleţit al Stăpânului, ca pe o porfiră cinstită a Împăratului şi ca pe un sălaş ferecat cu aur, Preacinstită, te rog, mântuieşte-mă pe mine cel ce te cinstesc pe tine.
Iată dumnezeiasca căruţă cea cu multe nume numită; iată dumnezeiescul scaun cel cu aur ferecat; iată dumnezeiescul pat cel cu porfiră aşternut, pe care S-a odihnit Împăratul meu Hristos, Fecioara Stăpâna, pe care să o lăudăm.
Slavă …
Dobitoceşte plecându-mă pornirilor celor dobitoceşti, eu cel cu cuvântare şi cu pricepere cinstit, ca un fără de minte m-am alăturat şi m-am asemănat dobitoacelor celor fără de minte; ci tu, ceea ce ai născut pe Cuvântul, pe mine miluieşte-mă.
Şi acum …
Cel ce ai întemeiat luna şi stelele, şi cerul l-ai întins ca o piele şi pământul l-ai aşezat pe ape neţinut, Cuvinte, biserică mai desfătată şi mai înaltă decât cerurile ai arătat-o pe ceea ce Te-a născut pe Tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Naşterea Ta cea din Fecioară, proorocul mai înainte văzând-o, a propovăduit strigând: Auzul Tău am auzit şi m-am temut, că de la miazăzi şi din muntele cel sfânt şi umbros ai venit, Hristoase.
Picaţi munţi veselie şi izbucniţi dealuri bucurie, că muntele cel arătat şi sfânt, cea Prealăudată, tuturor a picat dumnezeiască dulceaţă şi bunătate.
Mai presus de cât toată mintea este înălţată minunea ta; se biruieşte şi puterea cuvintelor tâlcuind-o pe dânsa, că pe Cuvântul cel netâlcuit şi necuprins L-ai născut, Fecioară.
Slavă …
Mi se leagă glasul meu şi limba mi se împiedică, căci mi se pare că stau înaintea înfricoşatului Tău divan, Doamne al meu, Doamne; pentru ceea ce Te-a născut pe Tine, Milostive, îndură-Te şi spre mine.
Şi acum …
Miluieşte-mă, Născătoarea Cuvântului cel Milostiv, pe mine care m-am făcut nemilostiv şi nevrednic de milă, ca cela ce despre toate poruncile Stăpânului m-am lenevit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Negura sufletului meu risipind-o, Mântuitorul meu, cu lumina poruncilor Tale luminează-mă, ca un singur Împărat al păcii.
Aducându-mi aminte de înfricoşatul divan al Fiului tău, mă cutremur cunoscând lucrurile mele cele cumplite, Născătoare de Dumnezeu, care covârşesc cu nemăsurarea mulţimea nisipului cel de lângă mare şi dansul stelelor cel nemăsurat.
Ceea ce eşti răsărit al Soarelui slavei, străluceşte-mi raza dumnezeieştii umilinţe, mie celui ce şed întru întuneric şi în umbra morţii şi mai-nainte de îngropare, ca un mort, ca pe mortul meu să-l plâng.
Slavă …
Minte întunecată, inimă zăbavnică şi limbă îngustă, ce laudă vor aduce ţie, Fecioară? Căci toată lumea de s-ar face buze şi limbi nu va putea cu adevărat, după vrednicie, să te laude pe tine, Stăpână.
Şi acum …
Afară de ajutorul tău şi împreună lucrarea ta, Fecioară, deşartă este lacrima, deşartă truda oamenilor, sudoarea şi osteneala şi toată nevoinţa fără de tărie. Pentru aceea, ajută-mi mie, cel ce doresc să mă mântuiesc.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul păcatelor fiind ţinut, Hristoase, şi în noianul vieţii mă învăluiesc; ci precum pe Iona din fiară, aşa şi pe mine din patimi scoate-mă şi mă mântuieşte, Mântuitorule.
Spre tine nădejdile mântuirii mele mi-am pus, Fecioară Prealăudată; tu, pe sufletul cel ce se duce către moarte, povăţuieşte-l către viaţă.
Tu îmi cunoşti multă neputinţa mea şi trândăvirea o ştii, Stăpână; precum însăţi ştii mântuieşte-mă, şi precum voieşti de gheenă izbăveşte-mă.
Slavă …
Cuvântul, Cel ce cu voirea toate le-a înfiinţat, Care este de-a pururea vecuitor şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul, din Fecioară poartă fiinţa mea.
Şi acum …
Înotând eu în noianul vieţii, furtuna şi întreitele învăluiri ale patimilor mă clătesc pe mine; încetează valul, Preacurată, şi tulburarea cea nestatornică îmblânzeşte-o.
Sedealna:
Lenea cea cumplită a sufletului meu şi slăbiciunea inimii mele văzându-le, vindecă-le cu rugăciunile tale, Maica lui Dumnezeu, şi părţii celor mântuiţi învredniceşte-mă, izbăvindu-mă de întuneric şi de muncă, ca ceea ce însăţi eşti nădejdea şi mângâierea mea.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe heruvimi urmând tinerii, în cuptor dănţuiau strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, că întru adevăr şi judecată ai adus asupră-ne acestea toate pentru păcatele noastre, Cel ce eşti Prealăudat şi Preaslăvit întru toţi vecii.
Sfeşnicule de aur, chivotule purtător de lumină, masă sfântă, scaune de foc, rugule nears, cădelniţa cea cu totul de aur, cetate slăvită şi prea vestită, cămara cea cu totul de aur, palatule de aur şi cu roşu împodobit, Stăpână, mântuieşte-mă.
Cuvântul lui Dumnezeu cel Unul-Născut intrând în pântecele tău, părtinitoare neruşinată te-a dăruit pe tine creştinilor. Pentru aceea te rog pe tine, Fecioară, miluieşte sufletul meu, care toată ziua şi noaptea te cheamăpe tine.
Slavă …
Unul Dumnezeu, Cel ce a măsurat cu palma cerurile şi pământul şi din nefiinţă a înfiinţat fiinţa cea fără de trup şi nematerialnică a îngerilor, Fecioară, Acesta prin înger «bucură-te» ţi-a trimis ţie, şi plecând cerurile, întru tine S-a sălăşluit.
Şi acum …
Aducerea cea săracă a graiurilor mele primind-o ca un prinos desăvârşit fără de prihană, ca nişte tămâie cu bun miros, ca nişte mir din aromate alcătuit, izbăveşte-mă, de Dumnezeu Născătoare, de toată primejdia şi înconjurarea patimilor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce a însemnat …
Biserică preacurată a Mântuitorului şi Împăratului meu Hristos, scaunul cel preaslăvit, cerul cel preaînalt, raiule cel cu adevărat nejefuit, Stăpână, deschide-mi mie uşile raiului.
Mână dreaptă aproape stătătoare şi apărătoare tare să te aflu pe tine, Fecioară, în vremea ieşirii mele, când va vrea să lipsească cu amar dintru mine duhul meu, că pe căi strâmbe şi aspre am umblat.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Sufletul meu cel omorât cu dulceţile şi care în latura şi în umbra morţii locuieşte, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, ceea ce ai zămislit Viaţa cea dumnezeiască, înviază-l şi luminează-l cu lumina solirilor tale.
Şi acum …
Munte ce pică dulceaţă şi îndulceşte amărăciunea umească te-ai arătat, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, Roua cea preadulce; pentru aceea îndulceşte-mi amărăciunea păcatelor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cel ce a însemnat mai înainte în rug, în muntele Sinai oarecând, lui Moisi, taina Fecioarei, lăudaţi-L, bine-L cuvântaţi şi-L prea înălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Din pământeni cine a auzit una ca aceasta sau cine a văzut cândva? Că Fecioara s-a aflat având în pântece şi fără de durere Prunc a născut. Întru acest chip este minunea ta şi pe tine, Curată Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preasfântă Fecioară, prea fără prihană, PreacuratăDoamnă, Prealăudată, Cinstită, căruţa Cuvântului cea prea luminoasă, lumina ticălosului meu suflet, suflarea şi viaţa mea, precum ştii, precum voieşti, miluieşte-măşi mă mântuieşte.
Din pântecele maicii mele spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat, Curată, eu smeritul şi săracul de fapte bune; tu îmi fii mie, Fecioară, fierbinte povăţuitoare către fapta bună, netezind cărările mântuirii mele.
Slavă …
Nădejdea şi ajutorul mântuirii mele spre tine, Maica lui Dumnezeu, întru toate stă, după Dumnezeu, că spre tine m-am aruncat şi ţie sunt lăsat eu săracul, să nu mă părăseşti, ci sprijineşte-mă, Preacurată.
Şi acum …
Fecioară, tu eşti lauda ticălosului meu suflet, tu eşti dulceaţa şi luminarea, tu eşti bucuria mea, tu dulceaţa inimii, tu lumină şi îndulcire şi viaţă, tu mângâiere dumnezeiască, tu eşti bucurie şi veselie.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 2
Cântarea 1-a, Irmos:
Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat: «Să cântăm Domnului că S-a preaslăvit».
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pe tine, Preacurată, ceea ce eşti lăcaş preacurat al lui Dumnezeu, te rog: Inima mea cea întinată cu dulceţi necurate curăţeşte-o, ca să te slăvesc pe tine.
După Dumnezeu avându-te pe tine, Fecioară, ajutătoare neruşinată şi părtinitoare nebiruită, sprijinitoare, păzitoare şi mijlocitoare, strig ţie: Mântuieşte-mă.
Slavă …
Având mulţime de păcate, care covârşesc cu nemăsurarea nisipul cel de pe lângă mare şi mulţimea stelelor, la mulţimea milei tale am scăpat.
Şi acum …
Fecioară, ceea ce singură ai născut pe Dumnezeu, Cel ce este tuturor neîncăput, dar întru tine încăput făcându-Se, pentru bunătate, pe Acela roagă-L să se mântuiască cei ce te laudă pe tine.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
De Dumnezeu Născătoare, ceea ce eşti binecuvântată, tu singură fii părtinitoarea şi ajutorul meu şi izbăveşte-mă de asupreala diavolilor, de patimile cele ce mă necăjesc şi de judecată, şi de munca focului celui ce arde cu văpaie.
Firea oamenilor cea stricată ai înnoit-o, Preasfântă, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Care din stricăciune întru nestricăciune pe ea a mutat-o; pentru aceea pe mine cel stricat cu dulceţile fă-mă nestricăcios şi de-a doua oară zideşte-mă.
Slavă …
Te slăveşte pe tine, ceea ce eşti una binecuvântată şi preaslăvită, neamul oamenilor. Pentru aceea fă-mă moştean al slavei celeia ce va să fie cu mijlocirea ta, Fecioară, pe mine cel ce cu credinţă te laud pe tine, ceea ce eşti preaslăvită de Dumnezeu.
Şi acum …
Vindecă patimile sufletelor şi ale trupurilor noastre, cea cu totul fără prihană, şi fă-ne a umbla pe cărările ce duc către îndulcirea cea veşnică şi către desfătarea cea necurgătoare şi nepieritoare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceea strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Străluceşte-mi, Preacurată, cu lumina ta, sufletul meu cel întunecat, ceea ce ai născut Lumina cea ipostatică.
Fecioară, ceea ce ai primit în pântecele tău Focul dumnezeirii, de focul cel veşnic izbăveşte-mă.
Slavă …
Binecuvântată, Preacurată, cu rugăciunile tale vindecă durerea sufletului meu, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, Doctorul tuturor.
Şi acum …
Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, rupe-mi lanţurile greşelilor mele şi către cărările vieţii povăţuieştemă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cărbunele care mai-nainte s-a arătat Isaiei, ca un soare din feciorescul pântece a răsărit şi celor ce se rătăciseră întru întuneric luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le.
Muntele cel cu adevărat netăiat, uşa cea încuiată şi izvorul cel pecetluit, grădina cea prea mirositoare şi de
Dumnezeu sădită, livada ceea ce a înflorit Floarea nestricăciunii, te lăudăm pe tine, Stăpână.
Cu osârdie din tinereţe toată desfrânarea lucrând-o, întinându-mi sufletul şi trupul, te rog pe tine, Fecioara cea curată şi neîntinată, şi trupul şi sufletul curăţeşte-l, sfinţeşte-l şi mă mântuieşte.
Slavă …
Scaunul cel înalt şi vederos, cel înălţat mai presus de puterile cele fără de trupuri, întru care Isaia a văzut pe Hristos Domnul slavei şezând, ridică-mă pe mine cel întărit în scaunul patimilor.
Şi acum …
Postind de fapta bună, m-am umplut de toată desfătarea cea oprită până la saţiu şi acum flămânzesc de masa cea mântuitoare. Ci tu, cu pâinea pocăinţei întăreşte-mă, ceea ce eşti masă care ai purtat Pâine pe Dumnezeu.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Glasul graiurilor celor de rugăciune, din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti Pricinuitorul mântuirii noastre.
Spre tine mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Maică pururea Fecioară, şi pe tine te pun apărătoare a vieţii, întemeiată şi neclătită.
Vindecă patimile mele cele de multe feluri, Maică nenuntită, cea singură atotputernică, că tu liman neînviforat te-ai arătat nouă, celor ce te lăudăm pe tine.
Slavă …
De întunecarea cea nemăsurată izbăveşte-mă pe mine cel ţinut cu multe greşeli, de Dumnezeu Născătoare, Stăpână, şi din mâinile diavolilor răpeşte-mă.
Şi acum …
Preasfântă Fecioară, Mireasă dumnezeiască, ceea ce eşti după Dumnezeu părtinitoare robilor tăi, în ceasul cercării fă-te sprijinitoare sufletului meu.
Sedealna:
Pe tine te mărim, Născătoare de Dumnezeu, strigând: Bucură-te, toiagul dintru care fără de sămânţă răsărind Dumnezeu, a pierdut prin lemn moartea.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu a tiranului celui călcător de lege înaltă văpaie a ridicat, iar Hristos a întins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel binecuvântat şi preaslăvit.
Spre tine toată nădejdea din suflet mi-am pus, şi caut aşteptând cu adevărat dumnezeiasca mângâiere; întâmpină-mă, Curată Născătoare de Dumnezeu, şi bucură-mă, arătându-mi mie cărarea ce suie către Dumnezeu.
Fecioară cinstită, neispitită de nuntă, Curată binecuvântată, îndreptătoarea celor ce cad şi izbăvirea celor ce păcătuiesc, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, mântuieşte-mă, şi ca o milostivă din munca cea veşnică ră-peşte-mă, ca să te slăvesc pe tine.
Slavă …
Ceea ce eşti nădejdea şi ajutorul credincioşilor, de Dumnezeu Născătoare, sârguieşte de ajută robilor tăi, cei cufundaţi în patimi, şi întru amăgirile diavolilor şi întru întreitele învăluiri ale necazurilor, celor ce scăpăm la tine cu nădejdea sufletului.
Şi acum …
Tu ne-ai izbăvit pe noi de cumplita osândă a greşelilor, şi întristarea cea de demult a celor întâi zidiţi ai dezlegat-o, Prealăudată, născând mai presus de fire pe Ziditorul tuturor; pentru aceea după vrednicie credincioşii te fericim.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Chipul cel de aur defăimându-l …
Ceea ce eşti izvor viu, ca ceea ce ai născut Apa vieţii, sufletul meu cel topit de arderea păcatelor adapă-l, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, şi din văpaia cea veşnică răpeşte-mă.
Împuns fiind cu săgeata vrăjmaşului, m-am rănit cu totul la suflet şi pătimesc boli nevindecate; ceea ce ai născut negrăit pe Mântuitorul Hristos, întru totul fără prihană, vindecă-mă şi mă mântuieşte, nădejdea mea cea tare.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe mine cel omorât gânditor de nemăsuratele mele răutăţi, înviază-mă dumnezeiască Mireasă, Fecioară, şi cu rugăciunea ta izbăveşte-mă de toată înşelăciunea vrăjmaşului celui stricător de suflet şi a ucigaşului.
Şi acum …
Curată, izbăveşte-mă de urgia Fiului tău şi Dumnezeu, care mă înfricoşează, şi în ceasul judecăţii, ca o atotputernică, apucă mai înainte gata ajutătoare şi de caprele cele de-a stânga izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Chipul cel de aur defăimându-l de trei ori fericiţii tineri, văzând chipul lui Dumnezeu cel viu şi neschimbat, prin mijlocul focului cântau: Toată zidirea cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Nu se pricepe toată limba a te lăuda după vrednicie şi se întunecă şi mintea cea mai presus de lume a cânta ţie, de Dumnezeu Născătoare. Însă fiind bună, primeşte credinţa, că ştii dragostea noastră cea dumnezeiască; că tu creştinilor eşti folositoare şi pe tine te mărim.
Umple de bucurie inima mea, Maică Fecioară, ceea ce ai primit Bucuria în pântecele tău; luminează, Curată, sufletul meu cel smerit şi cu negura multor greşeli ţinut, că tu ai născut tuturor Lumina.
Străluceşte-mă cu lumina ta, de Dumnezeu dăruită, pe mine cel ce zac întru întunericul cumplitei trândăviri şi nu voiesc nicidecum să păzesc legile lui Dumnezeu, ca după datorie să te fericesc pe tine, ca pe o părtinitoare a mea.
Slavă …
Iubitorule de oameni Doamne, Cela ce pentru îndurările Tale cele negrăite Te-ai întrupat din Fecioară, ca să mă mântuieşti pe mine, izbăveşte sufletul meu de toată diavoleasca rătăcire şi pândire şi toate păcatele mele cele nenumărate şterge-le.
Şi acum …
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Stăpână, sufletul meu cel necăjit cu multe păcate acum îmbunătăţeşte-l şi mă mântuieşte, Curată, de Dumnezeu Născătoare, pe mine cel ce mă înviscolesc de-a pururea în noianul vieţii şi cumplit mă înviforez.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 2
Cântarea 1-a, Irmos:
Veniţi popoarelor să cântăm cântare lui Hristos Dumnezeu, Celui ce a despărţit marea şi a trecut pe poporul pe care l-a slobozit din robia egiptenilor, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, pe mine cel rănit cu patimile tămăduieşte-mă şi din focul cel veşnic răpeşte-mă, singură de Dumnezeu dăruită.
La bunătatea ta acum alerg, Maică Fecioară cu totul fără prihană, izbăveşte pe robul tău de bolile cele sufleteşti, de patimile cele stricătoare de suflet şi de focul cel veşnic.
Slavă …
Noi cei ce te mărturisim pe tine Născătoare de Dumnezeu, care ne-am îmbogăţit cu tine, întărirea şi părtinitoarea noastră, de întreitele învăluiri ale vieţii şi de toate felurile de ispite ne mântuim.
Şi acum …
Ceea ce eşti scăparea credincioşilor, pururea Fecioară, tare ajutătoare celor ce aleargă la tine, de toată nevoia şi vătămarea potrivnică mântuieşte-ne pe noi.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi întru Tine, Doamne, Cela ce prin lemn ai omorât păcatul, şi frica Ta o sădeşte în inimile noastre, a celor ce Te lăudăm pe Tine.
Cădelniţă cu adevărat de aur, şi năstrapă a manei, şi munte dumnezeiesc şi palat prea veselitor al lui Dumnezeu, pe tine, Fecioară, te numim.
Biserică şi sfinţit lăcaş al Cuvântului fiind, Născătoare de Dumnezeu, fii mie curăţitoare greşelilor, Preasfântă pururea Fecioară.
Slavă …
Miluieşte-mă, Curată, pe mine cel ce am mâniat pe Cel Singur iubitor de oameni şi Fiul tău, şi în starea drepţilor numără-mă, cea singură de-a pururea Fecioară.
Şi acum …
Limbă de om nu poate să tâlcuiască adâncul răutăţilor mele, Fecioară, că mai presus de măsură am nelegiuit, ci tu, ca o Maică a milei, miluieşte-mă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Te laud că auz am auzit, Doamne, şi m-am spăimântat, că ai venit până la mine, căutându-mă pe mine cel rătăcit. Pentru aceea preaslăvesc multă smerenia Ta cea către mine, mult Milostive.
Pe tine, Fecioară, noi creştinii te-am câştigat ajutor şi acoperământ, ceea ce ne scoţi pe noi din cumplite primejdii.
Stăpână, ceea ce eşti neispitită de nuntă, care pe Dumnezeu în pântece L-ai primit, de primejdii şi de necazuri pe toţi izbăveşte-i.
Slavă …
Zid nebiruit şi nădejde tare noi credincioşii întru necazuri te-am câştigat pe tine Născătoare de Dumnezeu.
Şi acum …
Mijlocirea ta, Stăpână, câştigând-o ca pe o temelie temeinică, de multe feluri de necazuri ne izbăvim.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Dătătorule de lumină şi Făcătorule al veacurilor, Doamne, întru lumina poruncilor Tale îndreptează-ne, că afară de Tine pe alt dumnezeu nu cunoaştem.
Ca ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu, Soarele cel luminos al dreptăţii, luminează sufletul meu cel ce doarme în noaptea vieţii, cu raza rugăciunilor tale, Stăpână.
Sub acoperământul tău şi sub părtinirea ta, noi credincioşii totdeauna scăpând cu credinţă, Preacurată, prin tine ne izbăvim de toată cumplita primejdie, Fecioară.
Slavă …
Din neştiinţă întru umflarea trufiei înălţându-mă, Curată, cădere cumplită am pătimit; ci dă-mi mie să biruiesc prin pocăinţă nebunia cea mai dinainte.
Şi acum …
Pe mine cel omorât cu veninul păcatului, Preacurată, ceea ce ai născut pe pământ Viaţa cea cu adevărat neîmbătrânitoare, înviază-mă, ceea ce singură eşti nădejde celor ce te laudă pe tine.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind înconjurat, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; din stricăciune, Dumnezeule, scoate-mă.
Cela ce toate cu voirea le lucrează, voind a locuit în pântecele Tău cel neispitit de nuntă, dăruind nestricăciune, ca un Îndurat, celor ce bolesc cu stricăciunea.
Pe mine cel rătăcit în calea vieţii şi care adeseori în căile cele neumblate ale păcatului cad, povăţuieşte-mă, Stăpână, către calea pocăinţei.
Slavă …
Fii mie sprijinitoare despre răutăţile mele cele de multe feluri, cea cu totul fără de prihană, şi izbăveşte-măde meşteşugirea balaurului şi din cursele acestuia răpindu-mă.
Şi acum …
Fă-mi mie viaţa luminoasă, ceea ce singură ai născut Lumina cea neapropiată, şi la liman bine liniştit povăţuieşte-mă, Maică, şi mă mântuieşte.
Sedealna:
Curată, ceea ce eşti cu totul neîntinată, cu picăturile milei tale rourează ticălosul meu suflet, cel topit de arderea păcatelor, de toată întinăciunea curăţindu-l, şi din înfricoşata osândă a focului celui veşnic slobozeşte-mă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipul cel de aur în câmpul Deira cinstindu-se, cei trei tineri au călcat porunca cea prea fără de Dumnezeu, şi fiind aruncaţi în mijlocul focului, răcorindu-se, au cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Pe mine cel omorât şi în pământ întors m-ai înviat, născând pe Dătătorul de viaţă, şi din iadul cel mai de jos m-ai scos pe mine, cel ce te slăvesc pe tine cu credinţă, Născătoare de Dumnezeu întru tot Curată.
Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale cele către Fiul tău, fiind liman întemeiat, părtinitoare înfricoşată şi zid nesurpat, celor ce întru nevoi se primejduiesc şi întru necazuri se viscolesc, din ispitele cele în multe chipuri mântuieşte pe robii tăi.
Slavă …
Stăpână de Dumnezeu dăruită, ceea ce ai întrupat cu puterea Preasfântului Duh pe Fiul, Cel ce se înţelege de o fire cu Tatăl, pe Acesta neîncetat roagă-L să miluiască pe cei ce cântă: Bine eşti cuvântată ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.
Şi acum …
Curată Fecioară, ceea ce ai făcut cer pe fiinţa noastră cea pământească şi stricăcioasă cu fierbinte rugăciunea ta, fă să se îndrepteze rugăciunile şi cererile noastre către Fiul tău şi Dumnezeul şi Împăratul tuturor.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce S-a pogorât …
Patimile inimii mele tămăduieşte-le cu milostivirea ta, Prealăudată,mintea mea împacă-o, sufletul meu luminează-l şi a călători către cărările cele mântuitoare fă-mă, ca de-a pururea să te fericesc.
De întinăciunea cea pricinuită din patimi curăţeşte-mă, Curată, cu mijlocirea ta, şi luminează-mi, rogumă, inima mea cea întunecată cu întunecările diavolilor, ca să te fericesc pe tine, Stăpână de Dumnezeu fericită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ca să te laud pe tine cu glasuri de mulţumiri, ca să te slăvesc pe tine, cea cu totul fără prihană, fă-te turn de apărare, îngrădire şi întărire mie celui ce mă clătesc dinspre toate părţile de bântuielile cele potrivnice şi a cădea mă primejduiesc.
Şi acum …
Ceea ce ai născut cu trup pe Dumnezeu cel Preaînalt, ridică-mă din gunoiul patimilor ce mă necăjesc, şi pe mine care cumplit am sărăcit cu totul, cu dumnezeieştile fapte bune îmbogăţeşte-mă, Preacurată, ca să te laud pe tine, fiind mântuit.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce S-a pogorât în cuptorul cel cu foc către tinerii evreieşti şi văpaia întru răcoreală a prefăcut-o, ca pe Domnul lăudaţi-L lucrurile şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cuvântul cel din Dumnezeu, Care cu negrăită înţelepciune a venit să înnoiască pe Adam cel căzut rău prin mâncare întru stricăciune, din Sfânta Fecioară negrăit întrupându-Se pentru noi credincioşii, cu un gând întru laude să-L mărim.
Dumnezeieştii iubiri de oameni învredniceşte-mă, Fecioară, ceea ce singură ai născut negrăit pe Iubitorul
de oameni Dumnezeu, Care Şi-a împrumutat trup dintru tine, şi mă izbăveşte de văpaia ce va să fie şi de toatămunca, pe mine cela ce cu dragoste te slăvesc pe tine.
Ca pe o tare părtinitoare, ca pe o nădejde şi zid, şi anghiră şi acoperământ întemeiat, ca pe un reazem nebiruit şi adăpost neînviforat, şi singură tare scăpare toţi câştigându-te pe tine, ne mântuim, Prealăudată.
Slavă …
Fecioară, când se vor arăta cele ascunse ale fiecă-ruia, tu pe mine îndreptează-mă, că poţi cu adevărat şi din întuneric să mă izbăveşti şi în latura luminii să mă aşezi, unde este bucuria cea negrăită a celor ce se veselesc.
Şi acum …
Fecioară, ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, inima mea care s-a întunecat cu multe adausuri de patimi şi de gânduri străine luminează-o, picături de lacrimi dăruindu-mi de-a pururea, ca să-mi spăl întinăciunea greşelilor mele.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 2
Cântarea 1-a, Irmos:
Calea mării cea nebătută şi neumblată călătorind-o neudat, Israilul cel ales a cântat: Să cântăm Domnului, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce ai născut Izvorul nepătimirii, tămăduieşte-mă, Fecioară, pe mine cel rănit cu patimile şi din veşnicul foc mă răpeşte, ceea ce eşti de Dumnezeu cu daruri dăruită.
Izbăveşte-mă, Curată, de scrâşnirea cea prea grea a dinţilor, de suspinul lacrimilor, de prea amarul frig al tartarului, de întunericul cel mai dinafară şi de viermele cel neadormit.
Slavă …
Mulţime tinoasă şi tulburare a gândurilor celor întinate şi necurate şi de stricăciune făcătoare izvorăşte în sufletul meu; ci tu, Curată, cu lacrimile mele, usuc-o pe aceasta.
Şi acum …
Securea este aproape, nerodirea grăbeşte către tăiere, lenevirea multă şi sarcinile mele cu greu de purtat; Stăpână Fecioară, ajută-mi mie.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra credinţei întărindu-mă, lărgit-ai gura mea asupra vrăjmaşilor mei, că s-a veselit duhul meu a cânta: Nu este sfânt ca Dumnezeul nostru şi nu este drept afară de Tine, Doamne.
Între mulţi tâlhari căzând eu ticălosul, dezbrăcat am rămas şi rănit şi părăsit; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea.
Suspin neîncetat, zdrobire a inimii şi smerenie, vreme de pocăinţă şi gând de întoarcere dă-mi mie, prea lăudată.
Slavă …
Ceea ce ai născut pe Lucrătorul îndurărilor şi pe Dătătorul curăţirilor, lucrător de fapte bune, de sadurile cele fără de moarte, fă-mă pe mine, Stăpână.
Şi acum …
Gânditor şi simţitor, ziua şi noaptea cad cu durerea sufletului la tine, Curată; izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei gândiţi şi simţiţi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi Domnul, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul; pentru aceea strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Holda cea nelucrată, ţarina cea nearată, care ai odrăslit Bucuria, dăruieşte-mi dar de izvor de lacrimi al umilinţei celei de bucurie făcătoare şi plâns veselitor, ca să dobândesc mângâiere acolo.
Prin vicleşugul şarpelui din petrecerea cea din rai căzând, Stăpână, viaţă dureroasă şi cu multe lacrimi am aflat; pentru aceea te rog pe tine ca să iau iarăşi prin tine patria mea cea veche şi iubită.
Slavă …
Din lucrurile mele deznădăjduit fiind şi neavând nădejde de mântuire nicidecum, la îndurările tale cu credinţă alerg, Prealăudată; ceea ce eşti nădejdea cea tare şi mare a celor deznădăjduiţi, mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.
Şi acum …
Luând în minte divanul întru care voi să fiu judecat eu osânditul, mă tânguiesc, lăcrimez, plâng şi mă mâhnesc, având mulţime de nemăsurate greşeli, şi strig ţie: Mântuieşte-mă, Maica lui Dumnezeu.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cărbunele Care mai înainte S-a arătat Isaiei, ca un Soare din feciorescul pântece a răsărit, celor ce se rătăciseră întru întuneric, luminarea dumnezeieştii cunoştinţe dăruindu-le.
Cântarea cea cu durere, care din suflet dureros se trimite, primeşte-o, ceea ce ai născut pe Hristos fără de durere, şi de gheena cea prea dureroasă izbăveşte-mă.
Pe mine cel străpuns cu amarele săgeţi ale vrăjma-şului celui războinic, Stăpână, străpunge-mă cu săgeata cea dulce a dragostei lui Hristos, Cela ce pentru mine cu suliţa în coasta cea izvorâtoare de viaţă S-a împuns.
Slavă …
Datoria strămoaşei Eva tu ai plătit-o, Maica lui Dumnezeu, născând pe Mântuitorul lumii, Cel ce S-a îmbrăcat cu trup dintru tine; pentru aceea toţi te fericim pe tine, cea cu dar dăruită, Fecioară cu totul fără prihană.
Şi acum …
Marie Preacurată, ceea ce ai izvorât Izvorul înţelepciunii, Maica lui Hristos, a Însăşi Înţelepciunii, înţelepţeşte-mă pe mine să mă abat de la amăgirile înţeleptului întru răutate.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Glasul graiurilor celor de rugăciune din suflet cu durere auzind, Stăpâne, izbăveşte-mă de rele, că Însuţi eşti pricinuitorul mântuirii noastre.
Cu ploile lacrimilor spală-mă şi cu curgerile umilinţei îmbată brazdele inimii mele, Curată, şi înmulţeşte rodurile acesteia.
Dezleagă-mi lanţurile cele mult împleticite ale greşelilor mele, rupe-mi zapisele, Cinstită; că toate le poţi, ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor.
Slavă …
Stau întru hotarul a două patimi deopotrivă puternice, ca într-o cumpănă. Însă te rog, Fecioară, să nu biruiască deznădăjduirea pe nădejdea mea.
Şi acum …
Muncile şi pedepsele, caznele cele amare, bătăile cele usturătoare, vârtejurile şi legăturile cele nedezlegate aşteaptă pe sufletul meu, de care izbăveşte-mă, Fecioară.
Sedealna:
Fecioara şi Maica Ta, Hristoase, văzându-Te pe Tine mort întins pe lemn, plângând cu amar grăia: «Fiul meu, ce este această taină străină? Tu, Cel ce dăruieşti tuturor viaţă veşnică, cum de voie mori pe Cruce cu moarte de ocară?».
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi preaslăvit.
Acum se sileşte vrăjmaşul, căscând, ca să mă ia în pântecele său, pentru că de pretutindeni îmi aduce mie ispite şi curse, tăind tot sporul meu; ci mai înainte întâmpinându-mă, izbăveşte-mă, Fecioară Maică, de bântuiala lui cea vicleană.
Viforul nelegiuirilor, furtuna greşelilor, iarna pă-catelor şi viscolul căderilor tulbură smeritul meu suflet, Stăpână, şi către adâncul deznădăjduirii mă împing; ci îndreptează-mă, Fecioară, la limanul cel liniştit al pocăinţei.
Slavă …
Inimă zdrobită şi smerită dăruieşte-mi, Stăpână, ca ziua şi noaptea cu durere plângând, să milostivesc pe Dumnezeu, până încă am vreme de pocăinţă, mai înainte de a veni asupră-mi, ca un fur, ceasul cel înfricoşat al morţii.
Şi acum …
Bucură-te, Preasfântă Doamnă, cea cu multe nume numită, Fecioară, Maica lui Dumnezeu Marie, lauda credincioşilor, izbăvirea blestemului, scară cerească, minune neînţeleasă, rugule nears, pământule nelucrat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Cuvântul muncitorului pentru că biruia …
Ieşirea este aproape, a săpa casa furul se sârguieşte, în mâini a luat secera secerătorul şi aşteaptă de sus să ia ameninţarea. Vino mai înainte de sfârşit să suspinăm, să plângem, o, suflete al meu, şi la Născătoarea de Dumnezeu cu credinţă să alergăm.
Nor luminos al Soarelui slavei, cel neînserat şi neapus, palatule al Stăpânului, cel cu multe daruri dăruit, cămară a Mirelui Celui frumos, Mireasă Stăpână, când pe nori purtându-Se va veni să facă judecată Stăpânul cel de obşte, adu-ţi aminte de sufletul meu.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cerule cel nou, raiule cel cu mir mirositor şi bine mirositor, întru care a odrăslit Lemnul nestricăciunii, părtaş al cinei celei cereşti arată-mă, Fecioară, ca să mă împărtăşesc de desfătarea cea dulce şi necurgătoare şi prea bine mirositoare a raiului.
Şi acum …
Întunecare şi nedumerire a cuprins sufletul meu, Preacurată, când privesc la divanul cel a toată lumea şi judecata cea înfricoşată în minte o gândesc; ci tu, ceea ce ai zămislit pe Ziditorul şi Purtătorul de grijă al zidirii, izbăveşte de ţinerea cea din iad sufletul meu.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Cuvântul muncitorului, pentru că biruia, de şapte ori a fost ars cuptorul oarecând, întru care tinerii nu s-au ars, porunca împăratului călcând, ci au strigat: Toate lucrurile Domnului, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Cu suflete curate şi cu buze neîntinate, veniţi să mărim pe cea neîntinată şi Preacurată Maica lui Emanuil, printr-aceasta aducând rugăciuni Celui ce S-a născut dintr-însa; milostiveşte-Te spre sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule, şi ne mântuieşte pe noi.
Cu totul din tinereţe slujind eu patimilor de ruşine şi multei desfrânări, de tot am înnegrit pe cel după chipul lui Dumnezeu, şi mă tem, Prealăudată, de judecata ce va să fie, când voi sta înaintea Fiului tău şi Dumnezeu; ci mai înainte de sfârşit dă-mi acum, Preacurată, curăţire patimilor mele şi izbăvire de greşeli.
Mă tem, Fecioară, de judecată şi de munca cea veşnică a focului, de hotărârea cea cu adevărat netrecută, de scrâşnirea dinţilor şi de sălbăticirea viermelui cel neadormit; pentru aceasta cu durerea inimii mă rog ţie, Preacurată, izbăveşte-mă de înfricoşata osândă, cea cu totul fără prihană.
Slavă …
Când se va despărţi sufletul meu cu sila din mădularele trupului, atunci stai lângă mine, dumnezeiască Mireasă, şi risipeşte sfaturile vrăjmaşilor celor netrupeşti şi zdrobeşte fălcile celor ce caută să mă înghită fără de milă, ca să trec neoprit de stăpânitorii întunericului, care stau în văzduh.
Şi acum …
Toată lauda îţi dă loc ţie, Fecioară, şi toată bunăcuvântarea oamenilor; că tu mai ales eşti bună cuvântarea noastră şi lauda. Deci în locul a toată lauda şi buna cuvântare, noi robii tăi, Fecioară, cu multă dragoste Născătoare de Dumnezeu chiar te numim pe tine.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 2
Cântarea 1-a, Irmos:
Întru adânc a aşternut de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea prea întrarmată, iar Cuvântul întrupându-Se a pierdut păcatul cel prea rău, Domnul Cel preaslăvit, căci cu mărire S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui purtător de moarte izbăveşte-mă, cu mijlocirea ta, Stăpână.
Lucrul şi zidirea Ta sunt, Mântuitorule, iar prin amăgirea celui viclean m-am zdrobit, prin desfătările cele lumeşti; pentru aceasta iarăşi mă zideşte cu dumnezeieştile rugăciuni ale Preacuratei Maicii Tale, Cuvinte al lui Dumnezeu, Cel ce eşti preaslăvit.
Slavă …
Alină acum cumplitul vifor al răutăţilor mele, binecuvântată Fecioară, şi biruieşte pe toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi, care fără milă cad asupra sărăciei mele, că singură eşti folositoarea mea, Preacurată.
Şi acum …
Unule Îndurate, Hristoase Dumnezeule, prin rugăciunile Maicii Tale îndură-Te şi mă miluieşte pe mine, cel ce nădăjduiesc la Tine, îndreptându-mă către lumina poruncilor Tale şi învrednicindu-mă vieţii veşnice.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Înflorit-a pustia ca şi crinul, Doamne, biserica păgânilor cea stearpă, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.
Dumnezeiască Mireasă, întru care S-a sălăşluit Însuşi Cuvântul lui Dumnezeu, Cel ce luminează toată lumea, străluceşte-mi raza adevăratei pocăinţe, surpând întunericul patimilor mele prin rugăciunile tale, rogu-mă.
Eu însumi fiind robit de păcate, singur eu mi-am deschis uşile patimilor; ci către tine singură, PreacuratăFecioară, acum alerg, şi întorcându-mă, prin îndurarea ta mântuieşte-mă.
Slavă …
Alesule Sioane, cetate împărătească, Preacurată Fecioară, împreună cu toţi sfinţii roagă pe Fiul tău cel fără de ani, ca să mă facă cetăţean cetăţii celei din ceruri.
Şi acum …
Din sfinţita petrecere căzând eu, Preacurată, m-am lipit lângă dobitoace şi osândit tot m-am făcut; ci tu, ceea ce ai născut pe Judecătorul, izbăveşte-mă de toată judecata cea de istov şi mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venit-ai din Fecioară, nu sol, nici înger, ci Tu Însuţi, Doamne, Te-ai întrupat şi m-ai mântuit pe mine tot omul. Pentru aceasta strig Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne.
Deschide-mi, Fecioară, dumnezeieştile intrări ale pocăinţei, închizând intrările patimilor şi ale dezmierdărilor mele, şi prin puterea ta le opreşte.
Uşă neumblată şi ţarină nearată, sicriu şi năstrapă, sfeşnic şi cădelniţă a Cărbunelui celui fără de materie te numim pe tine, Preacurată Fecioară.
Slavă …
Cumplita noapte a păcatelor m-a acoperit pe mine, Preasfântă Fecioară, Stăpână, pentru că nu am candelăcare să-mi lumineze sufletul cu untul de lemn al faptelor bune; drept aceea şi din cămara Mirelui m-am izgonit afară.
Şi acum …
Marie, ceea ce eşti cădelniţă de aur, alungă întinăciunea patimilor mele, şi pe mine, cel ce mă clătesc de meşteşugirile luptătorului cel înşelător, întăreşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, la Părintele Tău, Începătorul luminii, din noaptea necunoştinţei aducere am aflat.
Acum scap sub acoperământul tău, Maică, Preacurată Fecioară; de bolile cele sufleteşti şi de patimi trupeşti, izbăveşte-mă pe mine, robul tău.
Izbăveşte-mă de neputinţele trupeşti şi opreşte necuvioasele patimi ale sufletului meu şi de veşnica muncă mă păzeşte, Fecioară de Dumnezeu dăruită.
Slavă …
Ceea ce ai născut Izvorul tămăduirii, pe mine cel ce sunt rănit de patimile cele lumeşti, tămăduieşte-mă, Fecioară, singura plină de dar, Preacurată.
Şi acum …
Iesei să se veselească şi David să dănţuiască, căci Fecioara, toiagul cel sădit de Dumnezeu, a odrăslit pe Hristos, Floarea cea pururea vie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Întru adâncul greşelilor fiind învăluit, chem adâncul milostivirii Tale cel neurmat; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.
Inima mea cea înnegrită de împresurările cele întunecate ale păcatului, străluceşte-o cu lumina cea dintru tine, Mireasă dumnezeiască care nu ştii de mire, ca una ce ai născut pe Soarele Hristos.
Lumina cea din Lumină născând-o nouă, Preacurată Fecioară, a risipit întunericul nedumnezeirii; drept aceea, pe mine cel legat cu întunericul patimilor lumeşti, luminează-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi prin rugăciunile tale dezlegându-mă, dă-mi lumina cea veşnică.
Slavă …
Singura Preacurată Fecioară, care ai născut pe Hristos, Soarele cel neapus, fă rugăciune către Dânsul, rugându-te pururea să Se milostivească spre mine cel smerit.
Şi acum …
Luminează sufletul meu cel întunecat cu greşelile, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, Pururea Fecioară.
Sedealna:
Veniţi cu netăcute laude toţi să o slăvim pe Maica Luminii, că aceasta a născut Mântuirea noastră, şi «bucură-te» să-i aducem, ca uneia ce a născut pe Dumnezeu, Cel mai vechi decât toţi vecii; bucură-te, care după ce ai născut, iarăşi ai zidit pe Eva; bucură-te, Preacurată Fecioară, neispitită de nuntă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului celui călcător de lege, înaltă văpaie a ridicat; iar Hristos a tins cinstitorilor de Dumnezeu tineri roua Duhului, Cel ce este binecuvântat şi proslăvit.
Izvor primitor de viaţă şi uşă Luminii celei neapuse, tu singură eşti, Preasfântă Fecioară. Deci prin rugăciunile tale stinge-mi focul patimilor trupeşti de care pururea mă ard şi potoleşte văpaia cea înaltă a cugetelor mele cele necurate, ca să strig Fiului tău: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
De Dumnezeu Născătoare, Fecioară, ia aminte spre rugăciunea robului tău şi-mi opreşte degrab năvălirile cele rele şi asuprelile încetează-le, Stăpână, ca să te măresc pe tine cu credinţă, binecuvântată Preacurată.
Slavă …
Usucă mulţimea răutăţilor mele, Fecioară, care ai născut pe Hristos, Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, Căruia toţi Îi strigăm: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum …
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce oarecând în muntele Sinai …
Mijloceşte, Preacurată, de mă scoate din prăpastia cea prea adâncă a patimilor mele cele stricătoare de suflet şi către munţii cei înalţi ai faptelor bune mă ridică pe mine, care cu mulţumită te laud pe tine, Fecioară.
Născându-ne nouă Viaţa cea înfiinţată, Care prin moartea a încetat moartea, Fecioară, pe mine cel ce sunt omorât de împresurările cele rele înviază-mă, prin rugăciunile tale, Preacurată, binecuvântată şi Preaslăvită.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Eu cântăreţul tău, Preacurată Fecioară, cel ce fărăde iertare am păcătuit, mă rog ţie: Îndreptează-mă către calea pocăinţei, Mireasă a lui Dumnezeu, ceea ce negrăit ai născut pe Cuvântul cel ce curăţeşte păcatele lumii.
Şi acum …
Ochii mei cei orbiţi cu multe călcări de poruncă luminează-i, de Dumnezeu Născătoare; împacă mintea mea şi inima cea tulburată cu desfătări de multe feluri, rogu-mă, şi mă mântuieşte pe mine, cela ce strig: Preoţi binecuvântaţi, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cela ce oarecând în muntele Sinai, în rug a închipuit lui Moisi minunea Fecioarei, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din pântecele cel fecioresc negrăit L-ai întrupat; binecuvântată, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, pe tine te mărim.
Zămislirea ta este mai presus de cuvânt, Mireasă a lui Dumnezeu, care ai născut pe Dumnezeu, Cel ce a izbăvit pe oameni din necuvântare. Drept aceea dă-mi şi mie cuvânt, ca să te laud pe tine, Preacurată Fecioară.
Eu sunt cel ce am căzut în tâlhari, în cugetele cele rele şi în patimile cele lumeşti, ce mi-au rănit sufletul meu; însăţi tu, Preasfântă Stăpână, vindecă-mă pe mine, cel ce mă nădăjduiesc spre tine.
Slavă …
Uşă neumblată, care ai răsărit lumii pe Împăratul slavei şi după naştere iarăşi Fecioară ai rămas, primeşte cântarea aceasta ce o închin către tine, Stăpână Fecioară, şi să-mi răsari mie răsăritul pocăinţei, ca după vrednicie să te fericesc pururea, Preacurată.
Şi acum …
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut, Fecioară, şi iată acum ca o Împărăteasă stai înaintea Lui, de-a dreapta, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii şi să mă împreuni cu oile cele de a dreapta.
Ortodoxia 