decembie

Acatistul Preacuviosului Părinte Porfirie noul făcător de minuni (2 Decembrie)

Condacul 1:

Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creştinesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Icosul 1:

Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Cerurilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească;

Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor;

Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau;

Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;

Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri;

Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale;

Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate;

Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale;

Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi;

Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 2-lea:

Ştiind micimea vieţuirii noastre, să nu deznădăjduim aflând nevoinţele Preacuviosului Părinte Porfirie, nici să încercăm a le urma fără dreaptă socoteală, şi mai ales să nu căutăm a agonisi harismele sale, căci nu puţină vătămare vom afla. Ci să căutăm a învăţa de la el smerenia şi dragostea pentru cele sfinte, ca să îi putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ai primit la botez numele de Evanghelie, care se tâlcuieşte „Bună-Vestire”, şi întreaga ta viaţă a fost o bună-vestire despre lucrarea Duhului Sfânt şi despre dobândirea veşniciei de către oamenii care, trecători fiind prin viaţa pământească, L-au cunoscut pe Domnul care ieri, astăzi şi în veac Acelaşi este, şi din revărsarea inimii ţi-au cântat:

Bucură-te, că din pruncie ai fost păzit de Cel a cărui întrupare a fost binevestită de înger;

Bucură-te, că din fragedă vârstă ai năzuit să îi închini Domnului viaţa ta;

Bucură-te, că din copilărie ai plecat la Muntele Athos ca să urci muntele virtuţilor;

Bucură-te, că atunci când te-ai lovit din greşeală cu securea în picior ai cerut ajutorul Maicii Domnului;

Bucură-te, că ocrotitoarea Sfântului Munte ţi-a oprit de îndată şiroirea sângelui;

Bucură-te, că ai trăit acoperit de Sfântul ei Acoperământ;

Bucură-te, că pentru vieţuirea ta cucernică ai fost hirotonit preot;

Bucură-te, că ajutând mulţimi de oameni nu ţi-ai pierdut liniştea;

Bucură-te, luminător al Atenei şi a toată Grecia;

Bucură-te, că ai fost căutat de pelerini veniţi din toată lumea;

Bucură-te, că ai trăit în vremurile noastre nevoinţe aspre ca ale Părinţilor din vechime;

Bucură-te, că până la moarte L-ai slujit cu jertfelnicie pe Hristos;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 3-lea:

Nu pentru vreo nevoinţă aparte s-au revărsat asupra ta râurile binecu-vântărilor, ci pentru că luând asupra ta crucea grea a ascultării ai urmat Domnului care S-a arătat pe Sine ascultător până la moarte, şi lepădând voia ta la picioarele bătrânilor tăi ai învăţat de la aceştia cântarea: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Să vadă roadele ascultării cei ce vor să trăiască neavând povăţuitor, cei care plini fiind de mândrie cred că au găsit un drum mai scurt către Dumnezeu, şi să îşi cunoască înşelarea. Iar noi să luăm aminte la vieţuirea Preacuviosului Părinte Porfirie şi cerându-i să mijlocească la Dumnezeu ca să primim puterea de a merge pe calea ascultării, să îi cântăm aşa:

Bucură-te, rob al lui Hristos care ai cunoscut ce înseamnă adevărata libertate;

Bucură-te, că nu ai cunoscut povara libertăţii pătimaşe;

Bucură-te, cel ce supunându-te bătrânilor tăi ai înţeles taina ascultării;

Bucură-te, că Părinţii Pantelimon şi Ioanichie te-au învăţat lepădarea voii;

Bucură-te, că atunci când ţi s-au deschis ochii duhovniceşti i-ai văzut cu duhul pe bătrânii tăi;

Bucură-te, cel ce făcând ascultare ai ieşit din chilia unui părinte pe fereastră;

Bucură-te, că nu te-ai mâhnit când frumoasa pasăre cioplită fără binecuvântare ţi-a fost frântă;

Bucură-te, că aşa s-a frânt şi gândul inimii tale de a face ceva după propria voie;

Bucură-te, că prin rugăciune ai devenit asemenea stâlpilor monahismului;

Bucură-te, că ieşind în mijlocul oamenilor te-ai sârguit să te jertfeşti pentru ei;

Bucură-te, că ai ridicat mănăstirea din Milesi ca pe un chivot al cunoaşterii lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai găsit în Sfânta Scriptură şi în Vieţile Sfinţilor chipuri de sfinţenie;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 4-lea:

„Dacă nu ar fi scris Sfântul Ioan Scărarul cartea despre dumnezeiescul urcuş, ar fi putut-o scrie cu pricepere Părintele Porfirie”, s-a dat mărturie despre măsura sporirii tale; văzându-te Domnul că din copilărie ai vrut să urmezi viaţa de nevoinţă a unui alt avvă Ioan, cel numit Colibaşul, a venit în întâmpinarea ta şi ţi-a călăuzit paşii pe treptele scării raiului, iar tu I-ai cântat cu umilinţă: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Mincinoşi sunt ritorii care învaţă că vremea sfinţeniei a trecut, că în vremurile noastre nu mai este cu putinţă omului să meargă pe calea cea strâmtă pe care o arată Scriptura; nouă numai a cugeta la vieţuirea ta ne este de ajuns pentru a sta împotriva unora ca aceştia, care nu vor să cânte împreună cu noi:

Bucură-te, că urmând Sfântului Ioan Colibaşul, L-ai primit pe Hristos în chilia inimii tale;

Bucură-te, că Sfântul Porfirie al Gazei te-a crescut ca pe un urmaş al său;

Bucură-te, bucurie a Sfântului Atanasie şi a celorlalţi cuvioşi aghioriţi;

Bucură-te, cel ce ieşind din Sfântul Munte nu ai părăsit smerenia Sfântului Siluan;

Bucură-te, că primind bastonul trimis de Sfântul Gherasim ai primit şi binecuvântarea acestuia;

Bucură-te, cu Sfântul Vasile cel Mare care te-a ajutat să ridici aşezământul din Milesi;

Bucură-te, cu Sfinţii Ierarhi Nicolae şi Spiridon, neobosiţii făcători de minuni;

Bucură-te, cu Sfinţii Cosma şi Damian şi cu ceilalţi Sfinţi doctori fără de arginţi;

Bucură-te, cel ce ai fost asemănat cu Sfântul Serafim de la Sarov;

Bucură-te, că ai arătat lumii că harismele Sfântului Nectarie din Eghina nu s-au pierdut;

Bucură-te, cu soborul tuturor Cuvioşilor Părinţi şi Cuvioaselor Maici;

Bucură-te, floare din buchetul Maicii Domnului care ai împrăştiat mireasma din Grădina ei;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 5-lea:

Deşi în timpul vieţii ai avut parte de apăsătoare boli, Părinte, nu te-ai lăsat biruit de durere, ci le-ai răbdat cu mucenicească răbdare, şi în loc să cârteşti ai primit suferinţa cu seninătate, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine poate să stea departe de mijlocirile tale, ştiind câtă mulţime de bolnavi au simţit ajutorul tău? Cine oare va şovăi să alerge la tine, aflând că din zi în zi numărul celor ce au primit sănătate trupească şi sufletească sporeşte fără încetare? O, Părinte Porfirie, pentru grija pe care ai arătat-o şi o arăţi celor bolnavi, primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, că suferind grele boli ai primit puterea de a-i ajuta pe bolnavi;

Bucură-te, că i-ai învăţat pe oameni că vindecarea adevărată vine de la Dumnezeu;

Bucură-te, că însemnând bolnavii cu semnul sfintei cruci le-ai uşurat durerile;

Bucură-te, cel ce i-ai ferit pe credincioşi de doctorii cei închipuiţi care au puteri diavoleşti;

Bucură-te, că ai vindecat de paralizie pe femeia celui ce a venit să te caute la mănăstire;

Bucură-te, că deşi acela nu te-a găsit a avut mare credinţă în puterea mijlocirilor tale tainice;

Bucură-te, că aşa cum ai vindecat-o pe femeia sa îi poţi vindeca şi pe cei pentru care ne rugăm;

Bucură-te, că i-ai mângâiat pe cei căzuţi în deznădejde;

Bucură-te, că i-ai povăţuit să poarte crucea răbdării;

Bucură-te, că bolnavilor care ţi-au cerut ajutorul le-ai adus grabnică tămăduire;

Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi în diferite suferinţe;

Bucură-te, că pentru tine nu există boli de nevindecat;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 6-lea:

Nici un om nu este fără de păcat, nici un om nu se poate făli că a scăpat de orice urmă a bolii. Ştiind că nu numai trupurile noastre, ci şi sufletele noastre sunt atinse de boală, dar ştiind şi că Dumnezeu este Cel ce dăru-ieşte sănătate celor dreptcredincioşi, îţi cerem să te rogi ca împreună cu cei tămăduiţi de bolile lor să Ii putem cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Noule doctor fără de arginţi, Părinte Porfirie, mulţumindu-ţi că prin nenumărate minuni ai dăruit celor suferinzi tămăduirea, nu vom obosi vestind celorlalţi vindecările făcute prin rugăciune către Dumnezeu, şi pentru aceasta te rugăm să primeşti drept plată mulţumirile noastre:

Bucură-te, că pe pruncul care nu se mişca l-ai vindecat spre bucuria părinţilor lui;

Bucură-te, pentru copiii care primind vindecare trupească L-au slăvit pe Dumnezeu;

Bucură-te, că pe femeia necăjită de boala bărbatului ei ai invăţat-o să se ferească de tulburarea adusă de diavol;

Bucură-te, cel ce îi ocroteşti pe cei care se îngrijesc cu dragoste de bolnavi;

Bucură-te, cel ce vedeai şi vezi mai bine decât doctorii bolile oamenilor;

Bucură-te, cel ce stai împotriva doctorilor nepricepuţi ca să-i fereşti pe bolnavi de mai multă suferinţă;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat bolnavei care suferea de tromboză şi ai vindecat-o;

Bucură-te, că mai târziu aceasta a recunoscut chipul tău şi aşa a înţeles de la cine a primit ajutorul;

Bucură-te, că doctorii au rămas fără grai în faţa vindecărilor pe care le-ai făcut;

Bucură-te, balsam care aduci de la Dumnezeu vindecare trupească şi sufletească;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale s-a biruit rânduiala firii;

Bucură-te, cel ce îi întăreşti pe cei care mărturisesc vindecările tale minunate;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 7-lea:

Răbdând suferinţele ca un al doilea Iov, ai arătat prin viaţa ta că încer-cările îngăduite de Dumnezeu nu covârşesc puterea omenească, şi că ori-cât de grele ar fi acestea, dacă ne luptăm să le biruim, Mântuitorul Hristos va pune pe frunţile noastre cununi strălucitoare, pentru care îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Auzind cum în timpul vieţii şi după moarte i-ai izbăvit de felurite ispite pe cei cărora le-ai cunoscut neputinţele, şi aflându-ne noi înşine în ispite fără de număr, căci viermele păcatului nu doarme, dorim să te avem ca ocrotitor al nostru, şi pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că trecând prin furtuna necazurilor ai primit puterea de a-i ajuta pe cei ispitiţi;

Bucură-te, că i-ai făcut dreptate slujbaşului învinuit pe nedrept;

Bucură-te, că pe tânăra care vroia să se sinucidă ai scăpat-o din ghearele diavolului;

Bucură-te, că ai prevenit maicile de la Mănăstirea Jazak să nu bea apă din fântâna otrăvită de necredincioşi;

Bucură-te, că fără teamă în vreme de război ai scăpat o fată de la pângărire;

Bucură-te, că l-ai izbăvit pe ucenicul tău de primejdia din adâncurile apelor;

Bucură-te, cel ce dai cu prisosinţă cele de trebuinţă credincioşilor;

Bucură-te, că printr-o minune Cel ce a înmulţit peştii în pustie te-a vădit a fi asemenea Lui;

Bucură-te, că această minune şi altele asemenea ei au fost tăinuite până după moartea ta;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat în chip minunat celor care ţi-au cerut ocrotirea;

Bucură-te, că oricine te cheamă în ajutor cu credinţă primeşte sprijinul tău;

Bucură-te, că nenumărate sunt facerile de bine pe care ni le-ai arătat;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 8-lea:

Cum să nu ne veselim de minunile tale? Cum să nu tresalte inimile noastre la aflarea bucuriei pe care o aduci celor ce te cinstesc, tainicule povăţuitor al călugărilor şi al mirenilor? Ştiind că ducând viaţă monahicească tu ai fost călăuză pricepută şi pentru familiile care în viforul lumii au căutat liniştea duhovnicească, îi cântăm Celui Care te-a înţelepţit: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Văzând cum vrăjmaşul diavol se luptă ca mirenii să ducă o viaţă cât mai pătimaşă, aducându-le tulburare în suflet şi şoptindu-le că numai în mănăstiri se poate duce o viaţă bineplăcută lui Dumnezeu, tu i-ai povăţuit să stea împotriva acestuia şi să ducă lupta cea bună, iar ei sporind în vieţuirea duhovnicească ţi-au cântat:

Bucură-te, că îi afli pe fiii risipitori şi te rogi pentru ei;

Bucură-te, că aduci pacea în familiile dezbinate;

Bucură-te, că le-ai descoperiţi celor căzuţi calea pocăinţei;

Bucură-te, că i-ai ajutat pe aceştia să ajungă fii credincioşi ai Bisericii;

Bucură-te, că i-ai învăţat pe părinţi să trăiască o viaţă sfântă pentru ca fiii lor să fie păziţi de ispite;

Bucură-te, că rugându-se Domnului ucenica ta a fost peţită de tânărul pe care îl iubea;

Bucură-te, că domolind împotrivirile părinţilor lui, au reuşit să se căsătorească;

Bucură-te, că le-ai vorbit despre Hristos tinerilor care necunoscând lumina trăiau în patimi;

Bucură-te, că ei ţi-au sărutat picioarele cu dragoste;

Bucură-te, sprijin al celor ce vor să îşi întemeieze o familie;

Bucură-te, că Domnul ţi-a dat priceperea de a fi călăuză pentru cei căsătoriţi;

Bucură-te, blând duhovnic care cu iscusinţă ai vindecat rănile sufleteşti;

Bucură-te, apostol al sfinţeniei în vremuri de mare tulburare;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 9-lea:

Doamne, Cel ce ne-ai zis „Fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sfânt sunt”, Care prin gura Preacuviosului Părinte Porfirie ne-ai amintit această poruncă a Ta, iar noi am priceput că numai dacă vom merge pe calea sfinţeniei vieţile noastre vor cunoaşte împlinirea, acoperă-ne cu harul Tău cel ceresc ca să mergem pe această cale fără a fi vătămaţi de cursele diavolului şi să îţi cântăm în toată vremea: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ceea ce mărturiseşte întreaga predanie a Răsăritului, şi anume că Dumnezeu S-a făcut om pentru ca omul să se sfinţească, este cu anevoie de priceput; dar ascultându-te pe tine, Preacuvioase Părinte, că ne îndemni să ajungem la măsura sfinţeniei, oricât de mari ar fi ispitele care ne apasă, îţi zicem:

Bucură-te, icoană a virtuţilor poleită cu aurul smereniei;

Bucură-te, că nu numai pe monahi, ci şi pe mireni i-ai îndemnat să rostească rugăciunea lui Iisus;

Bucură-te, că îi vezi pe creştinii râvnitori strălucind ca nişte făclii;

Bucură-te, că l-ai văzut pe Părintele Yannis îmbrăţişându-şi preoteasa în lumina raiului;

Bucură-te, dascăl al cugetării la cele sfinte;

Bucură-te, că săvârşind dumnezeieştile slujbe inima ta a devenit altar al Celui Preaînalt;

Bucură-te, că aflând nevoinţele tale sporim în nevoinţă;

Bucură-te, că prin postiri îndelungate ţi-ai hrănit sufletul cu putere cerească;

Bucură-te, lumânare care te-ai asemănat rugului lui Moise;

Bucură-te, că prin înţelepciune duhovnicească i-ai întrecut pe înţelepţii lumii acesteia;

Bucură-te, că ne-ai îndemnat ca prin lungi privegheri să călătorim spre odihna veşnică;

Bucură-te, adeverire a învierii lui Hristos;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 10-lea:

Fiind aprins de dragostea cea duhovnicească şi vrând să propovăduieşti oamenilor credinţa în Hristos. pentru râvna ta Domnul te-a chemat să fii părtaş darurilor Sfinţilor Apostoli şi prin harisma vorbirii în limbi ai grăit pe înţelesul celor de alt neam, iar ei mirându-se de sfinţenia ta au strigat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Vrând tu să o ajuţi pe tânăra Annoula să lepede cugetările deşarte şi să creadă în Atotputernicul Dumnezeu, nu ţi-a fost oprelişte necunoaşterea limbii pe care o vorbea aceasta, ci prin darul lui Dumnezeu ai trecut de acestă stavilă, spre bucuria celor care te laudă aşa:

Bucură-te, că niciodată nu ai greşit când ai spus oamenilor cele pe care ţi le-a arătat Domnul;

Bucură-te, cel ce din smerenie nu I-ai cerut Domnului harisme alese;

Bucură-te, că nu te-ai mândrit pentru darurile cu care Dumnezeu te-a covârşit;

Bucură-te, că primindu-le nu ai contenit cugetarea smerită la propria ta păcătoşenie;

Bucură-te, că minunile le-ai făcut nu spre lauda ta, ci spre slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, că şi noi am urmat povaţa pe care i-ai dat-o femeii credincioase, şi nu ne îndoim de harismele tale;

Bucură-te, că ai trăit bucuria Rusaliilor;

Bucură-te, cel ce prin luminare dumnezeiască ai înţeles necazurile oamenilor;

Bucură-te, că ai astupat gurile celor care cârteau împotriva darurilor Sfântului Duh;

Bucură-te, că ne-ai lămurit că puterile celor depărtaţi de Biserică vin de la îngerii căzuţi;

Bucură-te, stavilă pentru cei care fiind stăpâniţi de diavol imitau darul vorbirii în limbi;

Bucură-te, cel ce cunoşteai graiurile păsărilor şi ale animalelor:

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 11-lea:

Cuvântul despre trecerea în veşnicie, cum că „de vei muri înainte de a muri, nu vei mai muri atunci când vei muri”, a fost sorbit de inima ta înse-tată de cunoaştere şi luminându-te te-ai împărtăşit de această trăire când moartea ta a devenit un puternic: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

„După ce voi pleca la Domnul, eu voi continua să vă vorbesc. Voi, oare, mă veţi auzi?”, ne-ai întrebat pe toţi cei care te purtăm cu dragoste în inimile noastre. Nefiind vrednici de a auzi cuvintele tale pline de putere, facem ceea ce ne este cu putinţă şi îndrăznim să îţi aducem smerită laudă, ştiind că asculţi glasurile noastre:

Bucură-te, cel ce ţi-ai aşteptat moartea ca pe o întâlnire cu Dumnezeu;

Bucură-te, că ai părăsit această lume chemându-L pe Mântuitorul Hristos;

Bucură-te, că ai adormit în Sfântul Munte, pe care lăuntric niciodată nu l-ai părăsit;

Bucură-te, că dragostea ta pentru Hristos a covârşit frica morţii;

Bucură-te, că rugându-te se risipea norul întunecat pe care îl vedeai deasupra unora dintre muribunzi;

Bucură-te, cel ce şi acum te rogi pentru cei aflaţi pe patul de moarte;

Bucură-te, cel ce ne fereşti de moarte năprasnică;

Bucură-te, că ultima ta dorinţă a fost „ca toţi să fie una”, după cum voieşte Hristos;

Bucură-te, că te-ai rugat ca toţi oamenii să îl cunoască pe Dumnezeul Părinţilor noştri;

Bucură-te, că Cel Ce a înviat din morţi te-a învăţat să biruieşti moartea;

Bucură-te, că privind blândul tău chip ne umplem de mângâiere;

Bucură-te, văzând că seminţele pe care le-ai semănat dau roadă îmbelşugată;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 12-lea:

Aşa precum Sfântul Nectarie a voit ca moaştele sale bine-mirositoare să fie împărţite spre binecuvântare în tot pământul, şi pretutindeni s-a aflat de minunile sale, tot aşa după adormirea ta Dumnezeu a vrut ca cinstirea ta să se răspândească în toate colţurile lumii, ca toţi cei care în aceste vremuri de rătăcire au cunoscut că eşti stâlp de lumină al dreptei-credinţe, să cânte Domnului împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Înainte de a primi cinstirea cuvenită de la oamenii cei muritori, bine-plăcutule al lui Dumnezeu, ai primit o cinstire mai înaltă, căci ai fost prăznuit în Biserica Cerească de soborul celor care îmbrăcaţi în veşminte luminoase cântau îngereşte troparul tău, şi cărora următori facându-ne noi îţi zicem cu mare glas:

Bucură-te, dar nepreţuit pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii;

Bucură-te, că am fost povăţuiţi în chip minunat să ne rugăm ţie;

Bucură-te, că însuşi Domnul S-a îngrijit să primeşti cinstire de la oameni;

Bucură-te, ascultând laudele celor care aşteaptă tainica ta povăţuire;

Bucură-te, că aşa cum te rugai înainte împreună cu ucenicii tăi, te rogi acum cu noi toţi;

Bucură-te, că precum îţi ocroteai fiii duhovniceşti acum ne ocroteşti şi pe noi;

Bucură-te, că numărul celor care te cinstesc creşte fără încetare;

Bucură-te, prieten al celor care învaţă de la tine urcuşul duhovnicesc;

Bucură-te, că cei ce au privit chipul tău luminat vor să atingă şi sfintele tale moaşte;

Bucură-te, candelă aprinsă de Părintele Ceresc;

Bucură-te, ucenic al Fiului lui Dumnezeu;

Bucură-te, vas ales al Sfântului Duh;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul al 13-lea:

O, Preacuvioase Părinte Porfirie, făcătorule de minuni, primind această puţină rugăciune de la noi, cei ce din prea-plinul inimii îţi aducem laude după cuviinţă, ajută-ne să punem început bun şi lepădând toate patimile şi poftele să trăim ca mădulare sfinte ale Bisericii, ca împreună cu tine să putem cânta în vecii vecilor: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Ai auzit dulcele glas al Preadulcelui Iisus chemându-te la nunta cea veşnică şi zicând: „Vino, Părinte Porfirie, de moşteneşte împărăţia Ceru-rilor care este gătită celor ce şi-au purtat crucea nevoindu-se din dragoste pentru Dumnezeu!”; noi, vrând a fi părtaşi fericirii tale, îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, cel ce mijloceşti înaintea Sfintei Treimi pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, rod înmiresmat al Tradiţiei Sfinţilor Părinţi; Bucurâ-te, ostaş îmbrăcat în armură duhovnicească;

Bucură-te, furtună care spulberi cuiburile ereticilor;

Bucură-te, cel ce te-ai dăruit în întregime fiecăruia dintre cei ce te cercetau;

Bucură-te, că luptând împotriva puterilor întunericului, le-ai biruit;

Bucură-te, că ai apărat predaniile bisericeşti şi ai stat împotriva rătăcirilor de multe feluri;

Bucură-te, că i-ai binecuvântat pe cei ce au mărturisit minunile tale;

Bucură-te, că i-ai mustrat pe cei ce au spus despre tine lucruri neadevărate;

Bucură-te, cel ce stai departe de cei care răstălmăcesc minunile tale;

Bucură-te, cel ce primeşti laudele aduse de către cei binecredincioşi;

Bucură-te, ceară însemnată cu pecetea sfinţeniei;

Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Condacul 1:

Pe Părintele nostru Porfirie, făcătorul de minuni, care a împărţit mană din pustia binecuvântată a Sfântului Munte celor ce flămânzeau în pustia duhovnicească a lumii, veniţi să îl lăudăm, binecredincioşilor, şi pentru rugăciunile pe care le înalţă Domnului pentru mântuirea neamului creşti-nesc să îi mulţumim cântându-i: Bucură-te, Părinte Porfirie, biserică vie a lui Dumnezeu!

Rugăciune:

Preacuvioase Părinte Porfirie, robule al Dumnezeului celui viu, primeş-te laudele pe care ţi le aducem cu inimă smerită şi mijloceşte înaintea lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Ocroteşte-ne de tot răul şi de toată tulburarea. Ajută-ne să biruim ispitele care ne stau înainte şi prin răbdarea noastră să dobândim cununile cele netrecătoare. Iar la înfricoşătoarea Judecată să fim feriţi de veşnic pedeapsă şi să fim aşezaţi în partea cea de-a dreapta, unde cu soborul tutu-ror sfinţilor te veseleşti de frumuseţile cereşti. Ca primind grabnicul tău ajutor să îi mulţumim în vecii vecilor Dumnezeului Care te-a proslăvit. Amin.

Troparul Părintelui Porfirie:

Nu trecuse mult timp din ziua adormirii părintelui Porfirie când, un nepot de-al său, de meserie educator, a văzut în vis o biserică uriaşă, scăldată în lumină, aflată în înaltul cerului, ce fusese ridicată în cinstea părin-telui Porfirie şi în mijlocul căreia şedea însuşi părintele Porfirie. Totodată a văzut cum numeroşi oameni ai lui Dumnezeu, îmbrăcaţi în straie de lumină şi purtând cununi strălucitoare, se adunaseră înăuntrul dar şi în afara bisericii şi cântau cu glasuri melodioase un tropar, al cărui text şi a cărui muzică erau închinate părintelui Porfirie.

Nepotul părintelui a auzit de atâtea ori în vis acest tropar, încât l-a învă-ţat pe de rost! Şi, îndată ce s-a trezit, aducându-şi-l bine aminte, l-a scris şi l-a şi înregistrat! Acesta este troparul:

După cum pe pământ te rugai pentru tămăduirea neputinţelor şi pen-tru iertarea păcatelor noastre, tot astfel şi acum roagă-te în ceruri, părinte Porfirie, şi roagă-L pe Hristos Dumnezeul nostrum să mântuiască sufletele noastre.

3 decembrie

Acatistul Sfântului Gheorghe de la Cernica – Sfânt Cuvios!

După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele.

Condacul 1:

Pe cinstitorul de Dumnezeu şi mult nevoitorul, Părintele nostru Gheorghe, să-l lăudăm după cuviinţă, căci acesta, prin multă osteneală şi nevoinţe călugăresti, de împărăţia cea cerească s-a învrednicit de la Hristos Dumnezeu. Pentru aceasta, cu smerenie şi cu credinţă, să-i cântăm din adâncul sufletului: Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Icosul 1:

Din tinereţile tale ai dorit viaţa cea îmbunătătiţa a monahilor, Părinte Gheorghe, iubitorule de Dumnezeu. De aceea ai plecat pe calea nevoinţelor sihăstreşti intrând în ascultarea Sfântului Paisie de la Neamţ şi lucrând cu dreaptă socoteală virtuţile dumnezeieşti, ai făcut să se sălăşluiască în sufletul tău puterea Duhului Sfânt. Minunându-ne de râvna ta pentru cele duhovniceşti, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, lucrător bun în via lui Hristos;

Bucură-te, iubitor al chipului monahicesc;

Bucură-te, că inima ţi-a fost plină de har;

Bucură-te, că te-ai lepădat de omul cel vechi;

Bucură-te, că te-ai îmbrăcat în omul cel nou, zidit după chipul lui Dumnezeu;

Bucură-te, învăţător al dreptei credinţe;

Bucură-te, împlinitor al virtuţilor creştineşti;

Bucură-te, chip de bunătate şi cinste;

Bucură-te, că din tinerete te-ai răstignit pentru Hristos;

Bucură-te, cel ce crucea Domnului cu bucurie ai purtat;

Bucură-te, ucenic al Sfântului Cuvios Paisie;

Bucură-te, vrednic urmaş al cuvioşilor părinţi;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea:

Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, descoperită ţie prin Sfântul Ierarh Nicolae, ai fost rânduit sa reînnoieşti zidirile şi obştea Mănăstirii Cernica. Şi luând binecuvantare de la iubitorul de Hristos, mitropolitul Grigore, ai început osteneala restaurării acestui aşezământ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Auzind, Sfinte Părinte, chemarea Mântuitorului, ai primit fără şovăire ascultarea încredinţată şi ai început lucrarea duhovnicească de rezidire a Mănăstirii Cernica şi de reînnoirea a vieţii călugăreşti, pentru care te lăudam zicând:

Bucură-te, pildă de statornicie;

Bucură-te, stâlp al ascultării;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu;

Bucură-te, cinstitorul sfinţilor;

Bucură-te, povăţuitorule al călugărilor;

Bucură-te, râvnitorul pustiei;

Bucură-te, slujitorul tainelor cereşti;

Bucură-te, lucrătorule în via Domnului;

Bucură-te, rugătorule prea fierbinte;

Bucură-te, vrednic ascultător al poruncilor Mântuitorului;

Bucură-te, chip al blândetii pustniceşti;

Bucură-te, străjer neadormit în osteneli şi privegheri;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea:

Povăţuit de cuvintele psalmistului care zice: „Arată-mi, Doamne, calea pe care mergi, că la Tine am ridicat sufletul meu”, şi, încercat în experienţa trăirii sihastresti, ai venit împreună cu dascălul Macarie la locul care ţi se descoperise de sus de Sfântul Nicolae, dând slavă lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Puterea Celui de sus pogorându-se în sufletul tau, Cuvioase Părinte Gheorghe, ai împlinit cu osârdie poruncile Evangheliei lui Hristos, încât numele tău s-a facut cu repeziciune cunoscut iubitorilor de Dumnezeu din jurul Bucureştilor, pentru care îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, întemeietorule de obşti călugăreşti;

Bucură-te, îndrumător al călugărilor cuvioşi;

Bucură-te, cel ce pe Sfântul Nicolae l-ai avut ocrotitor;

Bucură-te, cel ce ai împlinit cu dragoste randuielile călugăresti;

Bucură-te, următorule al Cuviosului Părinte Paisie de la Neamţ;

Bucură-te, izgonitorul vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi din mănăstirea ta;

Bucură-te, că făpturile ascultă de cuvântul tău;

Bucură-te, că pentru toate ai slăvit pe Dumnezeu;

Bucură-te, văzătorule al lucrării divine din cele create;

Bucură-te, duhovnic iscusit şi chip prea luminate;

Bucură-te, povăţuitor şi îndrumător duhovnicesc al creştinilor;

Bucură-te, întruchiparea bunătăţii şi a smereniei;

Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea:

De îndată ce mitropolitul Grigorie te-a binecuvântat sa fii întemeietor al vieţii de obşte şi chivernisitor al bunurilor mănăstiresti de la Cernica, întru răbdare şi nădejde ai început, Cuvioase Părinte, osteneala înnoirilor, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cine nu te va ferici, Părinte Gheorghe, pe tine cel care cu înţelepciune şi credinţă ai rectitorit Mănăstirea Cernica şi ai rânduit viaţa cea de obşte plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta îţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, Părinte plin de har dumnezeiesc;

Bucură-te, că viaţa ta ai închinat-o slujirii lui Hristos;

Bucură-te, că ai împlinit cu râvna voia Lui;

Bucură-te, că ai fost ascultător întru toate de ierarhul tău;

Bucură-te, că adesea cu el în multe te-ai sfătuit;

Bucură-te, făclie luminoasă a ucenicilor tăi;

Bucură-te, risipitor al întunericului minciunii;

Bucură-te, izgonitor al vrăjmaşilor făţarnici;

Bucură-te, liniştitorul furtunilor de pe marea vieţii;

Bucură-te, că şi natura ascultă de cuvântul tău;

Bucură-te, împăciuitorule al tuturor certaţi şi de vrăjmaşul despărţiţi;

Bucură-te, chivernisitorul lucrurilor sfinte;

Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea:

Văzând vrăjmaşul statornicia ta în lucrarea duhovnicească, de Dumnezeu purtaătorule, Părinte, ţi-a pregătit mulţime de ispite şi supărări ca să te piardă; însă, după puţin timp, s-a ruşinat îndepărtându-se, căci tu cântai pururi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Înzestrat cu harul preoţiei, ai slujit cu credinţă dumnezeieştile Taine ale lui Hristos, iar Cunoscătorul inimilor, Dumnezeu, ţi-a dăruit, cinstite Părinte, mulţime de ucenici şi fii duhovniceşti, pe care i-ai împărtăşit din cuvântul ziditor al Evangheliei şi din izvorul dătător de viaţă al Duhului Sfânt, pentru care lucru minunându-ne îţi cântăm:

Bucură-te, vieţuitor al pustiei şi rugător neîncetat;

Bucură-te, om duhovnicesc şi povăţuitor luminat;

Bucură-te, purtător al harului Duhului Sfânt;

Bucură-te, candelă aprinsă din lumina lui Hristos;

Bucură-te, foc de rugăciune călăuzitor al ucenicilor tăi;

Bucură-te, sprijinitor al credincioşilor;

Bucură-te, următor al Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, că ai semănat sămânţă cea bună în inimile credincioşilor;

Bucură-te, mângaierea celor întristaţi;

Bucură-te, păstorul cel bun al turmei lui Hristos;

Bucură-te, stareţ, iluminat de Duhul Sfânt;

Bucură-te, Părinte al părinţilor pustiei;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea:

Precum cerbul care caută să se adape din izvoarele cele limpezi ale pustiei, aşa şi sufletul tău, minunate Părinte, dorea să se liniştească în ostroavele Sfântului Munte Athos. Dar, socotind că ascultarea de mai marii Bisericii este mai Sfântă decat voinţa proprie, întru smerenie ţi-ai tăiat voia şi supunându-te chemării sfinte ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Iubindu-ţi neamul tău Părinte, deşi ai căutat în alte locuri să te îmbunătăţeşti sufleteşte din experienţa trăitorilor în Hristos, totuşi, atunci când ai fost chemat să slujeşti pe fiii poporului tău din care ai ieşit, cu bucurie ai răspuns, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, următor al sfinţilor cuvioşi de demult;

Bucură-te, cuvioase purtător al darului smereniei;

Bucură-te, înţeleptule din înţelepciunea lui Hristos;

Bucură-te, conştiinţa datoriei împlinite;

Bucură-te, împlinitorul legii şi al virtuţilor;

Bucură-te, rugătorule pentru neamul tău;

Bucură-te, că ai fost dăruit de Hristos cu putere de sus;

Bucură-te, cel ce ţi-ai răstignit poftele împreună cu patimile;

Bucură-te, că ţi-ai supus voinţa, voinţei lui Hristos;

Bucură-te, că ţi-ai ridicat cugetul de la pământ la cer;

Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de bunătăţile cele trecătoare;

Bucură-te, că cele cereşti ai dorit în toată viaţa ta;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 7-lea:

Vederile minţii avându-le curăţite prin lucrarea virtuţilor, Părinte Gheorghe, ai ajuns la starea de nepătimire şi contemplând pe Hristos neîncetat în inima ta, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Icoana vie de rugăciune, post şi privegheri te-ai făcut ucenicilor tăi, iar vestea vieţuirii tale îngereşti s-a răspândit în tot ţinutul Ţării Româneşti. Pentru aceea îţi cântăm:

Bucură-te, că fiinţa ţi-a fost plină de Treime;

Bucură-te, minte plină de smerită cugetare;

Bucură-te, că viata ţi-ai curăţit-o de păcate;

Bucură-te, floare aleasă răsădită în grădina Maicii Domnului;

Bucură-te, trandafir cu petalele înfrumuseţate de lumină lui Hristos;

Bucură-te, că inima ta răspândeşte mireasma iubirii duhovniceşti;

Bucură-te, Părinte plin de har dumnezeiesc;

Bucură-te, că vrăjmaşii n-au putut răpune statornicia ta în rugăciune;

Bucură-te, cel ce prin chemarea Duhului, cerul l-ai pogorât pe pământ;

Bucură-te, pildă bună credincioşilor râvnitori;

Bucură-te, următor al Sfântului Nicolae întru ajutorarea aproapelui;

Bucură-te, că împreună cu Sfântul Ierarh Calinic te rogi pentru cinul călugăresc;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea:

Cuvioase Părinte, în tot pământul ţării noastre s-au răspândit învăţăturile tale, iar mulţimea credincioşilor, venind la tine se adapă că de la un izvor dătător de har şi binecuvântat, mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Credinţa ortodoxă ai păzit, calea nevoinţelor ai săvârşit şi împodobit fiind cu virtuţile, cu nădejde Sfântă la Bunul Dumnezeu ai ajuns, Cuvioase Părinte, căci, primind cununa cea neveştejită a slavei, de la cele vremelnice la cele cereşti te-ai mutat. Pentru aceasta, îţi aducem această cântare:

Bucură-te, că prin harul lui Dumnezeu şi prin nevoinţe ai câştigat raiul;

Bucură-te, că răbdarea ţi-a fost ancoră şi putere;

Bucură-te, că Hristos te-a încununat în ceruri;

Bucură-te, că ai intrat în ceaţa Sfinţilor Cuvioşi;

Bucură-te, mărgăritar al sfinţilor romani;

Bucură-te, că numele tău s-a înscris în cartea vieţii;

Bucură-te, că de pe pământul acesta te-ai răsădit în gradina raiului;

Bucură-te, că vezi fata lui Hristos pe care L-ai iubit;

Bucură-te, că noi urmaşii tăi îţi păstrăm vie pomenirea;

Bucură-te, că mutarea ta la ceruri ne-a umplut de bucurie;

Bucură-te, cel ce petreci veşnic în PreaSfânta Treime;

Bucură-te, că te veseleşti pururi în lumina dumnezeirii;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea:

Trupul tău încărcat de mireasma virtuţilor a fost aşezat în Mănăstirea Cernica, pe care ai zidit-o cu atâta osteneală, alături de al altor părinţi cuvioşi şi nevoitori, iar sufletul tău se sălăşluieşte în lăcaşurile cereşti, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Deşi ai trecut din viaţa aceasta la viaţa cea veşnică, Cuvioase Părinte Gheorghe, n-ai părăsit nicicum pe cei ce se luptă cu necazurile şi ispitele lumii acesteia, căci mijloceşti pururea la Preamilostivul Dumnezeu pentru cei ce-ţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, Cuvioase Părinte ctitor preamărit;

Bucură-te, rugător fierbinte pentru neamul românesc;

Bucură-te, lauda ortodocşilor şi bucuria călugărilor;

Bucură-te, purtătorule de cunună cerească;

Bucură-te, turn al creştinătăţii şi stâlp al Bisericii;

Bucură-te, îndrăznirea noastră către Dumnezeu;

Bucură-te, slujitor al lui Hristos şi prieten al îngerilor;

Bucură-te, floare duhovnicească, deschisă în nădejdea rodului;

Bucură-te, sămânţă bună aruncată în pământ roditor;

Bucură-te, luminător al monahilor şi călăuza nevoitorilor;

Bucură-te, cunoscător al tainelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, ostenitor în răspândirea scrierilor sfinte;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea:

Făclie purtătoare de lumină te au pe tine cetele monahilor nevoitori şi multţimea creştinilor smeriţi, izvorând tuturor bună mireasmă şi dând tămăduiri celor ce cu dragoste cinstesc şi se închină sfintelor tale moaşte, căci mulţumesc lui Dumnezeu pentru că li s-a dat un astfel de dar, cântând: Aliluia!

Icosul, al 10-lea:

Lăudând nevoinţele tale, Cuvioase Părinte şi cinstind sfintele tale moaşte, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri şi rugându-te cu credinţă să ne ajuţi în vremea ispitelor şi primejdiilor care ne împresoară în lumea aceasta ca să-ţi cântăm:

Bucură-te, purtătorule al darului vindecării;

Bucură-te, făcătorule de minuni pentru cei credincioşi;

Bucură-te, izvor de tămăduiri şi tămăduitor al durerilor;

Bucură-te, ajutor grabnic al celor suferinzi;

Bucură-te, rază de soare pentru poporul cel bine credincios;

Bucură-te, liman duhovnicesc celor osteniţi;

Bucură-te, făclie călăuzitoare în noaptea ispitelor;

Bucură-te, luceafăr răsărit în întunericul necazurilor;

Bucură-te, prieten şi casnic al lui Dumnezeu;

Bucură-te, rugătorule către Maica Domnului;

Bucură-te, tălmăcitorul tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, împreună vieţuitorule cu îngerii;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea:

Mângâiere şi linişte sufletească reverşi în inimile credincioşilor, celor ce cinstesc cu dragoste pomenirea ta, Sfinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule, şi mulţumind lui Dumnezeu cântă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Având îndrăzneală către Milostivul Dumnezeu pe Care L-ai iubit, Sfinte Părinte, te rugăm, noi, cei ce săvârşim cu dragoste pomenirea ta, să ne izbăveşti de necazuri, primejdii şi nevoi, ca să-ţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, omule al lui Dumnezeu şi credincioasă slugă;

Bucură-te, mlădiţă încărcată de roadele Duhului Sfânt;

Bucură-te, al monahilor, dulce mângâiere;

Bucură-te, al credincioşilor, în ispite, întărire;

Bucură-te, al mănăstirilor apărare şi spre viaţă duhovnicească trezire;

Bucură-te, chip al blândeţelor şi pildă de smerenie;

Bucură-te, împreună cu Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;

Bucură-te, slujitor al adevărului şi om al dreptăţii;

Bucură-te, descoperitorul celor viitoare;

Bucură-te, trup preamărit şi suflet îndumnezeit;

Bucură-te, tămâie înmiresmată şi candelă veşnic aprinsă;

Bucură-te, glas ascultat de Hristos, Stăpânul tău;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea:

Vrând Preabunul Dumnezeu să dăruiască Bisericii noastre dreptmăritoare un semn al prezenţei Sale, te-a ales pe tine, Cuvioase Părinte Gheorghe, să ne fii lumină nestinsă şi fântână de har. Pentru aceasta cu mulţumire îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Zid de apărare împotriva ispitelor şi rugător fierbinte fii nouă, Cuvioase Părinte, căci, având îndrazneală la Milostivul Dumnezeu, nădăjduim să ne acoperi pururi de răutăţile lumii acesteia şi să ne fereşti de săgeţile celui viclean, ca să-ţi aducem aceste laude:

Bucură-te, tatăl orfanilor şi sprijinul celor asupriţi;

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;

Bucură-te, apărătorul oropsiţilor;

Bucură-te, bogăţia săracilor;

Bucură-te, limanul înviforaţilor;

Bucură-te, aducătorul belşugului;

Bucură-te, izgonitorul secetei;

Bucură-te, protectorul văduvelor şi bătrânilor;

Bucură-te, sfătuitorul monahilor;

Bucură-te, rugătorul fierbinte pentru sufletele noastre;

Bucură-te, risipitorul ispitelor;

Bucură-te, mijlocitorul mântuirii noastre;

Bucură-te, Părinte Cuvioase Gheorghe, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea:

O, mult nevoitorule, Cuvioase Părinte Gheorghe, primeşte de la noi nevrednicii această puţină rugăciune, pe care o dă lui Hristos Dumnezeu şi roagă-L să ne izbăvească din toate necazurile şi ispitele vieţii pământeşti, să ne ferească din chinul ce va să fie pentru păcatele noastre şi să ne învrednicească de împărăţia cerurilor, ca să cântăm cu dragoste: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarasi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.

Slujba şi Acatistul Cuviosului Gheorghe de la Cernica au fost alcatuite de P.S. Ioachim Bacauanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Romanului, după texte puse la dispozitie de P.Cuv. Protos. Teofil Anastasoaie, P.Cuv. Protos. Savatie Bastovoi şi P. Cuv. Ierod. Ignatie Grecu şi revizuite de P.S. Irineu, Arhiereu Vicar al Episcopiei Ramnicului.

Acatistul Sfinţilor de la Mănăstirea Pecerska (3 decembrie)

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Nevoitori aleşi ai lui Hristos şi tari rugători către Dumnezeu, care v-aţi nevoit cu râvnă în Sfântul Munte şi lângă râul Kamenet aţi întemeiat o mănăstire în cinstea Maicii Domnului, Preacuvioşilor părinţi ai noştri Marcu, Iona şi Corneliu şi maica Vasa, cu smerenie vă lăudăm. Şi ca unii ce aveţi îndrăzneală către Domnul, pomeniţi-ne pe noi, care petrecem în suferinţe şi necazuri, chemându-vă: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Icosul 1:

Îndrăgind viaţa cea cu îngerească asemănare şi lepădând deşertăciunea lumii, v-aţi îndreptat în adâncimea pădurilor de pe malul râului Kamenet. Iar în Sfântul Munte de acolo, pe trei pietre v-aţi înălţat rugăciunile către

Dumnezeu, să vă dăruiască viaţă veşnică în locaşurile cereşti. Pentru aceasta, vă cântăm:

Bucuraţi-vă, rugători nefăţarnici înaintea lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că adâncul pădurilor prin rugăciune l-aţi înmiresmat;

Bucuraţi-vă, lacrimi vărsate pentru iertarea păcatelor;

Bucuraţi-vă, sfinte nevoinţe ce aţi încununat apele râului Kemenet;

Bucuraţi-vă, nevoinţe prin care a izvorât bucurie tuturor credincioşilor;

Bucuraţi-vă, minţi netemătoare de întunericul nopţii;

Bucuraţi-vă, îndepărtare a fricii necuvioase de la toţi credincioşii;

Bucuraţi-vă, rugătorii noştri preaminunaţi;

Bucuraţi-vă, mijlocitorii noştri preabuni;

Bucuraţi-vă, milostivire prin care vazduhul s-a sfinţit;

Bucuraţi-vă, bună mireasmă a credinţei, ce umpli inimile noastre;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 2-lea:

Văzând mănăstirea Maicii Domnului ca o stea strălucind şi prin scânteiere cerească luminând calea pământească a vieţii noastre, mărim nevoinţele şi rugăciunile voastre, preacinstiţi întemeietori şi stareţi. Şi lăudând ostenelile voastre în Mănăstirea Pecersk din Pskov, cu mulţumire strigăm către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Văzând ispitele stârnite de diavol, vrăjmaşul mântuirii noastre, le-aţi înfruntat cu răbdarea, postul şi rugăciunea către Dumnezeu. Şi ca nişte săraci cu trupul şi duhul, v-aţi ascuns în adâncimile pădurilor, până când vânătorii au vestit oamenilor despre nevoinţele voastre. Pentru aceasta, cu umilinţă vă cântăm:

Bucuraţi-vă, că prin răbdarea şi smerenia voastră lui Hristos Dumnezeu v-aţi asemănat;

Bucuraţi-vă, rugăciuni înalţate pe cele trei pietre lui Dumnezeu în Treime;

Bucuraţi-vă, îndepărtare prin rugăciune a împietririi din păcate a inimilor;

Bucuraţi-vă, pietre ale credinţei asemenea Apostolului Petru;

Bucuraţi-vă, taină descoperită de către vânători spre mântuirea noastră;

Bucuraţi-vă, mreje ale virtuţilor pline de peşti;

Bucuraţi-vă, înmulţire a darului spre bucuria lui Hristos;

Bucuraţi-vă, gătire a limanului liniştit al mântuirii;

Bucuraţi-vă, mijlocitori neobosiţi ai mântuirii noastre;

Bucuraţi-vă, fapte minunate spre bucuria îngerilor;

Bucuraţi-vă, vieţi strălucind spre întărirea celor păcătoşi;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 3-lea:

Prin puterea lui Dumnezeu, la viaţa sihăstrească fiind chemat, pustnice Marcu, te-ai nevoit şi o mulţime de asceţi ai adunat pe Sfântul Munte. Şi însufleţit de har alergând spre cereasca ţintă te-ai mântuit, nevoinţele tale de taină plăcute lui Dumnezeu fiind. Pentru aceasta, ne bucurăm a-I cânta împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având cugetul curat şi inima neîntinată, fericite părinte Marcu, ai cunoscut deşertăciunea lumii acesteia, şi râvnind spre bunurile cele veşnice, ai lepădat cele lumeşti şi ai îmbraţişat viaţa monahală. Pentru aceasta, bunăvoirea Domnului faţă de tine o slăvim, şi în cântări te laudăm aşa:

Bucură-te, lepădare a celor pământeşti şi năzuinţă spre cele cereşti;

Bucură-te, cale spre cer înfrumuseţată cu nevoinţe;

Bucură-te, dobânditor al smereniei;

Bucură-te, cădelniţă bineplăcută a rugăciunii;

Bucură-te, izvor nesecat al lacrimilor pocăinţei;

Bucură-te, purtare cu bucurie a jugului lui Hristos;

Bucură-te, încredinţare de sine desăvârşită lui Dumnezeu;

Bucură-te, dragoste de frumuseţea lăcaşului lui Dumnezeu;

Bucură-te, bunăvoire de a te închina în casa Domnului;

Bucură-te, umblare ca un străin şi călător pe pământ;

Bucură-te, grabnic ajutor, către care neîncetat alergăm;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 4-lea:

Răbdând furtuna ispitelor şi prigoanei pentru credinţa ortodoxă şi multe necazuri din partea puterii latine, un singur lucru căutai, cum bineplăcut lui Dumnezeu să-i fii. Aşa ai părăsit oraşul Derpt, şi ai venit preot aici, fericite Iona, în ţara Pskovului. Şi lângă pârâul Kamenet în cinstea Maicii Domnului ai întemeiat o mănăstire, în care împreună cu monahii neîncetat lui

Dumnezeu strigai: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Bucuratu-s-au oamenii credincioşi ai lui Hristos din Pskov, că ai întemeiat o mănăstire aici, Cuvioase Iona. Veselindu-se cu duhul şi cinstindu-te ca pe un înger al Domnului, la întărirea mănăstirii acesteia s-au făcut părtaşi, cân-tând ţie unele ca acestea:

Bucură-te, mare ucenic al lui Dumnezeu;

Bucură-te, păstor bun al turmei lui Hristos;

Bucură-te, credinţă neclintită de ispitirile şi răutatea puterii latine;

Bucură-te, durere părintească pentru părăsirea turmei tale de la Derpt;

Bucură-te, nevoitor slăvit al fericitului preot Isidor;

Bucură-te, că ţi-ai îndreptat paşii în ţara Pskovului;

Bucură-te, că ai auzit de la cei din Izborg despre peşterile făcute de

Dumnezeu;

Bucură-te, că ai fost îndrăgit şi chemat de Maica Domnului;

Bucură-te, că ai săpat în munte biserica Adormirii Maicii Domnului;

Bucură-te, că două chilii pe stâlpi vizavi de biserică ai înălţat;

Bucură-te, înţelept întemeietor al mănăstirii;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 5-lea:

Viaţă bineplăcută lui Dumnezeu izvorăşte de la tine, o, Preacuvioase Iona! Pe aceasta ai dobândit-o, ca pe o comoară scumpă, ca pe o însoţitoare a ta şi fiică duhovnicească. Iar ca pe nişte mărgele mult preţioase adunând în tine virtuţile, te-ai ridicat la înălţimea dragostei lui Hristos. Pentru aceasta, neîncetat mulţumeai lui Dumnezeu, şi lăudându-L, îi cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând viaţa preaslăvită şi răbdarea soţului tău, nu te-ai înfricoşat de osteneli şi nevoinţe, preacuvioasă maică Vasa, ci urmându-i viaţa, te-ai aşezat cu traiul în apropiere de mănăstirea întemeiată lângă pârâul Kamenet. Iar aici ai primit tunderea în monahism şi bolile trupului le-ai primit întru liniştea duhului, unindu-te cu Hristos. Pentru aceasta, te lăudăm:

Bucură-te, preacinstită ascetă;

Bucură-te, următoare soţului în peştera făcută de Dumnezeu;

Bucură-te, prima monahie a mănăstirii Maicii Domnului;

Bucură-te, sfântă evlavie hrănind pe fiii tăi duhovniceşti;

Bucură-te, că ai împărtăşit la Derpt împreună cu soţul tău suferinţele şi prigoanele din partea latinilor;

Bucură-te, credinţă nestinsă de tulburarea sufletească;

Bucură-te, dorinţă neclătinată de a te uni cu Hristos;

Bucură-te, prima făcătoare de minuni a mănăstirii de lângă Kamenet;

Bucură-te, ajutîtoare în boli prin sfintele tale rugăciuni;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 6-lea:

Propovăduind cuvântul lui Dumnezeus preacuvioase părinte Corneliu, în ţara Ciudstei, pe mulţi necredincioşi i-ai adus la Hristos. Aprins de râvna Domnului, multe biserici pentru popor ai construit şi un preot le-ai dăruit. Şi prin toate acestea calea către mântuire ai arătat, pentru care lui Dumnezeu îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ai strălucit ca o stea binecuvântată în mănăstirea Pecersk din Pskov şi în ţara Ciudstei, Cuvioase fericite Corneliu! Din tinereţe iubindu-L pe Hristos şi încă fraged cu vârsta, însă mare cu mintea, ai fost aşezat egumen al acestei mănăstiri, unde ai păstorit patruzeci şi opt de ani. Biserici preafrumoase ai ridicat şi mănăstirea o ai înfrumuseţat, drept aceea noi, cu bucurie te chemăm:

Bucură-te, tinereţe închinată lui Hristos;

Bucură-te, desăvârşire duhovnicească câştigată în mănăstire;

Bucură-te, egumen vrednic de către obşte ales;

Bucură-te, viaţă sfântă şi pustnicească;

Bucură-te, râvnitor neadormit al bunăstării mănăstirii şi slavei numelui lui Hristos;

Bucură-te, tărie în ispite şi răbdare necontenită până la moarte;

Bucură-te, cel ce cu multe biserici mănăstirea ai înfrumuseţat-o;

Bucură-te, cel ce ziduri tari din piatră ai ridicat;

Bucură-te, necontenit ajutător spre ridicarea bisericii lăuntrice;

Bucură-te, zid apărător de păcat şi ispite;

Bucură-te, mare purtător de grijă al monahilor;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 7-lea:

Descoperindu-se taina peşterii de înmormântare, Cinstitul egumen Dorotei a văzut cum sicriul unde erau aşezate moaştele Cuviosului Marcu, a putrezit şi s-a risipit, însă capul şi oasele au rămas nestricăcioase. Şi aflându-le învelite de către rădăcinile copacilor ca şi cu o pânză din lână, cu bucurie către Dumnezeu a strigat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunată şi necuprinsă este taina! Lemnul sicriului a putrezit, însă oasele şi capul şi hainele Cuviosului stareţ Marcu s-au păstrat. Neputrezirea a fost prin puterea lui Dumnezeu, adeverind viaţa dreaptă, pentru care şi noi, cu umilinţă, strigăm:

Bucură-te, Preacuvioase Marcu, marele nostru ascet;

Bucură-te, cel ce prin neputrezirea osemintelor tale ai strălucit;

Bucură-te, învrednicire şi de neputrezirea veşmintelor;

Bucură-te, îndepărtare prin rugăciuni a putreziciunii păcatului din noi;

Bucură-te, învăţător al dreptei cinstiri;

Bucură-te, că prin binecuvântarea arhiereului Inochentie al Pskovului, după un timp, în noi haine ai fost îmbrăcat;

Bucură-te, că tot atunci, într-un nou mormânt ai fost aşezat;

Bucură-te, mireasmă aleasă a virtuţilor monahiceşti;

Bucură-te, dragoste arzătoare şi ocrotitoare ce acoperi mănăstirea;

Bucură-te, tămăduire a tuturor celor ce vin la tine cu credinţă;

Bucură-te, rugăciune ce vindeci rănile cele cu neputinţă de alinat;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 8-lea:

Sfârşindu-ţi călătoria ta pământească, Preacuvioase Iona, călugării mănăs-tirii te-au pregătit pentru înmormântare, găsind pe trupul tău lanţurile pe care le purtai în taină; şi le-au aşezat pe perete alături de mormântul tău, pentru ca cei care vor vedea nevoinţele tale, purtate pentru mântuire, mulţumire lui Dumnezeu să înalţe, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Toată obştea mănăstirii tale, fericite Iona, cu soborul de preoţi şi credin-cioşi, cu lacrimi şi cântări, te-au petrecut la mormânt. Şi au aşezat trupul tău în peştera făcută de Dumnezeu, în apropiere de biserica Adormirii Maicii Domnului, de tine săpată în munte şi de către preoţii de la Pskov sfinţită, cu puterea Sfintei Treimi. Iar noi, la racla cu rămăşiţele tale cinstite venind, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, odihnă întru bucuria Domnului şi în mireasma preafrumoasă a sfinţeniei;

Bucură-te, trecere prin moarte fără a cunoaşte putreziciunea;

Bucură-te, trup înveşmântat în hainele neputrezirii de către harul lui Dumnezeu;

Bucură-te, tămăduitor al bolnavilor ce aleargă la sfânta ta raclă;

Bucură-te, mângâietor al celor ce vin la tine cu credinţă;

Bucură-te, tăria şi întărirea celor slăbiţi cu duhul;

Bucură-te, rugăciune ce aperi familiile creştine;

Bucură-te, grabnic ajutător al călugărilor;

Bucură-te, purtător al greutăţilor mănăstirii împreună cu Marcu;

Bucură-te, odihnire împreună cu el în peşteră;

Bucură-te, că cu duhul tău nu ne părăseşti nici pe noi;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 9-lea:

Îngerii cereşti cu bucurie sufletul tău au primit, Cuvioasă maică Vasa! Şi ducându-l în locaşurile cereşti, împăratul slavei lisus Hristos te-a încununat cu cununa dreptăţii, gătită tuturor celor care-L iubesc pe El. Şi ni te-a dăruit mijlocitoare şi rugătoare binecuvântată, pentru care cu bunăvoire îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Nimeni nu poate să spună slava pregătită de Domnul în împărăţia Cerului sfinţilor Lui, moştenitoarea căreia te-ai învrednicit să fii, Cuvioasă maică Vasa! De această slavă învredniceşte-ne a ne împărtăşi, cu sfintele tale rugăciuni, pe toţi care-ţi cântăm cu bucurie:

Bucură-te, veselire duhovnicească în cămara Cerescului împărat;

Bucură-te, milostivă privire spre noi din înălţimea cerurilor;

Bucură-te, rugăciune ce acoperi pe călugării mănăstirii;

Bucură-te, că te-ai arătat unor credincioşi în vedenii;

Bucură-te, oprire grabnică a mâinii profanatoare care s-a atins de racla cu sfintele tale moaşte;

Bucură-te, înfricoşare a aceluia cu foc ieşind din mormânt;

Bucură-te, că în rugul aprins al virtuţilor ne purifici;

Bucură-te, puterea bătrâneţii pentru părinţii noştri;

Bucură-te, ajutorul binecuvântat al copiilor noştri;

Bucură-te, ascultătoare a tuturor celor care se roagă ţie cu credinţă;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 10-lea:

Izbăvindu-i pe călugări de grijile lumii acesteia, ai înconjurat mănăstirea ta cu zid din piatră şi porţi din fier, Cuvioase Părinte Corneliu. Şi din împrej-muirea păcatului ai deschis porţi spre împăraţia Cerului, unde împreună cu îngerii te veseleşti şi lui Dumnezeu îi aduci cântare de: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Încă de pe pământ pregătindu-te pe tine pentru împăratul Ceresc, ai primit cu bărbăţie moartea de la împăratul pământesc. Şi aşa ai fost trimis de către acela de la viaţa pământească în împărăţia Cerului. Pentru aceasta, uimindu-ne de chinurile tale pentru adevăr şi de muceniceasca ta îndrăzneală, cu lacrimi te chemăm:

Bucură-te, preaslăvite mucenice;

Bucură-te, cel pierdut pe nedrept de viforul clevetirii;

Bucură-te, rugăciune ce ne aperi de clevetire;

Bucură-te, purtare de grijă ce ne izbăveşti de cursele prietenilor răi;

Bucură-te, privire ce acoperi necontenit mănăstirea ta din înălţimea cerului;

Bucură-te, neobosit apărător de nenorociri;

Bucură-te, sfinte prin cinstitul tău sânge al căii de la poartă până la biserica Adormirii Maicii Domnului;

Bucură-te, cel ce pe groaznicul ţar l-ai adus la pocăinţă;

Bucură-te, cel cu multe daruri cinstit de către el;

Bucură-te, cel ce de darurile bisericeşti binecuvântate ne-ai învrednicit şi pe noi;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 11-lea:

Cântare preaumilă vă aducem, Cuvioşilor Marcu şi Iona, Cuvioase Mucenice Corneliu şi Cuvioasă Maică Vasa înaintea raclei cu moaşte şi a icoanelor voastre sfinte stăm şi ne rugăm cu osârdie, ca unora care v-aţi învrednicit de locaşurile cereşti. Aduceţi-ne şi nouă liniştea împărăţiei Cerului, prin rugăciunile voastre, ca întru bucuria inimii să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca pe nişte luminători care staţi înaintea Altarului Domnului vă cinstim, chemându-vă să alungaţi întunericul patimilor şi păcatelor noastre cu razele rugăciunilor. Luminaţi din înălţime şi inimile noastre, ca să vă strigăm cu vrednicie:

Bucuraţi-vă, văzători ai luminii Sfintei Treimi;

Bucuraţi-vă, locuitori fericiţi ai lumii de Sus;

Bucuraţi-vă, stele cereşti ale locuinţelor pământeşti;

Bucurăte, Marcu, fericite stareţ;

Bucurăte, Iona, întâiul întemeietor al mănăstirii;

Bucură-te, că şi până în zilele noastre dăinuieşte biserica săpată de tine;

Bucură-te, Cuvioase Corneliu, fericit egumen al acestei mănăstiri şi slăvit mucenic;

Bucură-te, că până la chinurile muceniceşti ai îndrăgit această mănăstire;

Bucură-te, că şi până acum o vizitezi cu duhul tău;

Bucură-te, Vasa, vrednică ascetă, care eşti împreună cu soţul tău şi după moarte;

Bucură-te. că la îngroparea ta n-ai voit să laşi sicriul în mormânt, ci l-ai scos de două ori la suprafaţă;

Bucură-te, că prin aceasta ai arătat să se lase moaştele tale la suprafaţă, în peştera făcută de Dumnezeu.;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 12-lea:

Har şi milă cereţi lui Dumnezeu pentru noi, Cuvioşilor, prin rugăciunile voastre, că întărindu-ne în poruncile Sale, să primim de la El mântuire veşnică şi lăudându-vă pururea, împreună cu voi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând nevoinţele preaminunate ale vieţii voastre şi slăvind minunile, vă rugăm, Cuvioşilor, ca pe nişte puternici rugători pentru noi înaintea lui Dumnezeu. Voi, însă, aduceţi rugăciune fierbinte Stăpânului, ca să ne în-vrednicească de împărăţia Sa cerească, pe noi care cu dragoste vă cântăm:

Bucuraţi-vă, chipuri luminate de Duhul Sfânt;

Bucuraţi-vă, slujitori credincioşi ai Sfintei Treimi;

Bucuraţi-vă, împreună vorbitori cu îngerii;

Bucuraţi-vă, cântători ai slavei lui Dumnezeu împreună cu Arhanghelii şi îngerii;

Bucură-te, Marcu, călăuzitorul vieţii noastre;

Bucură-te, Iona, păstor preasincer;

Bucură-te, Corneliu, fierbinte mijlocitor în ceruri;

Bucură-te, Vasa, învăţătoare a evlaviei, strălucitoare prin virtute;

Bucuraţi-vă, preacinstiţi părinţi, care aţi strălucit în Mănăstirea Pecersk din Pskov;

Bucuraţi-vă, luminători ai sufletelor cu raze nestinse;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul al 13-lea:

O, Preacuvioşilor părinţi ai nostri şi mari făcători de minuni: Corneliu, Marcu, Iona şi maica Vasa! Cu smerenie înaintea voastră căzând şi plecându-ne genunchii înaintea raclelor cu moaşte, vouă ne rugăm: nu vă întoarceţi feţele de la cei ce vă cheamă cu inima înfrântă şi smerită, rugaţi-L pe Domnul puterilor, ca să păstreze în pace ţara noastră, iar această mănăstire să o întărească, şi tuturor celor care se nevoiesc într-însa, mântuire veşnică să le dăruiască. Ajutaţi-ne, drepţilor ai lui Dumnezeu, să zidim în sufletele noastre biserică luminată şi cu virtuţi înfrumuseţată, ca să se sălăşluiască în ea Sfânta Treime! Înconjuraţi-ne cu zidul rugăciunilor voastre, ferindu-ne de săgeţile păcatului şi ispitelor, ca să vieţuim aici pe pământ bineplăcuţi lui Dumnezeu şi împărăţia veşnică să o moştenim, lăudând pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh în întreit sfântă cântare: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îndrăgind viaţa cea cu îngerească asemănare şi lepădând deşertăciunea lumii, v-aţi îndreptat în adâncimea pădurilor de pe malul râului Kamenet. Iar în Sfântul Munte de acolo, pe trei pietre v-aţi înălţat rugăciunile către

Dumnezeu, să vă dăruiască viaţă veşnică în locaşurile cereşti. Pentru aceasta, vă cântăm:

Bucuraţi-vă, rugători nefăţarnici înaintea lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că adâncul pădurilor prin rugăciune l-aţi înmiresmat;

Bucuraţi-vă, lacrimi vărsate pentru iertarea păcatelor;

Bucuraţi-vă, sfinte nevoinţe ce aţi încununat apele râului Kemenet;

Bucuraţi-vă, nevoinţe prin care a izvorât bucurie tuturor credincioşilor;

Bucuraţi-vă, minţi netemătoare de întunericul nopţii;

Bucuraţi-vă, îndepărtare a fricii necuvioase de la toţi credincioşii;

Bucuraţi-vă, rugătorii noştri preaminunaţi;

Bucuraţi-vă, mijlocitorii noştri preabuni;

Bucuraţi-vă, milostivire prin care vazduhul s-a sfinţit;

Bucuraţi-vă, bună mireasmă a credinţei, ce umpli inimile noastre;

Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

Condacul 1:

Nevoitori aleşi ai lui Hristos şi tari rugători către Dumnezeu, care v-aţi nevoit cu râvnă în Sfântul Munte şi lângă râul Kamenet aţi întemeiat o mănăstire în cinstea Maicii Domnului, Preacuvioşilor părinţi ai noştri Marcu, Iona şi Corneliu şi maica Vasa, cu smerenie vă lăudăm. Şi ca unii ce aveţi îndrăzneală către Domnul, pomeniţi-ne pe noi, care petrecem în suferinţe şi necazuri, chemându-vă: Bucuraţi-vă, Cuvioşilor părinţi, întemeietori prealăudaţi ai mănăstirii Maicii Domnului!

 Acatistul Sfintei Varvara – Sfântă Muceniţă (4 decembrie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli, şi chemată în limba Sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinte, cântări de mulţumire şi de laudă aducem ţie, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Icosul 1:

Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri, fără prihană păzind-o, cinstită Varvara, te-ai învrednicit a fi vieţuitoare împreună cu îngerii, cu care când cânţi în cer cântarea cea întreită lui Dumnezeu, auzi-ne şi pe noi care cântăm ţie pe pământ aceste cântări de laudă:

Bucură-te, ceea ce eşti mai înainte rânduită de la Dumnezeu Tatăl, a închipui patimile Fiului Său;

Bucură-te, ceea ce eşti chemată dintru întuneric la lumina cea adevărată a credinţei şi a darului, de Fiul lui Dumnezeu, care este Lumină din Lumină;

Bucură-te, ceea ce eşti Sfinţită cu trupul şi cu sufletul de PreaSfântul Duh, Cel ce te-a chemat pe tine;

Bucură-te, că de întinăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără prihană;

Bucură-te, ceea ce te-ai logodit pe tine fecioară curată Mirelui Hristos cel născut din Fecioara Maria;

Bucură-te, ceea ce n-ai voit a cunoaşte pe logodnicul cel pământesc pentru că te-ai făgăduit Celui ceresc;

Bucură-te, crinul fecioriei care ai fost crescută în mijlocul spinilor idoleşti;

Bucură-te, floarea curăţiei care ai înflorit sus întru mărirea cea neveştejită;

Bucură-te, ceea ce te îndulceşti de bună mireasmă în grădina lui Hristos;

Bucură-te, ceea ce te mângâi acolo de vederea Celui mai frumos decât fiii omeneşti;

Bucură-te, ceea ce ai albit hainele tale pe pământ în sângele Mielului;

Bucură-te, ceea ce în cer în hora fecioarelor urmezi Mielului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se pe sine Sfânta Varvara aşezată de tatăl său într-un turn înalt, a cugetat întru sine a fi ridicată în cer de puterea lui Dumnezeu; şi punând întru inima sa suire înţelegătoare, adică trecerea de la întuneric la Lumină, şi de la înşelăciunea idolească la Dumnezeu cel Adevărat, a cântat Lui: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Căutând Sfânta fecioară Varvara să înţeleagă ceea ce era de înţeles numai pentru însuşi Făcătorul a toată făptura, vorbea cu mintea sa, zicând: idolii cei întunecati cum ar putea să zidească luminătorii cei luminaţi ai cerului, spune-mi? La care prin psalmistul a răspuns aşa: toţi zeii neamurilor sunt demoni; iar Dumnezeu şi Domn, Unul este, Care a făcut cerurile şi toată lumina lor. Deci, minunându-ne de mintea ta, înţeleaptă fecioară, grăim ţie unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce eşti cunoscătoare mai mult decât bătrânii slujitorilor idoleşti;

Bucură-te, ceea ce eşti mai înţeleaptă decât înţelepţii lumii acesteia;

Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat ţie cele neştiute şi cele ascunse ale înţelepciunii Sale;

Bucură-te, că Însuşi Dumnezeu-Cuvântul te-a învăţat pe tine adevărata teologie;

Bucură-te, ceea ce cu mintea lui Hristos ai covârşit pe toţi cititorii în stele;

Bucură-te, ceea ce ai văzut cu adevărat crugul cel ceresc mai înainte decat aceia;

Bucură-te, că ai cunoscut în făptură ca într-o oglindă pe însuşi Făcătorul;

Bucură-te, că în luminătorii cei zidiţi ai văzut pe Lumina cea nezidită;

Bucură-te, că acum de faţă priveşti în cer lumina feţei lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce în chip de nepovestit te veseleşti de Lumina Lui;

Bucură-te, stea înţelegătoare, prin ale cărei raze fata lui Dumnezeu luminat ca soarele se arată nouă;

Bucură-te, lună înţelegătoare, prin care noaptea rătăcirii se luminează ca ziua;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a fost dată atunci Sfintei Varvara, ca şi oarecând de demult proorocului Iezechiel: faţă de diamant, puternică faţă de toţi închinătorii la idoli, ca să nu se teamă de faţa lor cea sălbatică, nici să se spăimânte de îngrozirea celui cumplit. Pentru aceea cu îndrăzneală strigă fecioara cea cu înţelepciune bărbatească: pe Treimea cea întru o Dumnezeire cinstesc şi Acesteia cu credinţă închinându-mă, grăiesc cu mare glas: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Sfânta Varvara înţelepciune dată ei de sus, a alergat către lucrătorii băii ce i se zidea şi, arătând lor taina Sfintei Treimi a poruncit să se facă trei ferestre în baie, zicând: de vreme ce închinătorii la idoli gură au şi nu grăiesc măririle lui Dumnezeu celui adevărat, măcar pereţii cei de piatră ai acestei băi cu aceste trei ferestre, ca prin trei guri să mărturisească pe Dumnezeul Unul în Sfânta Treime, Cel închinat şi slăvit de toată faptură. De aceea pentru înţelepciunea aceasta, Sfântă Varvara, primeşte unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce ai închipuit în baia cea cu trei ferestre taina Sfântului Botez, în numele Preasfintei Treimi;

Bucură-te, ceea ce te-ai spălat pe tine prin apa botezului şi a Duhului şi după aceea şi cu sângele tău cel mucenicesc;

Bucură-te, că prin trei ferestre ai gonit întunericul mulţimii de zei, cel potrivnic Sfintei Treimi;

Bucură-te, că prin trei ferestre ai văzut lumina Sfintei Treimi;

Bucură-te, că prin acele trei ferestre a privit spre tine Soarele dreptăţii, Care a strălucit a treia zi din mormânt;

Bucură-te, că prin acelea a răsărit ţie de la Sfinta Treime zi de mântuire;

Bucură-te, ceea ce întotdeauna ai inima ta deschisă către Dumnezeu, Sfânta Treime;

Bucură-te, ceea ce tare ai închis firea ta înaintea celor trei războinici vrăjmaşi: împotriva trupului, a lumii şi a diavolului;

Bucură-te, că ai aşezat în sufletul tau trei ferestre înţelegătoare: a credinţei, a nădejdii şi a dragostei;

Bucură-te, că tu prin cele trei ferestre aproape de Dumnezeiasca Treime eşti, privind la Biserica trupului lui Hristos cea ridicată în trei zile;

Bucură-te, că ţie ţi s-au deschis cerurile de către trei ierarhi îngereşti;

Bucură-te, că pe tine locaşurile cele de sus ale Preasfintei Treimi cu bucurie te-au primit;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de urgie mare al tatălui tău, ce suflă cu îngrozire şi cu ucidere, s-a pornit asupra casei sufletului tau, Sfântă Varvara, dar n-a putut să-l clintească, pentru că era întemeiat pe piatra credinţei lui Hristos. Pe care, înţeleaptă fecioară, tu nemişcată stând, lui Hristos celui ce te întărea pe tine ai cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Graiuri nepovestite auzind tatăl taău Dioscor pentru Sfânta Treime, de la tine fiica cea înţeleaptă, ca o aspidă surdă şi-a astupat urechile sale; şi după asemănarea şarpelui celui cu limba înveninată, cu sabie ascuţită s-a pornit ca să te ucidă; dar tu, Varvara, mireasa lui Hristos, urmând Mirelui tău Iisus, care a fugit de sabia lui Irod, ai fugit de sabia lui Dioscor, dorind să întorci întru dragoste Părintească mânia inimii lui cea de fiară. Iar noi cu aceste cântări cinstim fuga ta cea cu înţelepciune:

Bucură-te, fericită, ceea ce ai fost izgonită din casa cea pământească pentru dreptate;

Bucură-te, cea îmbogăţită întru Dumnezeu, ceea ce te-ai lipsit de bogaţii pentru Hristos;

Bucură-te, că sărăcia ta este Împărăţia cerului;

Bucură-te, că ţi s-a gătit ţie comoara veşnicelor bunătăţi;

Bucură-te, mieluşea cuvântătoare, care ai scăpat de cumplită mânie a tiranului lup, alergând către Hristos, Păstorul cel bun;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în staulul oilor celor de-a dreapta Lui;

Bucură-te, porumbiţă fără de răutate, care ai zburat de la pământescul corb sub acoperământul cerescului Vultur;

Bucură-te, ceea ce ai aflat ţie acoperământ bun sub acoperământul aripilor Lui;

Bucură-te, preacinstită mireasă a Împăratului Ceresc, care ai fost gonită spre moarte de ocară de tatăl tău cel pământesc;

Bucură-te, ceea ce cu mărire eşti primită de Domnul slavei Cel fără de moarte;

Bucură-te, solitoarea vieţii care şi nouă de-a pururea ne doreşti asemenea;

Bucură-te, cea cu totul sârguitoare spre rugăciune pentru noi către Dumnezeu;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Stelei celei cu dumnezeiască mergere te-ai asemănat, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, că fugind dinaintea tatălui tau, cu taina l-ai povăţuit pe el spre calea cea dulce către Soarele dreptăţii Hristos-Dumnezeu, Care a răsărit din Fecioara. Însă el, orb fiind cu ochii cei sufleteşti, îndată şi cu cei trupeşti, nu te vedea pe tine fugind înaintea sa, şi tu fugind prin muntele cel de piatră ce se desfăcuse din porunca lui Dumnezeu te-ai ascuns de la ochii lui într-o peşteră de piatră, ca din mijlocul pietrelor ca o pasăre să dai glas lui Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzându-te pe tine păstorii cei ce păşteau oile pe deasupra muntelui ascunzându-te în stâncă, se minunau zicând: această mieluşiţă cuvântătoare, de ce lup fuge? Şi numaidecât iată Dioscor cel mai cumplit decât lupul alerga la munte; şi aflându-te pe tine acolo ascunsă, apucându-te de feciorescul tău păr, te trăgea pe cale aspră spre casa lui; pentru aceasta noi credincioşii te întâmpinăm cu laude ca acestea:

Bucură-te, ceea ce te-ai asemănat tânără în munţii Aromatelor;

Bucură-te, ceea ce ai iubit cele de sus mai mult decat cele de jos, punând suişurile întru inima ta;

Bucură-te, ceea ce ai scăpat din groapa cea pierzătoare a închinătorilor la idoli;

Bucură-te, ceea ce ai alergat la muntele închinării Sfintei Treimi;

Bucură-te, ceea ce ai trecut prin piatră fugind de urma celui cu inimă de piatră;

Bucură-te, ceea ce ai aflat în mijlocul pietrelor pe Hristos, Piatra care te-a întărit pe tine;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în peştera cea de piatră, ca să vezi pe Iisus, Cel ce a fost pus în mormânt de piatră;

Bucură-te, ceea ce acum vezi pe Acela şezând pe Scaunul slavei;

Bucură-te, că perii capului tău sunt rupţi pe pământ pentru Hristos, Cel care păzeşte şi perii capului omului ca să nu piară;

Bucură-te, că perii aceia număraţi sunt de Hristos spre încununarea ta în cer;

Bucură-te, ceea ce ţi-ai vopsit părul cu sângele tău ca şi cu nişte flori;

Bucură-te, că împletirea părului tău cel însângerat s-a întors întru cunună de aur;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Râvnind propovăduitorilor purtătorilor de Dumnezeu apostoli ai lui Hristos, înaintea tiranilor ai propovăduit pe Hristos, Dumnezeul Adevărat; şi pentru Dânsul chinuri cumplite, adică ruperea cărnurilor, scrijelirea cu unghii de fier, vitejeşte ai răbdat, Sfântă Varvara. Şi în temniţă fiind închisă, într-ânsa ca într-o cămară pentru Hristos ai săltat, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Hristos Domnul, Care a strălucit în inima ta lumina cea adevărată a cunoştinţei de Dumnezeu, ca un Mire iubit al tău, la miezul nopţii a venit către tine, mireasa Sa cea fără prihană, şi cu dragoste te-a cercetat, tămăduindu-te de răni, şi cu strălucirea fetei Sale a veselit sufletul tau în chip de negrăit; iar pe noi credincioşii ne-a învăţat a cânta ţie unele ca acestea:

Bucură-te, ceea ce ai fost bătută fără mila pentru Hristos, Cel ce a răbdat bătaie;

Bucură-te, ceea ce ai bătut pe vrăjmaşul cel nevăzut prin răbdarea bătăilor;

Bucură-te, ceea ce ai purtat rănile Domnului tău pe trupul tău;

Bucură-te, ceea ce te-ai vindecat de toate rănile trupului tau prin Însuşi Domnul;

Bucură-te, că Însuşi Domnul, Lumina lumii, fiind tu în temniţă ţi S-a arătat;

Bucură-te, că Însuşi Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, fiind tu bolnavă te-a cercetat;

Bucură-te, ceea ce prin temniţa cea pământească ai intrat luminată în cămara cea cerească;

Bucură-te, ceea ce din sângiuirile tale ai ţesut ţie haina de nuntă;

Bucură-te, că prin tine păcătoşii de multe răni se vindecă;

Bucură-te, că prin tine de toate bolile se însănătoşeaza cei ce te cheamă pe tine cu credinţă;

Bucură-te, dezlegătoare grabnică a celor încărcaţi de păcate;

Bucură-te, vindecarea cea bună a celor foarte răniţi;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Vrând nebunul tiran să dobândească dorirea sa, s-a ispitit ca prin cuvinte amăgitoare să te întoarcă pe tine, Sfintă Varvara, de la Dumnezeul cel Adevarat către înşelăciunea idolilor; iar tu, ca o înţeleaptă fecioară, ai răspuns lui zicând: mai lesne vei face diamantul moale ca ceara, decât a mă întoarce pe mine de la Hristos Dumnezeul meu, ca pe Dânsul împreună cu Tatăl şi cu Sfântul Duh, un Dumnezeu Adevărat Îl mărturisesc, Îl slăvesc, Îl laud şi cânt Lui: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a cumplită mânie tiranul cel fără de omenie şi cu chipul de fiară, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, când a poruncit să te spânzure pe lemn, şi cu unghii de fier să sfâşie trupul tau, şi cu făclii aprinse să ardă coastele tale, încă şi cu ciocan să te lovească peste cap; de răbdarea ta minunându-ne, cu bună cucernicie te fericim cu laude ca acestea:

Bucură-te, că pentru Hristos cel răstignit pe Cruce ai fost spânzurată pe lemn;

Bucură-te, că ai fost scrijelită peste coaste pentru Iisus cel împuns cu suliţa în coastă;

Bucură-te, că ai aprins în inima ta focul dragostei către Dumnezeu;

Bucură-te, că pentru Dansul ai fost arsă cu faclii;

Bucură-te, ceea ce eşti întru răbdare mai tare decât diamantul;

Bucură-te, ceea ce eşti întru vitejie neclintită mai vârtos decât un turn de piatră;

Bucură-te, că prin bătaia cu ciocanul peste cap, cununa Împărăţiei ţi s-a lucrat;

Bucură-te, că prin acel ciocan s-a sfărâmat capul vrăjmaşului tău;

Bucură-te, că pentru Hristos ai pătimit pe pământ;

Bucură-te, că pentru Dânsul în cer eşti preamărită;

Bucură-te, biruitoare tare a tuturor vrăjmaşilor noştri;

Bucură-te, ajutătoare grabnică la toate primejdiile noastre;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Văzând pătimirea străină şi înfricoşătoare a Sfintei Varvara, Iuliana cea dreptcredincioasă între femei s-a mirat foarte, zicând: cum o fecioară tânără în trupul său cel tinerel rabdă vitejeşte pentru Hristos chinuri ca acestea? Deci umplându-se de jale a plâns şi cu mulţumire a cântat lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Iisus S-a făcut pentru tine dulceaţa cea dulce, după care doreai cu tărie, Sfântă Varvara, că pentru dulceaţa Lui ai răbdat chinuri amare, zicând: „paharul patimilor pe care mi l-a dat mie Mirele meu cel iubit, au nu-l voi bea?”. Pentru aceea şi tu însăţi te-ai arătat pahar, care vărsa dulceaţă de minunate vindecări, tuturor celor ce grăiesc ţie aşa:

Bucură-te, ceea ce ai aruncat în iadul cel amar amărăciunea idolească;

Bucură-te, ceea ce ai iubit dulceaţa cea cerească a lui Iisus;

Bucură-te, năstrapa cea înţelegătoare care are întru sine mâna, adică mâncarea celor ce fac voia lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce umpli de bunătăţi pe cei credincioşi;

Bucură-te, răul cel plin de apele darului lui Dumnezeu;

Bucură-te, izvorul cel ce izvorăşte izvoare de minuni;

Bucură-te, ceea ce ai zburat ca o albină din fumul cel urât mirositor al jertfelor idoleşti;

Bucură-te, ceea ce ai alergat cu dulceaţă la mirosul Mirelui Hristos cel cu bun miros;

Bucură-te, că rănile tale cele de peste tot trupul te-au făcut asemenea fagurelui;

Bucură-te, ceea ce cu picăturile sângelui tău, preadulcelui Iisus te-ai făcut mult mai dulce decât mierea;

Bucură-te, că pomenirea ta s-a făcut preadulce tuturor credincioşilor;

Bucură-te, că întru toată Biserica lui Hristos numele tău s-a făcut preacinstit;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească la vitejia ta cea cu multă bărbăţie, Sfântă şi nebiruită Muceniţă Varvara, cu mare bucurie s-a bucurat; şi văzând pe vechiul vrăjmaş, pe domnul cel trufaş al întunericului, împreună cu toate cetele lui diavoleşti şi idoleşti ruşinat de tine, de o fecioară tânără, biruit şi aruncat sub picioarele tale, cu glas mare către Dumnezeu au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei pricepuţi la vorbire nu pot să spună cu limbile lor cele ritoriceşti durerea patimilor tale, o, Varvara, ca în ce chip va putea spune cineva durerea ta când ţi s-au tăiat sânii? Sau cum va spune ruşinea fecioreştii tale feţe, când ai fost purtată goală prin toată cetatea de tiranii cei fără de lege? Deci de pătimirea aceasta şi de ocara ce ţi s-a făcut, numai aducându-ne aminte, tremuram şi cu umilinţă grăim aşa:

Bucură-te, mlădiţa cea bună a sădirii lui Hristos;

Bucură-te, viţa cea adevărată a viei lui Hristos;

Bucură-te, că tăindu-ţi-se amândoi sânii, ca doi struguri întru cinste i-ai adus Domnului tău;

Bucură-te, că sângele tău din acei ciorchini a curs ca nişte vin de umilinţă;

Bucură-te, că pentru Hristos cel ce a fost dezgolit, şi tu de hainele tale ai fost dezbracată;

Bucură-te, că pentru Cel ce a fost purtat cu batjocură în Ierusalim, şi tu prin cetate spre batjocură ai fost purtată;

Bucură-te, ceea ce ai fost de îngeri îmbrăcată cu veşmânt luminat întru a ta goliciune;

Bucură-te, că Acela în chip nevăzut te-a acoperit de către ochii celor fără de ruşine;

Bucură-te, ceea ce ai fost privelişte îngerilor şi oamenilor;

Bucură-te, că şi însăşi tiranii s-au mirat de răbdarea ta;

Bucură-te, că Însuşi Domnul de sus a căutat spre patimile tale;

Bucură-te, că Însuşi Puitorul de nevoinţe a lăudat nevoinţele tale;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Vrând să-ţi mântuieşti sufletul tău, n-ai purtat nici o grabă pentru toate cele ale trupului tău, Sfântă Varvara. Căci când a ieşit împotriva ta judecata spre tăierea cu sabie, tu sub sabie ascuţită ca sub o cunună frumoasă, cu bucurie mergând, lui Dumnezeu celui ce te-a întărit pe tine la luptă mucenicească, I-ai cântat cântare: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Mai împietrită decât zidurile cele de piatră a fost inima lui Dioscor, Sfântă Varvara, care s-a arătat pentru tine nu tată, ci tiran cumplit; că el dacă a auzit de judecarea ta spre moarte prin sabie, nu numai că n-a suferit pentru moartea ta, ci însuşi cu sabia sa la locul osândirii Sfântul tău cap a tăiat. Şi aşa după cum a proorocit Domnul, ticălosul tată a dat pe fiica sa spre moarte. Deci întru acest fericit sfârşit al tău, primeşte de la noi cântarea aceasta:

Bucură-te, că pentru Hristos, capul Bisericii, sub sabie capul tău ţi-ai plecat;

Bucură-te, că pentru dragostea cea către cerescul şi iubitorul de oameni Părintele cel fără de moarte, de Părintele pământesc stricaăcios şi fără de omenie ai fost dată spre moarte;

Bucură-te, ceea ce ai săvârşit curgerea cea bună a călătoriei celei muceniceşti;

Bucură-te, ceea ce, cu priveghere până la moarte, ai păzit credinţa către Hristos logodnicul tău cel fără de moarte;

Bucură-te, ceea ce eşti încinsă cu putere de sus asupra războiului împotriva puterilor celor de dedesubt;

Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată întru cele înalte cu mărire, purtătoare de biruinţă, de la biruitorul Hristos;

Bucură-te, ceea ce eşti încununată pe pământ cu arma buneivoiri a lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce eşti înfrumuseţată în cer, cu floarea nestricăciunii;

Bucură-te, podoaba şi lauda fecioarelor;

Bucură-te, frumuseţea şi bucuria mucenicilor;

Bucură-te, apărătoare tare a creştinilor;

Bucură-te, folositoarea credincioşilor;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Cântarea noastră cea de laudă, de ar fi adusă de mulţime fără de număr, ştim că nu este din destul după vrednicie a te lăuda pe tine, Sfântă şi întru tot lăudată Muceniţă Varvara. Însa noi, mulţumiţi fiind pentru darurile lui Dumnezeu cele ce prin tine ni se dăruiesc nouă de ajuns, cu buze de mulţumire lăudăm pe Dumnezeu cel ce te-a preamărit pe tine pentru faptele tale cele bune, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumină în sfeşnicul ceresc pusă înaintea tronului Sfintei Treimi, cu ochii minţii te vedem pe tine, Sfântă Fecioară Varvara, de unde cu rugăciunile tale asemenea cu nişte raze luminezi negura nopţii păcatelor noastre şi ne povăţuieşti pe noi pe cărarea cea luminată a mântuirii. De aceea după datorie vrednică eşti a fi cinstită de noi cu chemări ca acestea:

Bucură-te, raza Luminii celei înţelegătoare, care te afli în lumina cea neîntunecată;

Bucură-te, smirna cea cu bun miros, care dai buna mireasmă Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, cădelniţă de aur care duci pentru noi tămâia rugăciunii către Dumnezeu;

Bucură-te, vas de mir neîmpuţinat de vindecări;

Bucură-te, comoară necheltuită a dumnezeieştilor daruri;

Bucură-te, paharul cel ce dregi bucurie din îndestularea casei lui Dumnezeu;

Bucură-te, vasul care primeşti dulceaţa tuturor bunătăţilor cereşti din plinirea lui Hristos;

Bucură-te, diamant ce ai împodobit inelul logodirii lui Hristos;

Bucură-te, cununa bunătăţii pe care o ţine Domnul în mână;

Bucură-te, că pe tine a aşezat Împăratul slavei, Domnul puterilor, mărire şi mare cuviinţă;

Bucură-te, că ţie ţi-a dăruit Împăratul Împăraţilor, şi Domnul domnilor, Împărăţia şi domnia Sa;

Bucură-te, că prin chinurile tale pentru dreapta credinţă ai dobândit cununa măririi;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Dar de la Dumnezeu s-a dat ţie, preabună Fecioară Varvara, a feri şi a păzi de boli năpraznice şi de moarte grabnică pe tot omul ce pomeneşte şi cinsteste cu credinţă şi cu dragoste şi cu bună cucernicie cinstitele tale patimi. Pentru aceea de acel dar nu ne lipsi şi pe noi, ci sănătoşi fiind cu sufletul şi cu trupul, întru această viaţă de acum, şi în ceea ce va să fie, să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudăm nevoinţele tale, cinstim patimile, mărim îndelungă răbdarea ta, fericim Sfântul tău sfârşit, lăudăm bărbăţia ta cea nebiruită, ce s-a arătat în trupul tău cel neputincios, cu care te-ai preamărit în cer şi pe pământ, Sfântă şi bună biruitoare, Mare Muceniţă Varvara; şi întru cinstea patimilor şi ale nevoinţelor tale cele purtătoare de biruinţă, grăim către tine acestea:

Bucură-te, ceea ce eşti primită cu dragoste de cetele îngereşti a petrece împreună cu ele;

Bucură-te, ceea ce eşti dusă cu bucurie în cămara cea cerească de cetele fecioreşti;

Bucură-te, ceea ce eşti petrecută de cetele muceniceşti cu cununa măririi în glas de bucurie;

Bucură-te, ceea ce pentru Domnul ai fost primită cu dragoste de toţi locuitorii cereşti;

Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;

Bucură-te, că bucuria ta este veşnică întru strălucirile Sfinţilor;

Bucură-te, ceea ce eşti nouă prea tare folositoare împotriva vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi;

Bucură-te, solitoarea bucuriei noastre şi a darului şi a măririi celei veşnice;

Bucură-te, vindecătoarea neputinţelor noastre celor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, ceea ce eşti câştigare a bunătăţilor celor pământeşti şi cereşti;

Bucură-te, că prin tine nădăjduim a fi păziţi de moartea cea fără de veste şi veşnică;

Bucură-te, că prin tine aşteptăm cu bună nădejde a câştiga viaţa cea veşnică;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

Ţie, Sfântă Mare Muceniţă Varvara, mă rog a fi mijlocitoare către preabunul şi de viaţă dătătorul Dumnezeu şi să ne izbăveşti pe noi de cel viclean prin rugăciunile tale, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

După aia se zice Icosul 1:

Curăţia cea cinstită şi întru tot iubită de îngeri, fără prihană păzind-o, cinstită Varvara, te-ai învrednicit a fi vieţuitoare împreună cu îngerii, cu care când cânţi în cer cântarea cea întreită lui Dumnezeu, auzi-ne şi pe noi care cântăm ţie pe pământ aceste cântări de laudă:

Bucură-te, ceea ce eşti mai înainte rânduită de la Dumnezeu Tatăl, a închipui patimile Fiului Său;

Bucură-te, ceea ce eşti chemată dintru întuneric la lumina cea adevărată a credinţei şi a darului, de Fiul lui Dumnezeu, care este Lumină din Lumină;

Bucură-te, ceea ce eşti Sfinţită cu trupul şi cu sufletul de PreaSfântul Duh, Cel ce te-a chemat pe tine;

Bucură-te, că de întinăciunea trupului şi a sufletului te-ai păzit fără prihană;

Bucură-te, ceea ce te-ai logodit pe tine fecioară curată Mirelui Hristos cel născut din Fecioara Maria;

Bucură-te, ceea ce n-ai voit a cunoaşte pe logodnicul cel pământesc pentru că te-ai făgăduit Celui ceresc;

Bucură-te, crinul fecioriei care ai fost crescută în mijlocul spinilor idoleşti;

Bucură-te, floarea curăţiei care ai înflorit sus întru mărirea cea neveştejită;

Bucură-te, ceea ce te îndulceşti de bună mireasmă în grădina lui Hristos;

Bucură-te, ceea ce te mângâi acolo de vederea Celui mai frumos decât fiii omeneşti;

Bucură-te, ceea ce ai albit hainele tale pe pământ în sângele Mielului;

Bucură-te, ceea ce în cer în hora fecioarelor urmezi Mielului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

şi Condacul 1:

Ţie, celei alese de Dumnezeu din neamul slujitorilor de idoli, şi chemată în limba Sfântă ca să ajungi mireasa lui Hristos, noi, cei ce ne izbăvim prin tine din multe feluri de răutăţi şi neputinte, cântări de mulţumire şi de laudă aducem ţie, Sfântă şi întru tot lăudată Mare Muceniţă; iar tu având îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte, ca neîncetat să cântăm ţie: Bucură-te Varvara, mireasa cea preaînţeleaptă a lui Hristos!

După aceea zicem această

Rugăciune:

Către tine ca la un adevărat izvor de vindecări şi grabnică tămăduitoare şi mult-minunată, Sfântă Fecioara Mare Muceniţă Varvara, eu, ticălosul, scap, şi către Sfântul tău chip cu nevoinţă căzând, ma rog: vezi rănile păcatelor mele cele de peste tot trupul meu; vezi neputinţa sufletului meu şi pe acesta cu obisnuiţă învăţătură a milosârdiei tale şi cu bună silinţă vindecă-l degrab. Ia aminte la glasul rugăciunii mele, nu trece cu vederea suspinul ce aduc din ticăloasa mea inimă şi ascultă strigarea mea, ca ceea ce eşti singura mea scăpare, care ai închipuit prin trei ferestre pe PreaSfânta cea de o fiinţă şi nedespărţită Treime în baia Părintească ce ţi se zidea; pe Aceea roag-o pentru mine păcătosul şi netrebnicul robul tău, ca să mă miluiască acum şi în ziua morţii mele. Închină-te Părintelui ceresc, ca pe mine cel cazut sub povara păcatelor să mă ridice spre cuvântarea slavei Sale şi să mă îndrepteze ca totdeauna să am sus inima, să gândesc la cele de sus, iar nu la cele pământeşti. Roagă pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care în temniţă ruga ta cea mucenicească a auzit, ca şi pe mine leneşul, cel ce şed în trândăvie ca într-o temniţă, degrab să mă întoarcă spre rugăciune şi spre alergarea la poruncile lui Dumnezeu; şi să-mi dea inimă ca să doresc a mă ruga neîncetat. Cheamă şi pe Sfântul Duh, Izvorul care te-a întărit pe tine, fecioară curată, la lupta muceniciei şi te-a acoperit de ruşine cu aripile Sale, ca şi mie ruşinatului şi necuratului să-mi zidească inimă curată şi duh drept să înnoiască întru cele dinlăuntru ale mele; şi mai vârtos să mă cheme şi să-mi dea osârdie, ca să mă nevoiesc în viaţă curată şi să mă întărească spre facerea faptelor bune. Cred, Sfânta Mare Muceniţă Varvara, că la toate acestea poţi să-mi ajuţi mie, şi de vei vrea, puternică eşti să mijloceşti la Sfânta Treime că ceea ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru maăularele tale cele muceniceşti. Şi ştiu, Sfântă Fecioară, că nimic nu este cu neputinţă ţie, de aceea nu trece cu vederea lacrimile şi suspinurile mele. Pentru aceasta cad către cinstita raclă a Sfintelor tale moaşte cele făcătoare de minuni, şi ţie, celei ce petreci în cer cu sufletul, mă închin, îndrăznind prin rugăciuni a grăi, ca să fie urechile tale luând-aminte la glasul rugăciunii mele; trupul tău cel mult chinuit să tămăduiască patimile cele multe ale sufletului şi ale trupului meu; capul tău cel plecat sabiei să dea capului meu apa curăţiei păcatelor; părul tău cel rupt fără mila să mă lege de dragostea lui Dumnezeu; buzele tale cele cinstite să împiedice gura mea de a grăi în deşert şi să o deschidă ca să vestească totdeauna lauda Domnului; ochii tăi cei ce văd Lumina Treimii să vadă şi a mea bună dorire, ca şi eu să-mi întorc ochii mei ca să nu vadă deşertăciuni, ci totdeauna să caut spre fericirea cea cerească; mâna ta cea tăiată să mă scrie în cartea vieţii şi să mă învrednicească ca totdeauna să ridic mâinile către Cel de sus şi să nu împletesc cu dânsele înşelăciuni; sânii tăi, cei tăiaţi fără milă, să-mi fie mie turn tare în faţa vrăjmaşului; picioarele tale, cele ca nişte făclii luminoase, degrab alergând către Mirele ceresc în cămara cea dumnezeiască, să mă facă ca şi cu picioarele mele să călătoresc către tot lucrul bun, ca Legea Domnului să fie făclie picioarelor mele şi lumina cărărilor mele. Rănile tale să mă slobozească din ranile păcatelor; sângele tău, cel ce de multe ori în chinuri s-a vărsat, să cureţe sufletul şi trupul meu de toată spurcăciunea; moartea ta să nu-mi dea mie să mor fără de spovedanie şi fără de pocăinţă, căci în fiecare facere de bine eşti preamărită, şi mai vârtos întru aceasta, ca tot cel ce are nădejde la tine şi pururea te cheamă spre ajutor, de moartea cea grabnică scapă; de care şi pe mine ticălosul mă izbăveşte fecioară curată, mare Muceniţă Varvara; şi cu rugăciunile tale cele întru tot puternice învredniceşte-mă a sta de-a dreapta lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi să aud glasul ce va zice: „Slugă bună şi credincioasă, intră întru bucuria Domnului tău”. Amin.

 Acatistul Sfântului Sava cel Sfinţit – Sfânt Cuvios Părinte (5 decembrie)

După obişnuitul început, se zice:

Condacul 1:

Cela ce din pruncie, te-ai adus lui Dumnezeu jertfă fără prihană prin faptă bună. Părinte fericite, săditor şi întăritor creştinătăţii ai fost, podoabă cuvioşilor şi cetăţean pustiei, după vrednicie lăudat, mijloceşte cu rugăciunile tale către milostivul Dumnezeu, să fim izbăviţi de toate nevoile, pentru care şi noi, cu credinţă strigăm către tine: Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava de Dumnezeu Sfinţit!

Icosul 1:

Întreaga viaţa ta, din pruncie, o, ai închinat lui Hristos Dumnezeu, Sava Prea Cuvioase, de care fiind întărit, toate pătimile trupului le-ai făcut roabe gândului celui cu totul smerit, silindu-te a supune pe cel mai rău, celui mai bun. Pentru aceasta te rugăm: ajută-ne şi nouă nevrednicilor, să-ţi aducem aceste laude:

Bucură-te, de Dumnezeu înţeleptite Părinte;

Bucură-te, că au luminat toată lumea cu strălucirile minunilor şi faptelor tale;

Bucură-te, că toată lucrarea minunilor, de la Duhul Sfânt ai luat;

Bucură-te, că încă din scutece, te-ai arătat vas Sfinţit;

Bucură-te, că pururea îndemni pe oameni să urască dulceţile cele de suflet pierzătoare;

Bucură-te, luminătorul gândurilor noastre, pe care le îndreptezi numai spre fapte bune;

Bucură-te, că în mâinile tale, pururea ai purtat crucea Domnului;

Bucură-te, că toate înşelăciunile şi meştesugirile viclenilor diavoli, cu puterea crucii le-ai biruit;

Bucură-te, că după ce ai adormit, lumina cea neapusă pe tine te-a primit;

Bucură-te, că acum în ceruri, cu Dumnezeiasca lumina eşti strălucit;

Bucură-te, organ curat al Duhului Sfânt;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 2-lea:

Viaţă cu bună credinţă pe pământ petrecând, locaş curat Duhului Sfânt, te-ai arătat, luminând pe toţi cei ce vin la tine cu credinţă, prea fericite Părinte. Pentru aceasta şi noi îndrăznim să alergăm la tine şi-ţi cerem ca să rogi pe Dumnezeu, să lumineze sufletele noastre, a celor ce te lăudăm pe tine şi cu umilinţă cântăm: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

De Dumnezeu înţelepţite şi întru tot sfinţite Sava, Părintele nostru, întocmai cu îngerii stătătorule şi împreună vorbitorule cu proorocii, locuitorule cu drepţii şi cuvioşii, iar cu Apostolii şi Mucenicii moştenitor fericirii veşnice. Cela ce în lumina cea neînserată acum locuieşti, primeşte, rugamu-te şi de la noi, aceste cântări de cinstire, pe care ţi le aducem în ziua prăznuirii tale, strigându-ţi aşa:

Bucură-te, prea fericite, care neîncetat priveşti faţa Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, cela ce prea luminat te desfătezi acum în ceruri;

Bucură-te, făclia înfrânării cea nestinsă;

Bucură-te, învăţătorul şi îndrumătorul monahilor cel prea minunat;

Bucură-te, că pururea străluceşti pe credincioşi, cu razele dragostei tale;

Bucură-te, stâlpul răbdării cel neclintit;

Bucură-te, întărirea şi puterea celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă;

Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;

Bucură-te, Cetăţean al Pustiei cu adevărat;

Bucură-te, că pustiul l-ai socotit, ca pe un rai Dumnezeiesc;

Bucură-te, că vieţuind în pustie, roduri vrednice al odrăslit;

Bucură-te, floare înmiresmată a Cuvioşilor;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 3-lea:

Pe pământ, cu bună credinţă ai vieţuit, bine plăcând Domnului,

întărind şi tămăduind pe toţi cei ce alergau la tine cu credinţă. Iar acum desfătându-te în locaşurile cele de sus, neîncetat cânţi lui Dumnezeu cu toţi drepţii şi cuvioşii, cântarea: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Sava, de Dumnezeu înţelepţite, locaşul cel curat al Duhului Sfânt, îndreptătorul monahilor, cumpăna înfrânării cea dreaptă, a smereniei înălţări. Învredniceşte-ne şi pe noi, ca din inimi curate, să-ţi aducem acum, aceste dulci cântări de laudă:

Bucură-te, că pururea te rogi lui Hristos, ca să dăruiască Bisericii un cuget curat;

Bucură-te, că monahilor le-ai fost îndreptător;

Bucură-te, canon de faptă bună prea adevărat;

Bucură-te, că vezi curat Sfânta Treime;

Bucură-te, scară care duce la ceruri;

Bucură-te, povăţuitor şi ajutător al celor ce călătoresc;

Bucură-te, că toate patimile le-ai îndreptat cu vărsarea lacrimilor;

Bucură-te, că pe toţi cei ce aleargă la ajutorul tău, îi vindeci;

Bucură-te, întărirea Bisericii cea neclintită;

Bucură-te, al Dumnezeieştii petreceri, povăţuitorule;

Bucură-te, cela ce ai supus trupul, făcându-l rob al Duhului;

Bucură-te, al multor credincioşi, îndreptarea şi mântuirea;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 4-lea:

Întocmai ca un înger, ai vieţuit pe pământ, iar acum te veseleşti în ceruri, desfătându-te cu toate bunătăţile, pe care Dumnezeu le-a pregătit aleşilor Săi. De aceea te rugăm, nu ne trece cu vederea nici pe noi şi ne ajută să fim vrednici a cânta cu tine: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Învăţătură pustnicească adunând pe pământ, Cuvioase Părinte Sava şi asupririle potrivnicilor cu vărsările lacrimilor tale biruind intocmai ca o scară Dumnezeiască, care duce la ceruri, aşa a fost întreaga ta viaţă cea bine plăcută lui Dumnezeu. Pentru aceasta şi de la noi auzi aceste laude:

Bucură-te, că ai sădit în inimile credincioşilor, rodurile bunei credinţe;

Bucură-te, că faptele tale minunate şi nenumarate, strălucesc întocmai ca stele cerului;

Bucură-te, că eşti lauda lumii creştine;

Bucură-te, înflorirea pustiei, cea plină de mireasmă duhovnicească;

Bucură-te, întărirea şi mângâierea celor neputincioşi;

Bucură-te, povăţuitorul celor ce călătoresc, cu corabia acestei vieţi;

Bucură-te, că până şi fiarele din pustie, te ascultau şi se supuneau ţie;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale, ai mântuit poporul Palestinei de o secetă cumplită, care bântuia de peste cinci ani;

Bucură-te, codru prea minunat al pustiei;

Bucură-te, că ai înmulţit turma cea cuvăntătoare a lui Hristos;

Bucură-te, lauda faptelor celor bune;

Bucură-te, frumuseţea cea prea strălucită a tuturor Sfinţilor;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 5-lea:

Lepădând toate cele vremelnice ale lumii acesteia, încă din fragedă tinereţe te-ai retras în pustie, unde ai petrecut în sărăcie, smerenie şi grea nevoinţă, până la vârsta de 94 de ani. Iar acolo ai fost ctitor de mănăstiri şi mari lavre pentru monahi, care până astăzi înalţă în ele rugăciuni de mulţumire lui Dumnezeu şi cântând neîncetat, dulce şi îngerească cântare: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Fiind îmbunătăţit cu darurile cele duhovniceşti, toate cele frumoase şi amăgitoare ale lumii acesteia, le-ai trecut cu vederea de Dumnezeu Părinte, nelăsându-te ispitit de ele, ci prin înfrânare şi rugăciuni

neîncetate izgonind pe şarpe, viaţă îngerească ai petrecut pe pământ. Pentru aceasta şi noi te cinstim cu aceste cuvinte:

Bucură-te, cămară cea cu bun miros;

Bucură-te, trăitorule pustniceştilor nevoinţe cu adevărat;

Bucură-te, că pe Hristos, neabătut ai urmat;

Bucură-te, că crucea-ţi pe umeri ai luat;

Bucură-te, că sufletul ţi-ai luminat prin fapte bune;

Bucură-te, că spre Dumnezeiască dragoste, l-ai întraripat;

Bucură-te, că racla moaştelor tale şi azi îzvorăşte vindecări;

Bucură-te, crinul pustiei, cel cu dulce mireasmă;

Bucură-te, că prin tine, dobândim pace şi înfrânare;

Bucură-te, lauda poporului celui binecredincios;

Bucură-te, al tagmei monahiceşti, mare cuvios;

Bucură-te, al Mântuitorului Hristos, slujitor prea mult iubit;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 6-lea:

În lume te-ai arătat, ca un cărbune de Dumnezeu strălucit, luminându-te de focul Duhului Sfânt, ai luminat sufletele credincioşilor învăţăturile tale, Părinte Sava. Iar celor ce cu credinţă aleargă la ajutorul tău, cu blândeţe îi povăţuieşti, la lumina cea neîncetată, îndemnându-i a cânta cu tine cântare îngerească: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Întocmai cu a îngerilor aşa a fost viaţa ta, de Dumnezeu înţelepţite şi la înălţime ridicându-te, cu Stăpânul Hristos a vorbi te-ai învrednicit. Iară noi minunându-ne de aceste daruri ale vieţii tale, cu umilinţă îţi cântăm:

Bucură-te, minte luminată cu strălucirile razelor celor de sus;

Bucură-te, că pentru nevoinţele tale, plată cerească ai luat;

Bucură-te, că prin tine am învăţat să umblăm pe calea cea dreaptă;

Bucură-te, biruitorule al vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi;

Bucură-te, ajutătorule cel gata al celor ce te cheamă în ajutor;

Bucură-te, cela ce eşti cu îngerii împreună vorbitor;

Bucură-te, împreună petrecătorule cu drepţii şi cuvioşii în cămările cele de sus;

Bucură-te, că nu te-ai lăsat biruit de gândurile cele deşarte care te îndemnau să te întorci în lume;

Bucură-te, că prin înfrânare şi osteneli ai biruit toate patimile trupului;

Bucură-te, că te-ai gătit pe sine-ţi, vas ales şi plăcut lui Dumnezeu;

Bucură-te, că până la sfârşit, ai urmat Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, că pentru toate cele ce ai răbdat, răsplatire de daruri bogate ai luat;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 7-lea:

Pustietatea în care ai lucrat până la moarte, ca pe o cetate, o, ai făcut, statornicind în tot cuprinsul ei, obiceiuri iubitoare de înţelepciune, ca unul care ai strălucit intre toţi părinţii pustniceşti, Sava de Dumnezeu înţelepţite. În acest loc sfinţit şi minunat, pururea te rugai şi cântai Ziditorului a toate: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Toate cele pământeşti lăsându-le, deşi cu trupul erai în lume cu duhul însă, îngerilor te asemănai, pentru că patimile trupului omorându-le, Treimei te-ai făcut slujitor prea fericite. Pentru toate acestea îţi aducem şi noi aceste smerite cântări de laude:

Bucură-te, Cuvioase, că pe pământ viaţă îngerească ai petrecut;

Bucură-te, că toate boalele oamenilor le-ai vindecat cu puterea rugăciunii;

Bucură-te, că putere ai luat de la Dumnezeu, ca să izgoneşti duhurile cele necurate;

Bucură-te, că te-ai arătat ca un pom cu frumoase roade, duhovniceşti;

Bucură-te, că ai râvnit şi ai urmat vieţii marelui Eftimie;

Bucură-te, că în preajma ta, multe cete de monahi ai adunat;

Bucură-te, că toţi aceşti monahi, ca pe un adevărat Părinte duhovnicesc te-au ascultat şi urmat;

Bucură-te, că în toată lumea, s-a răspândit vestea isprăvilor tale;

Bucură-te, că toate taberile drăceşti ai pierdut;

Bucură-te, că şi împăraţii te-au venerat şi ascultat ca pe un adevărat om a lui Dumnezeu;

Bucură-te, că învăţăturile tale, cu drag le primim şi noi;

Bucură-te, că în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cei de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 8-lea:

Cu raza Duhului Sfânt se luminează toţi cei ce cu dragoste întru cântări te laudă pe tine Cuvioase Părinte Sava, cela ce eşti slavă şi laudă monahilor, împodobitor pustiei şi de feciorie păzitor; şi cântăm împreună cu tine, lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Tot dorul spre Dumnezeu, tinzându-ţi din tinereţe, cu toată dragostea ta, numai spre Dansul avându-l, zburdările trupului şi asupririlor patimilor prin aspra înfrânare, le-ai potolit, pentru care şi noi te cinstim, cântându-ţi aceste laude:

Bucură-te, că pe şarpele care tăinuia în iad, tu l-ai biruit;

Bucura-te că ai trecut cu mare uşurinţă peste toate cursele lui;

Bucură-te, că din cuptorul cu foc, ai ieşit nevătămat, ca şi cei trei tineri din legea veche;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a păzit pe tine, ca pe un vas ales al Său;

Bucură-te, Isprâvnic al deptăţii;

Bucură-te, cela ce voinţa ta, te-ai înstrăinat de patrie petrecând în pustie;

Bucură-te, că în pustie petrecând, biruinţă ai ridicat, asupra lor împotrivă luptător;

Bucură-te, că ai fost întărit cu Dumnezeiască putere;

Bucură-te, că eşti lăudat de toţi binecredincioşii creştini;

Bucură-te, că ai umblat numai pe urmele marilor cuvioşi;

Bucură-te, că întocmai ca un finic, ai înflorit în pustie;

Bucură-te, că ai fost împodobit, cu lumina darului Dumnezeiesc;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 9-lea:

Gândul tinzându-ţi neabătut, către cel dorit de tine, de la Dânsul ai luat dar de prisosit de a face minuni, Părinte, şi pe cei ce veneau la tine cu credinţă, milostivindu-te, îi vindecai şi îi îndemnai pe toţi să cânte: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Mintea întărindu-ţi fericite, toate feluritele meşteşuguri ale vrăjmaşului ai biruit şi având suflet prea blând şi voinţă puternică, încurajaţi de blândeţea ta, te rugăm să primeşti şi de la noi aceste laude:

Bucură-te, omule a lui Dumnezeu şi prea blândule povăţuitor şi grabnic ajutător;

Bucură-te, că ai strălucit numai cu fapte bune;

Bucură-te, că marele Eftimie cu bucurie te-a primit şi a proorocit despre a ta strălucită viaţă;

Bucură-te, că sufletul tău ţi-ai curăţit de orice păcat şi întinăciune;

Bucură-te, că ai fost împodobit cu multe şi mari daruri Dumnezeieşti;

Bucură-te, că numai prin atingerea mâinilor tale, cei neputincioşi şi suferinzi primeau vindecare;

Bucură-te, că pe vrăjmasul ce se sălbăticea asupra ta, prin rugăciuni l-ai biruit;

Bucură-te, cela ce ai fost ocrotit nevăzut, cu Dumnezeiescul dar de sus;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a trece din mărire în mărire, din putere în putere;

Bucură-te, că în pustie multe cetăţi de suflet folositoare ai zidit lui Dumnezeu;

Bucură-te, cela ce din pământ secetos, izvoare de apă ai scos;

Bucură-te, că şi ploi din cer peste ţarinile cele lipsite de apă, cu rugăciunile tale ai coborât;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 10-lea:

Vas de Dumnezeu insuflat al înţelegerii Duhului Sfânt, te-ai făcut plăcutule a lui Dumnezeu, sarcina greutăţilor trupeşti lepădând, viaţa ţi-ai împodobit cu înfrânarea de bucate, cu rugăciunea, cu răbdarea şi cu smerenia. Saţiu şi mângâiere aflai în laudele cele către Domnul căruia neîncetat glăsuiai cântarea: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Propovăduitor al Dumnezeieştilor dogme, te-ai arătat, pentru care ai şi fost hirotonit. În adunările Sfinţilor Părinţi, împreună vorbitor ai fost, pe împăraţi înţelepţind şi pe toţi îmbogăţind cu învăţăturile tale. De aceea te rugăm, ajută-ne şi nouă ca pentru nevoinţele şi darurile cu care te-a învrednicit Dumnezeu, să-ţi putem aduce aceste laude:

Bucură-te, că de Dumnezeu ai fost îmbogăţit cu mari daruri şi puterea de a face minuni;

Bucură-te, că ai covârşit pe toţi în săvârşirea faptelor bune;

Bucură-te, că cinste asemenea îngerilor ţi-a dat ţie Hristos;

Bucură-te, că te-ai arătat plin de rodul înţelepciunii;

Bucură-te, că întru nimic ai socotit pe cele vremelnice ale lumii acesteia;

Bucură-te, că cele trecătoare cu cele veşnice le-ai schimbat;

Bucură-te, că cetele Sfinţilor ajutor sufletului tău au dat;

Bucura-te ca şi astăzi lavra ta cea mare, cu bucurie şi cu mulţumire te cinstesc pe tine;

Bucură-te, că de asemenea şi turma ta, cu osârdie şi cu recunoştinţă, te preamăreşte şi te laudă;

Bucură-te, că în locul cel de odihnă şi de fericire sufletul cel curat, se veseleşte şi se bucură;

Bucură-te, că împreună cu toţi Sfinţii, mărire şi laudă cânti acum lui Dumnezeu;

Bucură-te, că împreună cu îngerii dănţuieşti acum în ceruri;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 11-lea:

Toate minunile tale sunt mai presus de minte, căci fiarele ai îmblânzit, valurile patimilor ai potolit şi cele ce vor să fie mai înainte le spui cu proorocescul dar. Duhurile cele necurate, cu rugăciunile tale şi cu privegherile cele îndelungate le izgoneşti, pentru care şi noi cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Cu multă însufleţire, săvârşim pomenirea ta prea lăudată, căci în fapta bună cea de bucurie dătătoare, te-ai îmbrăcat cu adevărat şi în haina mântuirii şi veseliei cea curată şi luminată te-ai împodobit. Pentru care şi de la noi auzi acestea:

Bucură-te, zid prea tare al creştinilor;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale, ne mântuim de orice rău;

Bucură-te, că pe tine pururea te avem sprijinitor şi ajutător;

Bucură-te, Părinte Cuvioase, care eşti plin de Duh şi putere duhovnicească;

Bucură-te, izgonitorule al ispitelor şi tuturor patimilor, cele de suflet pierzătoare;

Bucură-te, că din năravurile cele rele, pe toţi care se roagă ţie, îi izbăveşti;

Bucură-te, că şi pe cei căzuţi în noianul păcatelor şi deznădăjduirii, ii mântuieşti cu rugăciunile tale;

Bucură-te, tare sprijinitor şi grabnic ajutător, al tuturor, celor căzuţi în necazuri;

Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu, către tot sufletul necăjit si întristat;

Bucură-te, că prin rugaciunile tale, toţi ne mântuim de muncile veşnice;

Bucură-te, că până la sfârşitul vieţii ai slujit Ziditorului a toate;

Bucură-te, că pururea vezi pe Prea Sfânta Fecioară;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit!

Condacul al 12-lea:

În legea lui Dumnezeu, deprinzându-ţi simţurile, Părinte Sava, cu viaţa te-ai asemănat întocmai cu cei fără de trupuri, îndemnând şi îndrumând, ca asemenea să petreacă şi toţi Cuvioşii şi ucenicii care-ţi cereau duhovniceştile tale sfaturi şi învăţături, neîncetat lăudând şi cântând împreună cu ei, lui Dumnezeu, cu cântări: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Sava, mai mare între Părinţi şi podoaba Cuvioşilor, cetăţeanul pustiei şi săditorul curăţiei, cum vom lăuda viaţa ta Cuvioase ? Ne rugăm însă, cu multă umilinţă, să ne ajuţi şi nouă, ca să-ţi aducem aceste puţine şi smerite laude:

Bucură-te, prea Cuvioase, lauda cea mare a lumii;

Bucură-te, prea cinstită podoabă a monahilor;

Bucură-te, odrasla pustiei, cea prea frumoasă;

Bucură-te, Dumnezeiască desfătare, a Sfinţilor;

Bucură-te, că acum te veseleşti în grădina Ralului;

Bucură-te, că cele rele de pe pământ, cu rugăciunile tale le îndreptezi;

Bucură-te, îndreptătorul şi călăuză cea bună a monahilor;

Bucură-te, izvorul minunilor, cel de Dumnezeu binecuvântat;

Bucură-te, că prin tine, tot răsăritul s-a împodobit şi îmbogăţit, viaţă duhovnicească;

Bucură-te, că şi cele dinspre apus strălucesc prin tine aceleaşi podoabe şi lumini;

Bucură-te, mângâierea şi ajutorul nostru al tuturor;

Bucură-te, că toţi cei care cer cu credinţă sprijinul şi ajutorul tău,

nu pleacă niciodată ruşinaţi;

Bucură-te, Cuvioase Părinte Sava, cel de Dumnezeu Sfinţit.

Condacul al 13-lea:

O, Prea Cuvioase Părinte Sava, cela ce eşti de Dumnezeu Sfinţit,

primeşte aceste umile cântări de laudă, pe care ţi le aducem, din inimi curate si cu fierbinţeală te rugam să mijloceşti către Dumnezeu să ne Izbavească din toate necazurile pe noi care strigăm ţie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1 şi Condacul 1.

Acatistul Sfântului Nicolae – Ierarh al Mirelor Lichiei (6 decembrie)

 Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Cel ce verşi mir de mult preţ la toată lumea şi mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătos, dăruieşte-mi ca să-ţi aduc ţie cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozeşte-mă din toate necazurile ca să cânt ţie:Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Icosul 1:

Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu şi pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el şi degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i libereze pe dânşii. Pentru aceea ei au fost cuprinşi de bucurie şi de frică, iar eu cu dânşii grăiesc ţie, Sfinte Nicolae:

Bucură-te, capul cel sfinţit;

Bucură-te, cel ce ai sfărâmat capul cel diavolesc cu rugăciunile tale;

Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;

Bucură-te, ajutătorul celor credincioşi;

Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;

Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;

Bucură-te, cel ce eşti insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, cel ce ai pierdut viforul mulţimii zeilor;

Bucură-te, cel ce eşti dimpreună vorbitor cu îngerii;

Bucură-te, izgonitorul demonilor;

Bucură-te, graiule al dumnezeieştilor cuvinte;

Bucură-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 2-lea:

Pe pământ, al doilea Înaintemergător te-ai arătat, Nicolae, spre mustrarea fărădelegilor; ci acela a mustrat pe Irod, săvârşitorul fărădelegii, iar tu ai ruşinat pe Arie cel orbit cu eresul; şi toată lumea ai voit să o curăţeşti de învăţăturile lui cele nedrepte, şi turma; ta a o lumina, ca un părinte şi învăţător. Pentru aceea cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Vrând dimineata, Avlavie, după porunca împăratului, să scoată pe cei legaţi din temniţă la tăiere, tu, cu minunile tale, mai înainte ai apucat prin vis şi îngrozindu-l pe el, ai zis: nimic să nu faci bărbaţilor acestora, că nevinovaţi sunt spre tăiere; pentru aceea şi noi cu dânşii grăim ţie, Nicolae mărite:

Bucură-te, mare facătorule de minuni;

Bucură-te, grabnic ajutătorule;

Bucură-te, cald folositorule;

Bucură-te, cercetătorul celor necăjiţi;

Bucură-te, limanul cel lin al celor înviforaţi;

Bucură-te, mângâierea celor ce plâng;

Bucură-te, hrănitorul celor flămânzi;

Bucură-te, povăţuitorul celor orbi;

Bucură-te, bogăţia săracilor;

Bucură-te, toiagul cel tare al bătrâneţilor;

Bucură-te, cununa Bisericii;

Bucură-te, părintele săracilor şi bun dăruitorule;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 3-lea:

Am auzit, Nicolae, de minunile tale şi m-am spăimântat, că de bucurie şi de frică fiind cuprins, ce am a răspunde, nu mă pricep. Ci tu, cu rugăciunile tale cele treze, luminează-mi mintea ca să cânt lui Dumnezeu dimpreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Arhanghelii cu îngerii se minunează, părinte, de credinţa ta cea tare către Dumnezeu; apostolii cu proorocii se laudă cu tine; oamenii cei dreptcredincioşi spre tine au naădejde. Pentru aceasta şi eu, deŞi sunt nevrednic, grăiesc ţie, Sfinte Nicolae:

Bucură-te, cel ce împreună-locuitor eşti cu îngerii;

Bucură-te, cel ce aduci întristare diavolilor;

Bucură-te, cel ce eşti slujiitor asemenea lui Grigorie Teologul în preoţie;

Bucură-te, cu Ioan Gură de Aur dimpreună vorbitorule;

Bucură-te, prietenul marelui Vasile;

Bucură-te, că dimpreună cu dânşii tai eresurile;

Bucură-te, cel ce porţi o credinţă cu dânşii;

Bucură-te, că faci minuni spre împăcare;

Bucură-te, că tu cureţi lumea de mulţimea zeilor;

Bucură-te, cel ce ai vorbit mai dinainte despre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu în Biserică;

Bucură-te, că ruşinând pe Arie înşelătorul la sobor l-ai învins;

Bucură-te, că pe fecioarele acelea le-ai oprit de la împreunarea cea desfrânată cu ajutorul tău;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 4-lea:

O, mare facătorule de minuni Nicolae, deşi pe fecioarele acelea vrea tatăl lor să le dea, pentru săracie, la desfrânare, tu, părinte, mai înainte apucând, aur din destul tatălui lor ai dat. Pentru aceea, nepricepând ei de unde se făcea aceasta, minunându-se, au cântat lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca să arăţi a ta mare milostivire către cei săraci, preafericite, bătrânului noaptea întru ascuns trei legături de galbeni de aur ai dat, izbăvindu-l pe el şi pe fetele lui de la căderea în păcat. Pentru aceea auzi de la toţi:

Bucură-te, vistieria milei lui Dumnezeu;

Bucură-te, primirea mai înainte a cunoştinţei Lui;

Bucură-te, daătătorule al bunătăţilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, hrana şi bucuria celor ce aleargă către tine;

Bucură-te, pâine de hrană neîmpuţinată celor lipsiţi;

Bucură-te, bogăţie de Dumnezeu dăruită celor ce vieţuiesc în lipsă pe pământ;

Bucură-te, ridicarea grabnică a săracilor;

Bucură-te, limpede cugetare celor necăjiţi;

Bucură-te, că eşti blând ascultător celor neputincioşi;

Bucură-te, dulceaţă a toată lumea;

Bucură-te, mirele celor trei fete;

Bucură-te, izbăvitorul necazurilor mele cu rugăciunile tale;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 5-lea:

Către biserica ta mergând oarecând Vasile, sârguindu-se să-ţi aducă dar, a fost răpit de agareni şi l-au dat pe el ostaşii lui Amira stăpânului lor spre slujbă; iar părinţii lui, deşi erau întristaţi, însă n-au încetat a îndrepta către tine rugăciuni şi, trecând ziua praznicului tău, de către seară, l-ai pus pe el înaintea lor şi, văzând ei această minune, cu tine cântare de bucurie lui Dumnezeu cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Mergând fiul lui Agricola să dea un pahar lui Amira a stat înaintea lui cu frică; iar tu, părinte, rugat fiind de părinţii lui l-ai izbăvit pe el din mâinile lui în acel ceas; pentru aceea cu dânşii grăim ţie, Nicolae, ca unui bun păstor:

Bucură-te, ierarhul Domnului;

Bucură-te, luminată propovăduire a creştinătăţii;

Bucură-te, cel ce porţi nume de biruinţă;

Bucură-te, stârpirea patimilor celor neroditoare;

Bucură-te, aducerea de roadă a pomilor celor duhovniceşti;

Bucură-te, îndreptătorul dreptcredincioşilor;

Bucură-te, prădarea păgânătăţii;

Bucură-te, doctorul cel fără de plată;

Bucură-te, că în dar ai luat, în dar împarţi tămăduiri;

Bucură-te, al celor neputincioşi bun păstor;

Bucură-te, cel ce izgoneşti dintre noi pe slujitorii cei diavoleşti;

Bucură-te, desfătarea a toată lumea;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 6-lea:

Minunată s-a arătat naşterea ta, Nicolae, credincios fiind tu pe pământ, din vremea naşterii tale; că ai supt numai din sânul cel drept şi de la sânul maicii tale te-ai cunoscut făcător de minuni; pentru aceea şi acum cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

De împresurările diavoleşti izbăveşte pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale, cel ce cu râurile sudorilor tale ai stins mulţimea zeilor celor păgâni; pentru aceea şi acum dăruieşte vindecări neputinţelor noastre, ierarhe, ca să te lăudăm pe tine zicând:

Bucură-te, Nicolae;

Bucură-te, facătorule de minuni;

Bucură-te, ierarhe;

Bucură-te, preacuvioase;

Bucură-te, preafericite;

Bucură-te, cel ce eşti cu nume mare;

Bucură-te, preamărite;

Bucură-te, hrănitorul postitorilor;

Bucură-te, învăţător al înfrânării;

Bucură-te, îndreptarea celor rătăciţi;

Bucură-te, că altceva nu ştim să grăim fără numai: Bucură-te;

Bucură-te, că prin tine ne îndestulăm de lumină;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 7-lea:

Având vicleană cunoştinţă, Arie a început a învăţa eresurile cele fără de Dumnezeu şi a intrat în turma ta, ca un lup, vrând ca o fiară să o apuce; dar tu, prealăudate, degrab alergând către Stăpânul, cu rugăciunile tale ai izgonit toată nebunia lui şi ca pe o fiară cumplită l-ai surpat. Pentru aceea cu tine, Nicolae, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie această putere: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Mai înainte împotrivindu-te eresului lui Arie, cel de trei ori blestemat, ai ruşinat a lui fără de Dumnezeu învăţătură şi ca pe al doilea Iuda surpându-l l-ai lăsat. Pentru aceea şi noi grăim ţie neîncetat:

Bucură-te, întâistătătorule pe scaunul Mirelor;

Bucură-te, mare ierarh al Lichiei;

Bucură-te, cale nerătăcită a celor ce înoată pe mare;

Bucură-te, timpan, care dai sunet de dumnezeiască glăsuire;

Bucură-te, chimval bine răsunător;

Bucură-te, trâmbiţa Sfintei Treimi;

Bucură-te, că ai stricat trâmbiţa eresurilor lui Arie;

Bucură-te, zicea ţie Constantin;

Bucură-te, a grăit ţie Avlavie;

Bucură-te, a adus ţie tatăl cu fetele;

Bucură-te, au grăit Agricola cu Vasile;

Bucură-te, că prin tine de mânia potopului izbăvindu-ne, pace cu Dumnezeu aflăm;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 8-lea:

Minune dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor ce alergau la biserica ta, de Dumnezeu purtătorule, de multe feluri de necazuri şi năvăliri izbăvindu-i, părinte, pe cei ce după Dumnezeu, spre tine cu credinţă şi-au pus nădejdea, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ca cel ce ai îndrăznire către Hristos, Nicolae, că turma Lui pazeşti de lupii cei văzuţi şi nevăzuţi şi de către cei ce scăpă sub acoperământul tău nu te întorci, şi nouă celor ce suntem învăluiţi de gânduri şi de lucruri viclene, dă-ne mână de ajutor, părinte, ca să te lăudăm pe tine zicând:

Bucură-te, Nicolae prealăudate;

Bucură-te, întărirea Mirelor;

Bucură-te, podoaba Lichiei;

Bucură-te, cârmuitorule cel bun;

Bucură-te, că dimpreună cu îngerii salţi;

Bucură-te, căci cu arhanghelii te veseleşti;

Bucură-te, că fără materie cu heruvimii slujeşti Făcătorului;

Bucură-te, că pe Arie, diavolul cel întrupat, l-ai surpat;

Bucură-te, cel ce dăruieşti bun miros;

Bucură-te, cel ce respingi mirosul cel rău;

Bucură-te, albeală, care speli patimile;

Bucură-te, roşeală, care acoperi păcatele;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 9-lea:

Nu pricepem de unde vom începe a-ţi aduce laudă, părinte. Care cântare îţi vom cânta? Sau cu ce cununi te vom încununa ? Că, de ne vom aduce aminte de voievozi, ne minunăm; de Vasile, ne mirăm; despre fecioarele acelea, nu ne pricepem ce să grăim; de toţi numai ne minunam şi împreună cu tine lui Dumnezeu, Celui ce ţi-a dat ţie cele preamărite, laudă îi trimitem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Văzând Stăpânul a toate neamul omenesc pierzându-se cu eresul nebuniei lui Arie, pe tine te-a dat mustrător nebuniei lui. Dar tu, părinte, de la masa învăţăturii dumnezeieşti, ca pe un urât l-ai lepădat; iar pe noi cu fărămiturile Ortodoxiei ne miluieşte, ca să cântăm ţie:

Bucură-te, Nicolae, Israelul cel nou;

Bucură-te, sabie ascuţită, care tai nedumnezeirea;

Bucură-te, întărirea credincioşilor;

Bucură-te, omorârea celor fără de lege;

Bucură-te, cel ce ai luat Duhul Sfânt ca un porumb;

Bucură-te, cel ce îneci duhurile cele viclene în marea cea de foc;

Bucură-te, porumbelul Domnului;

Bucură-te, cursă prinzătoare asupra celui viclean;

Bucură-te, cel ce dăruieşti celor legaţi slobozire;

Bucură-te, că ai legat eresurile cele fără de Dumnezeu;

Bucură-te, că deschizi gurile ortodocşilor;

Bucură-te, că legi gurile celor vicleni;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 10-lea:

Auzit-am pe Vasile acela grăind şi înaintea tuturor spunând minunile tale, pe care le-ai făcut cu dânsul, părinte; şi minunându-ne, am preamărit puterea ta cea dată ţie de Dumnezeu; că tu, ca un bun păstor, degrab alergi către cei ce te roagă pe tine şi pentru toţi te rogi lui Dumnezeu şi Stăpânului cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Izbăveşte-ne, părinte, cu rugăciunile tale, ca şi pe Vasile acela. Auzi-ne, preacuvioase, cu auzul tău, precum ai auzit pe voievozii cei legaţi. Dă-ne mână de ajutor, Nicolae, precum ai dat celor ce fuseseră învăluiţi în mare, ca să grăiesc ţie acestea:

Bucură-te, al doilea Moise;

Bucură-te, tablă duhovnicească;

Bucură-te, haina preoţiei;

Bucură-te, mai înainte arătătorul dreptăţii;

Bucură-te, întunecătorul nedreptăţii;

Bucură-te, de Dumnezeu încununate ierarhe;

Bucură-te, cel ce îngrădeşti gurile celor hulitori de Dumnezeu;

Bucură-te, lumina cea aprinsă cu dumnezeiască văpaie;

Bucură-te, că ai stins văpaia cea diavolească;

Bucură-te, aur de Dumnezeu lămurit;

Bucură-te, că ai afundat pe satana, ca plumbul în adânc;

Bucură-te, mărgăritar mult-luminos;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 11-lea:

Tu eşti păstorul cel bun, Nicolae, că pe turma ta o povăţuieşti către păşsunea cea duhovnicească şi din izvorul raiului o adăpi pe ea. Pentru aceea împreună cu tine cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pom al raiului fiind, fericite, că ai stâlpări de rugăciuni neîncetate către Dumnezeu, dă-ne nouă sub umbra acelora totdeauna a ne umbri ca să grăim ţie:

Bucură-te, vieţuitorule în locaşul Celui Preînalt;

Bucură-te, cel ce ai înecat pe fiii diavoleşti;

Bucură-te, păzitorul rânduielii tale;

Bucură-te, mitropolite;

Bucură-te, că ai ruşinat basmul eresurilor lui Arie;

Bucură-te, maica mulîimii popoarelor pământeşti;

Bucură-te, rana mulţimii diavolilor;

Bucură-te, părinte şi învătătorule;

Bucură-te, că pe dascălul eresurilor l-ai ruşinat;

Bucură-te, cel ce ai cinstit carunteţile, înfrumuseţându-le cu înţelepciune duhovnicească;

Bucură-te, cel ce ai ruşinat carunteţilele lui Arie cele urâte;

Bucură-te, că prin tine ne-am învăţat a ne închina Ziditorului în Treime;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 12-lea:

Înţelepciunea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel rătăcit l-a ruşinat, şi mintea ta a stricat mulţimea zeilor; mântuieşte şi sufletele noastre cele rătăcite şi ne învăţa a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cu inima ne-am spăimântat, cu sufletul ne-am tulburat, cu limba nu pricepem ce să grăim, fără numai acestea:

Bucură-te, cel ce eşti mai mare între preoţi;

Bucură-te, cel ce eşti întâistătător pe scaunul Mirelor;

Bucură-te, împreună-şezătorule pe scaun cu apostolii;

Bucură-te, cel ce eşti lumină înaltă;

Bucură-te, cel ce ai surpat înălţăriie gândurilor celor diavoleşti ale lui Arie celui bârfitor;

Bucură-te, rădăcina dumnezeiescului pom;

Bucură-te, că ai tăiat rădăcina eresurilor satanei;

Bucură-te, pomul cel sădit de îngeri;

Bucură-te, cel ce ai încuiat pe îngerul satanei întru adânc;

Bucură-te, liman lin al celor învăluiţi;

Bucură-te, bun carmuitor al corabiei celei duhovniceşti;

Bucură-te, că prin tine ne învrednicim de viaţa cea fără de sfârşit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preaminunate părinte Nicolae, plângem şi alergăm către al tău sprijin, aducând ţie acum această puţină rugăciune, ca să ne izbăveşti de chinul cel de veci cu rugăciunile tale, ierarhe prealăudate, şi ne învredniceşte veşnicei împărăţii, ca dimpreună cu tine să cântăm cântarea lui Dumnezeu: Aliluia! (acest Condacul se zice de trei ori)

Apoi se zice iaraşi Icosul 1:

Arătatu-te-ai în vis împăratului celui cinstitor de Dumnezeu şi pentru moartea voievozilor acelora l-ai îngrozit pe el şi degrab ascultând de porunca ta, Nicolae, a poruncit ca să-i libereze pe dânşii. Pentru aceea ei au fost cuprinşi de bucurie şi de frică, iar eu cu dânşii grăiesc ţie, Sfinte Nicolae:

Bucură-te, capul cel sfinţit;

Bucură-te, cel ce ai sfărâmat capul cel diavolesc cu rugăciunile tale;

Bucură-te, slujitorule al Împăratului tuturor;

Bucură-te, ajutătorul celor credincioşi;

Bucură-te, întărirea Ortodoxiei;

Bucură-te, pierzătorul celor fără de lege;

Bucură-te, cel ce eşti insuflat cu suflarea Duhului Sfânt;

Bucură-te, cel ce ai pierdut viforul mulţimii zeilor;

Bucură-te, cel ce eşti dimpreună vorbitor cu îngerii;

Bucură-te, izgonitorul demonilor;

Bucură-te, graiule al dumnezeieştilor cuvinte;

Bucură-te, cel ce ai astupat gurile ereticilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minuni!

şi Condacul 1

Cel ce verşi mir de mult preţ la toată lumea şi mie celui nevrednic şi mai mult decât toţi păcătos, dăruieşte-mi ca să-ţi aduc ţie cântare, Părinte Nicolae. Tu, ca cel ce ai îndrăznire către Dumnezeu, slobozeşte-mă din toate necazurile ca să cânt ţie:Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nicolae, mare făcător de minun

Rugăciune:

O, preabunule părinte Nicolae, păstorul şi învăţătorul celor ce aleargă cu credinţă către a ta folosire şi cu fierbinte rugăciune te cheamă pe tine, sârguieşte degrabă a le ajuta; izbăveşte turma lui Hristos de lupii cei ce o răpesc pe ea, şi toate părţile creştineşti le ocroteşte şi le păzeşte prin sfintele tale rugăciuni de gâlcevile lumeşti, de cutremur, de venirea altor neamuri, de robie şi de războiul cel dintre noi, de foamete, de potop, de sabie, de boală şi de moarte grabnică; şi precum ai miluit pe cei trei bărbaţi care ăedeau în temniţă şi i-ai izbăvit pe ei de mânia împăratului şi de tăierea sabiei, aşa ne miluieşte şi pe noi cei ce cu mintea, cu cuvântul şi cu lucrul suntem întru întunericul păcatelor şi ne izbăveşte de mânia lui Dumnezeu şi de chinul cel veşnic ca, prin solirea ta, cu ajutorul, cu mila şi cu harul lui Hristos, Dumnezeu să ne dea viaţă lină şi fără de păcat, ca să vieţuim în veacul acesta, şi de partea stării de-a stânga să ne izbăvească, şi în partea de-a dreapta, împreună cu toţi sfinţii, să ne învrednicească. Amin.

 Acatistul Sfintei Filofteia – Sfântă Muceniţă (7 decembrie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta bună, Filotee preafericită, Celui ce din pântecele maicii tale te cunoştea pe tine, ceea ce te-ai arătat podoaba fecioarelor şi locuitoarea cămării celei de nuntă, vrednică eşti de laudă! Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

 Icosul 1:

Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului tuturor şi mâinile tinzându-le către Cuvântul Cel mai înainte de veac, iertare greşealelor noastre cerem, putere de cuvânt, luminare şi pricepere minţii noastre, ca să lăudăm nevoinţele şi vitejiile fericitei Filofteea şi către dansa să grăim cu caldură unele ca acestea:

Bucură-te, Filofteea, cea din rău tată născută;

Bucură-te, că de mamă credincioasă ai fost crescută;

Bucură-te, trandafirul răsărit din marăcine;

Bucură-te, că tot timpul bun miros reverşi din tine;

Bucură-te, că în lume ai fost blandă mieluşiţă;

Bucură-te, că a ta mamă ţi-a fost bună păstoriţă;

Bucură-te, poruncă sfântă, cu desăvârşită minte;

Bucură-te, că de mică ai mers pe căile sfinte;

Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;

Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;

Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;

Bucură-te, că de Domnul te-ai preamărit după moarte;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

Condacul al 2-lea:

Mutându-se din viaţa aceasta vremelnică, binecredincioasa maica ta, te-a lăsat pe tine la toată lipsa plinitoare şi moştenitoare faptelor ei celor bune, pe care urmându-le, ai cântat lui Dumnezeu neîncetata cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Frică şi cutremur ne cuprinde pe noi, cei întunecaţi la minte, că nu ne pricepem de unde vom începe a-ţi aduce ţie laude, fecioară, sau care cântare îţi vom cânta, sau cu ce cununi te vom încununa; dar îndrăznind, pentru rugăciunile tale cele către Dumnezeu, cu inimă umilită cântăm ţie acestea:

Bucură-te, odrăslirea cea în Târnov răsărită;

Bucură-te, cea de Domnul în rai acum răsădită;

Bucură-te, auroră cu raze strălucitoare;

Bucură-te, stea cerească ce luminezi ca un soare;

Bucură-te, că în lume te-a hrănit cereasca rază;

Bucură-te, că prin tine creştinii se luminează;

Bucură-te, că pe tine te-am câştigat bogăţie;

Bucură-te, că povaţă ne-ai dat cum să urmăm ţie;

Bucură-te, că prin tine am primit hrană cerească;

Bucură-te, pilda celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, călăuza sufletelor celor drepte;

Bucură-te, îndreptarul fecioarelor înţelepte;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 3-lea:

Auzind tu, fericito, glasul Evangheliei Domnului, care fericeşte pe cei milostivi, tare l-ai întipărit în inima ta şi cu atâta credinţă l-ai primit şi atâta l-ai iubit, încât cu înfocată şi dumnezeiească râvnă aprinzându-te, cu însutite osteneli şi cu sârguinţă multă ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Multă purtare de grijă ai avut în cugetul tău pentru săraci, fericită Filotee, pentru că râvneai ca să nu rămână nici unul nemiluit din cei ce aşteptau de la tine milostenie, nici un flămând să nu se ducă nesăturat, nici un gol neîmbrăcat, nici un mâhnit nemângâiat; pentru care, lăudăndu-te, cântăm ţie acestea:

Bucură-te, comoara milei, cea-n veci nedeşertată;

Bucură-te, îmbrăcarea celor goi fără de plată;

Bucură-te, celor flămânzi pâine bună, hrănitoare;

Bucură-te, celor străini casă adăpostitoare;

Bucură-te, izbăvitoare a celor primejduiţi;

Bucură-te, alinare a rănii celor scârbiţi;

Bucură-te, celor căzuţi grabnică sprijinitoare;

Bucură-te, la nevoie fierbinte folositoare;

Bucură-te, feciorie, cu milostenie-nsoţită;

Bucură-te, tinereţe, cu viaţă-mbunătăţită;

Bucură-te, mângâierea celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, că prin moarte ai rămas deapururi vie;

Bucură-te, Fiiotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 4-lea:

Văzându-te pe tine vrăjmaşul firii omeneşti că te-ai apucat de lucrarea ei săvârşirea faptei celei bune şi mai vârtos de fapta care fi-va laudată în ziua Judecăţii, a socotit să te împiedice pe tine ca oarecând pe Eva în rai, dar n-a putut, căci neîncetat cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca viforul s-au pornit asupra ta urâţii şi spurcaţii diavoli şi ispitiri fără de număr ţi-au adus, ca prin mulţimea şi greutatea ispitelor să te întoarcă pe tine de la o lucrare ca aceasta. Dar tu, fericită, fiind întemeiată pe Hristos, Piatra cea din capul unghiului, tare i-ai sfărâmat pe ei; drept aceea vrednică eşti a te cinsti cu acestea:

Bucură-te, fericito, cea de fapte bune plină;

Bucură-te, că prin chinuri te-ai îmbrăcat cu lumină;

Bucură-te, desfătarea maicii tale iubitoare;

Bucură-te, diademă a-nţeleptelor fecioare;

Bucură-te, pruncă sfântă a Domnului următoare;

Bucură-te, milostivă, cea de săraci iubitoare;

Bucură-te, că pe diavol tu l-ai umplut de ruşine;

Bucură-te, că satana a fost biruit prin tine;

Bucură-te, că credinţă ai avut în Hristos, tare;

Bucură-te, că răsplată dobândit-ai prin răbdare;

Bucură-te, vitejie, în trup de copil lucrată;

Bucură-te, biruinţă, de Duhul Sfânt insuflată;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 5-lea:

Vifor de urgie mare a pornit tatăl tău cel întunecat la minte şi împietrit la inimă, suflând cu îngroziri şi cu chinuri asupra ta, fericită Filotee; dar n-a putut să te clintească, pentru că intemeiată erai pe Piatra credinţei, Hristos, pe care tu, preaînţeleaptă fecioară, stând, lui Hristos, Celui ce te întărea pe tine, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cine din pământeni poate să spună cu deamănuntul chinurile tale câte ai suferit de la tatăl tău cel întunecat la cuget, şi de la mama ta vitregă? Şi ce minte poate să priceapă răbdarea ta, întru toate câte ai pătimit? Drept aceea, minunându-ne de viaţa ta cea mai presus de fire, te lăudăm cu fericiri ca acestea:

Bucură-te, cea de Domnul pentru milă rânduită;

Bucură-te, că mult fost-ai de tatăl tău chinuită;

Bucură-te, că adesea fost-ai şi crunt biciuită;

Bucură-te, că pe spate şi pe obraz ai fost lovită;

Bucură-te, căci chinuri grele şi bătăi ai îndurat;

Bucură-te, că pe toate cu tărie le-ai răbdat;

Bucură-te, că-n trup răni, ca Hristos ai suferit;

Bucură-te, că din cale nimica nu te-a clintit;

Bucură-te, că în toate bucuroasă ai pătimit;

Bucură-te, că şi viaţa pentru Domnul ţi-ai jertfit;

Bucură-te, că de Dânsul eşti acum în cer mărită;

Bucură-te, că luat-ai cunună neveştejită;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 6-lea:

Când tu, preafericită Filotee, împărţeai hrană săracilor, atunci satana, ca şi la Iuda, a pus în mintea tatălui tău gând rău şi ucigaş; că pândindu-te pe tine din loc ascuns şi văzându-te hranind flămânzii, îndată s-a umplut de drăcească mânie şi a zvârlit în tine cu barda cea plugărească; şi rănindu-ţi piciorul îndată ţi-ai dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, de care bucurându-te tare, ai cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Înger s-a trimis atunci din cer ca să lumineze trupul tău cel fecioresc, muceniţă Filotee; şi venind, a stat nevăzut şi a început a grăi către tine:

Bucură-te, muceniţă, cea de tatăl tău ucisă;

Bucură-te, că dând milă, către Domnul eşti trimisă;

Bucură-te, că răbdarea te-a suit la înălţime;

Bucură-te, că de-aproape vezi pe Preasfânta Treime;

Bucură-te, că de Domnul eşti aleasă şi primită;

Bucură-te, că de Dânsul eşti în rai sălăşluită;

Bucură-te, că de-a pururi porţi luminată cunună;

Bucură-te, că în ceruri stai cu drepţii împreună;

Bucură-te, că ai parte între sfintele fecioare;

Bucură-te, că de slavă te-ai făcut moştenitoare;

Bucură-te, că în ceruri eşti de-a pururi desfătată;

Bucură-te, că-n tot timpul de noi eşti binecuvântată;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 7-lea:

Zăcând trupuşorul tău cel curat pe pământ şi încă sânge din piciorul tău cel tăiat curgând, cu strălucire cerească a fost înconjurat, încât şi locul cel dimprejur s-a umplut de lumină; şi aceasta văzând ticălosul şi ucigaşul tău tată, cu spaimă înfricoşându-se, a alergat în cetate şi a spus cele ce a văzut, ca nu ştia întunecatul să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Alergând fecioarele dimpreună cu mamele lor la locul unde erai ucisă, ca să te vadă pe tine, fericită Filotee, şi văzând cu ochii lor strălucirea luminii care te înconjura, minunându-se întru sine, au început a te lăuda, zicând:

Bucură-te, Filotee, înţeleaptă şi preabună;

Bucură-te, că eşti nouă sora scumpă şi cunună;

Bucură-te, că în ceruri s-a proslăvit al tău nume;

Bucură-te, că lumină eşti fecioarelor în lume;

Bucură-te, că la Domnul ţi-a fost inima de mică;

Bucură-te, că iubindu-L, de chinuri nu ţi-a fost frică;

Bucură-te, că spre bine mult ai fost sârguitoare;

Bucură-te, că în toate întreci pe alte fecioare;

Bucură-te, că pe Domnul L-ai câştigat acum mire;

Bucură-te, că guşti de-acum a raiului îndulcire;

Bucură-te, că în ceruri te avem mijlocitoare;

Bucură-te, că la Domnul ne eşti caldă rugătoare;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 8-lea:

Auzind arhiepiscopul Târnovei cele spuse de tatăl tău, îndată, cu dregătorii cetăţii şi cu tot clerul şi poporul a venit la tine; şi văzând trupul tău strălucind de lumină, cu frică au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot oraşul Tarnovei şi satele dimprejur au alergat la locul ce strălucea, fecioară Filotee; şi văzând minunea care s-a săvârşit întru tine, dimpreună cu arhiepiscopul ţi-au împletit cântări, zicând unele ca acestea:

Bucură-te, a Tarnovei laudă nestricăcioasă;

Bucură-te, sfânt vlăstar din maică binecredincioasă;

Bucură-te, crinul fraged din grădina lui Hristos;

Bucură-te, floare albă cu neveştejit miros;

Bucură-te, chip al milei şi al dragostei creştine;

Bucură-te, viaţă scurtă înveşnicită prin mult bine;

Bucură-te, că prin trude eşti mutată între sfinte;

Bucură-te, că guşti raiul care l-ai dorit fierbinte;

Bucură-te, că acolo ţi-ai găsit pe maica bună;

Bucură-te, că te veseleşti cu dansa împreună;

Bucură-te, că podoabă Biserica te câştigă;

Bucură-te, că tot omul te laudă şi îţi strigă:

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 9-lea:

Strânsă fiind toată mulţimea popoarelor împrejurul tău, cu frică s-au apropiat de tine, vrând să te ridice de la pământ; dar văzând greutatea cea mai presus de fire a trupului tău, toţi s-au umplut de mirare şi cu spaimă au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Înţelegând popoarele că nu-ţi este voia să te ridice de la pământ, cu nedumerire se uitau unii la alţii; apoi, luminaţi fiind de sus, au început să numească toate mănăstirile şi văzând că vrei să mergi la biserica din Curtea de Argeş, au început a grăi ţie:

Bucură-te, că tu însăţi ţi-ai hotărât locuinţa;

Bucură-te, că prin Domnul ţi s-a împlinit dorinţa;

Bucură-te, că departe s-a vestit al tău sfânt nume;

Bucură-te, că viaţa ţi s-a cunoscut în lume;

Bucură-te, fericito, tu preascump al nostru rod;

Bucură-te, că te-aşteaptă Radu Negru Voievod;

Bucură-te, că mergi astăzi să lucrezi în România;

Bucură-te, că departe ţi-ai întins apostolia;

Bucură-te, că poporul vine voia să-ţi plinească;

Bucură-te, iubitoare de Ţara cea Românească;

Bucură-te, că românii te-au câştigat bogăţie;

Bucură-te, că de-a pururi şi noi îţi vom cânta ţie:

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 10-lea:

Dacă s-a dat ştire lui Radu Negru Vodă că vrei să vii în Ţara Românească, cu lacrimi de bucurie a lăudat pe Dumnezeu şi luând mulţime de popor a alergat către Dunăre întru întâmpinarea ta; şi văzându-te de mult popor petrecută, a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Primit-a Domnul Ţării Româneşti, Radu Negru Vodă, cu mare bucurie şi evlavie cinstitele şi sfintele tale moaşte şi lăudând pe Dumnezeu, a grăit către tine aşa:

Bucură-te, Filotee, muceniţă preacinstită;

Bucură-te, cea de Domnul, ţării noastre dăruită;

Bucură-te, voitoarea noastră cea de prea mult bine;

Bucură-te, că pământul ni s-a luminat prin tine;

Bucură-te, că noi astăzi te primim ca pe un soare;

Bucură-te, că în juru-ţi verşi raze mângâietoare;

Bucură-te, că la Arges ţi-ai ales locaş în lume;

Bucură-te, că poporul îţi cinsteşte al tău nume;

Bucură-te, că podoabă fi-vei Bisericii veşnic;

Bucură-te, frumuseţea şi stâlpul şi cel puternic;

Bucură-te, păzitoare a credinţei strămoşeşti;

Bucură-te, mandră floare a grădinii romaneşti;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 11-lea:

Făclie purtătoare de lumină te avem pe tine, fecioară Filotee, că luminezi toată Biserica din Ţara Românească şi izvorând bună mireasmă, neîncetat reverşi tămăduiri celor ce aleargă cu credinţă la racla sfintelor tale moaşte! Pentru aceasta lui Dumnezeu, Celui ce Te-a preamărit pe tine, cu neîncetate mulţumiri cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Având noi sfintele tale moaşte pe pământul nostru ca pe o comoară nepreţuită, ne umplem de sfinţenie şi privind la dânsele ca la o lumina cerească, cu frică şi cu cutremur cântăm ţie acestea:

Bucură-te, că tu însăti ţi-ai ales această ţară;

Bucură-te, că la Argeş moaştele ţi se aşezară;

Bucură-te, Filotee, sfânta noastră bogăţie;

Bucură-te, că mari daruri ţi-a hărăzit Hristos ţie;

Bucură-te, strălucirea credinţei celei creştine;

Bucură-te, îndulcirea celor ce vin către tine;

Bucură-te, lecuirea bolilor nenumărate;

Bucură-te, dătătoare de puteri şi sănătate;

Bucură-te, rugătoarea cea pentru noi cu căldură;

Bucură-te, că prin tine spre noi Domnul se îndură;

Bucură-te, că tot omul din ajutoru-ţi apucă;

Bucură-te, că pe nimeni nu-l laşi mâhnit să se ducă;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 12-lea:

Auzit-am, fecioară Filotee, viaţa ta cea dumnezeiască, văzut-am şi minunile tale şi îndulcindu-ne de facerile tale de bine ce arăţi nouă în toate zilele, credem şi îndrăznirii tale către Dumnezeu. Drept aceea, lui Hristos, Celui ce te-a mărit pe tine, din inimă Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Lăudăm nevoinţele tale, Filotee fecioară, cinstim patimile, mărim îndelungă-răbdarea ta, fericim sfântul tău sfârşit, cântăm bărbăţia ta cea neînvinsă ce s-a arătat în trupul tău cel tinerel şi crud; şi privind toate ostenelile vieţii tale care te-au preamărit pe pământ şi în cer, unde acum locuieşti, te rugăm, fă pomenire şi de noi, cei ce alergăm la racla sfintelor tale moaşte, ca, izbăvindu-ne de toată nevoia şi împărăţiei cerurilor făcându-ne părtaşi, să te lăudăm pe tine, grăind unele ca acestea:

Bucură-te, cea la Târnov în Bulgaria sfinţită;

Bucură-te, cea de ceruri românilor dăruită;

Bucură-te, că acum locuieşti la înălţime;

Bucură-te, că în lume săvârşeşti minuni mulţime;

Bucură-te, că stai veşnic între cetele mărite;

Bucură-te, că prin tine mila Domnul ne trimite;

Bucură-te, că vezi faţa Ziditorului a toate;

Bucură-te, că prin tine din primejdii El ne scoate;

Bucură-te, că solia-ţi are trecere la Domnul;

Bucură-te, că-ţi ascultă rugile pentru tot omul;

Bucură-te, că eşti nouă ajutor întru primejdii;

Bucură-te, că pe tine te avem stâlp al nădejdii;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată !

Condacul al 13-lea:

O, întru tot laudătă şi mult milostivă muceniţă Filotee, primind mulţumirea noastră cea săracă şi această puţină rugăciune de acum, de toate relele ne păzeşte, pace lumii mijloceşte, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ne mântuieşte şi ne apără pe noi de veşnica osândă, ca dimpreună cu tine, lui Hristos Dumuezeu să-I cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Plecând acum genunchii înaintea Făcătorului tuturor şi mâinile tinzându-le către Cuvântul Cel mai înainte de veac, iertare greşealelor noastre cerem, putere de cuvânt, luminare şi pricepere minţii noastre, ca să lăudăm nevoinţele şi vitejiile fericitei Filofteea şi către dansa să grăim cu caldură unele ca acestea:

Bucură-te, Filofteea, cea din rău tată născută;

Bucură-te, că de mamă credincioasă ai fost crescută;

Bucură-te, trandafirul răsărit din marăcine;

Bucură-te, că tot timpul bun miros reverşi din tine;

Bucură-te, că în lume ai fost blandă mieluşiţă;

Bucură-te, că a ta mamă ţi-a fost bună păstoriţă;

Bucură-te, poruncă sfântă, cu desăvârşită minte;

Bucură-te, că de mică ai mers pe căile sfinte;

Bucură-te, că în chinuri ţi-a fost totdeauna traiul;

Bucură-te, că răbdarea te-a făcut să câştigi raiul;

Bucură-te, că necazuri suferit-ai multe foarte;

Bucură-te, că de Domnul te-ai preamărit după moarte;

Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

şi Condacul 1:

Ca ceea ce din pruncie jertfă fără prihană te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta bună, Filotee preafericită, Celui ce din pântecele maicii tale te cunoştea pe tine, ceea ce te-ai arătat podoaba fecioarelor şi locuitoarea cămării celei de nuntă, vrednică eşti de laudă! Pentru aceasta cântăm ţie: Bucură-te, Filotee, fecioară prealăudată!

 Acatistul Sfântului Ambrozie, Episcopul Mediolanului (339-397) (7 decembrie)

 Troparul, glasul al 4-lea:

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor, învăţător înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai câştigat cu sme-renia cele înalte, cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Ambrozie, roagă pe Hristos Dumnezeu, ca să mântuiască sufletele noastre.

Condacul, glasul al 3-lea:

Podobie: Pentru mărturisirea…

Cu dumnezeieşti învăţături strălucind, ai îndepărtat înşelăciunea lui Arie, povăţuitorule în cele de taină şi Păstorule Ambrozie; şi minuni făcând, cu puterea Duhului, ai vindecat cu înţelepciune felurite patimi, părinte cuvioase; pe Hristos Dumnezeu roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

După obişnuitul început se zic

 Condacul 1:

Apărătorule cel mare al dreptei credinţe, biruitorule al ereticilor, alăuta dogmelor ortodoxe, cel ce ai propovăduit lămurit pe Fiul lui Dumnezeu în cele două firi, Care S-a întrupat din cea neispitită de nuntă, arătându-Se nouă, de o fiinţă cu Tatăl şi veşnic ca şi El, şi de o fire cu Părintele Său, cu dulce glas te lăudăm, cântând ţie: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Icosul 1:

Cuvioase Părinte, Preasfinţite Ambrozie, cel numit cu numele dulceţii, deschide-mi mie, nepriceputului, cu rugăciunile tale, mintea şi limba, spre lauda Preasfinţitei Treimi care prin viaţa ta curată şi mai presus de fire a fost preaslăvită, precum ai deschis minţile şi limbile celor ce te ascultau, ca împreună cu ei să grăiesc şi eu acestea:

Bucură-te, cel ce numele şi dregătoria tatălui tău ai purtat;

Bucură-te, că dregătorie de la Tatăl şi nume al Fiului prin Duhul ai câştigat;

Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit scaunul de conducere cu fapte bune;

Bucură-te, cel ce din insuflarea dumnezeiască ai câştigat scaunul de ierarh cum se cuvine;

Bucură-te, al harului, întru amândouă, iconom credincios;

Bucură-te, cel ce ai moştenit îndoită cunună, iubitorule de frumos;

Bucură-te, cel plin de cumpătare şi iubitorule al ostenelilor;

Bucură-te, întru rugăciuni neîncetate şi mulţimea privegherilor;

Bucură-te, cel ce întru dânsele sufletul şi trupul ţi-ai curăţat;

Bucură-te, cel ce vas ales al Dumnezeului nostru te-ai arătat;

Bucură-te, că daruri întocmai ca Apostolilor s-au dat ţie;

Bucură-te, preadulce părinte, a Preasfinţilor bucurie;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 2-lea:

Născut din părinţi dreptcredincioşi şi de bun neam, în cetatea Treveri, o preaslăvită minune s-a arătat, căci încă prunc fiind, doica şi tatăl tău au văzut cum un roi de albine a venit asupră-ţi şi intrând şi ieşind din gura ta, pe limbă îţi puneau miere. Tatăl tău spăimântându-se a zis: „Pruncul cesta va fi mare în popor, încă din pruncie arătând Domnul pe sluga Sa. Şi se va împlini asupra lui Scriptura care zice: cuvintele frumoase sunt un fagure de miere”. Pentru aceasta şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Precum oarecând Natan pe împăratul David, aşa ai certat Preafericite Ambrozie cu îndrăzneală pe dreptcredinciosul împărat Teodosie cel Mare, după uciderea pe care acesta o făcuse în cetatea Tesalonicului, punându-l sub canon de pocăinţă, în faţa tuturor credincioşilor. Iar noi amintindu-ne de cuvintele tale: „Împăratul e în Biserică, nu peste Biserică”, îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce cu înţelepciune l-ai supus despărţirii de Biserică pe împărat;

Bucură-te, cel ce cu cuviinţă dumnezeiască l-ai învăţat;

Bucură-te, că în urmă prin pocăinţă turmei tale l-ai adăugat;

Bucură-te, că imnuri mântuitoare cu tine şi el a cântat;

Bucură-te, chitara cea frumos răsunătoare a dumnezeiescului Mângâietor;

Bucură-te, marele organ al lui Dumnezeu, dulce cântător;

Bucură-te, trâmbiţa Bisericii cea vrednică de cinstire;

Bucură-te, izvorul cel prea limpede cu aleasă dăruire;

Bucură-te, cel ce cu rugăciunea pentru unire şi pace în Biserică ne miluieşti;

Bucură-te, preacuvioase care pe Hristos îmblânzeşti;

Bucură-te, cuvânt care speli a patimilor întinăciune;

Bucură-te, şi către Hristos ne pomeneşte în rugăciune;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 3-lea:

Făcându-se ceartă şi mare tulburare între dreptcredincioşi şi arieni în biserica Mediolanului pentru ridicarea în scaunul de episcop, şi cu vorba ta cea dulce grăitoare îndemnând poporul la unire şi pace, s-a auzit un prunc care încă nu putea vorbi bine, strigând din popor: „Ambrozie să ne fie episcop!”, iar poporul într-un glas a rugat pe împăratul Valentinian să te aleagă episcop. Drept care şi noi bucurându-ne, cu psalmistul David zicem: „Din gura pruncilor şi a celor ce sug ai săvârşit laudă!” şi îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Fugind de preoţie precum Sfântul Ierarh Grigore Teologul, Preasfinţite, nu ai putut să te ascunzi de voia cea bună a lui Dumnezeu, căci nici noaptea, când, ascuns de toţi, ai ieşit din cetate, nu te-a putut tăinui şi, făcându-se ziuă, te-ai aflat tot la porţile cetăţii Mediolanului, căci Dumnezeu oprea fuga ta şi cu puterea să te întorcea din cale. Deci, pentru marea ta smerenie, cântăm ţie:

Bucură-te, că pe cel întru care a binevoit Dumnezeu nu-l poate ascunde nici un loc;

Bucură-te, că făclia se pune în sfeşnic şi nu se ascunde sub obroc;

Bucură-te, că văzând bunăvoinţa lui Dumnezeu poruncii împărăteşti te-ai supus;

Bucură-te, cel ce ai primit botezul de la episcop ce credea drept în Domnul Iisus;

Bucură-te, cel ce pe episcopul arian de la botezul tău l-ai alungat;

Bucură-te, că după opt zile de la botez episcop al Mediolanului ai fost aşezat;

Bucură-te, tămăduitorule care din femeia slăbănoagă ai făcut sănătoasă făptură;

Bucură-te, cel ce te-ai adâncit în studiul Părinţilor greci şi în Sfânta Scriptură;

Bucură-te, bogatule în Hristos care ai împărţit săracilor averea ta;

Bucură-te, cel ce cu lacrimile tale pe păcătoşi i-ai câştigat de-a dreapta;

Bucură-te, căci prin cărţile tale contra arienilor pe împăratul Graţian l-ai întărit;

Bucură-te, cel ce slujbele şi Sfânta Liturghie cu cântări ai îmbogăţit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 4-lea:

Lupta cea bună ai luptat Preasfinţite tăind şi sfâşiind cu sabia duhului toate învăţăturile ereticilor arieni, continuând în Apus lucrarea curăţitoare de erezii săvârşită de Sfântul Grigorie Teologul în Răsărit; iar noi, credincioşii, bucurându-ne, cântăm împreună cu voi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Cu preaînţeleptele şi sfintele tale învăţături, ai îndepărtat necurăţia cugetării lui Arie şi, ca Sfântul Ilie, nu te-ai plecat împărătesei Iustina, noua Isabelă, care cugeta să te stingă pe tine cel ce eşti stea de Dumnezeu luminată, aprinzându-se cu mânie asupra ta şi împotrivindu-se dreptelor învăţături despre Dumnezeu. Pentru aceasta îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că în scaunul episcopal de Sirmia ai aşezat episcop dreptslăvitor;

Bucură-te, al adevărului fără de frică lucrător;

Bucură-te, pierzătorul gândului împărătesei Iustina de a aşeza episcop arian;

Bucură-te, că prin smerenia ta ai înfrânt împotrivirea femeii ispitită de satan;

Bucură-te, la răutatea femeii, răsplătitor cu bunătate;

Bucură-te, cuvioase Ambrozie, preafericit păstor peste cetate;

Bucură-te şi laudă pe Cel ce S-a întrupat din cea neispitită de nuntă;

Bucură-te, şi Celui de o fiinţă cu Tatăl şi împreună veşnic îi cântă;

Bucură-te, că în soborul părinţilor de Dumnezeu purtători ai grăit;

Bucură-te, al Fiului în două firi, propovăduitor în chip lămurit;

Bucură-te, că prin puterea Duhului, ai mărturisit pe Fiul cu Tatăl de o fire;

Bucură-te, cel ce ai veştejit, a lui Arie cea plină de hulă, vorbire;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 5-lea:

Celui care a descoperit plăcutului său Ambrozie, moaştele sfinţilor mucenici Protasie şi Gervasie, ale sfinţilor mucenici Vitalie şi Agricolae şi ale sfinţilor mucenici Nazarie şi Chelsie, lui Dumnezeu, celui în Treime închinat şi slăvit, să-i aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Harul Preasfântului Duh aflând sufletul tău curat de toată întinăciunea, întru el s-a sălăşluit ca o lumină nespusă, cu a cărui lucrare totdeauna alungi duhurile înşelăciunii şi tămăduieşti bolile şi neputinţele celor ce se apropie de tine cu inima curată şi săvârşesc pomenirea ta, cea purtătoare de lumină; pentru aceea aducem ţie laudele acestea:

Bucură-te, fagure de miere din izvorul cel începător;

Bucură-te, sfinte, lauda arhiereilor;

Bucură-te, cel care ai slobozit pâraiele dogmelor;

Bucură-te, povăţuitorul tainelor;

Bucură-te, cel care ai adăpat prin scris toată faţa pământului;

Bucură-te, că ai sporit în cugete spicul cel mult roditor al dreptei cin-stiri a Cuvântului;

Bucură-te, înăbuşitorul neghinei defăimărilor ereticilor;

Bucură-te, apărător al dreptei credinţe împotriva vrăjmaşilor;

Bucură-te, înger pământesc cu sfinţii părinţi numărat;

Bucură-te, şi pentru sufletele noaste către Dumnezeu te roagă neîn-cetat;

Bucură-te, cel luminat cu revărsări de lumină dumnezeieşti;

Bucură-te, ce care spre lumină cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc îi povăţuieşti;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 6-lea:

Curăţindu-ţi mai înainte puterea şi înţelegerea minţii de negura patimilor ai făcut-o primitoare a curatelor străluciri ale Preasfântului Duh, preafericite, iar noi, minunându-ne de viaţa ta cea îngerească, cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Văzând dumnezeiasca ta petrecere şi minunile pe care le săvârşea Domnul prin tine, mulţi dintre păgâni veneau la credinţă, pentru aceea nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre şi a cere ajutorul tău cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, de bolnavi tămăduitorule;

Bucură-te, de demoni izgonitorule;

Bucură-te, în a boteza pe cei ce credeau, mult ostenitor;

Bucură-te, de fapte preaslăvite lucrător;

Bucură-te, că pe Augustin ce cufundat în eresul maniheilor l-ai vânat;

Bucură-te, că în noaptea Sfintelor Paşti l-ai botezat;

Bucură-te, că prin îndrumarea ta, fericitul, mare apărător al Bisericii s-a făcut;

Bucură-te, că în scrierile şi învăţăturile sale cele prea înţelepte era neîntrecut;

Bucură-te, cel ce ai făcut creştini desăvârşiţi din neamurile păgâne;

Bucură-te, că poporul marcomanilor te are botezător pe tine;

Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei printre triburile păgâne;

Bucură-te, episcop al Mediolanului prin de har şi de înţelepciune;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 7-lea:

Jertfă şi jertfitor te-ai făcut, cuvioase, şi te-ai mistuit cu sârguinţă ca o ardere de tot lui Dumnezeu, aducându-te prinos pe masa lui Hristos, Căruia ai cântat dimpreună cu cetele îngereşti: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătatu-te-ai arătat înger în trup, bărbat cu mare înfrânare, iubitor de osteneală şi de rugăciune neîncetată, scriitor de cărţi folositoare şi purtând mare grijă de toate bisericile; osteneala ta în cele dumnezeieşti reuşind cu greu să o mai poarte, după tine, cinci episcopi. Drept aceea minunându-ne, cu credinţă grăim acestea:

Bucură-te, de înfrânare mare iubitor;

Bucură-te, pentru Domnul ostenitor;

Bucură-te, mine luminată;

Bucură-te, purtătorule de rugăciune neîncetată;

Bucură-te, îndelung postitorule;

Bucură-te, fără lenevie lucrătorule;

Bucură-te, scriitorule de cărţi folositoare;

Bucură-te, cel ce porţi bisericilor grijă mare;

Bucură-te, iubitorule al celor săraci şi scăpătaţi;

Bucură-te, răscumpărătorul celor cu robia legaţi;

Bucură-te, cel ce din moştenirea ta pe săraci i-ai hrănit;

Bucură-te, că din averea ta bisericile le-ai împodobit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 8-lea:

Omorându-ţi mădularele şi făcând mort cugetul trupului, ai dat viaţă sufletului, cuvioase, şi ai făcut să ţâşnească izvor de minuni, care dă viaţă celor omorâţi de patimi. Pentru aceea cu tine, Ambrozie, cântăm lui Dumnezeu, celui ce ţi-a dat ţie această putere: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Pe preaspurcata aceea, care fără minte fiind, a dat năvală, cu obrăzni-cie, să se apropie de tine, cel împodobit cu înţelepciune, degrab ai împiedicat-o cu dumnezeiască certare. Pentru aceasta, aducem ţie după vredni-cie acestea:

Bucură-te, că dregătorul împărătesei Iustina nu a putut să-ţi facă rău;

Bucură-te, că în surghiun a fost trimis el în locul tău;

Bucură-te, cel ce a poruncii hulitoarei împărătese Iustina te-ai împo-trivit;

Bucură-te, cel ce n-ai dat biserica şi averea ei arienilor, cum ea a rânduit;

Bucură-te, cel ce în biserică cu poporul trei zile ai fost împresurat;

Bucură-te, că biserica lui Dumnezeu hulitorilor n-ai lăsat;

Bucură-te, cel ce turma oilor, la lupi nu ai dat;

Bucură-te, că pe împărăteasă cu împotrivirea ta ai ruşinat;

Bucură-te, că de ucigaşul trimis de Iustina ai fost apărat;

Bucură-te, vindecătorule al ucigaşului tău, căruia mâna i s-a uscat;

Bucură-te, că nu a avut asupra ta putere nici vrăjitorul Iustinei;

Bucură-te, că diavoli nu puteau munci în preajma ta pe nimeni;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 9-lea:

Dobândit-ai puterea Cuvântului cea mijlocitoare de mântuire pentru că în rugăciunea ta nu ai cerut viaţă lungă, bogăţie şi slavă, ci precum oare-când împăratul Solomon care se ruga Domnului să-i dăruiască: „minte pricepută, ca să asculte şi să judece poporul şi să deosebească ce este bine şi ce este rău”, ai cerut cele bineplăcute lui Dumnezeu, Căruia I-ai cântat totdeauna: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Pe ritorii cei mult-grăitori îi vedem tăcând ca nişte peşti fără de glas, căci străbătând vestea despre tine pretutindeni, Preasfinţite Ambrozie, au venit din Persia în Mediolan doi bărbaţi preaînţelepţi, care, prin multe întrebări vrând să-ţi ispitească înţelepciunea, au rămas ruşinaţi de adâncul ştiinţei tale; pentru care noi, minunându-ne, cântăm ţie:

Bucură-te, cel căutat precum Solomon pentru înţelepciunea ta;

Bucură-te, cel ce-i ospătezi la masa înţelepciunii ca pe regina din Saba;

Bucură-te, că în inima ta Cel născut din Sfânta Fecioară S-a sălăşluit;

Bucură-te, cel ce prin cuvintele despre Fiul precum o stea ai strălucit;

Bucură-te, că luminaţi de ea, ca magii, la tine doi bărbaţi din Persia au venit;

Bucură-te, al Adevărului mărturisitor iscusit;

Bucură-te, cel ce răspândeşti lumina primită de la Lumina lumii;

Bucură-te, cel căutat de înţelepţii sătui de noaptea minciunii;

Bucură-te, că pentru tine atâta cale de la răsărit la apus au suferit;

Bucură-te, cel ce Calea, Adevărul şi Viaţa le-ai descoperit;

Bucură-te, că cititorii în stele, căutând lumină, spre tine s-au îndreptat;

Bucură-te, că în locul stelelor ce le lumina noaptea pe Soarele Dreptăţii le-ai arătat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 10-lea:

Neputând suferi mulţimea minunilor ce se făceau prin tine, arienii cu împărăteasa Iustina batjocoreau darul lui Dumnezeu şi multă vreme bârfind ei, deodată prin voia lui Dumnezeu a venit diavolul asupra unuia dintr-înşii şi-l muncea cumplit. Iar omul acela striga, zicând: „Să sufere ca mine toţi cei ce hulesc pe sfinţii mucenici şi nu cred în Treimea, în care ne spune Ambrozie a crede”. De care minunându-ne cu frică şi cutremur cân-tăm lui Dumnezeu Cel minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Râvnind Proorocul Ilie şi Sfântului Ioan Botezătorul, ai înfruntat bărbăteşte pe împăraţii ce săvârşeau nedreptatea şi întărindu-te, părinte Ambrozie, cu armele sfinţeniei şi luminându-ţi mintea cu dumnezeiasca slavă, te arăţi credincioşilor ca o sabie sclipitoare tăind în bucăţi trufia eresurilor, iar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, plăcutule al lui Dumnezeu, Ambrozie;

Bucură-te, descoperitorul moaştelor Sfinţilor Mucenici Protasie şi Ghervasie;

Bucură-te, că orbul Sevir s-a tămăduit prin atingerea de hainele mucenicilor;

Bucură-te, că scoţându-le tu din pământ nu mai contenea mulţimea minunilor;

Bucură-te, că mulţime de duhuri necurate din oameni se izgoneau;

Bucură-te, că Domnul a ruşinat pe împărăteasa Iustina şi pe arienii de huleau;

Bucură-te, că au fost mustraţi prin cel dintre ei care s-a îndrăcit;

Bucură-te, că un arian intrând în biserica ta un înger şoptindu-ţi la ureche a zărit;

Bucură-te, că din prigonitor, apărător al dreptei credinţe s-a arătat;

Bucură-te, tămăduitorule al pruncului Pansofie muncit de duhul cel necurat;

Bucură-te, rugătorule care ai înviat copilul pus de mama sa pe al tău pat;

Bucură-te, cel ce făcător de minuni asemenea proorocilor Ilie şi Elisei te-ai arătat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 11-lea:

Biserica se încununează, Prea Sfinţite Ambrozie, cu cuvintele tale ca şi cu nişte pietre scumpe şi rămâne în veac împărăţind asupra celor credincioşi care, împreună cu tine, slăvesc pe Dumnezeu cântându-I: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Dobândind cuvinte de viaţă, înţelepte părinte, adapi cugetele credincioşilor, arătându-le prin har roditoare, minţile ereticilor le îneci şi izvorând har de tămăduiri, speli cu adevărat de întinăciunile de tot felul ale patimilor. Iar noi, căzând cu umilinţă la tine, povăţuitorule în cele tainice şi gânditorule de Dumnezeu, aducem ţie aceste cântări:

Bucură-te, ierarh îndumnezeit;

Bucură-te, tâlcuitorule al Scripturii în chip lămurit;

Bucură-te, tămăduitorule al suferinţei;

Bucură-te, cel ce adapi brazdele credinţei;

Bucură-te, de cele dumnezeieşti, cugetătorule;

Bucură-te, al preoţilor sfinţitorule;

Bucură-te, cel ce întorci la credinţă pe cel abătut din cale;

Bucură-te, apărătorul turmei tale;

Bucură-te, cel ce alungi duhurile răutăţii;

Bucură-te, stea care luminezi lumea cu învăţăturile dreptăţii;

Bucură-te, de lumina cea fără materie luminat;

Bucură-te, al Duhului Sfânt locaş minunat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 12-lea:

Cunoscut.-ai prooroceşte, prin Dumnezeiescul Duh, mutarea ta din trup, înţelepte părinte, şi pe aceasta ai tâlcuit-o celor ce erau cu tine şi alergând cu tine către cer, ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ridicându-te cu mintea mai presus de toate, părinte, ai văzut bunătăţile cele hotărâte sfinţilor din veci, către care te-ai mutat, ca să iei răsplătirile ostenelilor tale, pentru care împreună cu cetele de sus cântăm ţie:

Bucură-te, că tâlcuind tu Psalmul 43, preotul Paulin foc în jurul capului tău a văzut;

Bucură-te, că acest foc intrând în gura ta, faţa albă ca zăpada ţi s-a făcut;

Bucură-te, că în boală, rugându-te, ai văzut pe Hristos venind;

Bucură-te, că El ţi-a arătat faţa luminată, cu dragoste zâmbind;

Bucură-te, că despre plecarea ta către Dumnezeu ai vorbit cu clericii tăi;

Bucură-te, că dinainte cunoscându-o le-ai zis „Numai până la Paşti voi fi cu voi”;

Bucură-te, cel care ai zis „De moarte nu mă tem” când ei te rugau să mai rămâi;

Bucură-te, cel ce pe scaunul tău pe Simplichian ai lăsat urmaş înainte de a muri, mai întâi;

Bucură-te, că preotul Gonoratie de plecarea ta de trei ori a fost înştiinţat;

Bucură-te, că auzind glas de sus, a luat Preacuratele Taine şi te-a cuminecat;

Bucură-te, cel ce ai săvârşit călătoria ta când de ziua Sfintelor Paşti se lumina;

Bucură-te, că înaintea Sfintei treimi împreună cu îngerii cânţi într-un glas: „Osana”;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Condacul al 13-lea:

Plinit-ai călătoria, părinte, credinţa cea fără de greşeală ai păzit şi ai ajuns în cămările cereşti, în care ţi s-a şi gătit cununa şi mărirea răsplătirilor. Primind puţina noastră cântare, mijloceşte pentru noi răspuns bun în ceasul morţii şi la Înfricoşătoarea Judecată, ca prin rugăciunile tale să ne învrednicim a intra şi noi în cămara Mirelui, pentru ca împreună cu tine să aducem cântare lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Cuvioase Părinte, Preasfinţite Ambrozie, cel numit cu numele dulceţii, deschide-mi mie, nepriceputului, cu rugăciunile tale, mintea şi limba, spre lauda Preasfinţitei Treimi care prin viaţa ta curată şi mai presus de fire a fost preaslăvită, precum ai deschis minţile şi limbile celor ce te ascultau, ca împreună cu ei să grăiesc şi eu acestea:

Bucură-te, cel ce numele şi dregătoria tatălui tău ai purtat;

Bucură-te, că dregătorie de la Tatăl şi nume al Fiului prin Duhul ai câştigat;

Bucură-te, cel ce ţi-ai împodobit scaunul de conducere cu fapte bune;

Bucură-te, cel ce din insuflarea dumnezeiască ai câştigat scaunul de ierarh cum se cuvine;

Bucură-te, al harului, întru amândouă, iconom credincios;

Bucură-te, cel ce ai moştenit îndoită cunună, iubitorule de frumos;

Bucură-te, cel plin de cumpătare şi iubitorule al ostenelilor;

Bucură-te, întru rugăciuni neîncetate şi mulţimea privegherilor;

Bucură-te, cel ce întru dânsele sufletul şi trupul ţi-ai curăţat;

Bucură-te, cel ce vas ales al Dumnezeului nostru te-ai arătat;

Bucură-te, că daruri întocmai ca Apostolilor s-au dat ţie;

Bucură-te, preadulce părinte, a Preasfinţilor bucurie;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

şi Condacul 1:

Apărătorule cel mare al dreptei credinţe, biruitorule al ereticilor, alăuta dogmelor ortodoxe, cel ce ai propovăduit lămurit pe Fiul lui Dumnezeu în cele două firi, Care S-a întrupat din cea neispitită de nuntă, arătându-Se nouă, de o fiinţă cu Tatăl şi veşnic ca şi El, şi de o fire cu Părintele Său, cu dulce glas te lăudăm, cântând ţie: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Ambrozie!

Şi se face otpustul.

 Acatistul Sfântului Spiridon – Sfânt Ierarh (12 decembrie)

 Condacul 1

Apărătorului credinţei dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulţumitoare, toţi care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa, şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Icosul 1:

Popoarele credincioşilor cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinţei noastre, cu umilinţă te lăudăm pe tine, cu cântări ca acestea:

Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;

Bucură-te, îndreptătorul credinţei;

Bucură-te, ajutătorul celor necăjiţi;

Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;

Bucură-te, că şi tu ai lucrat strălucirea credinţei;

Bucură-te, că pe protivnici vitejeşte i-ai gonit;

Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruinţă;

Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;

Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi;

Bucură-te, învăţătorul dogmelor creştineşti;

Bucură-te, care cu negrăita dulceaţă îndreptezi pe cei nepricepuţi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Deşi nu avem îndestulată vrednicie şi pricepere noi ticăloşii, pentru ca să lăudăm cu potrivite cuvinte minunile tale, dar pentru că din suflete curate şi din inimi umilite îndreptăm către tine aceste mărturisiri, primeşte-le Sfinte Spiridoane de la noi, care Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Care dintre noi păcătoşii s-ar putea lăuda că rugăciunea lui cu vrednicie va fi primită de tine, dacă nu ne sârguim a stinge pornirea patimilor noastre cele trupeşti, care sunt lucrare de la vicleanul diavol? Dar prin mulţimea înţelepciunii tale, socotind slăbiciunea firii noastre cu milostivire, pentru necazurile ce ne-au cuprins, primeşte cântarea aceasta:

Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;

Bucură-te, cel care fără învăţătura filozofică ai fost legii apărător, biruind pe filozofi;

Bucură-te, arhiereule împodobit cu darul Sfântului Duh;

Bucură-te, comoara legii noastre cea mult preţuită;

Bucură-te, de la care şi cei mai învăţati legiuitori s-au povăţuit;

Bucură-te, lauda arhiereiior şi a dascălilor;

Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos; Bucwa-te, mustrătorul obiceiuriior celor rele ale ereticilor;

Bucură-te, că din pruncie ai fost plin de înţelepciune;

Bucură-te, că la Sobor te-ai arătat mare invingător;

Bucură-te, care pentru lege te-ai luptat cu toată puterea;

Bucură-te, cel ce şi astăzi de la noi credincioşii nu te depărtezi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Împovăraţi de multe ispite, şi în noianul păcatelor celor mai vătămătoare aflându-ne astăzi, mare nădejde punem în tine, Ierarhe. Ajutorul celor fără de nădejde, mângâierea celor necăjiţi, te rugăm fii mijlocitor pentru sufletele noastre, şi împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Darul Duhului fiind cu tine, deşi în tinereţe ai fost păstor turmelor celor necuvântătoare, la bătrâneţe însă fiind cu înţelepciune, ai ştiut a păstori şi turmele cele cuvântătoare ale credincioşilor şi la Soborul cel dintâi te-ai arătat apărător şi de minuni făcător; pentru aceasta îţi aducem cântarea:

Bucură-te, episcopul Trimitundei;

Bucură-te, lauda poporului celui credincios;

Bucură-te, tămăduirea bolnavilor;

Bucură-te, că eşti rugător către Dumnezeu pentru cei cuprinşi de patimi;

Bucură-te, că din primejdii mântuieşti pe cei ce aleargă la tine;

Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, că oricine aleargă la ajutorul tău nu iese neajutorat;

Bucură-te, tămăduitorul rănilor celor de moarte;

Bucură-te, că la orice întâmplare fiind chemat eşti grabnic ajutător;

Bucură-te, doctorul cel fără de plată;

Bucură-te, nădejdea tuturor;

Bucură-te, acoperământul şi scăparea noastră;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Mult-milostive părinte, primeşte rugăciunea aceasta a noastră a păcătoşilor, şi cu obişnuita ta bunătate şi milostivire mijloceşte către Ziditorul tuturor, pentru ca să dăruiască vindecare şi sănătate robilor Săi celor ce te cheamă în ajutor, şi cu tine cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Astăzi stând înaintea icoanei tale, noi nevrednicii, ca şi când ne-am afla chiar înaintea moaştelor tale, de care bogăţie suntem lipsiţi, şi mărturisind minunile tale pe care le-ai făcut, Sfinte Spiridoane, ascultă această puţină rugăciune şi tinde nouă dreapta ta cea puternică şi binecuvântătoare spre ajutorul nostru, pentru ca după vrednicie să săvârşim cântarea aceasta:

Bucură-te, cel ce eşti cu îngerii slujitor;

Bucură-te, că eşti şi cu oamenii cu trupul petrecător;

Bucură-te, al cărui trup astăzi săvârşeşte minuni;

Bucură-te, că încălţămintele tale slujesc drept dovadă;

Bucură-te, odor nepreţuit al ostrovului Corfu;

Bucură-te, că ale tale minuni în toată lumea s-au vestit;

Bucură-te, cel ce nu cruţi osteneala pentru a face bunătăţi;

Bucură-te, ajutătorul celor ce ştiu minunile tale;

Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;

Bucură-te, lauda patriarhiior şi a cuvioşilor monahi;

Bucură-te, că, slujind în biserică, serafimii te umbreau;

Bucură-te, prin care slujba Sfintelor cu vrednicie se săvârşea;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Aşa precum la ostrovul Corfu, unde sunt moaştele tale, cu milostivire cercetezi şi vindeci toate nepuţinţele poporului celui binecredincios, care aşteaptă ajutorul tău, îndură-te şi de noi nevrednicii; trimite ajutorul tău, şi ne izbăveşte de durerea care ne-a cuprins, întărindu-ne a cânta lui Dumnezeu cântarea aceasta: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Pentru ca să arăţi marea ta milostivire neamului omenesc, tu izbăveşti din nevoi pe cei ce se învăluiesc în călătoria pe marea lumii, când cer ajutorul tău puternic şi din adâncul inimii te laudă cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, cârmuitorul cel prea bun ai corăbiilor celor învăluite;

Bucură-te, scăparea deznădăjduiţilor înotători;

Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;

Bucură-te, că prin suflarea ta undele se potolesc;

Bucură-te, că risipeşti cu rugăciunea ta şi furtuna;

Bucură-te, că se luminează prin a ta mijlocire întunecimea norilor;

Bucură-te, că eşti tare ajutător celor de tunet spăimântaţi;

Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoşaţi de săgeata fulgerului;

Bucură-te, că tu mijlocind către Mântuitorul, ne izbăveşti de orice primejdii;

Bucură-te, nădejdea noastră şi scăparea de acum;

Bucură-te, şi pentru noi păcătoşii care în toate primejdiile la tine năzuim;

Bucură-te, pentru că nimeni, din câţi aleargă la tine, nu rămâne fără ajutor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 6-lea:

Cinstitorule de Dumnezeu şi dumnezeiescule Spiridoane, ascultă rugăciunea aceasta a noastră în ceasul acesta, şi prin sfintele şi de Dumnezeu primitele tale rugăciuni, ne izbăveşte de războiul ce ne înfricoşează, precum ai izbăvit pe cei ce erau învăluiţi în mare când au chemat ajutorul tău, pentru ca şi noi, ca aceia să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ierarhule al lui Hristos, cinstite slujitor al darului, soleşte nouă păcătoşilor mijocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim noi păcătoşii a ne împărtăşi de bunătăţile sufleteşti şi trupeşti, cele făgăduite credincioşilor creştini, şi să cântăm ţie:

Bucură-te, Spiridoane al lui Hristos;

Bucură-te, cinstite slujitor al darului;

Bucură-te, vindecătorul bolnavilor;

Bucură-te, mir care împrăştii toată durerea;

Bucură-te, roua cea răcoritoare de fierbinţeala patimilor celor mai cumplite;

Bucură-te, că prin ale tale rugăciuni slăbănogii se întăresc;

Bucură-te, de aproape ajutător al celor cufundaţi în multe primejdii;

Bucură-te, că tu rogi pe Domnul pentru toţi câţi se află pe patul durerilor;

Bucură-te, că şi noi păcătoşii de la tine cerem ajutorul;

Bucură-te, că văzând numai chipul tău pe icoană, toată durerea ni se alinează;

Bucură-te, al patimilor mare mângâietor;

Bucură-te, şi al celor neputincioşi tare sprijinitor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

O, preamilostive şi mult-îndurate Doamne, nu trece cu vederea lacrimile robilor Tăi, ci le ajută şi-i miluieşte cu iubirea Ta de oameni, izbăvindu-i de toate asupririle şi de tot necazul care i-a cuprins, din pricina mulţimii păcatelor şi, precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, aşa ridică şi pe robii Tăi din primejdia în care se află, pentru rugăciunile Sfântului Spiridon, cu care împreună îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Toate puterile cereşti lăudând credinţa cea tare către Dumnezeu, cu tine dimpreună slujesc Ziditorului lumii Celui fără de început; iar noi, nepricepându-ne de altă rugăciune, aducem ţie aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, că ai strălucit credinţa prin minuni;

Bucură-te, că prin credinţă ai putut face minuni;

Bucură-te, că rugăciunile tale niciodată nu au fost neascultate;

Bucură-te, înţeleptule rugător către Dumnezeu;

Bucură-te, tămâie bine-primită înaintea Domnului;

Bucură-te, ale cărui rugăciuni au scăpat suflete din primejdii;

Bucură-te, cel ce biruieşti puterile celor fără de lege;

Bucură-te, tare ajutător al credincioşilor;

Bucură-te, tăria cetăţilor celor locuite de popoarele dreptmăritorilor;

Bucură-te, nimicirea zidurilor celor tari ale celor fără de lege;

Bucură-te, că tiranii sunt biruiţi auzind de puterea credinţei tale;

Bucură-te, temelia asupra căreia s-a aşezat semnul crucii;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Toţi ocârmuitorii binecredincioşi, având nădejdea lor către tine, în orice întâmplare nu se vor ruşina, Părinte Spiridoane, fiind tu creştinătăţii mare folositor; pentru aceea nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni, Milostive, şi ne ajută şi ne izbăveşte de toate nevoile, măcar ca suntem nevrednici de această dobândire şi vom cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Având puterea darului primită de la Dumnezeu, tu ai prefăcut seceta în ploi, precum şi mulţimea prisositoare a ploilor, prin ale tale rugăciuni, sfinte, s-a contenit, şi de foametea aceea înspăimântătoare s-a rourat poporul cel ce o aştepta, risipindu-se jitniţele strângătorilor de grâu; pentru care cântăm ţie acestea:

Bucură-te, scăparea cea din foametea cea văzută;

Bucură-te, că tu, ca alt Ilie, ai prefăcut seceta cea tare a vremii în ploi;

Bucură-te, prin ale cărui rugăciuni s-au oprit ploile cele prisositoare;

Bucură-te, nădejdea cea buna a lucrătorilor de pământ;

Bucură-te, mulţimea celor ce seamănă cu credinţă;

Bucură-te, secerisul cel îmbelşugat al semănătorilor;

Bucură-te, cămăraşul cel bogat al săraciior;

Bucură-te, că în orice vreme de secetă, cerând ajutorul tău, îl şi dobândim;

Bucură-te, că de la tine primim ajutor pururea;

Bucură-te, mângâierea celor cuprinşi de nevoi;

Bucură-te, lauda credincioşilor;

Bucură-te, ţarină bineroditoare;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Făcătorule de minuni, Sfinte Ierarhe Spiridoane, după cum în vremea lui Constantin şi a lui Constantie, prin ale tale rugăciuni ai izbăvit poporul de primejdie aducând peste semănăturile lor ploi hrănitoare şi risipind jitniţele strângătorilor de grâu, aşa şi astăzi trimite mila ta asupra poporului ce locuieşte ţara aceasta, dăruindu-le îmbelşugare şi timp roditor, pentru ajutorul sărmanilor şi a celor ce plâng, cu care dimpreună vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Când ai auzit pe săracul acela cerându-ţi ajutor la necazurile lui, nu l-ai depărtat cu cuvinte întristătoare, nici l-ai deznădăjduit de la bogata dobândire, ci, prefăcând şarpele în aur, l-ai dat lui cu binecuvântarea ta, spre întrebuinţare, şi l-ai scăpat din cumpăna nevoilor; pentru care auzi această laudă:

Bucură-te, bogăţia săracilor;

Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;

Bucură-te, că ai schimbat şarpele în aur;

Bucură-te, că ai prefăcut firea jivinei în metal;

Bucură-te, că prin aceasta ai arătat netrebnicia metalului cea amăgitoare, a fi trebnică numai în cele de folos;

Bucură-te, că prin aceasta săracul s-a mântuit;

Bucură-te, că ai arătat minunea ta împrumutătorului;

Bucură-te, că prin rugăciunea ta iarăşi în şarpe s-a prefăcut aurul;

Bucură-te, comoară neîmpuţinată a săracilor;

Bucură-te, ale cărui daruri mintea noastră nu le poate judeca;

Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos;

Bucură-te, că averea lumii acesteia nu ţi-a trebuit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

Asemenea săracului aceluia socotindu-ne şi pe noi, care suntem săraci de faptele cele bune, dăruieşte-ne ajutorul tău cu care, biruind toate pornirile vrăjmaşilor de asupra noastră şi năvălirea şerpilor celor otrăvitori de gânduri, care se luptă cu noi neîncetat, să dobândim cele spre folos pentru viaţa aceasta şi pentru cea viitoare, cântând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine nu se va înfricoşa de lucrurile tale, când va auzi, cum cea moartă din mormânt ţi-a răspuns, când ai întrebat-o şi cum au fost izbăviţi corăbierii de înecare? Pentru zavistuitul, pe care l-ai izbăvit de la moarte. Şi pentru toate minunile tale, toţi îţi aducem această laudă:

Bucură-te, ajutorul văduvelor;

Bucură-te, descoperirea lucrurilor celor neştiute;

Bucură-te, că şi cea moartă ţi-a răspuns pentru credinţa ta;

Bucură-te, că răspunsul acela a făcut pe cei necredincioşi să amuţească;

Bucură-te, că tu toate acestea le-ai făcut pentru credinţă;

Bucură-te, că ai săvârşit minuni de care s-au îngrozit aleşii păgânilor;

Bucură-te, că pentru slava Ziditorului ai voit a face acestea;

Bucură-te, că bunătăţile pământului nu ţi-au trebuit;

Bucură-te, că ai adunat avuţiile tale în cer;

Bucură-te, că şi astăzi tot de acolo se revarsă milele tale;

Bucură-te, şi pentru noi care mulţumim ţie pentru câte ne dăruieşti;

Bucură-te, că pentru toate cântăm ţie: „Bucură-te”;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Auzind moarta glasul tău, din mormânt ţi-a răspuns la întrebarea ce i-ai făcut; şi precum cu credinţă ai făcut trupul cel fără de suflare să dea glas, aşa cu milostivire fă şi trupurile noastre acestea lipsite de bunătăţi, ca să dobândească sănătate şi mântuire, pentru ca şi noi, dimpreună cu tine, sfinte, să aducem lui Dumnezeu cântare: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Doctorul sufletelor şi al trupuriior, Sfinte Spiridoane, care pe împăratul Constantin l-ai izbăvit de boala ce avea şi pe copilul femeii celei de atunci l-ai întors spre viaţă, întoarce şi ticălosul nostru suflet cel mort de mulţimea păcatelor ce l-au cuprins din îndemnarea diavolului, şi primeşte spre plată mulţumirea aceasta:

Bucură-te, tămăduirea credinciosului împărat;

Bucură-te, scăparea copilului femeii cel ce era pe moarte;

Bucură-te, că prin tine a fost bucurata mama copilului cel vindecat;

Bucură-te, bucuria maicilor celor iubitoare de fii;

„Bucură-te”, a zis ţie împăratul Constantin;

„Bucură-te”, ţi-a cântat cu lacrimi femeia aceea cu fiul său;

Bucură-te, ale cărui leacuri nu sunt amăgitoare;

Bucură-te, scăparea femeii celei desfrânate care a îndrăznit a se atinge de tine;

Bucură-te, că văzând tu desfrânarea ei, pocăindu-se s-a curăţat;

„Bucură-te”, a strigat ţie desfrânata aceea, dacă a scăpat de păcate;

Bucură-te, tămăduirea trupului meu;

Bucură-te, mântuirea sufletului meu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Nu cerem mai multă îndurare de la tine, părinte, decât ai arătat tuturor acelora care mai înainte de noi au ajuns la ajutorul tău şi, pentru numele tău şi mijlocirea ta, au dobândit de la Împăratul cerului şi al pământului vindecare bolilor, sănătate şi sporire către cele de folos, pentru ca, precum aceia, aşa şi noi dimpreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nu ne da morţii, preafericite, precum pe femeia cea căzută în păcatul desfrânării, măcar că şi decât dansa suntem mai păcătoşi; pentru că noi, fiind cuprinşi de ruşinea faptelor noastre celor ce din tinereţe ne-au cuprins, nu ne vom îndoi a mărturisi păcatele noastre către tine şi a cere ajutorul tău cu graiuri ca acestea:

Bucură-te, mărturia celor ce şi-au mărturisit păcatele către tine şi s-au pocăit;

Bucură-te, mustrarea celor ce cu viclenie tăinuiesc păcatele lor;

Bucură-te, că nu suferi pe cei ce petrec în nelegiuiri;

Bucură-te, că te-ai arătat folositor tare celor ce s-au pocăit;

Bucură-te, că tu ai slobozit limba mândrului diacon ce se oprise, spre smerire;

Bucură-te, că tu ai întors capra de la cel ce o răpise, aducând-o la stăpânul ei;

Bucură-te, că tu mai înainte ai descoperit lucruri neştiute care aveau să fie;

Bucură-te, că mulţi au venit la credinţă, văzând ale tale minuni;

Bucură-te, că şi eu de la tine aştept tămăduire;

Bucură-te, şi-mi fii mijocitor pentru iertarea păcatelor mele;

Bucură-te, că ai bucurat cu minunile tale tot neamul creştinesc;

Bucură-te, astăzi şi pentru mine păcatosul şi mă miluieşte;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea:

O, preabunule şi întru tot lăudăte Părinte Spiridoane, primind acest dar de acum, fii mijlocitor către înduratul Dumnezeu, ca pentru ale tale sfinte rugăciuni şi a Sa iubire de oameni, să ne dăruiască sănătate şi iertare de păcate, ca şi noi cu tine împreună să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Popoarele credincioşilor cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără judecată asupra credinţei noastre, cu umilinţă te lăudăm pe tine, cu cântări ca acestea:

Bucură-te, ierarhul Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, scăparea celor ce năzuiesc către tine;

Bucură-te, îndreptătorul credinţei;

Bucură-te, ajutătorul celor necăjiţi;

Bucură-te, că mintea păgânilor tu o întuneci;

Bucură-te, că şi tu ai lucrat strălucirea credinţei;

Bucură-te, că pe protivnici vitejeşte i-ai gonit;

Bucură-te, cel ce pururea nouă te-ai arătat purtător de biruinţă;

Bucură-te, făclia care luminezi pe cei din întunericul păcatului;

Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi;

Bucură-te, învăţătorul dogmelor creştineşti;

Bucură-te, care cu negrăită dulceaţă îndreptezi pe cei nepricepuţi;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

şi Condacul 1:

Apărătorului credinţei dreptmăritorilor, Cuviosului Părintelui nostru Spiridon, să-i aducem din inimă mărturisiri mulţumitoare, toţi care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţa, şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Spiridoane, mare făcătorule de minuni!

 Acatistul Sfântului Gherman de Dumnezeu purtător şi făcător de minuni din Alaska (13 decembrie / 9 august)

 Sfântul Gherman (1756-1837) a fost un călugăr crescut în duhul isihast al Sfântului Paisie de la Neamţ, ce a ajuns misionar în insulele aleutine, fiind primul sfânt ortodox ce a trăit pe pământ american. La canonizarea sa a contribuit mai ales Părintele Serafim Rose şi frăţia sa, ce poartă acum chiar numele sfântului. Sfântul Gherman este cunoscut şi prin numeroasele minuni şi tămăduiri săvârşite după adormirea sa. Sfintele sale moaşte se află în Alaska pe insula Kodiak, iar o părticică la mănăstirea Ormilia din Grecia.

Condacul 1:

Minunatule făcător de minuni şi preaslăvit Sfânt al lui Hristos, de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, strălucirea Alaskăi şi bucuria întregii Americi, ţie îţi aducem aceste cântări de laudă. Fiind cerescul ocrotitor al pământului nostru şi prea puternic mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, nu înceta să te rogi pentru noi, fiii tăi, care cu râvnă strigăm ţie: Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman, să fii propovăduitor al credinţei Ortodoxe în Lumea Nouă şi întemeietor al monahismului în nordul îndepărtat, şi te-a trimis pe tine precum l-a trimis pe Apostolul Pavel la păgâni, pentru ca lumina Ortodoxiei să strălucească până la capătul pământului. Iar oamenii cei mulţumitori te laudă pe tine ca pe un ceresc ocrotitor cu aceste cântări:

Bucură-te, Părintele nostru Gherman, urmaşul Apostolilor;

Bucură-te, cel care ai luminat pământul american cu lumina adevăratei credinţe;

Bucură-te, cel ce ai dobândit străvechea dragoste de pustie;

Bucură-te, cel ce ai fost salvat de la moarte de Maica Domnului;

Bucură-te, cel ce ai fost crescut din copilărie în pustia Sarovului;

Bucură-te, prea cinstită mlădiţă a Valaamului;

Bucură-te, că ai fost luminat de lumina Taborului;

Bucură-te, cel care ai luminat cu Hristos întunericul nordului;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 2-lea:

Fiind înflăcărat cu dragoste arzătoare pentru Domnul şi dorind să-L slujeşti numai pe El, ţi-ai dăruit tinereţile lui Dumnezeu ca un dar ales şi ţi-ai îndreptat paşii către mănăstirile Sarovului şi ale Valaamului, unde laolaltă cu obştea monahilor ai cântat cu umilinţă: „Iisuse Preadulce, mântuieşte-ne pe noi păcătoşii”. Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din tinereţile tale ai fost împodobit cu înţelepciune duhovnicească, sfinte al lui Dumnezeu, ca să poţi înţelege frumuseţea şi dulceaţa Raiului; astfel cu prea înţeleptul stareţ Nazarie, povăţuitorul Sfântului Serafim de Sarov, ai cercetat înţelepciunea lui Dumnezeu şi căile Domnului. Pentru aceasta, Sfânta Biserică te laudă aşa:

Bucură-te, că l-ai slujit pe stareţul pustnic în pustia Sarovului;

Bucură-te, că precum o albină, ai adunat nectar duhovnicesc de la marele Teodor din Sanaxar;

Bucură-te, cel ce cu prietenul tău Varlaam ai întărit pe fraţii de la Valaam, întăreşte-ne acum şi pe noi;

Bucură-te, că ai cercetat pe pustnicii din depărtări, acum cercetează-ne şi pe noi;

Bucură-te, că tu însuţi ai devenit pustnic la „Câmpia lui Gherman”;

Bucură-te, că prin sfinţenia ta ai fost asemenea ocrotitorului tău Gherman, întemeietorul Valaamului;

Bucură-te, că ai fost cinstit de fraţii de la Valaam pentru blândeţea şi trezvia ta;

Bucură-te, că acum eşti slăvit de întreaga Biserică;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt a luminat pe de Dumnezeu înţelepţitul ierarh al Bisericii Ruse, Gabriel, să trimită propovăduitori ai credinţei ortodoxe pe pământul american, iar tu, Sfinte Părinte Gherman, ai primit această apostolească lucrare. Pentru aceea, toţi oamenii cei luminaţi cu lumina lui Hristos prin ostenelile tale şi cu pilda vieţii tale cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iubind ostenelile vieţii monahale, tu ai arătat, Sfinte Părinte Gherman, şi mare râvnă apostolească în propovăduirea lui Hristos cel răstignit celor ce stăteau în întunericul păgânei necunoştinţe. Amintindu-ne durerile şi ostenelile tale, cu dragoste îţi înălţăm cântare aşa:

Bucură-te, cel ce ai arătat ascultare fără de cârtire Stareţului tău;

Bucură-te, cel ce ai călătorit până la capătul pământului, în lunga ta călătorie de filocalică propovăduire;

Bucură-te, cel a cărui dragoste pentru pământul părintesc nu s-a micşorat;

Bucură-te, cel ce ai ajuns să ai dragoste arzătoare pentru noua ta ţară;

Bucură-te, întâiul trăitor al ascezei contemplative în America;

Bucură-te, oglindire a sfinţilor monahi de la Ladoga din sfânta Rusie;

Bucură-te, cel ce ai adus „Tebaida rusească a Nordului” în America;

Bucură-te, cel ce ai sădit un început de sfinţenie, ca o comoară preţioasă, în Lumea Nouă;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 4-lea:

Nici furtuna înşelătoarelor valuri ale oceanului, nici învolburările marilor râuri, nici pădurile întunecate n-au putut să stingă simţămintele tale, o, Sfinte Gherman, pentru bunăvoinţa Stareţului Nazarie faţă de tine şi ai strigat cu recunoştinţă: „Îmi închipui cu ochii minţii iubita mănăstire a Valaamului şi pururea o văd peste marele ocean”. Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzim bucuria ta apostolică, Sfinte Părinte Gherman: „Am fost răpit în duh: găsindu-mă între vreme bună şi vreme rea, între bucurie şi întristare, între îndestulare şi lipsă, săturare şi înfometare, căldură şi frig, dar în toate necazurile aflu ceva ce mă bucură când aud de râvna cu care fraţii propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu şi trec de la bucurie la vederea duhovnicească”, şi strigăm către tine unele ca acestea:

Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu, insuflă-ne şi nouă râvna ta;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu, dăruieşte bucurie inimilor noastre;

Bucură-te, mijlocitorule pentru toţi cei deznădăjduiţi;

Bucură-te, preadulce mângâietor al sufletelor tulburate;

Bucură-te, cel ce dai tămăduiri prin smerenia ta;

Bucură-te, aspru învăţător al tuturor celor ce se îndepărtează de la Ortodoxie;

Bucură-te, cel care ne îndrumi prin dragostea ta către calea cea dreaptă;

Bucură-te, cel care prin blândeţea ta, dai aripi sufletelor noastre să vadă cele cereşti;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 5-lea:

Cu rugăciunea ta cea dumnezeieşte curgătoare ai făcut bine mirositoare pădurile din insula Pinului şi ai strălucit ca o stea călugărească, sfinte, numind această insulă Noul Valaam, după cum Vechiul Valaam fusese numit Noul Athos, ca să luminezi astfel întregul pământ american cu lumina iubirii tale; iar călugării şi toţi oamenii din toate colţurile lui să strige cu dragoste către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând smerenia ta, părinte al nostru Gherman, toţi s-au minunat cum ai refuzat marea slujbă a preoţiei, urmând pe Sfântul Antonie de la Pecerska, întemeietorul monahismului din Rusia, precum şi el a urmat pe Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului. Astfel, în adânca ta smerenie, întemeietorule al monahismului în vestul îndepărtat, tu ai dorit, după rânduiala Athosului, să fii un simplu călugăr, zicând: „Creştinul este un luptător, care se luptă să treacă printre oştile nevăzuţilor vrăjmaşi către cereasca sa casă”. Pentru aceasta noi îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că prin smerenie ai ajuns la cereasca locuinţă;

Bucură-te, că în soborul sfinţilor cuvioşi ai devenit primul stareţ din America;

Bucură-te, că eşti mare călăuzitor al oştilor călugăreşti în războiul nevăzut;

Bucură-te, că ai numit locul ostenelilor tale ascetice Noul Valaam;

Bucură-te, că ai dăruit moaştele tale mănăstirii proorocite de tine;

Bucură-te, căci cu mare râvnă ai păstrat taina călugăriei;

Bucură-te, cald apărător al fraţilor adunaţi de tine;

Bucură-te, că ne-ai îmbrăcat într-o nouă dorire şi dragoste pentru veacul ce va să vină;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 6-lea:

Pustia nordului slăveşte ostenelile şi minunile tale şi te laudă ca pe o nouă mlădiţă a viei Bisericii din Rusia ce a înmugurit pe pământul american. Cu rugăciunile tale ai înmiresmat mlaştinile şi pădurile din Alaska, urmând pe asceţii cei din vechime şi în liniştea nopţii strigai către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumina Evangheliei a luminat în învăţăturile tale: „Creştinul trebuie să trăiască întru nădejde şi bucurie şi să nu ia aminte la deznădejdea care-l copleşeşte. Pentru aceasta e nevoie de scutul credinţei”. Primind acestea de la tine, cu bucurie strigăm:

Bucură-te, cel ce ai dat tuturor un scut de credinţă vie şi înţeleaptă;

Bucură-te, cel ce ai alungat întunericul păgânătăţii din noi;

Bucură-te, cel ce ai împrăştiat mândria şi deznădejdea prin dumnezeiasca vedere;

Bucură-te, că îi ocroteşti pe toţi cei neputincioşi, ca un adevărat părinte, până în ziua de astăzi;

Bucură-te, că precum un duhovnicesc dascăl ne chemi către rai;

Bucură-te, că numindu-te „umil” ne-ai învăţat smerenia;

Bucură-te, cel ce ne-ai rănit inimile cu bucurie;

Bucură-te, cel ce ne-ai acoperit cu nădejdea ca şi cu un curcubeu;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 7-lea:

Dorind să lumineze un pământ păgân cu lumina cunoaşterii Sale, Domnul a rânduit să semene cu putere seminţele credinţei ortodoxe şi ţi-a poruncit, sfinte părinte, să aperi şi să-i înveţi pe toţi adevărata credinţă. Şi ca un păstor neînfricat ne strigi:„Nu te teme turmă mică; eu sunt cel ce bate clopotele Pascale! Hristos a Înviat!”. Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunat ai stăruit în rugăciune întru cele înalte, Cuvioase Părinte, dar nu i-ai uitat nici pe cei ce trăiau jos pe pământ. Ai avut, mai ales, mare grijă de orfanii fără adăpost, zidind pentru ei un adăpost şi o şcoală, unde i-ai învăţat legea Domnului. De aceea, pentru ostenelile tale primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, apărătorul săracilor şi al celor fără de tată;

Bucură-te, că ai construit o casă orfanilor şi i-ai învăţat frica Domnului;

Bucură-te, că după ce ai cultivat pământul cu mare osteneală, ai adus rod însutit;

Bucură-te, hrănitorul orfanilor cu hrană cerească şi cu hrană pământească;

Bucură-te, că ai dat tuturor să bea din apa cea vie a Evangheliei;

Bucură-te, că înmulţind un mic peste ai mulţumit pe mulţi;

Bucură-te, om al tăcerii, ce nu eşti din lumea aceasta;

Bucură-te, că i-ai învăţat pe toţi să se roage neîncetat şi să iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 8-lea:

O, preaslăvită minune! Domnul, Iubitorul de oameni, dorind să descopere în tine, Sfinte, un izvor de mângâiere pentru poporul Său, ţi-a dăruit darurile înainte-vederii şi al tămăduirii. Iar tu, prin faptele şi cuvintele tale pe mulţi ai adus la dragostea de Dumnezeu; pentru aceea, luminaţi de razele ostenelilor tale, oamenii au strigat către Domnul: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ales al lui Dumnezeu ai fost, sfinte, iar oamenii cei nou luminaţi cu lumina credinţei creştine, au alergat către tine în toate nevoile şi necazurile lor. Iar tu, ca un părinte iubitor de fii, ai mijlocit pentru toţi în rugăciune, dăruind tămăduiri şi mângâind pe toţi cei ce alergau la tine pentru ajutor; pentru aceea fiii tăi duhovniceşti te slăvesc aşa:

Bucură-te, liman liniştit pentru sufletele zdruncinate de furtuni;

Bucură-te, doctorul nostru cel plin de har şi grabnic ajutător;

Bucură-te, că precum Sfântul Nil, prima biserică din insula Pinului ai închinat-o Întâmpinării Domnului;

Bucură-te, că aprinzând tu lumânări pentru acest praznic, Domnul a dat ajutor miraculos în timpul unei ciume;

Bucură-te, cel ce-i aperi pe cei pribegi de duşmanii văzuţi şi de cei nevăzuţi;

Bucură-te, că în vremea furtunilor duhovniceşti ai fost la fel de răbdător precum „Stânca Monahului”;

Bucură-te, că te-ai numit pe tine „doctor” pentru noul tău popor;

Bucură-te, iubitorule Avva care ai văzut viitorul ca şi cum ar fi prezentul;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 9-lea:

Împreună vorbitor cu cetele îngereşti ai fost, fericite părinte Gherman, şi tu însuţi ai dat mărturie despre cum îngerii erau cu tine în sălbăticie, sfinţind apele la praznicul Botezului Domnului şi cum cu bucurie ai cântat cu ei. Auzind acestea, cei născuţi pământenii s-au minunat, strigând împreună: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Marii ritori nu pot număra minunile pe care le-ai arătat poporului, când ai liniştit valurile mării şi un foc din pădure, prin rugăciunile tale. Iar când a fost o mare revărsare de ape, prin rugăciunile tale ai oprit marea la icoana Maicii Domnului, spunând: „Apa nu va trece de acest loc”. Pentru aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te, că în chip minunat linişteşti apele;

Bucură-te, preaslăvit izbăvitor de focul din pădure;

Bucură-te, cel care l-ai ascultat pe Sfântul Inochentie când te-a strigat de pe mare;

Bucură-te, cel ce ai chemat în mod tainic pe sfântul noul mucenic Tihon Patriarhul în America;

Bucură-te, cârmaci al celor ce plutesc pe mare;

Bucură-te, cel ce ce ai îmblânzit urşi sălbatici cu blândeţea ta;

Bucură-te, cel ce ai schimbat mânia oamenilor răi cu blândeţea ta;

Bucură-te, cel ce ai trimis din ceruri o mireasmă minunată celor ce te-au chemat;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 10-lea:

Slăvim mântuitoarea şi cinstita ta adormire, căci ai ştiut dinainte ziua şi ceasul fericitei tale înălţări de pe pământ la cer. Preaslăvită a fost şi îngroparea ta, căci, după patruzeci de zile de mare învolburată, proorocia ta despre aceasta s-a împlinit. Ucenicul tău Gherasim, simţind o mireasmă minunată şi văzând Lumina cea necreată ce te înconjura în ceasul adormirii, a cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nesurpat eşti prin viaţa ta, părinte, pentru obştile de călugări; iar la adormirea ta ai arătat o preaslăvită minune: trupul tău a stat în biserică fără să se strice, pentru multe zile. Oamenii, văzând la adormirea ta un stâlp de foc înălţându-se la cer, au strigat ţie acestea:

Bucură-te, că ne-ai încredinţat prin cinstitul tău sfârşit de sfinţenia ta;

Bucură-te, că înălţându-te la cer calea ţi-a fost arătată printr-un stâlp de foc;

Bucură-te, că ne-ai lăsat moştenire sfintele tale moaşte;

Bucură-te, că la racla moaştelor tale şchiopii se tămăduiesc şi aud glasul tău din mormânt;

Bucură-te, că vindeci neputinţele cu pământ de la mormântul tău;

Bucură-te, că ne-ai dat un izvor de apă sfântă şi tămăduitoare;

Bucură-te, că ai venit la Stareţul Gherasim chemându-l să trăiască pe insula Pinului;

Bucură-te, că te afli în liniştea insulei Pinului ca unul ce eşti viu în chip tainic;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 11-lea:

Cântări neîncetate ai înălţat către Sfânta Treime în pustia din mijlocul naturii sălbatice, Părinte Sfinte, şi ai vegheat în duh asupra obştii de sfinţi plăcuţi ai lui Dumnezeu semănaţi şi ocrotiţi de tine pe pământul american, cântând cu cetele îngereşti: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminător ai fost, împrăştiind lumina către viitorii monahi, împreună sfinţi ostaşi cu tine în îndepărtata Americă, ce mai înainte erau străini de adevărata Ortodoxie, sfinte Părintele nostru Gherman, apărându-ne de atacuri şi mjlocind pentru noi, ziceai: „Nu suntem zguduiţi numai de valurile mării, ci noi suferim şi călătorim prin mijlocul acestei lumi amăgitoare şi învolburate, făcându-ne drum spre casa noastră cea cerească”; pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, credincios împreună-luptător cu Ioasaf, primul ierarh al ruşilor din America;

Bucură-te, cel ce ai fost martor al râvnei până la moarte al lui Iuvenalie;

Bucură-te, că l-ai cinstit pe Petru Aleutul ca fiind un Nou Mucenic;

Bucură-te, cel ce l-ai învăţat pe ucenicul tău Serghie să fie vorbitor cu îngerii;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai văzut arhieria Sfântului Inochentie, ierarhul întâistătător al Rusiei;

Bucură-te, cel ce printr-o cale tainică l-ai chemat pe monahul Gherasim să reînoiască Noul Valaam;

Bucură-te, că l-ai păzit pe preotul Adrian de închisoare în Rusia;

Bucură-te, cel ce i-ai insuflat Sfântului Ioan să lucreze la canonizarea ta;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 12-lea:

Văzând harul şi marea ta îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ne rugăm ţie, sfinte Părinte: roagă fierbinte pe Domnul să păzească Sfânta Sa Biserică de duhul acestei lumi care surpă prin necredinţă sufletele fiilor ei, întunecând bucuria vieţii dăruită de Dumnezeu pentru întemeierea cetăţii lui Dumnezeu, pentru ca ei să se înalţe de pe pământ la cer, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând proslăvirea ta, te fericim Sfinte, ca unul ce eşti preaputernic şi stai înaintea Scării Dumnezeiescului Urcuş de pe pământ la cer. Ca unul ce ai dobândit Duhul cel Sfânt şi ai luminat pământul nostru, auzi-ne pe noi cei ce de jos, ce-ţi strigăm ţie acestea:

Bucură-te, că ai dobândit rugăciunea curată prin căldura inimii;

Bucură-te, că ai fost învăluit de sfânta lumină;

Bucură-te, că ai vărsat multe lacrimi din inimă;

Bucură-te, că ai dobândit tăcerea şi liniştea cugetului;

Bucură-te, că ţi-ai curăţit mintea pentru contemplarea tainelor cereşti;

Bucură-te, sfântă şi străină luminare;

Bucură-te, inimă luminată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că ai gustat desăvârşirea şi ne chemi şi pe noi spre ea;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 13-lea:

O, preaslăvite Sfânt al lui Dumnezeu, Sfinte şi de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, primeşte această mică rugăciune a noastră făcută întru cinstirea ta. Stând înaintea tronului Atotputernicului Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru noi, smeriţii tăi fii, ce am auzit glasul tău, strigând către noi: „De azi înainte, din acest ceas, din această clipă, să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate şi să împlinim sfânta Sa voie”. Aliluia! (acest Condacul se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman… Şi Condacul 1: Minunatule făcător de minuni şi preaslăvit Sfânt al lui Hristos….

Rugăciune către Sfântul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Gherman din Alaska:

O preaminunate plăcut al lui Dumnezeu, părintele nostru Gherman! Tu bine ai lucrat pe meleaguri cu natură neprielnică şi slujind lui Dumnezeu ai fost credincios în puţine lucruri, după cuvântul Domnului care spune: Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Şi acum ai fost pus ocrotitor ceresc, precum un înger păzitor, peste îndepărtatele pământuri apusene ale Alaskăi şi Americii şi eşti ocrotitorul tuturor creştinilor ortodocşi din pământurile nou luminate de credinţa Ortodoxă. Roagă-te cu osârdie pentru obştea monahilor, pentru toţi creştinii ortodocşi şi pentru toţi cei ce suferă şi sunt osteniţi în valea deşertăciunii lumeşti. Păstrează Biserica luptătoare de pe pământ întru puritatea Ortodoxiei şi apără pe toţi oamenii cei binevoitori de puterile întunecate ale vrăjmaşului. Umple inimile noastre cu setea pentru dreapta credinţă şi pentru evlavie, cu duh de pace şi dragoste şi cu blândeţea şi smerenia Domnului Iisus Hristos. Dăruieşte mângâiere celor necăjiţi şi cerească hrană celor ce flămânzesc după dreptatea cea duhovnicească. Dobândind cererea noastră, fie să primim răspuns bun la ziua Înfricoşătoarei Judecăţi şi cu toţi sfinţii să cântăm de Viaţă-Dătătoarei Treimi, Tatălui celui necuprins, Adevăratului şi Unuia Născut Fiului Său şi Sfântului Duh, Mângâietorul, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Elefterie – Sfânt Mucenic (15 decembrie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Troparul Sfântului:

Şi părtaş obiceiurilor şi următor scaunelor Apostolilor fiind, lucrare ai aflat – de Dumnezeu insuflate – spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţa răbdând până la moarte, Sfinţite Mucenice Elefterie, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemnător al purtătorilor de chinuri, toţi pe tine te cinstim şi te rugăm: „Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi îi eliberează, rugându-te lui Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!”!

Icosul 1:

Văzându-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumusetea arhiereilor şi podoaba purtătorilor de nevoinţe, mare apărător al Bisericii lui Hristos şi al adevărurilor credinţei, ne-am adunat astăzi în Sfântă biserica ta, ca, după cuviinţă, să te lăudăm, zicând:

Bucură-te, păstorul neînfricat al turmei lui Hristos;

Bucură-te, luminător nespus al dreptei credinţe;

Bucură-te, putere şi întărire a creştinilor;

Bucură-te, cel insuflat de Duhul Sfânt;

Bucură-te, pierzător al celor fără de lege;

Bucură-te, cel ce pe mulţi i-ai adus la închinarea către Dumnezeu, Cel în Treime slăvit;

Bucură-te, grai al dumnezeieştilor cuvinte;

Bucură-te, alăută cerească;

Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;

Bucură-te, dar dat nouă de către Dumnezeu;

Bucură-te, chip al preoţiei celei adevărate;

Bucură-te, apostol al dreptei credinţe;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 2-lea:

Auzit-am, Sfinte Elefterie, chinurile ce le-ai îndurat pentru mărturisirea lui Hristos în lume, şi mă minunez de tăria ce ai arătat-o întru ele. Dar cunoscând că ţi-a fost dat ţie de sus, se cuvine să-I cântăm lui Dumnezeu, împreună, cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Auzind Adrian împăratul de minunile pe care tu le făceai, şi cum multe oi adunai în staulul lui Hristos, voind să te întoarcă de la dreapta credinţă, a poruncit să fii adus în faţa lui. Dar tu l-ai întâmpinat cu neînfricată tărie, mărturisind cum se cuvine pe Hristos cel nemuritor şi Stăpân a toate. El, însă, mâniindu-se foarte de purtarea ta, te-a dat pe tine pradă multor chinuri, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, cel ce ai fost întins pe un pat de aramă înroşit în foc;

Bucură-te, că apoi ai fost aşezat pe un grătar încins;

Bucură-te, cel ce într-un vas fierbinte ai fost aruncat;

Bucură-te, cel ce în chinurile tale într-una te rugai lui Hristos;

Bucură-te, cel ce în ele ai primit dar de nevatamare;

Bucură-te, cel ce din toate aceste nevointe teafăr ai ieşit;

Bucură-te, înfricoşată vedere a îngerilor;

Bucură-te, tare nevoitor în chinuri;

Bucură-te, trup sfinţit în chinurile muceniciei;

Bucură-te, că prin ele te-ai făcut plăcut lui Hristos, Mântuitorul tău şi al nostru al tuturor;

Bucură-te, rugător către Dumnezeu pentru turma Lui;

Bucură-te, al nostru neadormit păzitor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 3-lea:

Lui Hristos I-ai adus, Părinte turme de credincioşi, ca un păstor plin de zel. Iar Sfânta ta maică, vazând trupul tău sfinţit întru mucenicie, căzut la pământ, şi voind a-l săruta, de sabia călăului a fost ucisă. Acum cântarea fiului alături de cea a maicii sale se înalţă întru miros de bună mireasma duhovnicească către tronul slavei, întru plăcută rostire: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Arhanghelii cu îngerii se minunează, Părinte, de credinţa ta cea mare. Apostolii cu proorocii văd în tine şi în Sfânta ta maică – Antimea – pecetea apostoliei lor. Creştinii laolaltă spre tine îţi îndreaptă nădejdile lor glăsuind:

Bucură-te, cel ce încă de pe pământ ai fost înger în trup;

Bucură-te, cel ce acum locuieşti cu îngerii;

Bucură-te, cel ce de la maica ta ai supt învăţătura Apostolilor;

Bucură-te, cel ce ai supus împărăţia demonilor;

Bucură-te, cel ce pus fiind intr-un cazan cu fierbinte amestecătură, focul ai stins;

Bucură-te, cel ce legat fiind de un car şi tras de cai sălbatici, de îngeri ai fost slobozit;

Bucură-te, cel ce pe Coremon eparhul pentru Hristos l-ai câştigat;

Bucură-te, cel ce de Duhul Sfânt fiind purtat, în munţi te-ai sălăşluit, după ce de la chinuri nevătămat ai scăpat;

Bucură-te, cel ce pe fiarele sălbatice cu dumnezeieşti cuvinte la ascultare le-ai adus;

Bucură-te, cel ce faci minuni de tămăduiri;

Bucură-te, că prin rugăciunile tale din nevoi pe multi îi eliberezi;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor scârbiţi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 4-lea:

Eresul prin cuvintele tale înfruntându-l, Sfinte Elefterie, cu pătimirea ta pe urzitorul minciunii l-ai omorât şi cu puterea Celui de sus punându-l sub picioarele tale, ai ridicat împotriva lui pentru noi, cei ce cădem la a ta mijlocire, semne de biruinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca unul ce porţi numele dumnezeieştii eliberări, sfinte, bărbăteşte ai învăţat dreapta credinţă, fiind nouă pilduitor în toate, iar poveţile tale urmându-le, ne faci să dobândim ale tale binefaceri, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, că prin rugăciunile tale ne faci părtaşi Harului dumnezeiesc;

Bucură-te, eliberarea noastră de sursele cele viclene;

Bucură-te, slobozire de asuprirea demonilor;

Bucură-te, ridicare spre cele de sus;

Bucură-te, tămăduitor al rănilor trupeşti şi sufleteşti;

Bucură-te, izvoritor de mirul învăţăturii;

Bucură-te, necurmată rugăciune către Dumnezeu;

Bucură-te, aducător de pace şi de linişte în căminurile cele bântuite de duhuri rele;

Bucură-te, căruţă încărcată de darurile duhovniceşti;

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;

Bucură-te, izbăvire a celor robiţi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 5-lea:

Cu ploile darurilor tale adapă-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine cu credinţă, Sfinte Mucenice Elefterie, şi săvârşim pomenirea ta cu dragoste, doxologie aducând împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cu adevărat locuieşti în lumina cea neînserată, făcându-te lumina mai strălucitoare decât soarele. Iar cei ce se apropie acum cu rugăciunea către tine, se simt ei înşişi luminaţi de strălucirile cele înalte şi întru evlavie prea luminată îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, trup mucenicit;

Bucură-te, locaş al Duhului Sfânt;

Bucură-te, smerenie prea înaltă;

Bucură-te, podoaba cerului;

Bucură-te, lauda Iliricului;

Bucură-te, trâmbiţa adevărului;

Bucură-te, izvor de sfinţenie;

Bucură-te, sabie a Duhului Sfânt;

Bucură-te, propovăduitor al Sfintei Treimi;

Bucură-te, că în toată viaţa numai frumuseţea lui Dumnezeu căutai;

Bucură-te, că nu te-a spăimântat fierbânţeala pornirii fiarelor sălbatice;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 6-lea:

Din lumina pătimirii tale ai înflorit ca un pom frumos, podoaba mucenicilor. Iar acum te arăţi nouă floare a Raiului, trimiţând pe pământ dumnezeiască bună mirosire, pe care noi o înălţăm Celui Preaînalt, cântând cu tine: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Făcându-te gură a lui Dumnezeu pentru a răpi din gura vrăjmaşului pe credincioşii cel cu cuget isteţ, i-ai arătat pe aceştia moştenitori ai darului Celui de sus. Iar ei întru izbăvirea lor cântare ca aceasta îţi aduc ţie:

Bucură-te, scuturător al lanţurilor satanei;

Bucură-te, surpător al eresurilor;

Bucură-te, libertate prea fericită;

Bucură-te, dătător al darului cel dumnezeiesc;

Bucură-te, îndrumător spre cele de sus;

Bucură-te, pierzător al demonilor;

Bucură-te, învăţător al înfrânării;

Bucură-te, vasul luminii;

Bucură-te, pârghie a izbăvirii;

Bucură-te, punte spre Ierusalimul ceresc;

Bucură-te, că altceva nu ştiu să grăiesc decât: bucură-te!;

Bucură-te, stea a vieţii celei duhovniceşti;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 7-lea:

Minune dumnezeiască te-ai arătat, fericite, celor ce aleargă la biserica ta, de Dumnezeu purtătorule; căci de multe feluri de întristări şi de asupriri i-ai scăpat pe cei ce – după Dumnezeu – spre tine au năzuit cu credinţă, rostind cu buze de tină: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca cel ce ai îndrazneală către Hristos, Sfinte Elefterie, căci turma Lui o păzeşti de lupii văzuţi şi nevăzuţi, şi nu te întorci de către cei ce scapă sub acoperământul sfinţeniei tale, dă-mi mână de ajutor şi mie celui învăluit de păcate, spre a te cinsti cu acestea:

Bucură-te, Elefterie, prea lăudate;

Bucură-te, cârmuitorule prea bune;

Bucură-te, floarea cea aleasă a ogorului duhovnicesc;

Bucură-te, ierarhul Domnului;

Bucură-te, slujitor lui Dumnezeu cu Arhanghelii;

Bucură-te, că pe cei ce se roagă ţie îi bucuri cu cele de sus;

Bucură-te, faţă prea luminoasă a sfinţeniei;

Bucură-te, risipitor de furtuni;

Bucură-te, polată a darurilor cereşti;

Bucură-te, curăţitor al sufletelor pioase;

Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 8-lea:

Uitându-te la viaţa cea statornică, prealăudate, cu adevărat te-ai răstignit lumii, şi ca aurul curăţit prin foc, aşa te-ai curăţit şi tu prin chinurile pătimirilor tale, pentru a rosti apoi întru desăvârşită sfinţenie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

De împresurările demonilor izbăveşti pe oameni, sfinte, cu rugăciunile tale, şi de asuprirea cea amară îi scapi pe toţi cu alergarea ta către izvorul bucuriei, pentru a-i adapa din belşug, ca întru mulţumită să-ţi cânte ţie:

Bucură-te, Elefterie;

Bucură-te, preasfinţite;

Bucură-te, preafericite;

Bucură-te, îndreptarea celor rătăciţi;

Bucură-te, izbăvitorul celor întristaţi;

Bucură-te, ruşinarea demonilor;

Bucură-te, că prin tine dobândim uşurarea;

Bucură-te, slujitor al Harului;

Bucură-te, cel ce îneci duhurile viclene în marea cea de foc;

Bucură-te, că legi gura celor ce uneltesc rele;

Bucură-te, că dai putere celor osteniţi;

Bucură-te, că îmblinzeşti sfătuirea cea rea;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 9-lea:

Nu pricep de unde voi începe a-ţi aduce lauda, preasfinte; ce cântare îţi voi cânta sau cu ce cununi te voi încununa? Că de-mi voi aduce aminte de pătimirile tale, mă cutremur; iar de vorbirea cu fiarele sălbatice mă minunez. De aceea împreună să slăvim puterea Celui Preaînalt, cea vădită lumii prin tine, cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cu sângele tău cel curs pentru dragostea lui Hristos spală şi întinăciunea păcatelor mele şi cu mulţimea minunilor schimbă cugetele celor ce pândesc sufletul meu întru răutate, ca întru linişte şi deplină desfătare a slavei celei de sus să mă indrept către tine zicând:

Bucură-te, cel ce alungi nelegiuirea;

Bucură-te, pământ roditor de dreptate;

Bucură-te, mărgăritarul Domnului;

Bucură-te, strajă împotriva relelor uneltiri;

Bucură-te, povăţuitor, de Dumnezeu înţelepţit, al poporului;

Bucură-te, rază de bucurie;

Bucură-te, lumină a sfintei măriri;

Bucură-te, gând de întărire al celor scârbiţi;

Bucură-te, dar ceresc biruitor al săgeţilor vicleanului;

Bucură-te, mare apărător al celor ce cheamă numele tău într-ajutor;

Bucură-te, al săracilor miluitor;

Bucură-te, al văduvelor sprijinitor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 10-lea:

Numele tău mai mult decit oricare dintre sfinţi s-a facut nouă mângâiere, Preafericite Sfinte Elefterie, căci el însuşi ne vorbeşte de la sine de eliberarea noastră din nevoi; iar aflarea de bunătăţi întru pomenirea lui ne îndeamnă a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Obosiţi de valurile cele rele ce vin asupra noastră şi neputându-ne lupta cu ele fără ajutorul tău, preafericite, neavând pocăinţă deplină pentru păcatele noastre cele multe, cădem cu tine la milostivirea lui Dumnezeu şi te rugăm să ne izbăveşti de-a pururea cu rugăciunile tale către Domnul. Şi aşa întăriţi întru dragostea cea către Ziditorul nostru să lăudăm isprăvile tale, zicând:

Bucură-te, zid de scăpare;

Bucură-te, turn de ocrotire;

Bucură-te, pavăză prea tare;

Bucură-te, coiful mântuirii;

Bucură-te, ajutător neobosit;

Bucură-te, mucenice, prea folositorule;

Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;

Bucură-te, suliţă a puterii Celui de sus;

Bucură-te, muntele de biruinţă a credinţei în Hristos;

Bucură-te, cetate păzitoare a dreptăţii dumnezeieşti;

Bucură-te, scară conducătoare spre cer a celor smeriţi;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 11-lea:

Tu eşti Păstorul cel mare, sfinte, al turmei lui Hristos, pe care ducând-o la păşunea cea duhovnicească o adapi din izvorul Raiului, ca întru desfătarea vederilor celor prea înalte să laude pe Dumnezeu, zicând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca un luceafăr ai strălucit în ţinutul Iliricului, întunericul înşelăciunii gonind şi săvârşind pururea tămăduiri; prin tine Dumnezeu S-a preamărit, pentru care auzi de la noi acum acestea:

Bucură-te, prin care Biserica s-a întărit;

Bucură-te, prin care capiştile idoleşti s-au prăbuşit;

Bucură-te, cel ce vrăjile le-ai spulberat;

Bucură-te, cel ce credinţa lui Hristos luminată ai sădit;

Bucură-te, cel ce prin propovăduirea ta lumea s-a mântuit;

Bucură-te, cel ce cu preţul vieţii pe Hristos ai mărturisit;

Bucură-te, cel ce în ceruri vorbeşti acum cu îngerii;

Bucură-te, cel ce vezi pururea faţa lui Dumnezeu;

Bucură-te, că vrei cu fericirea ta să ne fericeşti şi pe noi;

Bucură-te, ajutătorul celor osteniţi;

Bucură-te, cel ce glasuieşti lui Dumnezeu dintru sfinţenia ta;

Bucură-te, strajă neadormită a tuturor creştinilor;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 12-lea:

Propovăduitor al dreptei credinţe fiind şi lucrător cu dar deplin în via Domnului, te-ai mărturisit pe tine slugă bună şi credincioasă. De aceea, chemat acum la dreapta Părintelui Ceresc, ne ajuţi a-L slăvi împreună cum se cuvine, cu cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cânţi acum în ceruri – ca mai înainte cu oamenii – veselindu-te, fericite, cântarea cea întreit Sfântă lui Dumnezeu, pe Care roagă-L pentru cei ce te cinstesc pe tine cu acestea:

Bucură-te, locuitor al cerului;

Bucură-te, luminător al celor de pe pământ;

Bucură-te, sprijinitor al celor împovăraţi;

Bucură-te, fierbinte mijlocitor către Dumnezeu;

Bucură-te, văzător al slavei cereşti;

Bucură-te, izvor de mângâiere;

Bucură-te, toiag înfrunzit al bunelor nădejdi;

Bucură-te, liniştea sufletelor bântuite de duhuri rele;

Bucură-te, sporul muncii cinstite;

Bucură-te, mustrător al bogaţilor nemiloşi;

Bucură-te, cel ce nu te întorci de la nevoile pământenilor;

Bucură-te, tămăduitor al rănilor sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

Condacul al 13-lea (de trei ori):

O, Preasfinte Elefterie, căpetenia sfinţilor mucenici, primeşte de la noi aceste laude ce din tot sufletul le aducem ţie în Sfântă biserica ta, şi căzând către tine cu umilinţă, nădăjduim să te rogi lui Dumnezeu pururea pentru noi, cei ce cântăm: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Văzându-te pe tine, Sfinte Mucenice Elefterie, frumusetea arhiereilor şi podoaba purtătorilor de nevoinţe, mare apărător al Bisericii lui Hristos şi al adevărurilor credinţei, ne-am adunat astăzi în Sfântă biserica ta, ca, după cuviinţă, să te lăudăm, zicând:

Bucură-te, păstorul neînfricat al turmei lui Hristos;

Bucură-te, luminător nespus al dreptei credinţe;

Bucură-te, putere şi întărire a creştinilor;

Bucură-te, cel insuflat de Duhul Sfânt;

Bucură-te, pierzător al celor fără de lege;

Bucură-te, cel ce pe mulţi i-ai adus la închinarea către Dumnezeu, Cel în Treime slăvit;

Bucură-te, grai al dumnezeieştilor cuvinte;

Bucură-te, alăută cerească;

Bucură-te, bună mireasmă a creştinătăţii;

Bucură-te, dar dat nouă de către Dumnezeu;

Bucură-te, chip al preoţiei celei adevărate;

Bucură-te, apostol al dreptei credinţe;

Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!

şi Condacul 1:

Ca pe o podoabă a preoţilor şi îndemnător al purtătorilor de chinuri, toţi pe tine te cinstim şi te rugăm: „Sfinte Mucenice Elefterie, pe cei ce prăznuiesc cu dragoste pomenirea ta, din multe feluri de nevoi îi eliberează, rugându-te lui Dumnezeu neîncetat pentru noi toţi care-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Mucenice Elefterie, mare făcător de minuni!”!

17 decembrie

Acatistul Sfântului Prooroc Daniil

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Vas ales al lui Dumnezeu, şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru acesta, ca pe un iconom al tainelor dumnezeieşti şi organ al Duhului Sfânt te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

Icosul 1:

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;

Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;

Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;

Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;

Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;

Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;

Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;

Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;

Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;

Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;

Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 2-lea:

Frumos la chip şi iscusit în toată înţelepciunea, cunoscător a toată şti-inţa, cu adâncă putere de pătrundere şi plin de râvnă ai fost ales să slujeşti în palatul regelui Babilonului, împreună cu cei trei tineri Anania, Azaria şi Misail. Iar tu, ca şi aceştia, păzindu-ţi curăţia vieţii şi credinţei, slujeai din toată inima Domnului, Căruia Îi aduceai neîncetată cântare: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Frumuseţea izvorâtă din dragostea de Dumnezeu a strălucit pe faţa ta şi a Sfinţilor trei tineri, Sfinte Proorocule Daniel, când cu postul de suflet hrănitor aţi covârşit pe tinerii ce mâncau la masa regelui. Căci după zece zile arătând mai frumoşi şi mai graşi la trup decât aceştia, căpetenia famenilor v-a îngăduit să vă păziţi în legea cea binecuvântată:

Bucură-te, floare a postirii şi rugăciunii curate;

Bucură-te, vitejească lepădare de sine pentru slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, neclintită credincioşie în Cuvântul Lui;

Bucură-te, închinare, zbor al inimii către cer;

Bucură-te, inimă invăpăiată de dumnezeiescul dor;

Bucură-te, cunună neveştejită;

Bucură-te, că alegând calea cea strâmtă, te-ai îmbrăcat cu putere de Sus;

Bucură-te, desfătare de duhovniceasca hrană;

Bucură-te, împlinire a voii dumnezeieşti;

Bucură-te, biruinţă asupra poftei şi întinăciunii;

Bucură-te, dezlegare de robia lor cea cumplită;

Bucură-te, tărie a credinţei şi nădejdii celei după Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 3-lea:

Binecuvântarea lui Dumnezeu s-a revărsat asupra ta şi a celor trei ţineri, căci El v-a dat ştiinţă şi pricepere în orice scriere, precum şi belşug de înţelepciune, iar tu, Sfinte Proorocule Daniel, puteai tâlcui vedeniile şi visele în lumina Duhului Sfânt, întru Care îngereşte cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pe nimeni n-a aflat mai înţelepţi regele ca pe tine şi pe Anania, Azaria şi Misail. În toate întrebările asupra cărora el cerea dezlegare, când era vorba de înţelepciune şi pricepere, vă găsea de zece ori mai isteţi decât magii şi prezicătorii din tot regatul:

Bucură-te, cuget îngrădit cu puterea Duhului;

Bucură-te, pajişte înflorită a înţelepciunii;

Bucură-te, vistierie dumnezeiască;

Bucură-te, înălţime a cunoştinţei de Dumnezeu;

Bucură-te, adânc al smereniei;

Bucură-te, izvor de har pururea curgător;

Bucură-te, covârşire a înţelepciunii omeneşti;

Bucură-te, ruşinare a falsei înţelepciuni vrăjitoreşti;

Bucură-te, cuvânt deopotrivă strălucitor cu viaţa minunată;

Bucură-te, grabnic ajutor întru îndreptarea vieţilor;

Bucură-te, pârghie a înţelepciunii ce surpi rătăcirea;

Bucură-te, călăuză duhovnicească în labirintul patimilor;

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 4-lea:

Un vis a tulburat duhul regelui Nabucodonsor, încât a poruncit să se piardă toţi înţelepţii de nu îi vor spune visul împreună cu tâlcuirea lui. Ca nişte peşti fără de glas au rămas toţi tâlcuitorii de semne şi vrăjitorii păgâni, numai tu, Sfinte Proorocule Daniel, ai cerut cu îndrăzneală vreme să descoperi taina. Iar dând de ştire prietenilor tăi Anania, Azaria şi Misail, aţi rugat fierbinte milostivirea lui Dumnezeu şi împreună aţi cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Atunci ţi s-a descoperit, Sfinte, taina, într-o vedenie de noapte şi ai binecuvântat pe Cel Atotputernic. Munte înţelegător ai văzut pe Prea-curata, Pururea Fecioara din care S-a tăiat, nu de mână, Piatra din capul unghiului, Hristos Dumnezeu. Şi iată piatra a zdrobit chipul cu capul de aur, pieptul şi braţele de argint, pântecele şi coapsele de aramă, picioarele o parte de fier şi alta de lut, chip al înşelăciunii ascunse în curgerea vremelniciei. Iar Piatra ce s-a făcut munte înalt şi a umplut pământul, ai arătat-o lămurit drept Venirea Împărăţiei lui Dumnezeu:

Bucură-te, vestitor al Întrupării lui Hristos;

Bucură-te, că ai însemnat mai dinainte naşterea lui Dumnezeu din Fecioară;

Bucură-te, zugrav prin cuvânt al dumnezeieştilor taine;

Bucură-te, far ce descoperi gândurile inimii;

Bucură-te, piatră a cunoştinţei de Dumnezeu;

Bucură-te, vedere a celor mai presus de cuvânt;

Bucură-te, condei al Duhului ce scrie iscusit;

Bucură-te, spic ce rodeşti Bisericii pâinea cea cerească;

Bucură-te, fiu şi moştenitor al Împărăţiei;

Bucură-te, frumuseţe a dreptei cinstiri de Dumnezeu;

Bucură-te, strugure copt ce izvorăşti vin de nemurire;

Bucură-te, povăţuitorule în cele de taină;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 5-lea:

Căzând cu faţa la pământ, împăratul s-a închinat înaintea ta, Sfinte Proorocule Daniel şi a mărturisit că Dumnezeul tău este Dumnezeul dumnezeilor şi Stăpânul regilor, Descoperitorul tainelor, Cel Căruia se cuvine a cânta întreit sfânta cântare: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Chipului de aur făcut mai apoi de rege nu te-ai închinat nici tu, nici cei trei tineri care, pârâţi fiind, au fost aruncaţi în foc pentru mărturisirea dreptei credinţe. Dar văpaia în rouă s-a prefăcut prin venirea Celui asemeni Fiului lui Dumnezeu, de a Cărui vedere te-ai bucurat cu duhul, slăvindu-L şi binecuvântându-L:

Bucură-te, mărturisitorule preacinstite;

Bucură-te, îndreptătorule al credinţei;

Bucură-te, icoană insuflată;

Bucură-te, cârmaci iscusit al puterilor sufletului;

Bucură-te, că ne călăuzeşti la limanul pocăinţei;

Bucură-te, pahar al înţelepciunii şi dragostei de Dumnezeu;

Bucură-te, că din el ne dăruieşti şi nouă celor însetaţi;

Bucură-te, rug aprins de harul Dumnezeiesc;

Bucură-te, că venirea lui Hristos a stins văpaia păcatului cu roua Veşniciei;

Bucură-te, risipire a deşartei slave a lumii;

Bucură-te, ramură de măslin purtată de porumbiţa Duhului;

Bucură-te, rugătorule pentru izbăvirea din cuptorul ispitelor;

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 6-lea:

I-ai proorocit, Sfinte Daniel, lui Nabucodonsor alungarea dintre oameni, locuirea între fiarele câmpului şi asemănarea cu ele vreme de şapte ani până va cunoaşte că Cel Preaînalt are stăpânirea asupra împărăţiilor. Iar regele, neascultând de a-şi răscumpăra păcatele prin fapte de dreptate şi milostenie, proorocia s-a împlinit întocmai. După acest răstimp, mintea i-a venit din nou şi a suit iarăşi la ocârmuire, aducând Domnului binecuvântare, laudă şi preamărire şi cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Regele Baltazar a necinstit sfintele vase luate din templul Ierusalimului şi a preamărit idolii nesimţitori. Atunci i s-au arătat degetele unei mâini de om, care scria în faţa sfeşnicului, pe peretele palatului. Tulburat cu duhul, şi cum nici unul din înţelepţii săi nu putea citi scrisul, nici să-i facă cunoscut înţelesul, te-a întrebat pe tine. Iar tu i-ai proorocit grabnicul sfârşit al lui şi al regatului, pentru trufia inimii, măcar că ştia cele săvârşite de Dumnezeu cu tatăl său Nabucodonsor:

Bucură-te, certarea celor care se încred cu trufie în propriile lor puteri;

Bucură-te, lanţ de aur al ascultării de Dumnezeu;

Bucură-te, că ne întinzi veşmântul smereniei;

Bucură-te, îndrăzneală proorocească;

Bucură-te, chemare spre dreptate şi milostivire;

Bucură-te, ieşire la lumină din împietrirea duhului;

Bucură-te, ridicare a privirii la cer, cu darul Domnului;

Bucură-te, că ţi-ai făcut mintea casă a nepătimirii;

Bucură-te, binecuvântare a îndelungii răbdări dumnezeieşti;

Bucură-te, ploaie tămăduitoare a rugăciunii curate;

Bucură-te, sabie în mâna Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 7-lea:

In vremea lui Darius mezul, la sfatul dregătorilor pizmaşi, nebună poruncă s-a dat ca oricine s-ar ruga vreme de treizeci de zile altui dumnezeu sau om în afară de rege să fie aruncat în groapa cu lei. Dar tu, Sfinte Proorocule, în faţa ferestrei deschise înspre Ierusalim, în fiecare zi îngenuncheai de trei ori, te rugai şi lăudai pe Dumnezeu ca şi mai înainte, neîncetat cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Găsind bun prilej, dregătorii l-au silit pe Darius, măcar că nu voia să te piardă pe tine, Sfinte, şi ai fost aruncat în groapa cu lei, pe care regele a pecetluit-o, însuşi nădăjduind că Dumnezeul Căruia i Te închinai şi îi slujeai Te va scăpa. Iar dimineaţa a alergat la groapă şi te-a găsit nevătămat, căci Îngerul Domnului astupase gurile leilor. Atunci regele, bucurându-se, a mărturisit în scris la toate popoarele atotputernicia şi veşnica slavă a Dumnezeului Celui viu, în cer şi pe pământ:

Bucură-te, jertfă curată lui Dumnezeu;

Bucură-te, inimă făcută altar;

Bucură-te, neîncetată pomenire a Domnului;

Bucură-te, că prin întreita îngenunchere arătai dreapta slăvire a Sfintei Treimi;

Bucură-te, întoarcere a minţii spre Răsăritul Cel de Sus;

Bucură-te, izbăvire din groapa păcatelor;

Bucură-te, că astupi gurile vrăjmaşilor nevăzuţi care vor să ne sfâşie;

Bucură-te, păstor leilor şi împreună locuitor cu îngerii;

Bucură-te, cetate întărită a Duhului;

Bucură-te, fântână sfinţită de iubirea dumnezeiască;

Bucură-te, bună vestire a slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, râu de tămăduiri minunate;

Bucură-te, Sfinte Proorocului Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 8-lea:

Infricoşată vedenie s-a arătat ţie, Sfinte Proorocule Daniel, în Babilon, despre împărăţii ce aveau să fie, închipuite prin fiare, apoi despre Antihrist, Sfârşitul Veacului şi Înfricoşata Judecată. Aşa te-ai învrednicit a privi pe Cel vechi de zile şezând pe Scaunul măririi, în haine albe ca zăpada, părul capului curat ca lâna, tronul Său flăcări de foc, roţile Lui foc arzător. Un râu de foc se vărsa şi ieşea din El; mii de mii Îi slujeau şi miriade de miriade stăteau înaintea Lui cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Judecătorul s-a aşezat şi cărţile au fost deschise, iar fiara cu hulitoare gură, căreia i se dăduse putere să asuprească pe Sfinţii lui Dumnezeu, voind să schimbe Sfintele Sărbători şi porunci, a fost omorâtă şi trupul ei dat focului. Şi iată pe norii cerului venea Cineva ca Fiul Omului, Căruia I s-a dat de către Tatăl Stăpânirea, Slava şi Împărăţia în vecii vecilor:

Bucură-te, comoară a treziei duhovniceşti;

Bucură-te, că ne arăţi teama de Dumnezeu ca pe începutul înţelepciunii:

Bucură-te, că sfârşitul ei e dragostea şi pătimirea pentru El;

Bucură-te, izvor de tămăduire al patimilor ascunse;

Bucură-te, iubire lămurită ca aurul în topitoare;

Bucură-te, înaintevedere a celor de taină;

Bucură-te, ajutătorule în războiul nevăzut;

Bucură-te, floare a Pomului Vieţii;

Bucură-te, că ai băut din apa vie a cunoştinţei de Dumnezeu;

Bucură-te, că ai cunoscut că Tatăl şi Fiul una sunt;

Bucură-te, oglindă curată a Duhului;

Bucură-te, trâmbiţă a Iubirii Sfintei Treimi;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 9-lea:

Sfântul Arhanghel Gavriil ţi-a tâlcuit alte două înfricoşate vedenii des-pre tainele mântuirii şi mânia lui Dumnezeu ce va să fie. Ţi s-au descoperit, Sfinte, Venirea Domnului Iisus Hristos şi Patimile Celui fără de vină, pecetluirea proorociei şi plinirea Legii, dărâmarea Templului şi darurile mai presus de cuget ale harului, Venirea lui Antihrist în vremea covârşirii păcatelor, despre călcarea celor sfinte şi adevărate şi războiul ce îl va face sfinţilor, cum în vreme de pace va doborî mulţi aleşi şi va fi nimicit nu de mână omenească. Pentru acestea, cu frică şi cutremur ne închinăm lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Însuşi Cel ce avea înfăţişarea Fiului Omului ţi-a dat tărie spre a îndura strălucirea slavei Lui. El ţi-a descoperit, cum celui batjocoritor de cele sfinte i se va da putere să pună urâciunea pustiirii în locul Jertfei Celei de fiecare zi, prigonind, ucigând sau înşelând pe mulţi dintre cei aleşi ca să se lămurească, să se curăţească şi să se albească până la sfârşitul vremii. Apoi va veni cumplitu-i sfârşit, când se va arăta marele voievod Mihail şi va fi mare strâmtorare, dar poporul dreptcredincios va fi mântuit. Iar cei ce dorm în ţărâna pământului vor învia, unii la viaţa veşnică, alţii spre ocară şi suferinţă veşnică. Şi cei înţelepţi vor lumina ca strălucirea cerului, iar cei care vor fi călăuzit pe mulţi pe calea dreptăţii vor fi ca stelele în vecii vecilor:

Bucură-te, luceafăr al Bisericii ce risipeşti negura înşelării;

Bucură-te, păzire a inimii de deşertăciunea păcatului;

Bucură-te, că înţelegem gândul trufaş ca pe chipul urâciunii pustiirii;

Bucură-te, noian de lacrimi şi închinare ce alungi cugetul făţarnic;

Bucură-te, stăruinţă în post şi rugăciune pentru milostivirea Domnului;

Bucură-te, tămăduire şi mângâiere ce vin din suferinţa pentru Hristos;

Bucură-te, purtare a Crucii şi urmare a lui Hristos;

Bucură-te, ferire de cursele unei păci înşelătoare;

Bucură-te, că fiind războiţi de patimi căutăm pacea de Sus;

Bucură-te, aleasă cuviinţă în faptă şi cuvânt;

Bucură-te, smerenie ce ai mintea lui Hristos;

Bucură-te, că Darul cel mai de preţ ce ţine lumea e Sfânta Jertfă a Domnului Iisus;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 10-lea:

Pe idolul Bel, căruia îi aduceau jertfă babilonienii l-ai surpat, vădind înşelăciunea preoţilor păgâni. Căci presărând cenuşă, ai arătat urmele paşilor lor în templul pecetluit de rege şi s-au aflat uşile ascunse prin care intrau şi mâncau cele de pe masă. Atunci regele Cirus a cunoscut că Bel nu este viu, ci lut şi aramă şi s-a minunat de înţelepciunea ta, izvorâtă de la Cel Căruia pururi îi cântai: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dar şi pe un balaur socotit dumnezeu l-ai omorât fără sabie şi toiag, aruncându-i în gură cocoloaşe din răşină, seu şi păr, fierte la un loc. Prin aceasta ai arătat tuturor că deşi mare şi înfricoşat, era doar o zidire stricăcioasă, căruia nu i se cuvine închinare:

Bucură-te, pecete a trezviei duhovniceşti;

Bucură-te, că ne presari în suflet cenuşa pocăinţei;

Bucură-te, că vedem în ea urmele furilor nevăzuţi;

Bucură-te, că descoperim pe cei ce mănâncă rodul ostenelilor noastre;

Bucură-te, că rănile noastre ascunse ni le faci cunoscute;

Bucură-te, că alergăm la Hristos cu credinţă spre tămăduire;

Bucură-te, că ne mijloceşti iertare;

Bucură-te, inimă în rugăciune, fereastră spre lumina dumnezeiască;

Bucură-te, alungarea balaurului ascuns;

Bucură-te, că ne înveţi meşteşugul duhovniciei;

Bucură-te, intrare în Veşnicie pe poarta smereniei;

Bucură-te, cel cu înţelegerea de Sus;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 11-lea:

Mâhnindu-se de pierderea preoţilor lui Bel şi a balaurului, babilonienii l-au silit pe rege, cu îngrozire de moarte, să te dea lor. Şi te-au aruncat într-o groapă cu şapte lei flămânzi şi ai stat acolo şapte zile. Iar Îngerul Domnului l-a luat pe proorocul Avacum de creştet şi l-a dus în Babilon întru repeziciunea duhului său. Şi a strigat Avacum: „Daniele! Daniele! Ia mâncarea pe care ţi-a trimis-o ţie Dumnezeu!” Iar tu ai binecuvântat pe Cel ce nu părăseşte şi nu uită pe cei ce-L caută, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Te-ai sculat şi ai mâncat, iar Îngerul Domnului l-a dus pe Avacum înapoi în Iudeea. Iar a şaptea zi, a venit regele să te plângă şi văzându-te şezând, a strigat: „Mare eşti, Doamne, Dumnezeul lui Daniel! Şi nu este altul afară de Tine!” Şi te-a scos din groapă, iar pe cei ce voiseră să te piardă i-a aruncat într-însa şi i-au mâncat leii înaintea lui:

Bucură-te, strălucirea proorocilor;

Bucură-te, cel slujit de Sfinţii Îngeri;

Bucură-te, dragoste care nu caută ale sale;

Bucură-te, miel al lui Hristos, biruitorul morţii;

Bucură-te, scut al credinţei neclintite;

Bucură-te, livadă binemirositoare a nepătimirii;

Bucură-te, binecuvântare peste lumea deznădăjduită;

Bucură-te, arcă a nădejdii ce înfrunţi potopul ispitelor;

Bucură-te, laudă şi mulţumire pentru binefacerile lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ne înveţi să împărăţim cu mintea peste leii patimilor;

Bucură-te, conştiinţă neamăgită de gândurile viclene;

Bucură-te, făclie a Duhului ce veseleşti sufletele credincioşilor;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 12-lea:

Împreună cu Anania, Azaria şi Misail ai ajuns la adânci bătrâneţi, întru care aţi pătimit tăierea capetelor de la rău-credinciosul împărat Atic. Când a fost să-i taie capul lui Anania, a întins Azaria haina sa şi l-a primit. Ase-menea şi pe al lui Azaria l-a primit Misail, iar pe al lui Misail l-ai primit tu, Sfinte Prooroc Daniel, iar în urmă ţi-au tăiat şi ţie capul şi aţi cântat cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

După ce v-au tăiat capetele, ele s-au lipit de trup şi Îngerul Domnului v-a luat trupurile şi le-a dus în muntele Gheval, punându-le sub piatră. Iar după Învierea Domnului ai înviat împreună cu cei trei tineri şi v-aţi arătat multora. Apoi iarăşi aţi adormit, urcând la cereştile lăcaşuri gătite vouă de Tatăl:

Bucură-te, mustrare a necredinţei şi îndrăzneală mucenicească;

Bucură-te, stricare a mrejelor păcatului;

Bucură-te, mărturisitorule al Învierii lui Hristos;

Bucură-te, vas ales ce reverşi în lume mireasma Mirelui;

Bucură-te, verigă în lanţul de aur al Bisericii;

Bucură-te, icoană a frumuseţii de rai;

Bucură-te, pildă a pătimitorilor de bunăvoie pentru dragostea lui Dumnezeu;

Bucură-te, grâu curat în aria Domnului;

Bucură-te, inimă care odihneşti dragostea Tatălui către Fiul;

Bucură-te, al raiului locuitor şi lumii îndreptător;

Bucură-te, biruire a omului vechi;

Bucură-te, nume de închinare, vrednicule de pomenire;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinte Proorocule Daniel, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, să ne dăruiască lacrimi de pocăinţă şi slobozire din robia patimilor, ca să cunoaştem dragostea şi libertatea date de Hristos. Apleacă-te spre neputin-ţele noastre şi fii nouă mijlocitor şi îndreptător, aşa încât trecând marea acestei vieţi să se întipărească pe faţa noastră Chipul Fiului Unul-născut al lui Dumnezeu cu a Lui strălucire şi frumuseţe. Iar atunci, Sfinte, să găsim milostivire la Înfricoşata Judecată, împărtăşindu-ne de viaţa cea veşnică, iar bucurându-ne împreună cu îngerii să cântăm: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi iaraşi se zice Icosul 1:

Născut din neam regesc în Vitora de sus, ai fost dus rob de mic copil din Iudeea în Babilon, împreună cu Ioachim, împăratul Iudeii. Iar darul lui Dumnezeu s-a revărsat din fragedă vârstă în inima ta. Prin minunata judecată ai izbăvit de moarte pe femeia lui Ioachim, Suzana cea curată din mâinile judecătorilor nedrepţi şi desfrânaţi. Pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, revărsat de zori al înţelepciunii;

Bucură-te, din pruncie dăruit cu cinstea bătrânilor;

Bucură-te, ştiutor al celor ascunse;

Bucură-te, cumpănă a dreptăţii dumnezeieşti;

Bucură-te, arc întins de dreapta lui Dumnezeu;

Bucură-te, rază purtătoare de lumină cerească;

Bucură-te, stâlp al fecioriei şi al întregii înţelepciuni;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce-şi pun nădejdea în Domnul;

Bucură-te, că legea Lui s-a arătat în inima ta vieţuind;

Bucură-te, făclie risipind întunericul necunoştinţei;

Bucură-te, că descoperi şi ruşinezi tot sfatul viclean;

Bucură-te, flacără a Duhului ce arzi pe slujitorii patimilor;

Bucură-te, Sfinte Proorocule Daniel, de Dumnezeu înţelepţite!

şi Condacul 1:

Vas ales al lui Dumnezeu, şi sfeşnic al Luminii Celei neapropiate te-ai arătat lumii, Sfinte Proorocule Daniel, învrednicindu-te prin viaţa sfinţită a prooroci cele viitoare. Pentru acesta, ca pe un iconom al tainelor dum-nezeieşti şi organ al Duhului Sfânt te cinstim pe tine, cântând: Aliluia!

 Acatistul Sfântului Sebastian – Sfânt Mare Mucenic (18 decembrie)

Condacul 1:

Cu cunună de virtuţi ţi-ai împodobit sufletul, sfinte mucenic Sebastiane şi, răbdând durerea săgeţilor omorâtoare de trup, ai primit cu bucurie mucenicia şi te-ai înălţat de la cele trecătoare la cele veşnice, slăvind pe Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul 1:

Sfinte Sebastiene, viteaz ai fost şi nu te-ai temut de durerile muceniciei, ci arzând de iubire pentru Hristos, singur ţi-ai mărturisit credinţa descoperind tuturora fericirea de a fi al lui Hristos, iar noi te cinstim cântând:

Bucură-te, mucenice mistuit pe altarul iubirii;

Bucură-te, erou ce te-ai dăruit singur jertfirii;

Bucură-te, lumina nebiruită pământ;

Bucură-te, doina cu dulce cuvânt;

Bucură-te, izvor al dăruirii dumnezeieşti;

Bucură-te, freamăt suav ce fericirii slujeşti;

Bucură-te, cel ce ai biruit amară suferinţă;

Bucură-te, cel ce ai dorit veşnicia cu stăruinţă;

Bucură-te, cel ce jertfă vie te-ai dăruit;

Bucură-te, gând curat şi neprihănit;

Bucură-te, rug prin iubire împlinit;

Bucură-te, glas ce în ceruri se aşterne;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 2:

Ai ştiut, sfinte, să preţuieşti iubirea lui Dumnezeu pentru noi, şi ca un prinos de iubire ţi-ai dăruit viaţa, dându-ne nouă adevărată pildă; noi te rugăm fierbinte, întăreşte-ne în ale noastre suferinţe şi învaţă-ne să-l preamărim pe Dumnezeu, cântând alături de tine: Aliluia!

Icosul 2:

O, Sfinte Sebastiene, cât de mult te-a dorit sufletul meu! lată exemplul jertfei tale mă hrăneşte şi prin tine încă mai mult am învăţat să-l iubesc pe Dumnezeu, primeşte acum glasul meu ce şopteşte:

Bucură-te, ostaş brav şi plin de nobleţe;

Bucură-te, a inimii mele adâncă frumuseţe;

Bucură-te, cel ce prin suferinţa lui Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, cel ce prin dureri inimi impietrite ai biruit;

Bucură-te, lacrimă născută din vitejie;

Bucură-te, neînţeleasă şi Sfântă nebunie;

Bucură-te, al sufletului meu tainic ajutător;

Bucură-te, foc ce arzi de-a pururi mistuitor;

Bucură-te, mărgăritar ce ceru-mpodobeşti;

Bucură-te, stea ce pe bolta inimii mele străluceşti;

Bucură-te, cel ce în suferinţe mă însoţeşti;

Bucură-te, cel ce ai grijă de mine;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 3:

Cel ce reverşi miresme de lumină către tronul lui Dumnezeu, te rugăm, mijloceşte pentru noi la Tronul Luminii, alături de Sfânta Fecioara, învaţă-ne să slăvim şi noi pe Cel Veşnic cântând cu toată bucuria: Aliluia!

Icosul 3:

O Sfinte Sebastiene, cel ce ai biruit întunericul prin curajul tău şi te-ai împodobit cu podoabele muceniciei, ajută-ne şi nouă în greutăţile noastre, învaţă-ne să fim curajosi în războiul ce-l purtăm pururea cu noi şi cu cele trecătoare, vino la noi căci te chemăm strigând:

Bucură-te, prinos de slavă către Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce emani bucurie mereu;

Bucură-te, mireasmă de preacurată iubire;

Bucură-te, a celor mici insufleţire;

Bucură-te, soare arzând în plină măreţie;

Bucură-te, izvor nesecat de cerească energie;

Bucură-te, cel care ne hrăneşti cu Sfânta energie;

Bucură-te, pisc de grandioase înălţimi;

Bucură-te, rug dătător de tainice lumini;

Bucură-te, rezonanţă curată a melodiei cereşti;

Bucură-te, fior de lumini, ce tainic străluceşti;

Bucură-te, că bucuria ta şi în noi se aşterne;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 4:

O, blândă lumină ce slujeşti Lumina supremă, ai grija şi de noi, cei ce nu ştim să luminăm, şi cu bunătatea ta încarcă-ne sufletele şi transformă-ne, pentru numele celui pe care-l iubeşti şi slujeşti, învaţă-ne să-l cinstim şi noi pe El cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Fiind topit în iubirea pentru cele cereşti, ai primit, Sfinte Sebastiene, să fii torturat şi să înduri suferinţa săgeţilor care se năpusteau asupra ta fără milă, pentru aceasta noi te chemăm în ajutorul nostru zicând:

Bucură-te, torţă arzând pentru ale noastre suflete;

Bucură-te, bucurându-ne şi pe noi sfinte;

Bucură-te, cel ce ne încarci cu putere;

Bucură-te, cel ce ai înfrânt omenească durere;

Bucură-te, neînfricat luptător al lui Hristos;

Bucură-te, flacără arzând în veşnicie frumos;

Bucură-te, har ce împlineşti măreţia cerului luminos;

Bucură-te, al inimii mele tainic ocrotitor;

Bucură-te, freamăt născut din al nemuririi dor;

Bucură-te, şoim ce brăzdezi ale cerului înălţimi;

Bucură-te, cel ce Tronului de Lumină te-nchini;

Bucură-te, izvor de bucurii sublime;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 5:

O, Sfinte Sebastiene, mireasmă plină de nobleţe te-ai dăruit lui Dumnezeu cu toată fiinţa ta, i-ai oferit tinereţea şi vigoarea ta, ca în schimbul lor să primeşti frumuseţea veşnică; învaţă-ne şi pe noi să fim demni eroi jertfei, pe altarele nemuririi şi pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 5:

Sfinte Sebastiene, alergăm către al tău ajutor, fiind uimiţi de aleasa ta mucenicie fii alături de noi în suferinţe şi nevoi şi primeşte rugăciunile noastre pe care ţi le aducem din toată inima:

Bucură-te, crâmpei născut din lumină divină;

Bucură-te, cel ce te-ai dăruit lui Hristos ca o jertfă deplină;

Bucură-te, cel ce mângâi a noastră tristeţe;

Bucură-te, icoană ce ne hrăneşte cu speranţe;

Bucură-te, imn ce transformi prin a ta frumuseţe;

Bucură-te, nădejdea celor mici şi-mpovăraţi;

Bucură-te, alinarea celor infirmi şi întristaţi;

Bucură-te, psalm ce iubirea o cânţi;

Bucură-te, lumina ce ne binecuvanţi;

Bucură-te, cel ce prin suferinţă te-ai înălţat;

Bucură-te, cel ce cu florile biruinţei te-ai încununat;

Bucură-te, mireasmă blândă şi curată de rugăciune;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 6:

Fiind brav ostaş al lui Hristos, sfinte Sebastiene, ai luptat cu credinţă slujind pe aproapele tău, te-ai supus lui cu devotament căci ai vrut să fii Imdă a iubirii dumnezeieşti, prin care şi alţii să înţeleagă sensul dumnezeirii, fii cu noi şi acum, sfinte, şi învăţa-ne să-l preamărim pe Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 6:

Deşi ai trăit între atâţia făţarnici, o, sfinte Sebastiene, ai convertit prin comportamentul tău armate întregi de soldaţi care cu credinţă te-au urmat şi s-au mucenicit; nu ne uita acum şi pe noi care te fericim spunând:

Bucură-te, corabie navigând pe-un ocean de lumină;

Bucură-te, anotimpul ce suferinţă grea alină;

Bucură-te, steag biruitor înălţat către veşnicie;

Bucură-te, cel ce-ai împlinit cerească armonie;

Bucură-te, nimb radiind linişte şi Sfântă energie;

Bucură-te, sol al păcii eterne, dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce ai ştiut pentru Hristos să te jertfeşti;

Bucură-te, cel ce în faţa morţii ai stat dârz şi neînfricat;

Bucură-te, netemător luptător ce vitejeşte ai luptat;

Bucură-te, a sufletului meu nemărginită iubire;

Bucură-te, oază de lumină şi de neprihănire;

Bucură-te, lacrimă de viaţă a suferinţei creştine;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 7

Flacără arzând în altarul iubirii eşti, sfinte Sebastiene, căci luminând în biserica lui Dumnezeu, ne mângâi şi pe noi, nemângâiaţii, şi ne topeşti cu focul dăruirii tale, ajută-ne, sfinte, şi învaţă-ne să-l slujim şi noi pe Hristos cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul 7:

Sfinte Sebastiene, ca o rugăciune pururea te înalţi către Dumnezeu; te rugăm cere şi pentru noi lumină şi iubire de la Tronul Divin; fii cu noi şi încarcă-ne cu tine căci te chemăm şoptind:

Bucură-te, freamăt a iubirii neprihănite;

Bucură-te, balsamul frumuseţilor sfinte;

Bucură-te, vigoare ce te dăruieşti sufletului meu;

Bucură-te, cel ce ai învins chinul cel greu;

Bucură-te, ofrandă ce te-ai jertfit lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce prin suferinţă ai biruit pe farisei;

Bucură-te, cel ce te-ai împodobit cu cununile muceniciei;

Bucură-te, cel ce ai ars în doruri cereşti;

Bucură-te, cel ce ajutor de consolare ne dăruieşti;

Bucură-te, rouă ce cu splendoarea ta ne binecuvantezi;

Bucură-te, cel ce în slujba dumnezeirii lucrezi;

Bucură-te, cântec ce durerea ştie să-aline;

Bucură-te, sfinte mare mucenic Sebastiene!

Condacul 8:

Sfinte Sebastiene, în tine am nădăjduit totdeauna, tu eşti o lumină ce hrăneşti sufletul meu, tu m-ai învăţat să mă apropii mai mult de Dumnezeu, pentru aceasta, te rog, nu înceta a fi străjerul meu şi ajută-mă sa merg pe cărarea ce duce către Dumnezeu cântând: Aliluia!

Icosul 8:

Ca zorii zilei te-am simţit de-a pururi, Sfinte Sebastiene, tu aduci lumina şi bucuria inimii mele, tu, după Preacurata, mi-ai slujit mie (alaturi de alţi sfinţi) acum te rog fierbinte învaţă-mă să slujesc şi eu mirelui ceresc şi lui să mă dăruiesc; primeşte nevrednica mea rugăciune:

Bucură-te, adevărata şi nepătrunsa minune;

Bucură-te, apogeu de cerească raţiune;

Bucură-te, nectar ce bucuri nemuritoare flori;

Bucură-te, cel ce eşti îmbrăcat în ale veşniciei culori;

Bucură-te, cel ce prin chinuri te-ai împlinit;

Bucură-te, cel ce cu haruri te-ai împodobit;

Bucură-te, cel ce alinare şi iubire ne-ai dăruit;

Bucură-te, tezaur de cerească măreţie;

Bucură-te, imn ce preamăreşti dumnezeiasca Împărăţie;

Bucură-te, cel ce ai răbdat dureri cu bărbăţie;

Bucură-te, a lui Dumnezeu credincioasă solie;

Bucură-te, căci noi, pământenii te fericim pe tine;

Bucură-te, sfinte mare mucenic Sebastiene!

Condacul 9:

Cu neţărmurită iubire ai slujit lui Dumnezeu, Sfinte Sebastiene, şi tot efortul tău ţi-a fost răsplătit din belşug; te rugăm, învaţă-ne şi pe noi să luptăm pentru a cuceri cereasca Împărăţie şi să-L preamărim pe Dumnezeu cântând împreună cu tine: Aliluia!

Icosul 9:

O, Sfinte Sebastiene, cu toată încrederea alergăm către tine, tu aleargă înaintea noastră; noi îţi cerem ajutorul tău, tu întâmpină-ne cu bunăvoinţa ta, avem nevoie de tine, să nu ne părăseşti când te chemăm înălţând către tine:

Bucură-te, cel ce prin curaj ai împlinit cerescul legământ;

Bucură-te, vânt ce adii peste noi fremătând;

Bucură-te, cel ce reverşi miresme de iubire;

Bucură-te, tainic cuvânt de dăruire;

Bucură-te, cel ce prin jertfă te-ai fericit întru nemurire;

Bucură-te, candelă ce arzi luminând al meu suflet;

Bucură-te, binecuvântare ce-alungi al necredinţei urlet;

Bucură-te, cel ce ne bucuri cu cereştile melodii;

Bucură-te, anotimp ce aduci duioase rapsodii;

Bucură-te, microinfinit împlinit în macroinfinit;

Bucură-te, rug Dumnezeului Celui Sfânt dăruit;

Bucură-te, esenţă de tainică minune;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 10:

O, sfinte al lui Dumnezeu, Mucenice Sebastiene, prin suferinţa ta ai devenit o lumină bineplăcută lui Dumnezeu, iar acum străluceşti fericit pe cerul veşniciei; tu luminează şi adâncul sufletelor noastre înlănţuite de întunericul acestei lumi, fii cu noi ca împreună să-l slăvim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 10:

Sfinte Sebastiene, alerg către tine ca la un altar şi te rog, învăţă-mă şi pe mine să ard de iubire pentru Hristos, şi, precum tu ai ştiut a te mucenici, întăreşte-mă şi pe mine în nevoi, căci vreau să-i slujesc lui Dumnezeu cu toată fiinţa mea şi toată viaţa mea, te rog ascultă glasul inimii mele ce-ţi şopteşte:

Bucură-te, putere îmbrăcată în lumini şi iubire;

Bucură-te, cel ce ai primit chinuri într-o supremă jertfire;

Bucură-te, dar ce te dăruieşti celor aflaţi în nevoi;

Bucură-te, izvor ce hrăneşti pe cei însetaţi şi goi;

Bucură-te, aluat plămădit pentru a ne întări pe noi;

Bucură-te, nimb de împlinită armonie;

Bucură-te, a sufletelor noastre binecuvântată făclie;

Bucură-te, luceafăr ce străluceşti în noaptea acestei lumi;

Bucură-te, cel ce pentru noi fiori de lumină aduni;

Bucură-te, cel ce mângâi în suferinţe sufletul meu;

Bucură-te, rază ce străluceşti preamărind pe Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce întristarea ştie să aline;

Bucură-te, mare sfinte mucenice Sebastiene!

Condacul 11

Pe pământ ofiţer privilegiat ai fost slujind cu credinţă pe aproapele tau în numele lui Dumnezeu, dar acum ofiţer în armata cerească eşti, slujind nouă, celor neputincioşi, încurajându-ne cu exemplul tău; acum eşti în slujba lui Dumnezeu, şi, slujindu-i lui, ne ajuţi nouă, celor ce cântăm cu bucurie: Aliluia!

Icosul 11:

O, Sfinte Sebastiene, mijlocitor fii nouă la Tronul Dumnezeirii, tu, cel ce ai cunoscut răutăţile acestei lumi, nu ne lăsa pe noi fără ajutorul tău, ca să fim înlănţuiţi de necazuri şi dureri, ci cu lumina ta ne luminează pe noi, ca să putem birui toate primejdiile, fii cu noi căci te chemăm zicând:

Bucură-te, abis înalt până în cereasca Împărăţie;

Bucură-te, genune ce dăinuieşti în întreaga veşnicie;

Bucură-te, speranţa celor ce umili te cheamă-n ajutor;

Bucură-te, cel ce te-ai aprins cu al iubirii foc arzător;

Bucură-te, ostaş neînfricat ce prin jertfă ai devenit nemuritor;

Bucură-te, vis însetat de a paradisului armonie;

Bucură-te, a iubirii neînţeleasă Sfântă nebunie;

Bucură-te, balsam ce fericirea ne-aduci în suflet;

Bucură-te, cel ce ne luminezi al nostru cuget;

Bucură-te, sabie ce ne vesteşti îndurarea lui Dumnezeu;

Bucură-te, trandafir ce ne înmiresmezi mereu;

Bucură-te, căci bucuria noastră şi de la tine vine;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 12:

Aprins fiind, Sfinte Sebastiene, de iubirea pentru Hristos, ai suferit sacrificiul suprem, oferindu-ţi viaţa ca jertfa în schimbul veşniciei, iar azi arzi pe rugul binecuvântat al Luminii şi-l preamăreşti pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul 12:

Nu vom uita nicicând ajutorul tău, Sfinte Sebastiene, căci prin tine am reuşit să biruim multe tristeţi şi dureri, de aceea, te rugăm, fii pururea cu noi şi veghează-ne paşii către veşnicie, căci te chemăm cântând:

Bucură-te, clopot ce la lumină ne chemi;

Bucură-te, rază ce mângâi ale noastre inimi;

Bucură-te, răsărit ce ne trezeşti conştiinţele adormite;

Bucură-te, cel ce porţi ale muceniciei veşminte;

Bucură-te, cel ce ai înmănunchiat în tine sfinte simţăminte;

Bucură-te, mugur născut din a iubirii splendoare;

Bucură-te, rod ce ne hrăneşti sufletele de haruri doritoare;

Bucură-te, rug ce arzi cu flăcări de veşnicie;

Bucură-te, îţi cântăm cu dragoste ţie;

Bucură-te, sceptru ce lupţi cu a lumii răutate;

Bucură-te, far ce străluceşti în imensa noapte;

Bucură-te, să îţi mulţumim şi să-ţi cântăm se cuvine;

Bucură-te, sfinte mare mucenice Sebastiene!

Condacul 13:

O, Sfinte Sebastiene, erou mucenicit pentru numele lui Dumnezeu, te rugăm din adâncul sufletelor noastre, nu ne părăsi, ci fii cu noi totdeauna, învaţă-ne şi pe noi să devenim buni ostaşi ca să putem lupta cu întunericul ce vine asupra noastră, să putem fi demni ostaşi ce luptă în armata lui Hristos, slujindu-I şi preamărindu-L cântând: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se citesc Icosul 1 şi Condacul 1.

 Acatistul Sfântului Modest – Sfânt Mucenic şi Ierarh (18 decembrie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Pe ierarhul şi Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniţi credincioşi la preacinstita lui pomenire, să-l lăudăm cu dumnezeieşti cântări, că fiind plin de dragoste de Dumnezeu şi de toată făptura lui, s-a făcut plin de darul tămăduirii a toată boala dobitoacelor celor necuvântătoare. Prin aceasta fiind nouă oamenilor mare ajutor în scârbe şi nevoile noastre, al celor ce-l rugăm cu credinţă şi cu smerită mulţumire îi cântam: Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Icosul 1:

Din părinţi bine credincioşi fiind născut dăruit lor de Dumnezeu la bătrâneţe prin rugăciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne îndemnă pe noi credincioşii a lăuda pe Dumnezeul minunilor, iar către tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:

Bucură-te, rod câştigat prin rugăciune;

Bucură-te, odrasla luminoasă a familiei creştine;

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu;

Bucură-te, naştere de bucurie tatălui tău;

Bucură-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucură-te, cel ales de Dumnezeu a fi păstor oilor Sale;

Bucură-te, fiu de părinţi care cu mucenicii s-au numărat;

Bucură-te, odrăslire creştină în cetatea Sevastiei;

Bucură-te, a bunilor tăi părinţi bucurie;

Bucură-te, cel Sfinţi mai înainte de naştere;

Bucură-te, că te-ai făcut locaş Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 2-lea:

Numai câteva luni aveai, când tatăl tău, Eusebie, a fost pârât ca este creştin lui Maximiam împăratul roman şi păgân de atunci, care a poruncit îndată să fie legat şi aruncat în temniţă. Şi aşa Părintele tău a inceput la bătrâneţe a patimi pentru Hristos, căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Umplându-se de râvnă iubitoare de Hristos şi mama ta, Teodula, n-a vrut să rămână despărtiţă de nevoinţa tatălui tău. De aceea te-a luat în braţe şi a mers la dânsul în închisoare, unde a fost oprită şi ea. Şi acolo împreună rugându-se şi-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, iar tu, Sfinte Modeste, ai fost găsit de paznicii închisorii, viu, lângă trupurile reci ale părinţilor mucenici, gângurind, prunc nevinovat, orfan şi lipsit de ajutorul Părintesc de la 5 luni. Gândind la o privelişte tristă ca aceasta, nu ne pricepem ce vom zice decât unele ca acestea:

Bucură-te, naştere a celor cu rod însutit;

Bucură-te, fiu de neam blagoslovit;

Bucură-te, cel plin de dorul Duhului;

Bucură-te, cel păstrat viu ca să slujeşti Domnului;

Bucură-te, că din faşă ai urmat lui Hristos;

Bucură-te, că de mic crucea Lui ai luat;

Bucură-te, cel ales a fi plăcut Domnului;

Bucură-te, că o dată cu viaţa ai început a pătimi pentru Domnul;

Bucură-te, că fiind despărţit, prin moarte, de părinţii tăi, Domnul te-a luat;

Bucură-te, că ai rămas în grija Celui ce te-a dat;

Bucură-te, că pentru numele lui Hristos n-ai avut când striga numele părinţilor tăi;

Bucură-te, că pentru Hristos n-ai avut vreme de a-i cunoaşte pe ei;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 3-lea:

Auzind împăratul de moartea părinţilor tai, a poruncit păzitorilor închisorii să te aducă la el şi, văzându-te prunc frumos, te-a dat spre creştere unui sfetnic împărătesc, cu gândul să te faca slujitor zeului cel mincinos la care se închina el; însă tu ajungând la vârsta de 12 ani şi aflând că părinţii tăi au murit în închisoare, pentru că erau creştini, ai voit să ştii ce este creştinătatea şi ai aflat taina aceasta tot de la un creştin. Aşa ai urât păgânătatea şi ai iubit creştinătatea cântând Dumnezeului cel Adevarat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Aflând cât de mare şi mai presus de toate este credinţa creştină, ai început a te gândi cum să ieşi dintre păgâni şi aflând prilej bun, ai fugit la mormântul părinţilor tăi, rugându-te lor cu lacrimi, să te scoată cu rugăciunile lor, cele către Dumnezeu, din adunarea necredincioşilor învrednicindu-te luminării cu Sfântul Botez. Fericim buna înţelegere şi râvna ta cea din tânără vârstă şi lăudăm pe Dumnezeu, Cel ce ţi le-a dăruit, iar tie îţi grăim unele ca acestea:

Bucură-te, înţelepţitule de Dumnezeu;

Bucură-te, că ai cunoscut pe făcătorul tău;

Bucură-te, că ai crescut ca un trandafir între spini;

Bucură-te, că de închinarea la idoli ai fugit;

Bucură-te, că închinarea cea adevărată ai iubit;

Bucură-te, că la părinţii tăi mucenici, cu rugăciune ai alergat;

Bucură-te, că ei de închinăciunea idolească te-au scăpat;

Bucură-te, că te-ai făcut vas curat, plin de darul Duhului;

Bucură-te, bun alergător pe urmele Domnului;

Bucură-te, cel ce ai ales calea cea mai bună;

Bucură-te, înţeleptule, iubitor de lumină;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 4-lea:

Când ai ieşit din curtea împărătească nu te-ai întors înapoi, căci din purtarea de grijă a lui Dumnezeu, te-ai întâlnit cu un creştin argintar, care aflând dorinţa ta, te-a adus şi te-a dat Arhiereului creştinesc din Atena, ca să te înveţe credinţa creştina şi să te lumineze cu Sfântul Botez pe care şi primindu-l, cu mare bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Când ai primit Sfântul Botez, Modeste, un stâlp de foc din cer s-a văzut peste capul tau, umplându-te de darul facerii de minuni; căci îndată numai cu atingerea mâinii, ai vindecat pe fratele argintarului, de o boală foarte cumplită, asemenea şi pe un om îndrăcit. Pentru aceasta ne minunăm de vrednicia ta, primitorule de daruri mari de la Dumnezeu şi grăim către tine aşa:

Bucură-te, luminatule cu Sfântul Botez;

Bucură-te, că Sfântul Duh te-a luminat cu a Sa umbrire;

Bucură-te, că ai primit darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, că îndată ai început a vindeca boli şi neputinte;

Bucură-te, frumosule la suflet şi luminat;

Bucură-te, vas curat şi prealuminat;

Bucură-te, că îndată ai început a da darul pe care de la Dumnezeu l-ai primit;

Bucură-te, că Dumnezeu s-a preamărit prin tine;

Bucură-te, că ai vindecat pe cel chinuit de boală grea;

Bucură-te, că ai izgonit duhul cel rau din cel îndrăcit;

Bucură-te, cel plin de dar dumnezeiesc;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce pătimesc;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 5-lea:

Pentru credincioşia ta, argintarul acela, te-a făcut moştenitor averii sale, la fel cu fii săi, prin testament; însă aceia s-au umplut de zavistie şi te-au vândut ca pe un rob, unui necredincios de la care, timp de şapte ani, multe necazuri ai pătimit. Însă tu, prin răbdare şi rugăciune neîncetată către Dumnezeu, l-ai adus la credinţă scapându-l de foametea cea sufletească, ca şi oarecând Iosif pe fraţii săi de foametea cea trupească, căci s-a botezat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, prin neîncetată rugăciune, ai adus la mântuire sufletul necredinciosului, căci darul Duhului Sfânt era cu tine. Roagă-te, Sfinte Modeste, şi pentru noi, cei ce suntem necăjiţi de ispitele şi de vrăjmaşia duhurilor răutăţii; fă rugăciune cu dinadinsul pentru uşurarea noastră din nevoi, ca să strigăm din adâncul inimii către tine:

Bucură-te, învăţător de tainele credinţei;

Bucură-te, luminarea celor din adâncul necunoştinţei;

Bucură-te, îndreptare celor rătăciţi;

Bucură-te, lauda celor prin tine mântuiţi;

Bucură-te, locaşul luminii celei Dumnezeieşti;

Bucură-te, îndrumător în cele duhovniceşti;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor asupriţi;

Bucură-te, risipitor întristării de la cei ce te cheama în ajutorul lor;

Bucură-te, şi a noastră nădejde de scăpare;

Bucură-te, cel în durerile noastre alinare;

Bucură-te, împlinitorul dorinţelor celor bune a fiecărui om, care la tine aleargă;

Bucură-te, scăpare din nevoi a celor ce cu credinţă se roagă;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 6-lea:

După trecerea din viaţa aceasta a stăpânului tău, devenit, prin truda şi darul lui Dumnezeu, fiu duhovnicesc, ai mers la Ierusalim ca să te închini Sfintelor locuri şi apoi te-ai retras în Muntele Sinaiului, unde ai fîcut multe minuni, mai ales tămăduind dobitoacele; că ai primit de la Dumnezeu mai mult acest dar, pentru ca în tinereţe păstor de dobitoace fiind, către ele milostiv te-ai arătat înţelegând durerile lor. Deci, petrecând în preajma necuvantătoarelor făpturi ale Ziditorului a toate, te minunai de lucrurile Lui, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Urmând Domnului în bunătate, ai dorit a veni în ajutor oamenilor; de aceea ai cerut de la Dumnezeu darul vindecarii de boli la animalele de care ei se folosesc în viaţa cea de toate zilele, mai ales a acelora care cu credinţă te cheamă în ajutor. Deci, ajută-ne şi nouă, Sfinte Modeste, dând sănătate vitelor noastre, căci nu vom tăcea vestind tuturor minunile tale şi către tine vom grăi aşa:

Bucură-te, a lui Dumnezeu plăcut;

Bucură-te, a lui Hristos iubitule;

Bucură-te, că poţi ajuta celor ce te cheamă pe tine;

Bucură-te, mângâiere celor ce te cinstesc pe tine;

Bucură-te, cel ce încetezi bolile cu rugăciunile tale;

Bucură-te, cel ce potoleşti febra cea de trupuri stricătoare;

Bucură-te, că prin tine dobândim ajutor pentru dorinţele cerute;

Bucură-te, că ne poţi cere nouă de la Dumnezeu şi bunătăţile cele nevăzute;

Bucură-te, cel plin de milostivire şi de bunătate;

Bucură-te, că pentru tine ne da Dumnezeu nouă şi vitelor noastre sănătate;

Bucură-te, cel dăruit de Dumnezeu cu dar de a izgoni mâhnirea din popor;

Bucură-te, mare rugător pentru noi către Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 7-lea:

Nu ai stat mult în liniştea muntelui, Sfinte, căci trecând din viaţa aceasta în cea veşnică Patriarhul Ierusalimului, Platon, ai fost ales tu – cu minune – în scaunul văduvit; pentru că înaintea ta s-au deschis uşile bisericii când te-ai rugat, iar credincioşii au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Povăţuiţi fiind de Dumnezeiescul dar, ai mers în biserică în timpul când cetăţenii Ierusalimului îşi căutau păstor duhovnicesc. Şi când au văzut că tu, Sfinte, ai deschis uşile bisericii cu rugăciunea, îndată te-au ales păstor al lor, ca pe un vrednic de slujire arhierească, şi bucurându-se de buna aflare, cu un glas laudă pe Dumnezeu, iar către tine, Sfinte, grăiau unele ca acestea:

Bucură-te, cel dăruit nouă de Dumnezeu;

Bucură-te, bunul nostru păstor şi arhiereu;

Bucură-te, cel trimis de sus să ne păstoreşti;

Bucură-te, bucuria fiilor tăi duhovniceşti;

Bucură-te, lauda şi cinstea ierarhilor;

Bucură-te, luminarea creştinilor;

Bucură-te, sfeşnic în biserică luminos;

Bucură-te, aducerea celor rătăciţi la Hristos;

Bucură-te, tâlcuire dreaptă a scripturilor Sfinte;

Bucură-te, bună păzire a dogmelor celor drepte;

Bucură-te, luminat ierarh al Sionului;

Bucură-te, mare plăcut al Domnului;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 8-lea:

Locuitorii Ierusalimului cei binecredincioşi, văzând minunile ce le făceai şi ajutorul cel grabnic ce dobândeau prin mijlocirea ta, se minunau şi lăudau pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Între cetăţenii Ierusalimului erau şi necredincioşi care cereau dovezi, voind a şti cu a cui putere faci minuni, şi unii îndrăzneau a zice ca nu cu puterea lui Dumnezeu le faci; iar tu, Sfinte, le-ai împlinit dorinţa căci în fata lor şi a mult popor – chemând numele Domnului – ai omorât un balaur mare. Atunci ei au crezut că eşti mare plăcut al lui Dumnezeu şi cu puterile Lui faci minunile şi împreună cu cei credincioşi te lăudau zicând:

Bucură-te, întărirea în credinţă a celor rătăciţi;

Bucură-te, bucuria şi laudă celor mântuiţi;

Bucură-te, stâlp al dreptei credinţe bine întărit şi neclintit;

Bucură-te, că prin mari minuni dreapta credinţă ai întărit;

Bucură-te, că ai fost arătat oamenilor de către Duhul Sfânt;

Bucură-te, că de Duhul Sfânt ai fost ales şi Sfinţit;

Bucură-te, cel uns cu undelemn al bucuriei;

Bucură-te, cel primitor de darul tămăduirii;

Bucură-te, că prin credinţă tare şi fapte minunate te-ai făcut lumii arătat;

Bucură-te, că Dumnezeu ţi-a dat dar de tămăduiri şi te-a înălţat;

Bucură-te, bucuria celor ce te au Părinte;

Bucură-te, rugător fierbinte şi pentru noi către Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 9-lea:

Ajungând vestea minunilor tale, pe care le făceai, tămăduind dobitoacele şi mai ales omorârea balaurului, până la împăratul, acela mai întâi s-a mirat, dar mai pe urmă socotind căci prin farmece faci acestea, pentru că era necredincios, a trimis să te aduca înaintea lui la întrebare. Şi încă pe drum mergând, în faţa ostaşilor ai tămăduit boii unui preot, care pentru tine a preamărit pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Împăratul cel necredincios pentru ca nu se pricepea cu ce putere faci mereu întrebându-te, zicea că înşeli oamenii; însă credincioşii ştiind că le faci cu puterea lui Hristos, îţi ziceau în taină unele ca acestea:

Bucură-te, că ai început a-ţi aduce sufletul ca pe o mireasă lui Iisus;

Bucură-te, că prin aceasta ne întăreşti şi pe noi, în credinţa cea în Hristos;

Bucură-te, cel plin de dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, cel ce mergi sa înmulţeşti cetele mucenicilor;

Bucură-te, cel ce bucuri în calea ta cetele îngerilor;

Bucură-te, cel ce ne întăreşti pe noi credincioşii care lăudăm nevoinţele tale;

Bucură-te, mustrarea necredincioşilor care nu pricep faptele şi cugetele tale;

Bucură-te, că pe tiranul împărat îl ruşinezi cu vorba ta;

Bucură-te, că noi credincioşii ne bucurăm de îndrăzneala ta;

Bucură-te, că ai fost chemat să mărturiseşti adevărul înaintea oamenilor;

Bucură-te, că prin această mărturie eşti mare în Împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 10-lea:

Stând înaintea necredinciosului împărat şi răspunzându-i, l-ai mustrat pentru orbirea lui sufletească în care se afla; iar el, mâniindu-se, a poruncit ostaşilor să te lege de nişte asine sălbatice, care fugind, să te târască şi să te omoare; însă tu, Sfinte, numai atingându-te de ele, te-ai dezlegat şi ai cântat cu mare glas lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

A doua oară legându-te slujitorii de asine, le sileau să meargă; şi întâlnind un om ai început a te ruga să-i dai înmulţirea vitelor sale. Deci milostivindu-te spre el, Sfinte, ai oprit asinele şi ai binecuvantat turma lui să aibă rod îndoit, iar el câştigându-şi cele cerute, s-a dus bucurându-se. Şi cei ce au văzut cele făcute de tine, îţi grăiau:

Bucură-te, mângâierea noastră şi ajutorul nostru;

Bucură-te, visteria facerii de bine;

Bucură-te, comoară plină de milostivire;

Bucură-te, că şi în munci fiind, de altii te îngrijeşti;

Bucură-te, că poţi cu rugăciunea, turmele lor să înmulţeşti;

Bucură-te, că acum toţi te ştiu ca grabnic ajutător;

Bucură-te, a celor ce se ostenesc întăritor;

Bucură-te, mângâietorul săracilor;

Bucură-te, bun chivernisitor al văduvelor;

Bucură-te, dăruitor de bucurii orfanilor;

Bucură-te, înzestrătorul fecioarelor;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 11-lea:

Văzând împăratul muncitor că nimic n-a sporit asupra ta cu asinele, pentru că ele fiind dezlegate de tine cu puterea lui Dumnezeu s-au întors de unde au plecat, a poruncit să fii muncit cu alte munci cumplite de către slujitori, care ţi-au bătut piroane şi te-au silit să mergi pe ţepuşi de fier puse pe pământ, te-au batut cu pietre, apoi te-au pus într-un vas de aramă cu plumb fierbinte; însă tu, sfinte, cu ajutorul lui Dumnezeu, din toate acestea ai ieşit nevătămat, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Neputând tiranul să te biruiască, nici cu muncile acelea, a poruncit să ţi se taie capul; iar tu, Sfinte, auzind de acea hotărâre, te-ai bucurat mult şi cu veselie mare ai mers la locul rânduit de tăiere, unde iarăşi te-ai rugat Domnului, ca să-ţi dăruiască darul cel dat mai înainte, al tămăduirii dobitoacelor, tuturor acelora care vor cinsti mucenicia ta cea pentru Hristos; iar noi după puterea priceperii noastre, ne străduim a-ţi aduce laude ca acestea:

Bucură-te, Sfinţite Modeste, mare făcător de minuni;

Bucură-te, că totdeauna sunt primite de Domnul Sfintele tale rugăciuni;

Bucură-te, cel ce ai fost chemat, de la turmele dobitoacelor, la păstorirea oilor celor cuvântătoare din Ierusalim;

Bucură-te, că eşti Părinte al nostru, care cu credinţă cinstim pomenirea ta;

Bucură-te, că atât de mult ai iubit oamenii, ca ai cerut de la Dumnezeu dar ca să-i poţi ajuta în nevoi;

Bucură-te, că având dragoste de fraţi, ai iubit pe Hristos, Care S-a jertfit pentru noi;

Bucură-te, că pentru Hristos, piroane ascuţite în picioarele tale ai suferit;

Bucură-te, că pentru Hristos, ţi s-a turnat pe trup smoală şi plumb topit;

Bucură-te, că şi alte munci pentru Dansul ai răbdat;

Bucură-te, că darul lui Hristos, din toate acelea te-a scos nevătămat;

Bucură-te, că pentru Hristos, la urma de toate capul ţi s-a tăiat;

Bucură-te, că aşa cu cununa mucenicească te-ai încununat;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 12-lea:

Am auzit, Sfinte, în ce fel ţi-ai petrecut viaţa pe pământ, de minunile şi de ajutorul cel dat credincioşilor; ba unii din noi am şi primit ajutorul tău de multe ori, când te-am chemat. De aceea, acum cu credinţă şi cu smerenie te rugăm să fim izbăviţi de orice necaz, primejdie sau boală ce ar veni asupra dobitoacelor noastre, pentru păcatele noastre sau din răutatea diavolului, că fiind păziţi de orice rău cu rugaciunile tale, să preamărim pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Minunându-ne de minunile multe pe care le-ai făcut şi pe care şi acum le faci cu cei care te roagă cu credinţă, preamărim pe Dumnezeu cel ce ţi-a dat asemenea dar, Sfinţite Modeste; ajută-ne noua acum, ca să-ţi strigăm ţie:

Bucură-te, Părintele nostru, al celor ce cu credinţă alergăm la tine;

Bucură-te, cel ce ne umpli pe noi de facerile tale de bine;

Bucură-te, cel ce ai luat dar şi în dar ne dai nouă, cu milostivire;

Bucură-te, că tu ai câştigat multă îndrăzneală către Dumnezeu;

Bucură-te, că Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea ce o faci pentru noi;

Bucură-te, că pentru solirea ta, îndată ne scoate din nevoi;

Bucură-te, că toţi alergăm la folosinţa ta ca la un liman de linişte;

Bucură-te, că tu ne poţi scăpa dobitoacele noastre de boli şi de a vrăjmaşului ispite;

Bucură-te, că numai cât te numim şi dobândim izbăvire de tot răul;

Bucură-te, că numele tău este înfricoşător duhurilor celor rele;

Bucură-te, grabnic izbăvitor din primejdii, celor ce cu credinţă ţi se roagă;

Bucură-te, cel ce întâmpini cu alinare pe cei ce aleargă la folosinţa ta;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, Preasfinţite Modeste, primeşte acum de la noi, smeritele noastre rugăciuni şi laude, pe care ţi le aducem astăzi în cinstea sfârşitului mucenicesc, pe care l-ai primit pentru mărturisirea credinţei în Hristos şi cere pentru noi de la Dumnezeu iertare de greşeli şi izbăvirea de toată primejdia, de boli şi de tot răul ce vine asupra noastră, pentru păcatele noastre, ca fiind izbăviţi cu rugăciunile tale, să cântam lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Din părinţi bine credincioşi fiind născut dăruit lor de Dumnezeu la bătrâneţe prin rugăciune, ca pe Samuil cel de demult, Anei, lucru minunat care ne îndemnă pe noi credincioşii a lăuda pe Dumnezeul minunilor, iar către tine, Sfinte Modeste, a zice unele ca acestea:

Bucură-te, rod câştigat prin rugăciune;

Bucură-te, odrasla luminoasă a familiei creştine;

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu;

Bucură-te, naştere de bucurie tatălui tău;

Bucură-te, veselia maicii tale Teodula;

Bucură-te, cel ales de Dumnezeu a fi păstor oilor Sale;

Bucură-te, fiu de părinţi care cu mucenicii s-au numărat;

Bucură-te, odrăslire creştină în cetatea Sevastiei;

Bucură-te, a bunilor tăi părinţi bucurie;

Bucură-te, cel Sfinţi mai înainte de naştere;

Bucură-te, că te-ai făcut locaş Duhului Sfânt;

Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Condacul1:

Pe ierarhul şi Mucenicul lui Hristos, pe marele Modest veniţi credincioşi la preacinstita lui pomenire, să-l lăudăm cu dumnezeieşti cântări, că fiind plin de dragoste de Dumnezeu şi de toată făptura lui, s-a făcut plin de darul tămăduirii a toată boala dobitoacelor celor necuvântătoare. Prin aceasta fiind nouă oamenilor mare ajutor în scârbe şi nevoile noastre, al celor ce-l rugăm cu credinţă şi cu smerită mulţumire îi cântam: Bucură-te, Sfinte Modeste, lauda ierarhilor şi a mucenicilor!

Rugăciunea Sfântului Modest (care se zice pentru animale):

Doamne Iisuse Hristoase, Ziditorul lumii, învredniceşte-ne pe noi Împărăţiei Tale că numai pe Tine singur, Stăpâne, Te-a dorit sufletul meu şi pentru Numele Tau n-am socotit moartea şi muncile. Deci, iubitorule de oameni, să nu mă judeci pe mine nevrednic bunătăţilor tale, ci auzi-mă pe mine robul Tău şi primeşte această rugăciune a mea şi care vă chemă numele meu şi va săvârşi pomenirea mea, a smeritului, fii lui ajutor, Doamne, şi nu-l părăsi pe el, ci umple-l pe el de tot binele, şi dăruieşte-i milele Tale cele bogate. Şi cine va citi mucenicia nevoinţelor mele, blagosloveşte-l pe el, Doamne, şi toată averea lui, şi depărtează şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate dobitoacele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tău spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte dobitoacele lui şi goneşte pentru numele robului Tău, Modest, de la toate dobitoacele lui, toată vătămarea şi boala. Aşa, Stăpâne, caută din Sfânt lăcaşul Tau, spre rugăciunea mea şi binecuvântează şi înmulţeşte dobitoacele lui, precum ai binecuvântat şi ai înmulţit turmele lui Avraam, ale lui Isaac şi ale lui Iacob şi ale tuturor celor ce au slujit Ţie. Că bine eşti cuvântat în vecii vecilor. Amin!

Altă rugăciune a Sfântului Modest ce se zice la toată boala luptătoare de moarte şi vătămare a boilor, a cailor, a asinilor, a mularilor, a oilor, a caprelor, a albinelor şi a celorlalte dobitoace:

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu Cel milostiv şi preabun. Cei ce ai făcut întru înţelepciune toată făptura cea înţeleasă şi simţită. Cel ce verşi îndurările tale peste toate cele făcute de Tine. Cel ce cu pronia Ta cea preabună, toate mai înainte le rânduieşti şi porţi grijă tuturor făpturilor Tale, celor materialnice şi nematerialnice, cuvântătoare şi necuvântătoare, însufleţite şi neînsufleţite, de la cele mai întâi până la cele mai de pe urmă. Căci nimic nu este neprevăzut, nici fără purtarea de grija cea de la Tine, Făcătorul şi Purtătorul de grijă a toate. Că tu eşti Cel ce deschizi mâna Ta şi umpli pe tot cel viu de bunăvoinţa. Tu eşti Cel ce răsari iarba dobitoacelor şi păşune dându-le spre slujba oamenilor. Tu eşti Cel ce de demult ai păzit turmele dobitoacelor lui Israel, mai presus de rana cea purtătoare de moarte a dobitoacelor întâi-născute ai egiptenilor. Tu eşti Care, prin iconomia întrupării Tale ai surpat pe ce! ce avea stăpânirea morţii, adica pe diavolul, şi prin moartea Ta ai omorât moartea. Tu eşti Care, şi prin mine nevrednicul robul Tău, ai omorât pe şarpele, cel ce cu veninul său a stricat izvorul apei. Iar pe dobitoacele cele ce băuse dintr-însul şi murise le-ai înviat cu puterea Ta cea făcătoare de viaţă. Şi pe diavolul cel ce împreună a lucrat cu acesta, l-ai silit a se face arătat, jurându-se că nici o dată nu va îndrăzni a se înapoia, unde se va chema smeritul meu nume. Ţie mă rog, Stăpâne prea-bunule şi Făcătorule a toate, şi pe Tine Te chem, Cel ce eşti pricina a toată viaţa, ascultă această rugăciune a mea şi goneşte toată boala cea purtătoare de moarte şi vătămătoare, de la boii, caii, asinii, mularii, oile, caprele, albinele şi toate celelalte dobitoace ce sunt spre trebuinţă vieţii robilor Tăi (numele) a celor ce Te cheamă pe Tine, Dătătorul tuturor bunătăţilor în numele meu. Şi dă, Doamne, tuturor celor ce săvârşesc pomenirea mea şi cu credinţă aleargă la moaştele mele, pace statornică, înmulţire dobitoacelor, îmbelşugare de grâu, vin şi untdelemn. Şi peste toate, lăsarea păcatelor, sănătatea trupurilor şi sufletelor veşnică mântuire. Aşa, Doamne, Iisuse Hristoase, cu obişnuita Ta milostivire plecându-te, îndură-Te asupra dobitoacelor acestora ce pătimesc, secerându-se de secera morţii. Şi care neavând cuvânt, numai prin mugete şi prin tânguitoare glasuri fără de graiuri, cu jale îşi arată pătimirea şi durerea lor, încât şi pe cei cuvântători îi pleacă spre împreună-pătimirea cu ele. Dacă „dreptul se îndura spre sufletul dobitoacelor sale”, după cum este scris, cum nu Te vei îndura Tu asupra lor, Cel ce eşti Făcătorul şi purtătorul lor de grijă. Căci Tu, preamilostive, Care şi de dobitoacele cele din corabie ţi-ai adus aminte, bizuindu-ne pe bunătatea şi îndurarea Ta, milostiveşte-Te ca prin bună-petrecerea şi înmulţirea boilor şi a celorlalte dobitoace, care au patru picioare, să se lucreze pământul, iar rodurile să crească. Şi robii Tăi, cei ce cheamă numele Tau, cu îmbelşugare să strângă rodurile ţarinilor sale, ca din aceasta, toată bună îndestulare având, să prisosească spre tot lucrul bun. Şi să Te slăvească pe Tine, dătătorul a tot binele, cinstindu-mă şi pe mine, robul Tau, şi fierbintele rugător al Împărăţiei Tale celei atotţiitoare.

Că Ţie se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Cel fără de început al Tău Părinte, şi cu PreaSfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Acatistul Sfântului Bonifatie (19 decembrie)

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule.

Icosul 1:

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat;

Bucură-te că în suferinţe, pe El L-ai imitat;

Bucură-te că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit;

Bucură-te că voinţa în virtuţi o ai întărit;

Bucură-te rob credincios al Domnului Hristos;

Bucură-te că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos;

Bucură-te că de Duhul Sfânt ai fost luminat;

Bucură-te că de ispitele lumii n-ai fost înşelat;

Bucură-te că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine;

Bucură-te că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 2-lea:

Văzând tulburarea lumii acesteia şi grijile vieţii, toate le-ai socotit ca praful, ridicând mintea la cele de Sus, pătimitorule al lui Hristos, te-ai ridicat la înălţimea cunoaşterii de Dumnezeu, mărturisind tuturor pe Hristos Dumnezeu, şi acum chemi sufletele care pier în păcate ca să se pocăiască şi cu lacrimi de umilinţă să-I cânte lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Mintea ţi-ai păstrat-o trează şi focul patimilor cu pocăinţă l-ai stins, Bonifatie minunate, de la apus la răsărit, de la Roma ai venit să suferi pentru Domnul lisus, având gând sfânt ca să ţi se înmulţească harul, iar pe noi ne-ai adus în biserică ca să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te că patimile, să le biruim ne-ai învăţat;

Bucură-te că nădejdea mântuirii celor disperaţi le-ai dat;

Bucură-te că deşertăciunea vieţii pământeşti o ai cunoscut;

Bucură-te că suferinţele tale mai înainte le-ai prevăzut;

Bucură-te, a celor treji încuviinţare şi bucurie;

Bucură-te celor neputincioşi a voinţii tărie;

Bucură-te că prin tine de beţie ne izbăvim;

Bucură-te că cu ajutoru-ţi la Dumnezeu revenim;

Bucură-te al vindecărilor izvor nesecat;

Bucură-te al minunilor, tezaur pururi bogat;

Bucură-te că ne înveţi, mintea la Dumnezeu s-o ridicăm;

Bucură-te că de păcate prin tine ne eliberăm;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea milostivirii lui Dumnezeu ai fost înzestrat, fiindcă din povestirea vieţii tale, noi aflăm, cum, din mila lui Dumnezeu mulţi păcătoşi se întorc la pocăinţă. Astfel şi tu ai plăcut lui Dumnezeu, şi în locul morţii amare, ai căpătat viaţa veşnică, deci, învaţă-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având acum veşnică bucurie în locaşurile cereşti, nu ne părăseşti nici pe noi păcătoşii, mucenice Bonifatie, cei ce locuim pe pământ. Noi trudiţii şi împovăraţii alergăm la tine; nu ne lăsa orfani şi neputincioşi, ci ajută-ne, şi du rugăciunile noastre la altarul cel ceresc că, întru bucurie să-ţi cântăm:

Bucură-te că pe semenii tăi, ca pe sine i-ai iubit;

Bucură-te că în păcate inima nu ţi-ai împietrit;

Bucură-te că, călătorilor şi celor străini le-ai slujit;

Bucură-te că de aceea ţara de baştină ai părăsit;

Bucură-te că ai învăţat mila pe orişice om bogat;

Bucură-te că pe orfani şi pe văduve, cu milă le-ai apărat;

Bucură-te celor săraci milostiv apărător;

Bucură-te celor asupriţi şi înjosiţi, bun mijlocitor;

Bucură-te că pe cei beţivi, cu trezvie îi răcoreşti;

Bucură-te că pe cei scăpătaţi de beţie, la trezvie îi pofteşti;

Bucură-te că pe femeile ce plâng, le mângâi;

Bucură-te că lacrimile lor, la cer le duci tu întâi;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 4-lea:

Viforul păcatelor nu te-a înecat, nici valurile patimilor nu te-a acoperit, mucenice al lui Hristos, ci te-ai întors la Domnul şi i-ai adus viaţa ca jertfă de mireasmă. Roagă-te, ca şi noi, cei de pe marea vieţii, să ajungem cu bine la limanul mântuirii, cântând Mântuitorului: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind pilda Evangheliei, cum fiul rătăcit, cheltuindu-şi averea în ţară străină, în foamete şi-a venit în fire, s-a întors în braţele părinteşti, întru pocăinţă zicând: „Tată, greşit-am la cer şi înaintea ta”, aşa şi tu, mucenice, de la roscovele păcatelor te-ai întors la Hristos. Noi, bucurându-ne de îndreptarea ta, îţi cântăm astfel:

Bucură-te că foame grea, în robia patimilor ai suferit;

Bucură-te că de Hristos-Pâinea Vieţii ai flămânzit;

Bucură-te că sfântul Său Sânge, ca hrană l-ai primit;

Bucură-te că cu slăviţii mucenici şi tu ai fost socotit;

Bucură-te că pe aripile trezviei spre Dumnezeu ai zburat;

Bucură-te că inima ta în Sus ţi-ai ridicat;

Bucură-te că prin Cruce, pe Domnul L-ai aflat;

Bucură-te că ai căpătat a biruinţii cunună;

Bucură-te că ai ştiut să lepezi frumuseţea lumii;

Bucură-te a sufletelor noastre comoara cea bună;

Bucură-te că te-ai dezbrăcat de păcatul întinăciunii;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 5-lea:

Sângele lui Hristos ce a curs pentru noi nevrednicii, şi sângele martirilor vărsat pentru Hristos, ţinând în seamă Aglaida, ţi-a spus astfel: „Tu ştii, cu cât de multe păcate suntem întinaţi şi la viaţa viitoare nu gândim. Eu am auzit de la un om credincios-creştin, că moaştele martirilor aduc mântuire, şi că mucenicul este mijlocitor către Dumnezeu…”. Şi noi credem, că tu eşti mijlocitorul nostru în faţa Domnului, căci împreună cu îngerii îi cânţi Sfintei Treimi: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Vedem şi înţelegem cum cuvintele acestea ale Aglaidei ţi-a răscolit sufletul şi te-ai hotărât la abstinenţă, mucenice Bonifatie. Ajută-ne şi nouă să-ţi urmăm ţie, ca să nu pierim în adâncul fărădelegilor, ci cu bucurie să-ţi cântăm:

Bucură-te că din somnul patimilor, ca din moarte te-ai trezit;

Bucură-te că din latul păcatelor pe mulţi ai izbăvit;

Bucură-te celor ce se îndoiesc de iertare, mustrare şi hotărâre;

Bucură-te, bucuriei fără margini – întărire;

Bucură-te că ne chemi să ne înoim în înfrânare;

Bucură-te că cu semnul Crucii, tai a patimilor vâltoare;

Bucură-te că veşnică avere ţi-ai agonisit;

Bucură-te că la muncă şi mântuire pe mulţi ai pornit;

Bucură-te că a vinului veselie o ai părăsit;

Bucură-te că ranele trupului, ca un înger le-ai suferit;

Bucură-te, cel bătut, c-ai mărturisit pe Hristos;

Bucură-te că pentru El, cu foc fript ai fost;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitoare a închinării sfintelor moaşte a devenit Aglaida, stăpâna ta, mucenice a lui Hristos, când te-a trimis în Răsărit să aduci moaştele sfinţilor mucenici, care au suferit pentru credinţa în Hristos, că prin ele să izvorască binecuvântare şi mântuire celor ce-i cinstesc pe dânşii. Dă-ne şi nouă de la Domnul mângâiere, ca să-I cântăm cântare îngerească: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Strălucit-ai ca un luceafăr, cu viaţa ta, mucenice, jugul lui Hristos l-ai luat şi mântuire ai primit, căci evlavie fără Hristos nu putem avea. Cu rugăciunile tale învredniceşte-ne de locaşurile cereşti, ca să te lăudăm astfel:

Bucură-te tabla legii lui Hristos, de Dumnezeu scrisă;

Bucură-te că rugăciunile îţi sunt mireasmă nedescrisă;

Bucură-te dreptarului credinţei, minunat stâlp;

Bucură-te poruncilor Domnului, cunună de pietre scumpe;

Bucură-te scara trezviei care la cer ne duce;

Bucură-te, de rana păcatului vindecare dulce;

Bucură-te că de la Domnul ai primit har şi putere;

Bucură-te că cu înfrânare ne înveţi să ţinem serbările;

Bucură-te că ne izbăveşti de beţia de moarte;

Bucură-te că cu lumina lui Hristos, omori a noastre patimi;

Bucură-te, la viaţă nouă al nostru chemătorule;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 7-lea:

Vrând să pleci din casa ta spre Răsărit, ai prezis sfârşitul tău, prealăudate Bonifatie, zicând: „cred că o să-ţi aducă, doamna mea, în loc de moaşte, tru-pul meu chinuit pentru Hristos”, tăinuind în suflet gândul că o să suferi pen-tru Domnul, Căruia te rugai stăruitor. întăreşte credinţa noastră ca să fim gata totdeauna să suferim pentru dânsa, cântându-I lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

Minunata şi slăvita ta îndreptare încă necrezând-o Aglaida, cugeta în sine, vrând să te învinuiască de păcatul hulirii, aşa ţi-a răspuns: „Acuma nu-i de glumit, frate, ci fii evlavios, că ai să aduci moaştele sfinţilor. Domnul să tri-mită pe îngerul Său înaintea ta şi să-ţi îndrepte paşii cu milostivirea Sa”. Noi, văzând curăţia inimii tale, sfinte Bonifatie, îţi cântăm aşa:

Bucură-te al sfintelor moaşte cinstitorule;

Bucură-te al cucerniciei de exemplu dătătorule;

Bucură-te că de fărădelegi să ne ferim ne-ai poruncit;

Bucură-te că de cele ce se bucură lumea, te-ai ferit;

Bucură-te marele nostru, în toate ajutător;

Bucură-te al cugetelor sfinte, în taină păstrător;

Bucură-te al celor ce se luptă cu păcatul – ostaş apărător;

Bucură-te al pocăinţii noastre bun mijlocitor;

Bucură-te că Domnul ne iartă pentru rugăciunile tale;

Bucură-te că în scârbe, ne înveţi s-avem răbdare;

Bucură-te că ceata sfinţilor de tine s-a minunat;

Bucură-te că duhurile răutăţii le-ai gonit şi ruşinat;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 8-lea:

Stranie ai considerat slujirea la idoli, şi tu, sfinte mucenice, venind în Tars, nu ţi-ai plecat genunchii înaintea dumnezeilor străini, ci ai arătat o râvnă apostolească. De aceea, roagă-te pentru noi ca să avem aceiaşi dragoste fierbinte pentru Hristos, cântându-l Lui din toată inima: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Aprins de o râvnă sfântă, nu puteai răbda hulirea de Dumnezeu, plin fiind de Duhul Sfânt, ai mustrat orbirea şi nebunia închinătorilor la idoli. Din pricina aceasta împăratul cel păgân a poruncit să te bată cu bice, pricinuindu-ţi nenumărate rane. Deci, noi te lăudăm aşa:

Bucură-te îndrăzneţ mustrător al credinţei deşarte;

Bucură-te că ai fost înarmat cu sfânta dreptate;

Bucură-te că trupul ţi-a fost despoiat;

Bucură-te că sufletul curat ţi l-ai păstrat;

Bucură-te moştenitor al locaşurilor cereşti;

Bucură-te că mustri pe cei ce înjură şi hulesc;

Bucură-te că pentru Hristos, atât de barbar ai fost biciuit;

Bucură-te al grădinii raiului – pom frumos înflorit;

Bucură-te că precum aurul în cuptor, ai fost curăţat;

Bucură-te că pentru Hristos ai fost lovit şi insultat;

Bucură-te că cu moartea-ţi lui Dumnezeu ai plăcut;

Bucură-te că sfârşit creştinesc şi mucenicesc ai avut;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 9-lea:

Întreg te-ai predat Domnului, multpătimitorule al lui Hristos, când necredinciosul împărat a poruncit să-ţi toarne în gură cositor topit şi fierbinte, atunci ai ridicat mâinile spre cer, rugându-te astfel: „Doamne Dumnezeul meu, lisuse Hristoase, Cel ce m-ai întărit să îndur chinurile cele amare de până acum, rămâi şi acum cu mine, uşurează-mi suferinţele şi nu lăsa să fiu biruit de vrăjmaşul cel viclean”. Cu aceasta inspiri iubirea lui Hristos şi nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Retorii cei ce se credeau înţelepţi să ne spună cum de nu ţi-a ars gâtlejul cositorul topit ce ţi l-au turnat pe gură, şi nici alt rău nu ţi-a pricinuit mucenice Bonifatie, deoarece tu ai cerut semn de la Domnul, că într-adevăr vei învinge pe chinuitorii tăi; şi acest semn ţi s-a dat, ca toate torturile lor au rămas zadarnice. Minunându-se de aceasta, toţi au strigat: „Mare este lisus Hristos, credem în Tine Doamne…”. Deci şi noi te lăudăm, cântându-ţi:

Bucură-te că prin tine credincioşii se întăresc;

Bucură-te că de moarte năpraznică se izbăvesc;

Bucură-te că în Hristos pe toţi i-ai mângâiat;

Bucură-te că în suferinţă, să ne rugăm ne-ai învăţat;

Bucură-te că chinuitorii nu te-au putut birui;

Bucură-te că cu patimile te-ai luptat şi le-ai învins;

Bucură-te că spinii păcatelor din tine i-ai ars;

Bucură-te că de focul torturii nears ai rămas;

Bucură-te deapururea viu, de chinuri răbdătorule;

Bucură-te că scârba în bucurie ne-o prefaci, ajutătorule;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 10-lea:

Vrând să fii mântuit, ai dorit ca până la sfârşit să suferi pentru Domnul, mucenice Bonifatie, rugându-L din toată inima astfel: „Doamne, Doamne, Dumnezeul meu, învredniceşte-mă de bunătatea Ta, ajută-mă ca, pentru fă-rădelegile mele făcute în neştiinţă, să nu mă oprească vrăjmaşul în calea mea spre cer, primeşte în pace sufletul meu, socoteşte-mă cu martirii ce şi-au văr-sat sângele pentru Tine, dar au păstrat credinţa până la sfârşit, şi împreună cu dânşii să cânt şi eu: Aliluia”.

Icosul al 10-lea:

Zid tare şi neînvins de vrăjmaş ai rămas până la sfârşit, mucenice al lui Hristos, că fiind decapitat, a curs îndată sânge şi lapte, încât văzând necre-dincioşii o astfel de minune, au început să slăvească pe Hristos, iar ţie îţi strigau aşa:

Bucură-te că văzându-ţi chinurile, mulţi s-au întors la Hristos;

Bucură-te că cu Belzeebul, s-au luptat şi l-au biruit toţi;

Bucură-te că sfârşitu-ţi a luminat minţile întunecate;

Bucură-te că moartea-ţi învie, conştiinţa celor în păcate;

Bucură-te a păcătoşilor nepocăiţi – aspră mustrare;

Bucură-te a voinţei slăbite de beţie, grabnică vindecare;

Bucură-te a celor ce rătăcesc în noaptea neştiinţei, înţelepţire;

Bucură-te undiţă de aur, ce pescueşti din păcat, la mântuire;

Bucură-te că rugăciunile tale Dumnezeu ţi Ie-a auzit;

Bucură-te că împărăţia cerurilor pe veci ai dobândit;

Bucură-te că ai fost în porfira sângelui tău îmbrăcat;

Bucură-te că în lumină cerească acum petreci minunat;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 11-lea:

Cântare neîncetată aduci Domnului, mucenice Bonifatie, lăudând pe Preasfânta Treime pentru Care ţi-ai dat viaţa, împreună cu cetele martirilor, că şi noi să ne înfrumuseţăm sufletul cu virtuţi, ca pe o mireasă, pentru Hristos – Mirele ceresc, cântându-I sfântă cântare: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Cu lumina iubirii şi după moarte ai strălucit, minunate Bonifatie, când prietenii tăi ţi-au aflat capul tău tăiat şi plângeau amar, zicând: „Servule al lui Hristos, iartă-ne păcatul nedreptei judecări şi a clevetirii fără noimă cu care ţi-am greşit…”. Atunci faţa ta s-a luminat ca şi cu nişte raze vii, arătând că le dai iertare. De aceea, noi cu dragoste îţi cântăm acestea:

Bucură-te gura blândeţei şi a dulcei vestiri;

Bucură-te locuinţă frumoasă a sfintei iubiri;

Bucură-te că tu ai făcut Biserica să se veselească;

Bucură-te că acum ai ajuns în cetatea cerească;

Bucură-te cel întocmai cu apostolii, cu moarte de mucenic;

Bucură-te zelos rugător către Dumnezeu, netemător de nimic;

Bucură-te că deşertăciunile vieţii şi nelegiuirea ai mustrat;

Bucură-te că de ispitirile vrăjmaşului, pe mulţi ai scăpat;

Bucură-te că tu aperi pe cei pe nedrept prigoniţi;

Bucură-te candelă aprinsă în faţa Prestolului între sfinţi;

Bucură-te că după poruncă şi pe vrăjmaşi i-ai iubit;

Bucură-te că vorbirea de rău şi clevetirea le-ai nesocotit;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 12-lea:

Dar şi izvor de tămăduire, s-au arătat moaştele tale când s-au apropiat de Roma, că îngerul Domnului s-a arătat Aglaidei, zicând: Pe fostul tău rob, iar acum fratele şi coslujitorul nostru primeşte-l ca pe stăpânul şi odihneşte-l bine, ca să ţi se ierte păcatele tale, căci el acuma cu noi în ceruri cântă împre-ună Celui Preaînalt: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile tale, Aglaida, zidi o biserică în cinstea ta, ostaşule al lui Hristos, unde ţi-a pus moaştele tale, iar ea şi-a împărţit averea la săraci, cu post şi rugăciune întru fierbinte pocăinţă a petrecut încă cincizeci de ani, apoi s-a alăturat cetei sfinţilor. De aceea, lăudând minunile tale, te mărim astfel:

Bucură-te că sufletul ţi-ai făcut Templu Celui Preaînalt;

Bucură-te cartea minunilor scrisă de El minunat;

Bucură-te că de moarte năpraznică pe noi ne izbăveşti;

Bucură-te că lacrimile femeilor celor beţivi le primeşti;

Bucură-te că pe cei căzuţi în păcate îi chemi la pocăinţă;

Bucură-te lumina curăţiei, ce ne duce la umilinţă;

Bucură-te că focul patimilor, doar tu îl linişteşti;

Bucură-te că întunericul păcatelor, doar tu îl izgoneşti;

Bucură-te că pe cei micuţi de ispitele lumii îi fereşti;

Bucură-te că în a lui Hristos învăţătură, pe toţi îi povăţuieşti;

Bucură-te preaslăvit lui Hristos, cinstit din vecie;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

Condacul al 13-lea:

O, Preaslăvite mucenice al lui Hristos Bonifatie, primeşte această rugăciune de la noi care, îngenunchind, tindem mâinile către tine şi-ţi aducem ţie cele de laudă; mijloceşte pentru noi la Domnul, mai cu seamă pentru fraţii noştri căzuţi în patima beţiei, vindecă-ne de patimi şi ajută-ne să punem început bun vieţii noastre, că mântuiţi cu rugăciunile tale, să lăudăm în veci pe Dumnezeu, cântându-I: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Înger luminos a stins focul chinurilor tale cu roua harului, ocrotindu-te mucenice Bonifatie, ca să nu pieri ca un păcătos cu haină murdară şi neîntors la Dumnezeu. Învaţă-ne să ne îmbrăcăm cu haina luminoasă a sfinţeniei şi din toată inima să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te că viaţa pentru Hristos ţi-ai dat;

Bucură-te că în suferinţe, pe El L-ai imitat;

Bucură-te că spre Dumnezeu ochii ţi-ai aţintit;

Bucură-te că voinţa în virtuţi o ai întărit;

Bucură-te rob credincios al Domnului Hristos;

Bucură-te că sfârşitul vieţii ţi-a fost sfânt şi frumos;

Bucură-te că de Duhul Sfânt ai fost luminat;

Bucură-te că de ispitele lumii n-ai fost înşelat;

Bucură-te că pe vicleanul şarpe l-ai făcut de ruşine;

Bucură-te că ceata sfinţilor s-a bucurat de tine;

Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorul

Condacul 1:

Alesule ostaş al lui Hristos, învrednicit de cununa slavei, cu moarte mucenicească te-ai izbăvit de moartea cea veşnică, de la întunericul păcatelor te-ai întors la lumina cea pururea fiitoare; primeşte rugăciunile aduse în cinstea ta şi ne izbăveşte din cursele vrăjmaşului celui viclean, ca să-ţi strigăm cu bucurie: Bucură-te Bonifatie, mucenice multpătimitorule!

 Rugăciune:

O, multpătimitorule şi prealăudate mucenice Bonifatie! A ta mijlocire o cerem; rugăciunile noastre nu le trece cu vederea, ci milostiveşte-te şi ne ascultă. Vezi pe fraţii şi surorile noastre… căzuţi în patima beţiei, vezi că din pricina aceasta au căzut şi de la Biserica-Mamă şi mântuirea cea veşnică. O, sfinte mucenice Bonifatie, cu harul ce-l ai de la Dumnezeu, trezeşte-le inima şi conştiinţa, salvează-i din prăpastia păcatului şi adu-i iar la înfrânarea cea mântuitoare. Roagă-L pe Domnul Dumnezeu, pentru Care tu ai suferit moarte mucenicească, că, iertându-ne greşalele noastre, să nu-Şi întoarcă îndurarea de la fiii Săi, ci să întărească în noi trezvia, curăţia şi înfrânarea, şi să întindă mână de ajutor celor ce au făgăduit abstinenţă de la băuturile alcoolice, să-şi poată ţină făgăduinţa dată, zi şi noapte veghind cu gândul la marele răspuns ce avem de dat la înfricoşata Judecată de Apoi. Plăcutul lui Dumnezeu mucenice, primeşte rugăciunile mamelor ce se roagă cu lacrimi pentru copiii lor pierduţi în ghiarele beţiei, ale cinstitelor femei, ce plâng pentru bărbaţii lor; a copiilor rămaşi orfani pe urma beţiei, şi a noastre a tuturora ce ne rugăm ţie, şi să ajungă gemetele noastre împreună cu rugăciunile tale la tronul Celui Prea-înalt, să ne dăruiască tuturora sănătate şi mântuire trupească şi sufletească, iar mai presus de toate împărăţia Sa cerească. Păzeşte-ne de ispitirile vicleanului vrăjmaş şi de toate vicleşugurile lui, iar în ceasul trecerii noastre din viaţa aceasta, ajută-ne să trecem cu bine vămile văzduhului şi cu rugăciunile tale să scăpăm de veşnica osândă. Roagă-L pe Domnul şi Mântuitorul nostru să ne dăruiască dragoste nefăţarnică către Dânsul şi Biserica Sa; credinţă statornică şi luptătoare contra vrăjmaşilor vă-zuţi şi nevăzuţi ai Bisericii şi Neamului şi să ne acopere mila lui Dumnezeu în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Ignatie Teoforul (20 decembrie)

 Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în prea sfintele Sale braţe l-a luat şi l-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi, cu evlavie cinstindu-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Icosul 1:

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;

Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;

Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai pur-tat;

Bucură-te, biserică vie a Marelui împărat;

Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfa lui Dumnezeu o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;

Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;

Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;

Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;

Bucură-te, că de la „fiul tunetului”, dreapta credinţă ai învăţat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 2-lea:

Ales ai fost spre păstorire, cu sfatul tuturor Sfinţilor Apostoli, unde cu râvnă apostolească foarte te-ai ostenit şi talantul cel dat ţie l-ai înmulţit. Făclie mult luminoasă în sfeşnicul bisericii ai fost şi pe mulţi i-ai învăţat a cânta lui Hristos: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Aşezat-ai preafrumoasă rânduială de slavoslovie în Biserica lui Hristos, asemenea cetelor îngereşti pe care singur le-ai văzut în a ta descoperire, cu bună cuviinţă pe Dumnezeu slavoslovind; auzi-ne şi pe noi care te lăudăm pe tine aşa:

Bucură-te, al Siriei şi al Antiohiei luminătorule;

Bucură-te, al aşezămintelor apostoleşti cu sfinţenie păstrătorule;

Bucură-te, desăvârşitule slujitor al tinerilor lui Hristos;

Bucură-te, al Bisericii celei dreptmăritoare, sfeşnic mult luminos;

Bucură-te, că în Antiohia, ucenicii lui Hristos creştini s-au numit;

Bucură-te, că pe poporul cel nou cu cuvântul şi cu fapta l-ai povăţuit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos pe tine te-ai jertfit;

Bucură-te, că prin lumina vieţii tale multe suflete ai luminat;

Bucură-te, că prin uşa adevărului în staulul lui Hristos ai intrat;

Bucură-te, că prin tine turma lui Hristos păşune bună a aflat;

Bucură-te, că pe tine cuvântătoarea turmă foarte te-a ascultat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 3-lea:

Stătut-ai, preafericite, ca o nicovală a Duhului, cu multă răbdare în faţa tuturor necazurilor, a prigonitorilor care neîncetat te loveau şi pentru toate mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea pe tine, spre a-I cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Auzind împăratul Traian că tu eşti numit purtător de Dumnezeu, te-a întrebat pe tine: „Ce înseamnă această numire?”. La care întrebare cu mare îndrăzneală i-ai răspuns şi nedumeririi lui cu înţelepciune i-ai descoperit taina; pentru care primeşte, te rugăm, şi de la noi aceste smerite cântări:

Bucură-te, că prin scurte cuvinte lui i-ai arătat;

Bucură-te, că ce înseamnă „purtător de Dumnezeu” pe el l-ai învăţat;

Bucură-te, că la întrebarea împăratului Traian ai răspuns luminat;

Bucură-te, că pe împăratul Traian pentru a lui nedumerire l-ai mustrat;

Bucură-te, că pe zeii lui cei mincinoşi deşertăciune i-ai arătat;

Bucură-te, că Traian împăratul de a ta bărbăţie s-a minunat;

Bucură-te, că Taina întrupării Cuvântului, lui Traian i-ai propovăduit;

Bucură-te, că de mântuitoarele Patimi ale lui Hristos tu i-ai vorbit;

Bucură-te, că şi Preaslăvita înviere a lui Hristos lui o ai vestit;

Bucură-te, că minunile lui Dumnezeu înaintea împăraţilor le-ai arătat;

Bucură-te, că de furia lui Traian nu te-ai înfricoşat;

Bucură-te, că în dreapta credinţă ai rămas nemişcat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 4-lea:

Văzând împăratul Traian marea ta îndrăzneală şi neclintirea de adevăr, foarte s-a mâniat pe tine, Mărturisitorule al numelui lui Hristos, şi spre in-chisoarea temniţei te-a dat. Iar tu, fericite, cu mare bucurie ai primit hotă-rârea lui şi lui Hristos laudă I-ai dat, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

După a ta aruncare în temniţă, Traian împăratul toată noaptea nu a putut dormi, socotind întru sine cu ce fel de moarte te va pierde; iar tu, pătimitorule, îţi găteai a ta inimă spre a primi cu bucurie moartea pentru doritul tău Iisus. Deci, cu cuviinţă şi noi către tine zicem aşa:

Bucură-te, că numele lui Iisus Hristos înaintea lui Traian cu mare îndrăzneală L-ai mărturisit;

Bucură-te, că de a ta bărbăţie şi îndrăzneală a rămas uimit;

Bucură-te, căci cu ai săi sfetnici s-a sfătuit spre a ta pierzare;

Bucură-te, că şi tu cu mare sete aşteptai moartea fără înspăimântare;

Bucură-te, că auzind tu această hotărâre foarte te-ai bucurat;

Bucură-te, că spre mâncarea fiarelor pe tine te-au osândit;

Bucură-te, că cei păstoriţi de tine, auzind a ta osândire spre moarte, foarte s-au întristat;

Bucură-te, că tu pe toţi cu cuvinte de îmbărbătare foarte i-ai mângâiat;

Bucură-te, că de la Antiohia la Roma ai fost trimis fiarelor spre mân-care;

Bucură-te, că pe a ta cuvântătoare turmă o ai binecuvântat la plecare;

Bucură-te, căci cu mare fierbinţeală la a ta plecare, pentru Biserică te-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 5-lea:

Tânguitu-s-a cu amar la a ta plecare din Antiohia, toată mulţimea bine-credincioşilor, şi pe tine, iubitul ei păstor, cu lacrimi te-a petrecut. Iar tu, preaînţelepte, pe toţi i-ai învăţat să nu slăbeasca în dreapta credinţă Şi pentru toate să dea slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Venit-au, după porunca împărătească, zece ostaşi aspri şi nemilostivi, care cu mare mânie legându-te în Unturi, te-au dus la corabie; şi aşa, spre chinuri ai început a călători. Iar creştinii cei binecredincioşi, cu silinţa inimii, te lăudau, zicând aşa:

Bucură-te, păstorul nostru cel bun şi iubit;

Bucură-te, că a ta călătorie spre cer acum a sosit;

Bucură-te, că această sfântă călătorie tu foarte o ai dorit;

Bucură-te, că din Seleucia plecând, la Smirna ai sosit;

Bucură-te, că tu acolo cu Sfântul Policarp te-ai întâlnit;

Bucură-te, că de vorbirea cu el tu foarte te-ai mângâiat;

Bucură-te, că Fericitul Policarp ale tale lanţuri le-a sărutat;

Bucură-te, că preoţii şi clericii cu lacrimi au udat lanţurile tale;

Bucură-te, că mulţimea creştinilor, văzându-te legat, se tânguia cu jale;

Bucură-te, că mulţi, văzând lanţurile tale, spre mărturisire s-au îmbăr-bătat;

Bucură-te, că toţi cu umilinţă şi cu dragoste te priveau când de la ei ai plecat;

Bucură-te, că a nu te uita în ale lor sfinte rugăciuni, pe toţi i-ai rugat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 6-lea:

Arzând cu dorirea de a pătimi pentru numele lui Hristos, foarte ai rugat prin scrisoare pe creştinii cei din Roma a nu pune piedică la a ta sfântă alergare şi cu mare bucurie aşteptând ziua chinuirii tale, cântai lui Dumnezeu laudă din inimă: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Sfătuit-ai pe bunii creştini să nu arate către tine dragoste deşartă, spre a te cruţa şi a te vedea viu cu trupul ci mai vârtos cu toţii să se roage spre a-ţi dărui ţie Dumnezeu răbdare până la sfârşit; iar noi, păcătoşii, cinstind a ta sfântă dorire, zicem către tine aşa:

Bucură-te, pătimitorule al bunei credinţe, cel cu dor înfocat;

Bucură-te, căci cu fierbinţeala credinţei tale lui Petru te-ai asemănat;

Bucură-te, că asemenea lui Pavel, la Roma plecând, cu lanţuri ai fost legat;

Bucură-te, că pe feciorelnicul Evangheliei cu dragoste l-ai urmat;

Bucură-te, că dulceţile acestui veac pe tine nu te-au biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Iisus Hristos întru feciorie ai vieţuit;

Bucură-te, că slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că slava veşnicelor bucurii ţi-au fost ţie mângâierea;

Bucură-te, că pentru adevărata fericire, pururea te întăreai cu darul;

Bucură-te, păstorule cel adevărat al turmei tale;

Bucură-te, că în suferinţele tale pe Duhul cel Sfânt îl aveai mângâietor;

Bucură-te, că lui Iisus, Păstorul cel Mare, ai fost următor;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 7-lea:

Zis-ai, fericite, că „de la Siria până la Roma pe pământ şi pe apă cu fia-rele mă lupt”, arătând prin aceasta cruzimea şi sălbăticia ostaşilor celor păgâni de a spori chinurile tale. Dar tu, răbdătorule de chinuri, mulţumeai lui Dumnezeu, Care te întărea în răbdare, şi cântai: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-ai, omule al lui Dumnezeu, că creştinătatea nu este numai un lucru al sfătuirii, ci mai ales al măririi de suflet şi al suferinţei pentru adevăr; căci prin suferinţă ai dovedit tăria credinţei. Te rugăm, auzi-ne şi pe noi, cei neputincioşi, care te lăudăm aşa:

Bucură-te, că tu ca cerbul spre izvoarele apelor, spre chinuire alergai;

Bucură-te, că pe creştinii cei din Roma prin scrisori foarte îi rugai;

Bucură-te, căci aşa le ziceai: „Nimeni din voi să nu îndrăznească!”;

Bucură-te, căci o dorire aveai, de la mâncarea fiarelor să nu te oprească;

Bucură-te, căci pe toate cele de aici le-ai socotit deşertăciune;

Bucură-te, că moartea cea pentru Hristos ai socotit-o înţelepciune;

Bucură-te, că te-ai silit pe cât a fost cu putinţă;

Bucură-te, că de o mie de ori doreai să mori pentru dragostea credinţei şi pentru dreapta credinţă;

Bucură-te; că pe stăpânitorul veacului de acum prin suferinţă l-ai biruit;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos răbdare ai avut până la sfârşit;

Bucură-te, că prin dragoste dumnezeiască faptele credinţei le-ai arătat;

Bucură-te, căci cu sete arzătoare în calea dumnezeieştilor porunci ai alergat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 8-lea:

Purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, purtat-ai neîncetat pe a ta limbă numele lui Iisus Hristos; avut-ai de-a pururea în minte prezenţa Lui iar în inimă sete de dragostea Lui, prin care gânditor şi simţitor îl lăudai pe El, strigând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Călătorit-ai, Sfinte Mucenice, cu mare osteneală şi necazuri prin Troada şi Neapoli, apoi prin Filipopoli şi Macedonia, sfătuind şi întărind pe creştinii cei de acolo; iar noi nevrednicii, cinstind mucenicia ta şi călătoria cea spre moarte, zicem aşa:

Bucură-te, căci cu mare îndrăzneală, în legături fiind, cuvântul lui Dumnezeu l-ai mărturisit;

Bucură-te, că prin scrisoare, pe creştinii cei de acolo foarte i-ai întărit;

Bucură-te, că pe tine legat în lanţuri te-au văzut, pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, căci creştinii cei din Macedonia cu inimă îndurerată te priveau;

Bucură-te, că urmele sfintelor tale picioare cu lacrimi le sărutau;

Bucură-te, că prin cuvintele tale ei tare s-au îmbărbătat;

Bucură-te, că pentru ei şi pentru Hristos sufletul ţi-ai pus;

Bucură-te jertfă vie şi cuvântătoare a lui Hristos Iisus;

Bucură-te, apărătorule al dreptei credinţe prea înfocat;

Bucură-te, pătimitorule al lui Hristos cel mult încercat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 9-lea:

Trecut-ai, pătimitorule, în a ta călătorie, pe marea Adriatică şi a Tirului, sosind în Puteoli, unde cu mare dragoste ai fost întâmpinat de bunii creştini cei de acolo, pe care mult i-ai sfătuit să fie tari şi statornici în credinţa lui Iisus Hristos şi să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ajuns-ai, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, la Roma, unde, împreună cu scrisorile împăratului te-au predat ostaşii, eparhului cetăţii; iar după ce au citit scrisorile cu poruncile ce le dădea împăratul, au pregătit fiarele spre a ta mâncare. Noi, de aceasta aducându-ne aminte, zicem aşa:

Bucură-te, că în toată Roma, vestea sosirii tale creştinii o au auzit;

Bucură-te, că toţi ziceau: Episcopul Siriei la noi a venit;

Bucură-te, căci creştinii în taină se adunau;

Bucură-te, căci cu bucurie şi cu întristare de a ta venire vorbeau;

Bucură-te, că în locul unde erai, cu toţii s-au adunat;

Bucură-te, că pe tine în lanţuri, pentru Hristos, te-au văzut legat;

Bucură-te, căci ei au înţeles că spre mâncarea fiarelor eşti pregătit;

Bucură-te, că aceasta înţelegând cu inima lor, toţi au pătimit;

Bucură-te, căci cu a ta mâncare de fiare, eparhul pe creştinii cei din Roma voia să-i înfricoşeze;

Bucură-te, că în temniţă pentru Iisus Hristos erai ţinut legat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 10-lea:

Adunatu-s-a mare mulţime de popor din toată cetatea Romei, auzind că Episcopul Siriei va fi dat spre mâncarea fiarelor. Iar tu, purtătorule de Dumnezeu, Ignatie, având în a ta inimă pe Iisus Hristos, aşteptai cu linişte şi cu bucurie mult doritul tău ceas şi prin neîncetată rugăciune a inimii, gânditor strigai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Adusu-te-au ostaşii în privelişte pe tine, preafericite, spre a te da fiarelor mâncare. Implinitu-s-a a ta sfântă dorire, pentru care mai înainte ziceai: „Grâu sunt şi voiesc să mă macin de dinţii fiarelor spre a mă face pâine dulce Preasfintei Treimi!”, iar noi, smeriţii, însoţind gânditor a ta sfântă dorire, zicem aşa:

Bucură-te, că în privelişte spre mâncarea fiarelor acum te-au adus;

Bucură-te, că în acest ceas, în cămara inimii tale vorbeai cu Iisus;

Bucură-te, că leii flămânzi spre a ta mâncare pregătiţi erau;

Bucură-te, că acum cu spaimă şi cu mirare privitorii aşteptau;

Bucură-te, că în acel moment tu cu sete dumnezeiască i-ai aşteptat;

Bucură-te, că intrând în arenă, către popor cu mare glas ai strigat;

Bucură-te, că în faţa a toată mulţimea, adevărul l-ai arătat;

Bucură-te, că pe Iisus Hristos L-ai mărturisit luminat;

Bucură-te, că pe El L-ai arătat că este Dumnezeu adevărat;

Bucură-te, că încă sfânta mărturisire pe buze o aveai când leii veneau spre tine urlând;

Bucură-te, că în acel minut leii pe tine te-au sfâşiat;

Bucură-te, că acum sfântul tău suflet spre cer a zburat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 11-lea:

Făcutu-s-a mormânt, sfântului tău trup, pântecele leilor, iar cerul cămară preacurată s-a pregătit pentru fericitul tău suflet, unde ajungând, pururea pe Dulcele tău Iisus ÎI vezi şi acolo împreună cu toate cetele Îngerilor şi ale sfinţilor ÎI lauzi pe El, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Minune mare şi preadorită s-a văzut la sfârşitul tău, Sfinte Mucenice Ignatie, căci leii mâncând sfântul tău trup, după cum singur mult ai dorit, inima ta întreagă şi neatinsă a rămas spre a se arăta tuturor adevărul cel de tine mărturisit; pentru care, noi, slăvind dumnezeiasca Pronie, către tine zicem aşa:

Bucură-te, că acum dorirea ta a luat sfârşit;

Bucură-te, că acum, grâule al lui Dumnezeu, dinţii fiarelor te-au măci-nat;

Bucură-te, că inima ta cea de Dumnezeu iubitoare, leii nu o au mâncat;

Bucură-te, că spre mustrarea necredincioşilor Dumnezeu pe ea o a păstrat;

Bucură-te, că pe a ta inimă păgânii cu sabia în două o au despicat;

Bucură-te, că la despicarea inimii tale mare minune s-a arătat;

Bucură-te, că pe amândouă părţile inimii tale scris era preafrumos;

Bucură-te, căci cu slove de aur scria: Iisus Hristos;

Bucură-te, Ignatie, grâul cel de Hristos semănat;

Bucură-te, că pentru dragostea lui Hristos de dinţii fiarelor te-ai măcinat;

Bucură-te, pâinea Marelui împărat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 12-lea:

Dar au ramas Bisericii lui Hristos unele din oasele tale pe care leii nu le-au mâncat şi, pe acestea ca pe o vistierie de mult preţ adunându-le, cu mare bucurie binecredincioşii le sărutau şi pe Dumnezeu, Cel ce te-a întărit pe tine până la sfârşit, ÎI lăudau, zicând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Serafim pururea înfierbântat de dragostea lui Dumnezeu ai fost tu pe pământ, dumnezeiescule Ignatie, marele nostru ierarh, cu duhul arzând de bucurie şi cu cutremur Domnului slujind; pentru care şi noi, nepricepuţii, îndrăznim a te lăuda pe tine, zicând:

Bucură-te, căci tu pe Dumnezeu din toată inima, cugetul şi puterea ta L-ai iubit;

Bucură-te, căci tu cea dintâi poruncă prin a ta vieţuire cu lucrul o ai împlinit;

Bucură-te, că inima, mintea şi limba de-a pururea în rugăciune le aveai;

Bucură-te, că prin rugaciunile tale cele de foc, pururea cu duhul ardeai;

Bucură-te, că prin gânditoarea rugăciune a inimi tale, dorul lui Dumnezeu pururea îl aprindeai;

Bucură-te, că prin uimire şi robia minţii, în cer cu inima te suiai;

Bucură-te, că prin limba ta, pururea numele lui Hristos ai purtat;

Bucură-te, că în inima ta pururea prezenţa lui Dumnezeu ai păstrat;

Bucură-te, că inima ta pururea după Dumnezeu a însetat;

Bucură-te, că prin chinuri şi moarte, pildă desăvârşită turmei ai dat;

Bucură-te, că spre moarte cu bucurie ai plecat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul al 13-lea:

O, preafericite arhiereule al lui Hristos, Ignatie, pe care, în braţele cele preasfinte, din copilărie Hristos te-a luat şi care toată viaţa ta pe El în a ta inimă L-ai purtat; te rugăm să mijloceşti pentru noi, păcătoşii, către Preaînaltul Dumnezeu, ca să dobândim mila şi ajutorul Lui în toate zilele vieţii, şi în veacul cel viitor să ne învrednicim a cânta împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerească viaţă pe pământ ai petrecut, dumnezeiescule Ierarhe Ignatie, cu văpaia dragostei lui Hristos inima ta aprinzând, cu gura şi cu limba, în toată vremea şi locul, slavoslovind; pentru care şi noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, al ierarhilor şi mucenicilor mare soare;

Bucură-te, adevăratule lucrător al rugăciunilor celor gândite;

Bucură-te, sălaşule cuvântător, care pe Iisus Hristos în inimă L-ai pur-tat;

Bucură-te, biserică vie a Marelui împărat;

Bucură-te, că şi pe a ta inimă jertfa lui Dumnezeu o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu inima crezând, cu gura pe Hristos la arătare luminat L-ai propovăduit;

Bucură-te, că din copilărie ai fost ales şi chemat de Hristos;

Bucură-te, stâlp al Bisericii mult luminos;

Bucură-te, vasule ales, care lui Pavel te-ai asemănat;

Bucură-te, că numele lui Hristos înaintea păgânilor l-ai purtat;

Bucură-te, că de la „fiul tunetului”, dreapta credinţă ai învăţat;

Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

Condacul 1:

Sosit-a astăzi bucurie şi mângâiere tuturor drept-credincioşilor creştini la prăznuirea dumnezeiescului Ierarh şi Mucenic Ignatie, pe care din copilărie Mântuitorul în prea sfintele Sale braţe l-a luat şi l-a purtat şi a cărui fericită inimă sălaş Cuvântului s-a arătat. Pe acesta toţi, cu evlavie cinstin-du-l, aşa să strigăm: Bucură-te, Ignatie de Dumnezeu purtătorul care pe Iisus Hristos în inimă L-ai purtat!

 Acatistul Sfântului Ioan de Kronstadt (20 decembrie)

Condacul 1:

Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, păstorului şi învăţătorului, celui ce s-a arătat împăraţilor iubitor şi întristaţilor mângâietor, celui ce a luminat pământul Rusiei şi toată viaţa sa a dăruit-o slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui îndreptând mulţimea păcă-toşilor spre pocăinţă, multor bolnavi tămăduire de la Dumnezeu dobândind, să-i aducem laudă ca unui apărător şi grabnic ajutător. Tu, dar, părinte, pentru că ai îndrăzneală către Domnul, de toate necazurile ne izbăveşte, pe noi, cei care-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Icosul 1:

Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind, în lumină nespusă l-ai văzut, Ioane, el spunându-ţi ţie că, după voinţa lui Dumnezeu, întotdeauna nevăzut stă şi păzeşte de toate relele. Prin aceasta din tinereţe ales de Dumnezeu pe tine ştiindu-te, strigăm către tine:

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat „ales” de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce din tinereţe te-ai arătat „chemat” al binecuvântarii Lui;

Bucură-te, cel ce pe îngerul tău din tinereţe l-ai veselit cu bunele deprinderi;

Bucură-te, că cu nimic l-ai întristat;

Bucură-te, că nevăzutul tău păzitor ţi s-a arătat;

Bucură-te, că acela întotdeauna a te păzi ţi-a făgăduit;

Bucură-te, odraslă prea iubită a părinţilor celor evlavioşi;

Bucură-te, cel ce din pruncie de părinţii tăi ai fost învăţat cu frica de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu cumpătare din tinereţe te-ai deprins;

Bucură-te, cel ce zilele tinereţii tale în sărăcie şi înfrânare le-ai petrecut;

Bucură-te, că datorită bunei tale vieţuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit;

Bucură-te, că faţa ta cu smerenie era împodobită;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 2-lea:

Te vedem, pe tine, de Dumnezeu înţelepţite Ioane, din fragedă vârstă umbrit de binecuvântarea lui Dumnezeu, care în taină te-a condus spre o viaţă virtuoasă. Pentru aceea, avându-te pe tine pildă demnă de urmat, cu smerenie cântăm lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Mintea ta din pruncie în lecturile şi cugetările Sfinţilor Părinti ţi-ai cu-fundat-o, Ioane şi din ele te-ai adăpat cu apa cea vie, din izvorul Duhului Sfânt. Pentru aceasta te rugăm pe tine, roagă-L pe Prea Bunul Dumnezeu să ne facă şi pe noi părtaşi la împărtăşirea aceasta, pe cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai păzit de patimi;

Bucură-te, cel ce harul Sfântului Botez întreg l-ai păzit;

Bucură-te, cel ce ţi-a plăcut a citi din scrierile Sfinţilor Părinti;

Bucură-te, cel ce ai pătruns cu adevărat înţelesul acestora;

Bucură-te, cel ce ai arătat mare sârguinţă în această lucrare;

Bucură-te, cel ce în iubirea de înţelepciune duhovnicească şi firească te-ai arătat desăvârşit;

Bucură-te, că prin înţelepciunea ta lumea de înşeăciune ai vădit-o;

Bucură-te, că de acea înşelăciune ca un vultur, înţeleptule ai scăpăt;

Bucură-te, minunat şi luminat învăţător al ţărilor din nordul Rusiei;

Bucură-te, cel ce ai izgonit întunericul păcatului din oameni;

Bucură-te, că tuturor celor ce au venit la tine cu rugăciuni degrabă i-ai ajutat;

Bucură-te, prea-puternică mijlocire pentru noi înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 3-lea:

Puterea darului lui Dumnezeu care pe cele cu lipsă le împlineşte, din belsug s-a revărsat peste tine, Ioane, pururi pomenite, când de Prea Sfinţitul Hristofor întru preot ai fost hirotonit şi oraşului Kronsdadt ai fost rân-duit păstor; de atunci ai început a învăţa oamenii să slujească drept Sfintei Treimi şi să-i cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având iubire dumnezeiasca în inima înţeleptule Ioane, şi rânduiala postului cu stricteţe păzind-o, ai biruit toate năvălirile patimilor, nefiind nicidecum atins de ele. Prin aceasta, ca un bărbat desăvârşit ai ieşit să lucrezi ţarina Domnului prin cuvânt, ca şi cu un plug ai afânat inimile întărite şi îngheţate ale oamenilor, încălzindu-le cu rugăciunea şi cu iubirea ta şi semănând în ele sămânţa pocăinţei sincere şi a credinţei vii. Pentru toate acestea îţi cântăm ţie laudă:

Bucură-te, vas ales al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, locuinţa darurilor cereşti;

Bucură-te, cel ce cu toată inima şi cu tot sufletul L-ai iubit pe Dumnezeu;

Bucură-te, că pentru aceasta şi întreaga turma pe care ai păstorit-o ai învăţat-o a-L iubi pe Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce învăţăturile Evangheliei şi rânduielile postului cu frică le-ai păzit;

Bucură-te, că acestea şi pe aproapele tău prin fapte l-ai învăţat;

Bucură-te, că din tinereţe peste patimi împărat te-ai arătat;

Bucură-te, slăvitule biruitor asupra păcatului;

Bucură-te, că în lume ca o lumină, exemplu viu ai luminat;

Bucură-te, că pe pământ ai fost cu înţelepicune cerească dăruit;

Bucură-te, stâlp neclintit al ţării tale ortodoxe;

Bucură-te, neîntârziatule apărător al ortodoxiei şi al obiceiurilor celor bune;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 4-lea:

Prin furtuna multor necazuri şi griji lumeşti trecând, ajută-ne nouă, Părinte Ioane, aşa cum şi în viaţa ta ai ajutat tuturor celor ce cu credinţă au venit la tine, ca toţi cei ajutaţi de tine să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind pe apostolul care zice: „locuinţa noastră este în cer” şi dorind a-l urma, această viaţă vremelnică nu ai petrecut-o în slujba trupului şi-n lucrarea patimilor, Ioane, ci în curăţirea sufletului de întunericul păcatu-lui, căci cu ele nimeni nu poate intra în Cereasca Împărăţie. Prin aceasta avându-te chip de viaţa plăcută lui Dumnezeu şi ajutor întru toate, strigăm către tine unele ca acestea:

Bucură-te, luminată strălucire a luminii evanghelice în zilele noastre;

Bucură-te, cel ce sufletelor întunecate eşti luminare pătrunzătoare;

Bucură-te, că în scrierile cele Dumnezeieşti ţi-ai cufundat mintea;

Bucură-te, că din ele ai aflat cale dreaptă către Împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, că toate faptele tale au fost lumină lumii;

Bucură-te, că prin tine Tatăl cel ceresc minunat s-a proslavit;

Bucură-te, că cuvântul tău n-a fost nici chimval răsunător, nici mort sau neajuns;

Bucură-te, că cuvântul tău întru adevăr viu şi lucrător s-a arătat;

Bucură-te, că prin tine cei morţi cu duhul prin credinţă înviaza;

Bucură-te, că prin tine cei căzuţi în întunericul păcatului se trezesc la pocăinţă;

Bucură-te, că pe tine în zilele noastre Domnul pământului Rusiei prooroc şi apostol te-ai arătat;

Bucură-te, că în tine dobândind ştiinţa adevărului ai luat darul vindecării şi al apărării credinţei, neînfricat luptător arătându-te;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 5-lea:

Stea luminătoare a pământului rusesc te-ai arătat, Sfinte Ioane, luminând întunericul păcatului. Prin aceasta şi azi reverşi lumină fiilor Rusiei, celor cuprinşi de întunericul rătăcirii, celor care s-au predat în mâinile necuraţilor, ca să-şi cunoască rătăcirea lor şi Domnului întru pocăinţă să-I cânte: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând poporul rus vrednicia ta de învăţător şi rugăciunea ta cea prea-puternică înaintea lui Dumnezeu, mulţime multă din diferite părţi la tine a alergat, Părinte, auzind de vindecările bolilor şi de sfaturile tale, iar în necazuri mângâiere cerând, cu mulţumire ţie îţi striga:

Bucură-te, Ioane, noule luminător al lumii;

Bucură-te, ajutător nemijlocit prin rugăciunile tale către Dumnezeu;

Bucură-te, că rugăciunile tale sunt puternice înaintea Împăratului milostivirii;

Bucură-te, că starea ta înaintea Lui este izvor al binecuvântarii, care prin tine se revarsă la toată lumea;

Bucură-te, că prin tine după măsura credinţei se dau vindecările;

Bucură-te, că prin tine cei bolnavi scapă degrabă de bolile lor, primind sănătate;

Bucură-te, că prin tine cei păcătoşi la pocăinţă se întorc;

Bucură-te, că te-ai arătat înţelepţitor al celor răzvrătiţi;

Bucură-te, că prin tine cei ce fără de minte care se râd de cele sfinte ale credinţei sunt mustraţi;

Bucură-te, că prin tine cei ce râd de faptele tale cele minunate, venindu-şi în sine, sunt primiţi de tine ca de un părinte iubitor de fii;

Bucură-te, mângâiere grabnică a celor ce plâng;

Bucură-te, tămăduire binecuvântată a celor neputincioşi;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al adevărului, părinte purtător de Dumnezeu fiind, toate ale tale în slujirea lui Dumnezeu şi a aproapelui le-ai dat şi jugul preoţiei luându-l nu ai cunoscut liniştea aici, pururea săvârşind slujbe dumnezeieşti în biserică şi în casele credincioşilor cântări duhovniceşti cântând; celor nevoiaşi te-ai arătat ajutător. Şi prin aceasta ţi-ai atras numele de miluitor fără de arginţi, Ioane. De acestea auzind şi noi, slăvim pe Dumnezeu pentru tine cântându-i: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Hristos, Dumnezeul nostru, strălucind din fecioara Maria şi întunericul închinării la idoli izgonindu-l, te-a arătat pe tine, Părinte Ioane, drept şi credincios, propovăduitor al adevărului înaintea sljitorilor celor înşelători ai vicleanului. Prin aceasta, având îndrăzneală către Domnul, izbăveşte de răutatea şi viclenia acelora pe toţi care-ţi cântă aşa:

Bucură-te, slujitorule credincios al lui Hristos;

Bucură-te, între preoţi puternic mijlocitor înaintea Aceluia;

Bucură-te, păzitor neadormit al casei celei Dumnezeieşti;

Bucură-te, cel ce prin sabia cuvântului lui Dumnezeu şi a rugăciunii ai alungat pe cei potrivnici;

Bucură-te, cel ce prin scrierile tale pe mulţi i-ai înălţat la iubirea în Hristos;

Bucură-te, cel ce ai arătat prin cuvântările tale iubirea de oameni a lui Dumnezeu;

Bucură-te, lucrarea Duhului Dumnezeiesc arătată în inimile oamenilor;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat tainic grăitor cu Dumnezeu prin rugăciune;

Bucură-te, cel ce ai păzit minunat cucernicia prin curată căsătorie;

Bucură-te, cel ce pe mulţi fii duhovniceşti prin pocăinţă ai născut;

Bucură-te, că ai rămas şi după moarte în inimile credincioşilor;

Bucură-te, că pomenirea ta, ca a unui drept propovăduitor, va rămâne în veci;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 7-lea:

Vrând Prea Bunul Dumnezeu să mângâie poporul său cel bine-credincios şi să-i întoarcă pe cei fărădelege de la faptele lor cele rele, te-a arătat pe tine, Ioane, ca pe Iona în Ninive, vestind mânia lui Dumnezeu asupra pământului Rusiei, venind cu grabă de nu se vor pocăi şi de nu vor cânta cu smerenie lui Hristos Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Un nou necaz şi mânia lui Dumnezeu am ajuns să suferim nevrând noi să ascultăm de glasul tău cel dumnezeiesc, prin care ai spus: „Stăpânirea ţării se va nimici şi puterea va ajunge în mâinile slugilor satanei, locuitorii mănăstirilor vor fi prigoniţi, bisericile se vor închide şi mulţime de popor creştin va muri cu viaţă mucenicească”. Pentru aceasta la tine, Părinte Ioane, întru pocăinţă alergăm şi cu umilinţă strigăm: Roagă pe Stăpânul Hristos să-şi schimbe mânia Sa în milă faţă de noi, cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, glasul propovăduitor al pocăinţei;

Bucură-te, vestitor nemincinos a mâniei dumnezeieşti asupra celor ce nu se pocăiesc;

Bucură-te, cel ce ai învăţat a nu lua în seama părerile lumii;

Bucură-te, îndreptător adevărat;

Bucură-te, că te-ai arătat tare povăţuitor al poporului ortodox;

Bucură-te, cel ce ai păzit corabia Bisericii nevătămată de pietrele strâmtorilor;

Bucură-te, iubitor al Împăraţilor celor cinstiţi;

Bucură-te, că te-ai arătat lor înţelept sfătuitor;

Bucură-te, că i-ai învăţat cum să-şi folosească puterea lor cu dreptate;

Bucură-te, cel ce cu grijă i-ai îndreptat către ascultare şi credincioşie;

Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale ai îngrădit tronurile împăraţilor celor cinstiţi;

Bucură-te, că i-ai învăţat să judece cu nepărtinire poporul;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 8-lea:

O cale deosebită şi neobişnuită de viaţă ţi-ai ales, părinte Ioane, trăind în lume ca şi cum ai fi trăit în cer, în înfrânare şi cucernicie, aducând pururea slavă lui Dumnezeu şi aşa ai fost preţuit ca mare părinte al Bisericii; pentru aceasta, în ceruri întru veselie cu Hristos petreci şi aduci penru lume rugăciune strigând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Toată lumea ortodoxă te-a cinstit pe tine nu numai în viaţă, ci şi după înfăţişarea ta înaintea lui Dumnezeu, Părinte Ioane, pentru că mare îndrăzneală ai înaintea lui Dumnezeu şi te rogi pentru binecuvântarea tuturor celor ce aleargă la tine şi-ţi cântă aşa:

Bucură-te, rod binecuvântat al unui pom bun;

Bucură-te, cel ce ai fost născut şi educat de un tată preot şi de o mamă binecuvântată;

Bucură-te, că educaţia pe care ai primit-o a rămas exemplu pentru întregul pământ al Rusiei;

Bucură-te, că cetatea Kronstandtului prin slăvirea ta s-a proslăvit;

Bucură-te, căci toată Rusia s-a umplut de faptele tale cele bune;

Bucură-te, că vestea despre viaţa ta îmbunătăţită a ajuns dincolo de hotarele ţării;

Bucură-te, că prin scrierile tale ai făcut cunoscută taina comunicării tale cu Dumnezeu;

Bucură-te, că prin aceste scrieri ai strălucit lumina cea duhovnicească în inimile oamenilor;

Bucură-te, că în scrierile tale s-a arătat curăţia sufletului tău;

Bucură-te, că prin scrierile tale nu numai poporul rus, ci şi alte popoare şi-au căutat mântuirea;

Bucură-te, că prin acestea adevărata credinţă a strălucit alungând întunericul ereziilor;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 9-lea:

Nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda ta, Părinte Ioane, căci fiind mişcat de Duhul Sfânt din tinereţe, cu osârdie ai slujit lui Dumnezeu; mai întâi te-ai ostenit mulţi ani să înveţi învăţăturile Sfinţilor Părinti şi apoi i-ai învăţat să cânte cu înţelepciune lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Oratorul minciunii, Leon cel Neînţelept şi toate gândurile lui cele rele, prin tine, Părinte Ioane, s-au vădit de răutate întărind tu credinţa cea ortodoxă prin vestirile tale; pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, fluiere insuflat de Dumnezeu;

Bucură-te, trâmbiţă a Duhului, dulce glăsuitoare;

Bucură-te, cel ce prin cuvintele şi învăţăturile tale ai lămurit dogmele credinţei;

Bucură-te, că prin învăţăturile tale pe cei credincioşi i-ai întărit în ortodoxie;

Bucură-te, că prin tine legiunile potrivnicilor au fost învinse;

Bucură-te, că prin tine cel apostat şi învăţăturile lui au fost vădite de înşeăciune;

Bucură-te, că învăţătura păgubitoare a aceluia care spunea că sufletul nu are o existenţă personală, a fost învinsă;

Bucură-te, că prin tine învăţătura cea adevărată despre nemurirea şi veşnicia sufletului s-au întărit;

Bucură-te, izvor de înţelepciune dumnezeiască;

Bucură-te, cucernicule săvârşitor al tainelor celor dumnezeieşti;

Bucură-te, povăţuitor de nădejde spre Împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, învăţătorule al adevăratei căi mântuitoare;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 10-lea:

Dorind a-ţi mântui sufletul, pe mulţi sfinţi ţi i-ai luat în ajutor, Părinte Ioane; având mărturisirea apostolică şi patristică a credinţei, tăria mucenicilor, pururi petrecând în înfrânare şi smerenie în faptele cele luminate ale cuvioşilor. Prin aceasta cu sfinţii petreci neîncetat, aduci slavă lui Dumnezeu, pomenindu-ne şi pe noi cei ce-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Împăratului celui Ceresc te-ai arătat slujitor credincios şi împăraţilor celor pământeşti ai fost cinste şi înţelepciune, Părinte Ioane, ambilor slujind cu dreptate, dând ceea ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu şi pe toţi i-ai învăţat să zică aşa:

Bucură-te, robule a lui Dumnezeu bun şi credincios;

Bucură-te, slujitor osârdnic al aceluia;

Bucură-te, că toate cele rânduite de Dumnezeu cu grijă le-ai împlinit;

Bucură-te, iscusitule lucrător al poruncilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, că pururea aminteai de atotprezenta lui Dumnezeu;

Bucură-te, că prin înţelepciunea ta pe acela pururi l-ai avut în minte;

Bucură-te, că pe cinstiţii Împăraţi ai Rusiei ca pe nişte slugi ai lui Dumnezeu i-ai cinstit;

Bucură-te, că i-ai ajutat mult prin sfaturi şi rugăciuni să conducă poporul cu dreptate;

Bucură-te, că i-ai învăţat să ocrotească poporul şi Biserica;

Bucură-te, apărătorule de răscoale şi de răzvrătiţi;

Bucură-te, cel ce şi acum te rogi lui Dumnezeu pentru „Împărăţia” ortodoxă;

Bucură-te, întărire a sceptrurilor Împăraţilor celor ortodocşi;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 11-lea:

Nu este cu putinţă, prin laudă, a se înfăţişa mulţimea îndreptărilor tale prin Dumnezeu săvârşite, prea minunate Părinte Ioane, câte le-ai săvârşit în timpul vieţii tale, bolile vindecând, demonii izgonind din oameni, tămăduind pe cei stăpâniţi de patimi, ajutând pe cei săraci şi tuturor după trebuinţele lor ajutând; pentru aceea toţi împreună strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Purtător de lumină şi clar văzător te-a arătat pe tine Domnul în zilele noastre, prevestind mânia cea viitoare a lui Dumnezeu asupra Împărăţiei ortodoxe, pentru nepocăinţa poporului, de aceea ca pe un prooroc al lui Dumnezeu şi cunoscător al destinelor, te mărim pe tine şi întru pocăinţă îţi strigăm:

Bucură-te, prooroc minunat nemincinos vestitor al celor viitoare;

Bucură-te, propovăduitorule al pocăinţei;

Bucură-te, noule prooroc de aceeaşi cinste cu acela;

Bucură-te, clar văzătorule al destinelor celor dumnezeieşti;

Bucură-te, vestitorule al mâniei celei viitoare asupra celor ce nu se pocăiesc;

Bucură-te, glas dulce glăsuitorule al pocăinţei;

Bucură-te, împăciuitorule al inimilor celor tulburate;

Bucură-te, puternicule rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi;

Bucură-te, păstorule blând al oilor celor cuvântătoare;

Bucură-te, cel ce mulţime de suflete rătăcite ai adus Stăpânului;

Bucură-te, că pe mulţi din temniţe şi din moarte i-ai scăpăt;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 12-lea:

Harul lui Dumnezeu l-ai primit aici prin Sfântul Botez şi prin hirotonia întru preot Părinte Ioane: prin sârguinţa te-ai făcut multora de folos spre slava Dăruitorului, întru lumina vieţii tale şi a milosteniilor tale pe care le-ai făcut, s-a proslvit Tatăl ceresc, şi prin mulţimea laudelor de care te-ai învrednicit, se înalţă Aceluia măreaţă cântare: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând viaţa ta cea din tinereţe plăcută lui Dumnezeu şi înălţarea ta cea duhovnicească din putere în putere, mărim sfârşitul tău şi înmormântarea cinstitelor moaşte, care au aflat veşnică odihnă în biserica cea minu-nată făcută de tine. Credem însă că sufletul se odihneşte în locuinţele cele prea luminate ale raiului, a căror moşteni ajută-ne să ajungem, pe cei ce-ţi cântăm ţie laude ca acestea:

Bucură-te, cele ce cursul trecător al vieţii l-ai petrecut cu dreaptă judecată întru toate pentru Dumnezeu;

Bucură-te, păzitorule neînfricat al Ortodoxiei;

Bucură-te, că cunoscut ai rămas cu un sfârşit creştinesc al vieţii;

Bucură-te, că ai primit veşnică odihna în cer cu sfinţii;

Bucură-te, părtaşule la bucuria cea veşnică de care sfinţii s-au învrednicit;

Bucură-te, că ai înlesnit mântuirea multor suflete, învrednicindu-le de veşnica fericire;

Bucură-te, că ai moştenit cu mucenicii cei noi de neam Împărătesc Împărăţia cerurilor;

Bucură-te, că împreună cu ei stai înaintea Împăratului slăvei şi te rogi pentru izbăvirea patriei tale de duşmanii fără de Dumnezeu;

Bucură-te, mare apărătorule al Ortodoxiei;

Bucură-te, neîntrecutule luptător pentru cinstea cea sfântă;

Bucură-te, că prin arătările tale în vis minuni i-ai adus;

Bucură-te, că pe neortodocşi la ortodoxie i-ai adus;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Condacul al 13-lea:

O, prea drepte Părinte Ioane, nu numai al Kronstadtului şi a toată Rusia, ci, de asemenea, luminătorule a toată lumea şi mare rugătorule către Hristos! Primeşte de la noi această cântare a nevrednicilor, şi cu rugăciunile tale cele bine plăcute lui Dumnezeu, izbăveşte-ne de necazurile cele vremelnice şi veşnice, ca să ne învrednicim să fim cu tine împreună în Împărăţia Cerurilor veşnic cântându-i Făcătorului: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Pe îngerul tău păzitor, încă de şase ani fiind, în lumină nespusă l-ai văzut, Ioane, el spunându-ţi ţie că, după voinţa lui Dumnezeu, întotdea-una nevăzut stă şi păzeşte de toate relele. Prin aceasta din tinereţe ales de Dumnezeu pe tine ştiindu-te, strigăm către tine:

Bucură-te, cel ce din pruncie te-ai arătat „ales” de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce din tinereţe te-ai arătat „chemat” al binecuvântarii Lui;

Bucură-te, cel ce pe îngerul tău din tinereţe l-ai veselit cu bunele deprinderi;

Bucură-te, că cu nimic l-ai întristat;

Bucură-te, că nevăzutul tău păzitor ţi s-a arătat;

Bucură-te, că acela întotdeauna a te păzi ţi-a făgăduit;

Bucură-te, odraslă prea iubită a părinţilor celor evlavioşi;

Bucură-te, cel ce din pruncie de părinţii tăi ai fost învăţat cu frica de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu cumpătare din tinereţe te-ai deprins;

Bucură-te, cel ce zilele tinereţii tale în sărăcie şi înfrânare le-ai petrecut;

Bucură-te, că datorită bunei tale vieţuiri, darul lui Dumnezeu peste tine s-a odihnit;

Bucură-te, că faţa ta cu smerenie era împodobită;

Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

şi Condacul 1:

Celui ales între preoţi, minunatului mijlocitor, dumnezeiescului Ioan, păstorului şi învăţătorului, celui ce s-a arătat împăraţilor iubitor şi întristaţilor mângâietor, celui ce a luminat pământul Rusiei şi toată viaţa sa a dăruit-o slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui îndreptând mulţimea păcătoşilor spre pocăinţă, multor bolnavi tămăduire de la Dumnezeu dobândind, să-i aducem laudă ca unui apărător şi grabnic ajutător. Tu, dar, pă-rinte, pentru că ai îndrăzneală către Domnul, de toate necazurile ne izbăveşte, pe noi, cei care-ţi cântăm ţie: Bucură-te, Ioane, noule luminător al Rusiei şi fierbinte rugător înaintea lui Dumnezeu pentru noi!

Rugăciune:

Părinte Ioane prea minunate, tu cu faptele tale cele minunate pe mulţi la Dumnezeu i-ai adus şi de daruri duhovniceşti te-ai învrednicit de la Stăpânul aici: ai vindecat bolile, patimile le-ai stârpit, de aceea te rugăm, întristarea noastră stinge-o şi ne dă nouă bucuria cea duhovnicească în inimă şi ajută-ne nouă să fim părtaşi la viaţa ta şi la faptele tale cele bune, ca să ne învrednicim şi noi de Împărăţia cerurilor.

Acatistul Sfintei Marei Mucenite Anastasia Romana (22 decembrie)

Condacul 1:

Orfană ai rămas de mică fiind de trei ani, dar Parintele orfanilor, care nu părăşeşte pe cei străini, a rânduit ca să fii luată într-un sfânt locaş al unei mănăstiri, unde ai crescut cu multă grijă. Acolo cu darul lui Dumnezeu ai învăţat sfânta credinţă şi te-ai încununat cu frumoase virtuţi, ajungând la desăvârşirea sfinţeniei, pentru care noi te lăudăm: Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Icosul 1:

În post, privegheri şi rugăciuni neîncetate ai crescut şi ai petrecut în sfânta mănăstire, unde cu tot sufletul ai slujit Domnului. Ca un crin alb ai înflorit în grădină lui Hristos, împodobindu-ţi fecioria cu virtuţi sfinte, ai ajuns bine plăcută Domnului, pentru aceasta noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia fecioară prea frumoasă;

Bucură-te, cea prea mult lăudată întru învăţătura creştinească;

Bucură-te, căci Dumnezeu a vrut ca să te ocrotească;

Bucură-te, în viaţa călugărească să te desăvârşească;

Bucură-te, cu darul Sau din restriştea lumii te-a luat;

Bucură-te, şi cu lumina Sa, mintea ţi-a îmbrăţişat;

Bucură-te, odraslă sfântă de Hristos aleasă;

Bucură-te, că să-I ajungi scumpă mireasă;

Bucură-te, pasăre măiastră care cânţi noaptea la rugăciune;

Bucură-te, ceea ce ai fost scoasă din a lumii deşertaciune;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare.

Condacul 2-lea:

Dar vrăjmaşul neamului omenesc, văzând nevoinţele tale cele sfinte, prin care era călcat de fecioreştile tale picioare, a pornit asupra ta războiul lui pe faţă; a început prin oameni vicleni a te pârî la păgânii cei cumpliţi, precum că eşti frumoasă la chip şi că eşti într-o mănăstire, unde cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Auzind aceasta necuratul ighemon, a poruncit ca să te ia cu sila de la mănăstire şi mergând cei trimişi au zdrobit uşile cu securi. Atunci a fost mare frică asupra mieluşiţelor lui Hristos, dar egumena te întărea pe tine, Sfântă Anastasia, ca să primeşti cununa cea mucenicească. Tu cu multă bărbăţie ai stat în faţa tiranilor, iar noi te laudam cu drag:

Bucură-te, Sfânta Anastasia, căci pe vrăjmaş l-ai biruit;

Bucură-te, cu postiri şi neîncetate rugăciuni sub picioare l-ai strivit;

Bucură-te, şi cu mare ruşine el s-a depărtat de tine;

Bucură-te, că atunci vrăjmaşul a început război pe faţă;

Bucură-te, şi a început prin oameni vicleni să te pârască;

Bucură-te, căci a ta viaţă sfântă, o, a descoperit;

Bucură-te, şi te-a arătat la ighemonul cel cumplit;

Bucură-te, că el atunci a trimis oşteni la mănăstire, ca să te ia cu sila;

Bucură-te, şi să te ducă în faţa lui cea fără de milă;

Bucură-te, ceea ce ai avut luptă mare;

Bucură-te, ceea ce ai început ca să suferi pentru Domnul chinuri amare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea:

Sofia cea cu viaţă sfântă te-a întărit frumoasă Anastasia cu poruncile Dumnezeieşti, îndemnându-te la mari virtuţi şi multă sfinţenie, ca să biruieşti în faţa vrăjmaşilor şi să primeşti de la Domnul cununa cea neveştejită a Împărăţiei cereşti. Iar tu ascultai de ea cu râvnă şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Atunci când te sfătuia mama ta cea duhovnicească, deodată ca nişte fiare sălbatice au năvălit trimişii ighemonului şi cu mare silnicie în grabă te-au apucat şi legându-te cu lanţuri, te-au dus la păgânul cel necurat. Iar tu răbdai o răpire aspră ca aceasta cu mulţumire, pentru care îţi cântăm aceste laude:

Bucură-te, Sfântă Anastasia cea de sfinţenie iubitoare;

Bucură-te, ceea ce ai fost înzestrată cu multă răbdare;

Bucură-te, ceea ce în poruncile Domnului te-ai întărit;

Bucură-te, căci cu frică şi cu dragoste le-ai păzit;

Bucură-te, căci de stareţa Sofia cea înţeleaptă ai fost îngrijită;

Bucură-te, căci pentru mărturisirea lui Dumnezeu ai fost pregătită;

Bucură-te, ceea ce te-ai supus la jertfă mare;

Bucură-te, ceea ce te-ai pregătit pentru a muceniciei încununare;

Bucură-te, căci tiranii au năvălit ca nişte lupi la tine;

Bucură-te, şi te-au legat cu lanţuri de fier cu mare asprime;

Bucură-te, din locaşul cel sfânt cu silnicie te-au luat;

Bucură-te, şi la ighemonul cel cumplit te-au înfăţişat;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea:

Adunarea cea păgânească a închinătorilor de idoli, împreună cu ighemonul Prov, te-au cercetat de unde eşti şi din ce neam porneşti. Atunci ai răspuns ca eşti creştină şi că te numeşti cu numele de „Înviere” şi cânţi Dumnezeului cel adevărat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ighemonul cu multă asprime a voit a te înfricoşa, iar apoi cu multe amăgiri viclene ţi-a arătat tie Muceniţă, că îţi va da desfătări şi bucurii lumeşti şi o viaţă plină de avuţii ca fără trudă să trăieşti, numai să te supui la voia sa. Dar tu cu mare bărbăţie şi cu voinţă mucenicească ai respins vicleşugurile lui şi numai la Dumnezeu ai cugetat rugându-te. Pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, ceea ce spre Ierusalimul cel ceresc cu mare avânt ai pornit;

Bucură-te, ceea ce de Dumnezeu ai avut dor nemărginit;

Bucură-te, ceea ce porţi numele cel sfânt al Învierii;

Bucură-te, ceea ce ai pornit pe calea jertfirii;

Bucură-te, căci amăgirile tiranului nu te-au înşelat;

Bucură-te, căci aurul şi bogăţiile lui le-ai defăimat;

Bucură-te, căci mintea ta a fost sfântă păzitoare;

Bucură-te, ceea ce ai trecut prin grea încercare;

Bucură-te, porumbiţa Domnului cea mult frumoasă;

Bucură-te, ceea ce ai spart cursa cea diavolească;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea:

Cu multă tărie şi înţelepciune ai defăimat şi respins sfaturile prigonitorului şi călcând capul şarpelui celui viclean, cântai în inima ta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Aprinzându-se de mânie, a poruncit ighemonul să fii bătută peste faţă şi să fii dezbrăcată de haine în faţa norodului. Dar tu, Sfântă Anastasia, ai răbdat această ruşine pentru Hristos, care a fost dezbrăcat pe dealul Golgotei. Pentru aceasta noi te lăudăm aşa:

Bucură-te, ceea ce către Domnul să mergi te-ai grăbit;

Bucură-te, ceea ce ai primit ca şi Stăpânul palme peste faţă;

Bucură-te, ceea ce de a tale haine ai fost dezbrăcată;

Bucura-te, ceea ce ai defăimat a lumii trecătoare viaţă;

Bucură-te, căci şi Domnul pe Golgota a fost dezgolit;

Bucură-te, că şi tu pentru El, aşa ai pătimit;

Bucură-te, fecioară cuvioasă şi mult răbdătoare;

Bucură-te, a cerescului Eden pregătită floare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;

Condacul al 6-lea:

Apoi au pus pe Muceniţa Domnului cu faţa la pământ, legată de patru ţăruşi, au aprins sub ea foc de smoala cu pucioasă ca s-o înece cu fum şi pe spate au bătut-o cu putere foarte cumplit. Aşa au chinuit-o, multă vreme, până ce au obosit tiranii. Iar mireasa Domnului cu neînfricare în taină laudă pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

După această muncă pe care a suportat-o cu tărie, păgânii au legat-o de o roată cumplită, pe care dacă au învârtit-o, oasele Sfintei le-a zdrobit. Atunci cu mare glas s-a rugat lui Dumnezeu şi deodată o mână nevăzută a dezlegat-o şi a făcut-o sănătoasă, iar noi văzând această minune te lăudam aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, care multe munci ai suferit pentru Hristos;

Bucură-te, căci tiranii te-au legat la stâlp cu faţa în jos;

Bucură-te, căci şi arderea focului cea cumplită, o, ai suferit;

Bucură-te, că şi pe spate cu toiege ai fost bătută;

Bucură-te, că atunci inima ta la cer a fost înălţată;

Bucură-te, fecioară aleasă, cea de multe chinuri purtătoare;

Bucură-te, ceea ce ai fost strânsă pe roata îngrozitoare;

Bucură-te, ceea ce ai biruit cu puterea Mântuitorului;

Bucură-te, stâncă nesfărămată de dogoarea focului;

Bucură-te, porumbiţa lui Hristos cea curajoasă;

Bucură-te, a Raiului vieţuitoare drăgălaşă;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;

Condacul al 7-lea:

Necuratul ighemon văzând o minune ca aceasta, cum din toate muncile ai ieşit biruitoare şi cu sănătate, nu a înţeles darul lui Dumnezeu, căci era orbit de răutatea cea diavolească. Atunci a poruncit să o spânzure de un lemn şi să-i strunjească trupul cu ghiare de fier. Dar Sfânta Anastasia a primit şi această muncă cumplită cu bucurie, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Aşa au chinuit trupul Sfintei, strunjindu-l încât se rupea carnea de pe dânsul şi cădea la pământ. Iar mieluşiţa Domnului Iisus îşi ridica ochii sufletului la cer, înălţând rugăciuni şi mărturisind pe Dumnezeu. Noi văzând cumplita-i muncă, o pomenim aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, mieluşiţa cea curată a lui Hristos;

Bucură-te, căci asupra ta s-a pornit şarpele cel prea mânios;

Bucură-te, căci la altă şi grea muncă a voit să te căznească;

Bucură-te, şi a poruncit ca la stâlp să te lege şi cumplit să te strunjească;

Bucură-te, ceea ce în chinuri aveai bucurie;

Bucură-te, a îngerilor veselie;

Bucură-te, căci dracilor ai fost spaimă mare;

Bucură-te, a tiranilor grea amorţire;

Bucură-te, turturica Domnului cea binecuvântată;

Bucură-te, privighetoarea raiului a Treimii cântătoare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea:

Spurcatul călău a poruncit cu răutate mare ca să i se taie sânurile miresei lui Hristos cu un brici veninat. Atunci, curgându-i sângele foarte tare, i-a venit o mare slăbiciune muceniţei şi o sete amară cuprinzând-o, a cerut apă ca să bea, iar cu simţurile pline de durere cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Un milostiv cu numele Chiril i-a dat apa muceniţei, care după ce a băut i-a zis: „Să nu te lipsească Dumnezeu de darul Lui”. Iar ighemonul îi spunea: „Ţi-ajung muncile Anastasio, sau mai vrei sa fii muncită?”. Dar sfânta a zis că mai primeşte cu râvnă şi alte munci pentru Hristos, pentru care o lăudăm aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, ceea ce toate chinurile le-ai răbdat cu tărie;

Bucură-te, căci vrăjmaşul tiran a poruncit cu străşnicie;

Bucură-te, că sânurile tale să ţi le taie cu briciul veninat;

Bucură-te, că şi această muncă, o, ai purtat;

Bucură-te, căci mult sânge ţi-a curs pe pământ;

Bucură-te, că atunci o sete amară te-a cuprins;

Bucură-te, căci Chiril cel înzestrat cu mila de sus;

Bucură-te, că el apă să te răcoreşti ţi-a adus;

Bucură-te, fiica Domnului binecuvântătoare;

Bucură-te, ce ai suferit răni iuţi şi usturătoare;

Bucură-te, căci sângele tau cel fecioresc şi sfânt;

Bucură-te, pentru Hristos l-ai vărsat pe pământ;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;

Condacul al 9-lea:

Văzând tiranul că şi aceasta o răbda cu tărie, a poruncit ca să-i smulgă unghiile de la mâini şi picioare cu cleştele. Slăbind iarăşi, a cerut apă şi acelaşi Chiril i-a adus, întărind-o şi cântând în inima lui: Aliluia!

Icosul al 9-lea;

Văzând muncitorul pe Chiril că aduce apă muceniţei, şi-a dat seama că este creştin şi a poruncit de i-a tăiat capul cu sabia. Iar noi cădem cu smerenie în faţa Sfinţilor şi-i lăudăm aşa:

Bucură-te, Sfântă Anastasia, căci încă o groaznică muncă ai suferit;

Bucură-te, de a smulgerii unghiilor chinuire;

Bucură-te, de tăierea picioarelor, mâinilor şi a dinţilor sfărămare;

Bucură-te, căci ai cerut iarăşi apă în muncire;

Bucură-te, şi Chiril ţi-a adus iarăşi cu grăbire;

Bucură-te, căci pentru Hristos Iisus ţi-a dat apă;

Bucură-te, căci pentru Uns Mântuitor şi-a dăruit prin sabie a sa viaţă;

Bucură-te, Muceniţă de mâniosul şarpe nebiruită;

Bucură-te, podoaba mucenicilor cea prea slăvită;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare;

Condacul al 10-lea:

Norodul care era de faţă a început a defăima pe tirani pentru cruzimea lor cea sălbatică. Tu, cuvioasă, te rugai în Duhul Sfânt, ca să sporească credinţa în popor, zicând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Dar nesăţiosul păgân Prov, cel prea mult blestemat, neputând să-ţi plece voinţa ta, a poruncit să-ţi smulgă limba din gură. Tu, Sfântă Anastasia, văzând al tău sfârşit, cu grele suspine te rugai lui Dumnezeu. Iar noi văzând această patimă, te lăudăm cutremuraţi în fiinţa noastra cu plângere aşa:

Bucură-te, că pentru ale tale chinuri, poporul ce era de faţă a fost cuprins de înfiorare;

Bucură-te, căci de toată mulţimea tiranii au fost mustraţi;

Bucură-te, şi i-au numit sălbatici şi blestemaţi;

Bucură-te, căci vrăjmaşii nu s-au săturat a vărsa sângele tău;

Bucură-te, că ţi-au smuls limba din gura cea grăitoare de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfântă Anastasia cea purtătoare de chinuri;

Bucură-te, că ai glăsuit Treimea prin grele suspinuri;

Bucură-te, căci eşti cu trupul şi sufletul înveşmântat strălucitoare;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea:

Nemaiavând spurcatul tiran răbdare, fiind defăimat de popor, a poruncit ca să ducă pe Sfânta afară din cetate şi cu sabia să fie tăiată. Şi aşa marea Muceniţă Anastasia a ajuns la capătul nevoinţei, graind din inima sa lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Plecându-şi capul sub sabie, trecut-a la Domnul dintr-această iarnă grea a suferintelor Muceniţă Anastasia. Se odihneşte în cămara Mirelui său, unde acum se veseleşte pentru veşnicie. Lacrimile noastre nu se vor usca şi te vom lăuda până vom ajunge la tine aşa:

Bucură-te, că ai ajuns cu mare biruinţă la capătul alergării tale;

Bucură-te, icoană vie şi duioasă în slava Domnului cea tare;

Bucură-te, odraslă mucenicească şi purpurie floare;

Bucură-te, tânără căprioară ce ai mers la a morţii junghiere;

Bucură-te, izvorul cel de miere curgător şi dătător de mână nemuririi;

Bucură-te, părticica mântuită de lacrima Harului Treimii;

Bucură-te, diamant de loviturile păgâne nezdrobit;

Bucură-te, mamă duhovnicească ce chinuită te-ai slăvit;

Bucură-te, că diademă de nuanţată lumină din mâna Arhiereului ceresc ai primit;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condac al 12-lea:

Zăcând trupul tău pe pământ, îngerul Domnului s-a arătat stareţei tale Sofia în vis, spunându-i să îngroape mult nevoitorul tău corp. Atunci Sfânta Sofia a luat tămăie şi giulgiu de in şi a mers la locul acela arătat de înger, cântând cu multă durere lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Ajungând stareţa Sofia la acel loc şi găsind sfintele tale moaşte, zdrobite, sfâşiate şi tăiate, sărutându-le şi cu giulgiu curat, înfăşurându-le la un loc de cinste le-a îngropat, iar noi te pomenim aşa:

Bucură-te, mare Muceniţă Anastasia, căci cu sabia ai fost tăiată;

Bucură-te, ce la dulcele tau Mire de îngeri ai fost ridicată;

Bucură-te, că ai primit cununa, pe Hristos Cel prea iubit;

Bucură-te, că pentru numele Lui ai pătimit;

Bucură-te, căci trupul tău zdrobit şi sfâşiat;

Bucură-te, de înger, stareţei a fost arătat;

Bucură-te, că acum la Domnul Iisus în slavă te veseleşti;

Bucură-te, căci vieţuieşti împreună cu oştile cereşti;

Bucură-te, ceea ce pe tirani i-ai biruit;

Bucură-te, şi viaţa veşnică, o, ai primit;

Bucură-te, cuvioasă Muceniţă Anastasia, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea:

O, mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, care pentru Domnul ai pătimit şi sfârşitul prin sabie l-ai primit, adu-ţi Aminte de noi care facem a ta pomenire şi ne fii mijlocitoare înaintea lui Dumnezeu, ca milostiv să ne fie nouă şi iertător, ca împreună cu tine să slăvim şi să cântăm în veacul ce va să fie: Aliluia! (de trei ori)

Apoi se zic Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune către Sfânta Anastasia Romană:

Mare Muceniţă a lui Hristos Anastasia, ce ai suferit pentru credinţa dreptslăvitoare, învaţă-mă pe mine cel ce sunt întunecat şi fără cunoştinţă, a mărturişi pe Dumnezeu şi a sta neclintit în credinţă. Tu care ai suferit dezbracărea trupului asemenea ca a lui Hristos, îmbracă-ma în haina pocăinţei celei adevărate. Focul cel iute şi arzător în care ai fost pusă să stingă văpaia patimilor mele cele necurate de care sunt cuprins. Roata cea îngrozitoare pe care ai fost legată şi zdrobită la oase să vindece sufletul meu cel ruinat de păcate. Sânurile tale care au fost tăiate fără milă de păgâni, cu briciul otrăvit, să întinerească sufletul meu îmbătrânit şi gârbovit de mulţimea fărădelegilor. Capul tău cel prea cinstit care cu sabia a fost tăiat să înalţe capul meu către Dumnezeu, căci spre patimi rele este aplecat. Mijloceşte pentru a ajunge şi noi în Împărăţia luminii celei neapropiate a Sfintei Treimi acum şi în veci. Amin.

23 decembrie

Acatistul Sfântului Ierarh Nifon al Constanţianei

Rugăciunile începătoare:

Troparul (glasul al IV-lea):

Îndreptător credinţei şi chip blândeţilor învăţător al înfrânării te-a arătat pe tine turmei tale adevărul lucrurilor pentru aceasta ai câştigat cu smerenia cele înalte cu sărăcia cele bogate părinte Ierarhe Nifon al Constanţianei roagă pe Hristos Dumnezeu mântuiască sufletele noastre.

Condacul 1:

Cel ce ai fost ales din tinereţile tale să slujeşti lui Dumnezeu cu credinţă cu nădejde şi cu dragoste sfântă ai învins toate patimile trupului şi ai trecut toate obstacolele vieţii acesteia trecătoare făcându-te vas ales al Domnului Savaot iar ca cel ce ai multă îndrăzneală către bunul Dumnezeu roagă-te şi pentru noi ca să-ţi strigăm: Bucură-te Sfinte Ierarh Nifon al Constanţianiei mare văzător cu duhul.

Icosul 1:

Tatăl nostru cel ceresc cunoscând sufletele şi inimile aleşilor săi a vegheat cu străşnicie lucrarea harului pe pământ făcând să te naşti într-o familie bună din Egipt tatăl tău fiind guvernator pe nume Agatit te-a dat la învăţătură în Constantinopol locuind în casa generalului Savatie unde ai început să înveţi cu multă sfintele scripturi apoi mergând în biserică as-cultai cu multă evlavie toate slujbele iar vieţile sfinţilor le cântai cu multă sete ajungând să fiţi înţelept de tânăr iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te că te-ai născut în Egipt;

Bucură-te că tatăl tău a fost guvernator;

Bucură-te că ai fost dat la învăţătură;

Bucură-te că ai învăţat în casa guvernatorului Savatie;

Bucurẳ-te că ai învăţat în casa generalului Savatie;

Bucură-te că ai învăţat sfintele scripturi;

Bucură-te că te-ai dus la sfânta biserică;

Bucură-te căci ai evlavie la Domnul Dumnezeu;

Bucură-te că ai aflat cine erau sfinţii;

Bucură-te că din tinereţe ai citit vieţile sfinţilor;

Bucură-te că ai devenit înţelept;

Bucură-te că ai fost foarte sârguincios;

Bucură-te că ai avut mult folos sufletesc;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 2-lea:

Din tinereţile tale ai îmbinat virtuţile materiale cu cele duhovniceşti, ajutând pe cei săraci, înlesnindu-le cele de trebuinţă iar mai târziu te întrebai dacă vei putea doborî ispitele, iar noi cu smerenie cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Făcându-te flăcău mare şi înţelept, soţia generalului Savatie a vrut să te înfieze promiţându-ţi averea iar tu nefiind dornic de avere ai refuzat, drept pentru care te-a dat pe mâna unui iconom care te-a dus spre păcate iar tu mai târziu dându-ţi seama de greşelile tale ai luat-o cu râvnă pe calea pocăinţei rugându-te cu nădejde spre Maica Domnului care auzind rugăciunile tale te-a scăpat din nevoi, iar noi cu toţii cântăm aşa:

Bucură-te că ai îmbinat rugăciunea cu facerea de bine;

Bucură-te că ai ajutat pe cei săraci;

Bucură-te că te-ai gândit să dobori ispitele lumii;

Bucură-te că nu ţi-ai lipit inima de averile lumii;

Bucură-te că te-ai gândit la cele cereşti;

Bucură-te că ţi-ai dat seama de păcatele făcute;

Bucură-te că ai văzut calea întoarcerii;

Bucură-te că te-ai luptat cu duhurile rele;

Bucură-te că ţi-ai aplicat singur canon de pocăinţă;

Bucură-te că ai avut scăpare cerească;

Bucură-te că te-ai rugat Maicii Domnului;

Bucură-te că te-a ajutat Maica milostivirii sfinte;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 3-lea:

Lupte grozav de grele ai avut sfinte ierarh Nifon cu duhurile întunericului dar arătânduţi-se în descoperire valoarea smereniei te-ai rugat domnului să o dobândeşti şi având această mare calitate sufletească ai rezistat la toate răutăţile cântând creştineşte: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Făcând pocăinţă aspră mulţi ani de zile ai reuşit să treci de deznădejdea în care necuraţii vrăjmaşi încercau să te arunce şi având descoperiri în vis cât şi în realitate slăveai pe Domnul Dumnezeu din toată inima, iar noi cântăm aşa:

Bucură-te că te-ai luptat vârtos cu duhurile rele;

Bucură-te că nu ai făcut voia celor răi;

Bucură-te că ai cerut Domnului să fii smerit;

Bucură-te că ai văzut marea valoare a smereniei;

Bucură-te că ai dobândit mari calităţi sufleteşti;

Bucură-te că ai făcut pocăinţă aspră;

Bucură-te că nu ai căzut în deznădăjduire;

Bucură-te că te-ai lămurit despre adevărul cel sfânt;

Bucură-te că ai avut vise profetice;

Bucură-te că visele ţi s-au tâlcuit;

Bucură-te că din tinereţe ai făcut pocăinţă cu nare râvnă;

Bucură-te că sufletul tău de nimic rău nu a fost umbrit;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 4-lea:

Mergând la biserica sfântului mucenic Anastasie şi auzind vorbe urâte din partea unor oameni care chefuiau în cârciumă te-ai rugat Domnului Dumnezeu să închidă gurile chefuitorilor până ai trecut de acel loc iar Domnul Dumnezeu auzind rugăciunea ta sfinte ierarh Nifon Ţi-a împlinit dorinţa şi când ai ajuns la biserică împreună cu ucenicul tău cel devotat v-aţi închinat împreună cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

La întoarcere de la sfânta biserică trecând pe lângă o poartă care avea la partea superioară o icoană mare a Maicii Domnului cu pruncul în braţe primind darurile magilor ai înălţat rugăciune către Domnul Dumnezeu şi sa auzit un sunet înfricoşător iar Duhul sfânt S-a revărsat asupra ta ridicându-te în văzduh cu mâinile ridicate iar la revenire pe pământ faţa îţi strălucea ca soarele iar slava Domnului a prefăcut greutatea corpului tău într-o uşoară nepătimire, însă noi cântăm aşa:

Bucură-te că te-ai dus la biserica sfântului mucenic Anastasie;

Bucură-te că s-au închis gurile cele rele ale chefuitorilor;

Bucură-te că Domnul Dumnezeu a auzit rugăciunea ta;

Bucură-te că ai avut evlavie la Maica Domnului;

Bucură-te că ai îmbinat rugăciunea cu smerenia;

Bucură-te că ai auzit sunetul Duhului Sfânt;

Bucură-te că Duhul Sfânt S-a pogorât la rugăciunea ta;

Bucură-te că Duhul Sfânt S-a revărsat peste tine;

Bucură-te că ai fost ridicat în văzduh rugându-te;

Bucură-te că ai coborât viu pe pământ;

Bucură-te că faţa ta strălucea ca soarele;

Bucură-te că greutatea corpului tău sa uşurat;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 5-lea:

Înainte de culcare aşterneai pe jos un rând de pietre apoi peste ele puneai o pătură mică după care cântai imnuri de înmormântare, apoi te însemnai cu semnul sfintei cruci şi ziceai pe de rost patru slujbe din cartea Apostolul şi patru pericope din sfânta Evanghelie iar sub căpătâi puneai o piatră şi cântai Domnului: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând duhurile întunericului că te odihneşti în condiţii grele, năvăleau în somn peste tine. Voind unul să te lovească în somn cu un târnăcop, Maica Domnului te-a ocrotit iar duhul rău a fugit răcnind aşa: „O, Marie pretutindeni mă arzi, ocrotind pe acesta tare de cap”. Şi de atunci te ungeai pe frunte şi la urechi cu untdelemn sfinţit din candela Maicii Domnului. Văzând şi noi sfinţenia ungerii cu untdelemn sfinţit cântăm cu smerenie:

Bucură-te că patul tău a fost din pietre;

Bucură-te că făceai multă rugăciune înainte de culcare;

Bucură-te că te-ai însemnat cu semnul sfintei cruci;

Bucură-te că ştiai pe de rost sfintele evanghelii;

Bucură-te că piatra îţi ţinea drept pernă;

Bucură-te că dădeai de furcă duhurilor rele;

Bucură-te Bucură-te că erai prevăzător şi în somn;

Bucură-te că Maica Domnului te-a ocrotit;

Bucură-te că duhurile rele fugeau răcnind;

Bucură-te că te ungeai cu untdelemn sfinţit;

Bucură-te că toate simţurile ţi se sfinţeau;

Bucură-te că această lucrare şi alţii au învăţat;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 6-lea:

Fiind văzător cu duhul ai observat cum duhurile rele îi învrăjbeau pe oameni iar oamenii din motive neînsemnate se luau la ceartă fără să îşi dea seama că sunt ispitiţi. Însă tu sfinte ierarh Nifon te-ai mâhnit văzând cum este semănată duşmănia între oameni iar noi apelând la tine pentru motiv de apărare spirituală cântăm Domnului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Trecând pe lângă o casă de creştini săraci i-ai văzut pe toţi stând la o masă iar în jurul lor erau sfinţi îngeri ce apăreau ca nişte tineri frumoşi îmbrăcaţi în haine strălucitoare însă te-ai lămurit prin descoperire Divină căci la masa creştinilor cinstiţi, smeriţi şi curaţi la suflet vin sfinţii îngeri iar dacă la masă se vorbeşte de rău atunci sfinţii îngeri pleacă şi în locul lor vin duhurile rele care învaţă cuvinte deşarte, însă noi care am auzit toate acestea zicem aşa:

Bucură-te că ai văzut ceia ce oamenii nu vedeau;

Bucură-te că relele meşteşuguri ale viclenilor ţi sau descoperit;

Bucură-te că ai certat duhurile rele care inspirau la fărădelegi;

Bucură-te că ce ai văzut sa scris;

Bucură-te că ai văzut sfinţii îngeri la masa creştinilor;

Bucură-te că multe ţi sau descoperit;

Bucură-te că ai primit sfinte învăţături în chip luminat;

Bucură-te că învăţăturile tale sau scris şi se transmit creştinilor;

Bucură-te pentru cei care au citit cartea sfântă a vieţii tale;

Bucură-te pentru toţi ce iau aminte la cele scrise despre viaţa ta;

Bucură-te că pe toate le-ai văzut în viaţa ce ai trăit-o pe pământ;

Bucură-te pentru toţi cei ce au evlavie la tine;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 7-lea:

Întrebat fiind de mai mulţi oameni cât şi de ucenicul tău ales care a scris viaţa şi minunile tale, sfinte ierarh Nifon ai dat răspunsuri cu multă cuvioşenie, cu multă dragoste şi cu mult folos duhovnicesc şi de aceia noi cântăm din toată inima cântarea sfântă: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cei ce vor să lucreze pentru Domnul Savaot trebuie să îşi pregătească sufletul de luptă în orice timp şi în orice loc căci în tot locul este mântuire pentru cei ce fac strădanie sfântă fiindcă Domnul Dumnezeu luminează mintea fiecărui rugător, postitor sau împlinitor al poruncilor lui, iar noi auzind toate acestea strigăm:

Bucură-te că ai fost inspirat de către Domnul Dumnezeu;

Bucură-te că inspiraţia ta a fost de bun folos;

Bucură-te că învăţăturile tale au fost minunate;

Bucură-te că pe toate le-ai expus frumos;

Bucură-te că ucenicul tău a scris faptele tale cele minunate;

Bucură-te lucrătorule neobosit al Domnului Savaot;

Bucură-te că sufletul l-ai pregătit mereu pentru luptă;

Bucură-te că nu ai lâncezit;

Bucură-te că pe toate cele bune le-ai folosit;

Bucură-te că ai fost iluminat de cele cereşti;

Bucură-te că ai fost un sfânt pe pământ;

Bucură-te că ai fost ierarh cu minte luminată;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 8-lea:

Mergând pe drum ai văzut un duh rău făcând război cu un călător creştin care se apăra straşnic şi nerăbdând lucrarea lui cea rea i-ai spus să înceteze dar el a răspuns că este vai şi amar de acel duh rău care se leneveşte la război. Auzind răspunsul vrăjmaşului i-ai poruncit să se ascundă într-o gaură de şarpe şi să plângă pentru nesuferitul foc care i sa pregătit, drept pentru care înnegritul a dispărut iar tu ai cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ai văzut în vedenie pe Preasfânta Fecioară Maria cu sfinţii apostoli în biserica sfântului Anastasie cercetând virtuţile fiecărui creştin şi rugându-se pentru pocăinţa unora. Văzând un demnitar bogat care nu dădea milos-tenie şi era în biserică, Maica Domnului a întrebat pe sfântul înger Evtheel care era păzitorul aceluia, dacă acel bogat are bani acasă şi i sa răspuns că are dar este înşelat de un întunecat al adâncurilor. Omul bogat a pătimit, fiind bolnav, apoi şi-a cheltuit averea şi a pierdut totul fiindcă nu şi-a pus nădejdea în Domnul Dumnezeu, iar noi cu toţii să luăm aminte zicând:

Bucură-te sfinte ierarh Nifon căci ai văzut creştini luptându-se cu duhurile întunericului;

Bucură-te că duhul întunericului a vorbit despre ce făcea;

Bucură-te că şefii înnegriţilor dau pedepse duhurilor lor;

Bucură-te că pe duhul rău, straşnic l-ai mustrat;

Bucucură-te că duhul întunericului nu a răbdat şi a fugit;

Bucură-te că ai văzut pe Maica Domnului şi pe sfinţii apostoli

Bucură-te că Maica Domnului se roagă pentru creştini;

Bucură-te că Maica Domnului cerceta virtuţile creştinilor;

Bucură-te că ai auzit şi ai văzut convorbirea ei cu sfântul înger Evtheel care păzea un bogat nemilostiv;

Bucură-te că Maica Domnului se interesa de soarta creştinilor iubitori de Dumnezeu;

Bucură-te pentru numele îngereşti lăsate scrise nouă;

Bucură-te pentru cei ce acceptă conlucrarea cu sfintele personalităţi cereşti;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 9-lea:

Când ai trăit pe pământ ai avut o vedenie despre înfricoşata judecată de la cea de a doua venire a Domnului Iisus Hristos şi ai văzut totul cu de-amănuntul, precum şi darurile binefăcătorilor iar după două săptămâni de la începutul vedeniei ai revenit la starea normală prin bunăvoinţa Domnu-lui Iisus Hristos drept pentru care ai cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Atunci când mergeai la sfânta biserică, mulţime mare de îngeri te înconjurau sfinte ierarh Nifon şi toţi aveau cruci strălucitoare iar cei ce erau înaintea ta purtau o cruce care strălucea ca aurul iar toate crucile sfinţilor îngeri te înconjurau făcând zid sfânt. Când între cruci se făcea câte o mică deschizătură, vrăjmaşii aruncau săgeţi, însă rugându-te ai izgonit grupul duhurilor războinice şi pe întunecatul lor conducător, dar noi în mod smerit să zicem aşa:

Bucură-te pentru vedenia avută despre înfricoşata judecată;

Bucură-te căci pe toate le-ai văzut aşa cum vor fi;

Bucură-te că vedenia a durat două săptămâni;

Bucură-te că Domnul Iisus Te-a eliberat de toate relele;

Bucură-te că ai înălţat rugăciune smerită pentru cele văzute;

Bucură-te că ai fost apărat de sfinţii îngeri;

Bucură-te că îngerii făceau zid de cruci strălucitoare în jurul tău spre a fi apărat de toţi duşmanii văzuţi şi nevăzuţi;

Bucură-te că vrăjmaşii nimic nu au izbutit contra ta;

Bucură-te că s-au înfricoşat toţi duşmanii tăi;

Bucură-te că întunecatul conducător al înnegriţilor a dat ordin de fugă celor care erau cu el şi ţi se împotrivea;

Bucură-te că tu râdeai de fuga duhurilor necurate;

Bucură-te că sfinţii îngeri straşnic te păzeau;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 10-lea:

O dată pe când te rugai cu privirea aţintită spre cer ai văzut un sfânt înger îmbrăcat în veşminte diaconeşti cădind cu o cădelniţă de aur şi deschizându-se totul în faţa ta ai văzut înfricoşatele vămi ale văzduhului şi pe sfinţii îngeri certându-se cu duhurile întunericului pentru fiecare suflet în parte iar noi auzind toate acestea cântăm cu mult respect sfânt: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Ai văzut cum vrăjmaşii târau un suflet în iad care era al unui om ce se spânzurase iar în urma lui era sfântul înger păzitor care se tânguia cu amar pentru pierderea lui şi zicea cu lacrimi că omul de deznădejde sa sinucis. Iar pe când se tânguia a apărut un alt sfânt înger din ceruri care i-a zis: Tatăl nostru, Domnul Savaot îţi porunceşte să mergi la Roma unde se botează copilul unui ostaş. Primeşte-l şi păzeşte-l prin Duhul Sfânt care ţi l-a dat o dată cu botezul. Iar îngerul ce a adus vestea avea poruncă de pedepsire a stăpânului celui ce îşi luase viaţa însă noi cutremuraţi de toate acestea zicem:

Bucură-te că ai văzut un sfânt înger cădind;

Bucură-te că ai văzut înfricoşatele vămi ale văzduhului;

Bucură-te că ai văzut lucrarea din vămile văzduhului;

Bucură-te că sfinţii îngeri ocroteau sufletele creştine;

Bucură-te că sfinţii îngeri au afecţiune sfântă faţă de creştini;

Bucură-te că ai văzut cum se primesc misiunile cereşti;

Bucură-te că misiunile cereşti se îmbină cu cele pământeşti;

Bucură-te că sfântul înger păzitor al celui spânzurat a primit o nouă misiune sfântă de la Tatăl Ceresc;

Bucură-te că ai văzut pe sfântul înger plecând la Roma;

Bucură-te că răutatea nu rămâne nepedepsită;

Bucură-te că dreptatea Divină este vădită;

Bucură-te pentru cei ce se bucură de sfânta dreptate Divină;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 11-lea:

Ai auzit sfinte ierarh Nifon tânguirea duhurilor rele şi viclene care vorbeau de un sfânt înger pedepsitor (sau nemilostiv în raport cu ei) care i-a legat cu o funie pe toţi şi i-a bătut aplicându-le mii de lovituri iar de urletele şi de văietul lor sa speriat lumea. Sfântul înger împlinindu-şi cu străşnicie misiunea îi mustra cumplit şi după pedepsire i-a slobozit pe toţi cu nenumărate suferinţe pentru relele care le-au făcut iar noi cu smerenie şi cu mult respect cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fiind în biserica de lângă palatul Aftonia ai vorbit cu sfântul înger păzitor al bisericii care a povestit despre faptul că toate rugăciunile făcute în biserică se duc în Împărăţia Cerurilor iar acolo în ceruri se vorbeşte şi despre faptele celor de pe pământ. Despre cei mai înflăcăraţi iubitori de Dumnezeu se spune că sunt pomeniţi de sfinţii îngeri şi Arhangheli în ceruri iar noi minunându-ne cântăm din toată inima:

Bucură-te că sunt îngeri care pedepsesc duhurile rele;

Bucură-te că înnegriţii se înspăimântă de puterile cereşti;

Bucură-te că îngerii pedepsitori nu au milă de întunecaţi;

Bucură-te că ai auzit duhuri rele tânguindu-se;

Bucură-te că multe duhuri rele au fost mustrate şi bătute;

Bucură-te că ai întînlit pe sfântul înger păzitor al bisericii de lângă palatul Aftonia;

Bucură-te că ai vorbit cu minunatul înger păzitor al bisericii

Bucură-te că rugăciunile creştinilor sunt duse în ceruri de sfinţii îngeri păzitori ai bisericilor (creştine);

Bucură-te că sfântului înger păzitor i-a părut bine;

Bucură-te că ai fost pomenit de îngeri şi Arhangheli;

Bucură-te că adevărul cel sfânt de către un înger ţi sa spus;

Bucură-te de colaborarea îngerilor cu devotaţii creştini;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 12-lea:

Fiind la rugăciune şi uitându-te spre apus ai văzut o adunare mare de înnegriţi iar unul îşi aranja oştirea sa nelegiuită pe când alţii veneau din iad cu arme (de ale lor) cu uniforme (demonice) şi planuri în număr de 365 care reprezintă patimile şi păcatele supărătoare la adresa Domnului Dumnezeu. Când s-a spus ca să priveşti spre răsărit ai văzut un câmp lumi-nos cu îngeri frumoşi la vedere aşezaţi în mii şi mii de cete iar între ei era cineva măreţ şi preafrumos care îi pregătea să lupte spre a-i apăra pe creştini. După ce toate oştirile îngereşti au fost trimise la luptă acel preafrumos conducător s-a ridicat la ceruri iar noi cu smerenie şi cu dragoste să cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Întrebat fiind sfinte ierarh Nifon cum va fi în viitor ai spus: „În zilele cele mai de pe urmă adevăraţii slujitori ai lui Hristos se vor ascunde de oameni. Şi dacă nu vor face semne şi minuni mari ei vor călători pe calea cea strâmtă cu toată smerenia. În vremea lor nu va mai fi cineva să facă semne minunate şi chiar văzându-i nu vor vrea să se înţelepţească în luptele duhovniceşti. Cei ce vor şedea pe scaunele bisericeşti din toată lumea vor fi cu totul străini şi nici idee nu vor avea de virtute. Va domni peste tot iubirea de arginţi, dar vai de monahii care se vor desfăta cu banii”, dar noi cu smerenie zicem aşa:

Bucură-te că ai văzut oştile potrivnice Domnului;

Bucură-te că le-ai văzut armele şi uniformele;

Bucură-te că ai fost pregătit să vezi toate acestea;

Bucură-te că nu ţi-a fost frică de înnegritele oşti;

Bucură-te că ai privit spre răsărit;

Bucură-te că ai văzut sfinte oştiri îngereşti;

Bucură-te că toţi îngerii străluceau;

Bucură-te că au fost pregătiţi pentru apărarea creştinilor;

Bucură-te că ai văzut pe mai marele îngerilor;

Bucură-te că ai avut darul profeţiei sfinte;

Bucură-te că ai văzut viitorul

Bucură-te că ai spus sfântul adevăr;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

Condacul al 13-lea:

Viaţa ta pământ a fost o lumină pentru noi sfinte ierarh Nifon că multe fapte bune ai făcut, multe învăţături sfinte ai lăsat, multe rugăciuni au rămas nouă drept mărturie a credinţei nestrămutate pe care ai avut-o. La sfârşitul vieţii tale ai avut vizitatori cereşti pe sfinţii apostoli, pe sfinţii mucenici, pe prooroci şi cuvioşi, pe cei din ceata drepţilor, apoi pe preasfânta fecioară Maria iar la urmă Domnul Iisus Hristos a venit şi Te-a chemat zicând: Vino la mine suflete care ai purtat smerenia Mea şi dându-ţi duhul în mâinile Domnului Iisus ai trecut la cele veşnice iar noi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Tatăl nostru cel ceresc cunoscând sufletele şi inimile aleşilor săi a vegheat cu străşnicie lucrarea harului pe pământ făcând să te naşti într-o familie bună din Egipt tatăl tău fiind guvernator pe nume Agatit te-a dat la învăţătură în Constantinopol locuind în casa generalului Savatie unde ai început să înveţi cu multă sfintele scripturi apoi mergând în biserică ascultai cu multă evlavie toate slujbele iar vieţile sfinţilor le cântai cu multă sete ajungând să fiţi înţelept de tânăr iar noi îţi cântăm aşa:

Bucură-te că te-ai născut în Egipt. Bucură-te că tatăl tău a fost guvernator;

Bucură-te că ai fost dat la învăţătură;

Bucură-te că ai învăţat în casa guvernatorului Savatie;

Bucurẳ-te că ai învăţat în casa generalului Savatie;

Bucură-te că ai învăţat sfintele scripturi;

Bucură-te că te-ai dus la sfânta biserică;

Bucură-te căci ai evlavie la Domnul Dumnezeu;

Bucură-te că ai aflat cine erau sfinţii;

Bucură-te că din tinereţe ai citit vieţile sfinţilor;

Bucură-te că ai devenit înţelept;

Bucură-te că ai fost foarte sârguincios;

Bucură-te că ai avut mult folos sufletesc;

Bucură-te sfinte ierarh Nifon al Constanţianei, mare văzător cu duhul!

şi Condacul 1:

Cel ce ai fost ales din tinereţile tale să slujeşti lui Dumnezeu cu credin-ţă cu nădejde şi cu dragoste sfântă ai învins toate patimile trupului şi ai trecut toate obstacolele vieţii acesteia trecătoare făcându-te vas ales al Domnului Savaot iar ca cel ce ai multă îndrăzneală către bunul Dumnezeu roagă-te şi pentru noi ca să –ţi strigăm; Bucură-re Sfinte Ierarh Nifon al Constanţianiei mare văzător cu duhul.

 Rugăciune:

Sfinte ierarh Nifon al Constanţianei care din tinereţe ai fost un ales al Domnului Dumnezeu şi ai lucrat pentru luminarea şi înţelepţirea creştinilor, te rugăm din tot sufletul şi din toată inima să ne ajuţi pe noi şi să ne scoţi din nevoile şi din greutăţile care ne împresoară din toate părţile. Roagă-te şi pentru noi care suntem acum pe pământ şi vino în ajutorul nostru când suntem înconjuraţi de duhurile cele întunecate. Te mai rugăm sfinte ierarh Nifon să fii bun şi îngăduitor şi cu urmaşii noştri căci poate şi din ei vor ieşi sfinţi în viitor care să fie vrednici de laudă înaintea Domnului Dumnezeu cum au fost mulţi alţii în trecut. Iar la obştescul nostru sfârşit pune un cuvânt bun şi pentru noi păcătoşii. Poate se va milostivi preabunul Domn Iisus Hristos aşa cum sa milostivit de tine şi de mulţi alţii ori să trimită un sfânt înger spre a ne proteja pe noi cei de acum şi spre a ne călăuzi spre sfânta Împărăţie a cerurilor. Amin.

Acatistul Sfintei Eugenia – Sfânta Muceniţă (24 decembrie)

 După obişnuitul început se zic:

Condacul 1:

Luminându-te cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri ai fugit de slava cea deşartă, părăsind dulceaţa lumii şi casa părinţilor tăi, şi ieşind din cetate de frumusetea cântării de psalmi te-ai rănit şi primind în inima ta feciorelnică dumnezeiasca dragoste ai împărtăşit duh şi celor ce călătoreau împreună cu tine, Sfântă Cuvioasă Fecioară Muceniţă Eugenia. Pentru aceasta şi noi îţi cinstim prăznuirea, cântându-ţi: Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Icosul 1:

Din rânduiala dumnezeiască înger din cer a fost trimis să-ţi deschidă, fecioară, calea spre mucenicie, arătându-te slujitoare aleasă a Împăratului tuturor. Iar noi, văzând vieţuirea ta cea minunată îţi înălţăm cântări de laude ca acestea:

Bucură-te, ceea ce nume de bun neam ai purtat;

Bucură-te, că frumoasă la chip fiind şi vitează cu duhul te-ai arătat;

Bucură-te, că înţelepciunea cea elinească şi filozofia ritorilor cu înlesnire ai învăţat;

Bucură-te, că logodna cu nici unul din tinerii cei luminaţi cu neamul, cu mărirea şi cu bogăţia nu ai primit;

Bucură-te, că fecioria cea curată ai râvnit;

Bucură-te, că prin rânduiala dumnezeiască Epistolele Sfântului Apostol Pavel ai citit;

Bucură-te, că de la el ai aflat că unul este Dumnezeu cel adevărat;

Bucură-te, că, ieşind din cetate şi auzind cântarea cea dulce a psalmilor, cu lumina dumnezeieştii cunoaşteri te-ai luminat;

Bucură-te, că de rătăcirea părinţilor te-ai ruşinat şi de idolii cei făcuţi de mână omenească te-ai lepădat;

Bucură-te, că cele trecătoare ai lăsat;

Bucură-te, că de Mirele tău Hristos ai fost înţelepţită;

Bucură-te, purtătoare de cunună preafericită;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 2-lea:

Când te-ai logodit cu Hristos, te-ai adus Lui de bunăvoie, ca o zestre însufleţită, slugile care, urmând tăriei tale, fecioară binecuvantată Eugenia, au strălucit lămurit cu credinţă şi cu harul, deprinzându-se cu toată fapta bună, ca nişte adevăraţi mucenici înţelepţi ai lui Dumnezeu, cântându-l: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă căutând, Muceniţă, să o înţelegi, ai lepădat slava cea deşartă, şi lipindu-te de Hristos ai grăit către slugile tale: „Eu nu mă voi mai numi doamnă a voastra, ci soră şi împreună slujitoare a lui Dumnezeu cel adevărat”; pentru aceasta şi noi iti cântăm:

Bucură-te, că părul cel fecioresc ţi-ai tăiat şi cu dorire spre mănăstirea lui Teodor ai plecat;

Bucură-te, că îmbărbătată de har fiind, firea femeiască ţi-ai uitat;

Bucură-te, că împreună cu cei doi oameni slujitori ai tăi spre lucrările bărbăteşti ai alergat;

Bucură-te, că Dumnezeu cu vederea cea-mai-înainte te-a povăţuit;

Bucură-te, că, din purtare de grijă, Dumnezeu toate cele despre tine fericitului episcop Elen le-a descoperit;

Bucură-te, că arhiereul Elen cu Sfântul Botez în Hristos v-a îmbrăcat;

Bucură-te, că luminându-va, jugul Lui aţi dorit;

Bucură-te, că luând chip şi nume bărbătesc cu ceata monahilor te-ai unit;

Bucură-te, că urmând tie, din robi cu trupul, slugile tale libertatea duhului au dobândit;

Bucură-te, că a strălucit în inima ta binecuvântarea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai înflorit ca un crin în pustiul păgânătăţii;

Bucură-te, că bunul neam al sufletului l-ai păzit nevătămat;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 3-lea:

Fericită fecioară, cea acoperită cu haine şi cu nume bărbăteşti, bine vieţuind şi slujind lui Dumnezeu atâta ai sporit în dumnezeiască învăţătură încât şi Sfânta Scriptură o cunoştea pe de rost şi multora le erai mirare şi pildă pentru bucuria cea nepieritoare, cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Pururea fiind împodobită, fecioară, cu viaţă curată, cu bun cuvânt şi cu har, jertfă te-ai adus pe tine Celui ce pentru noi a luat trup din Fecioara; pentru aceasta şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, smerenie blândă şi îmblânzitoare;

Bucură-te, a celor mâhniţi caldă mângâietoare;

Bucură-te, că şi darul tămăduirii ai primit;

Bucură-te, că mai mult decât toţi pustnicii ai strălucit;

Bucură-te, că taina ta cea acoperită de Dumnezeu fraţii nu o cunoşteau;

Bucură-te, că, murind egumenul şi adunându-se obştea, cu multă rugare la stăreţie te sileau;

Bucură-te, că a-L întreba mai întâi pe Hristos i-ai îndemnat;

Bucură-te, că urmând cuvântul Domnului tuturor slugă şi rob te-ai arătat;

Bucură-te, că pentru toţi te-ai ostenit în grele slujiri mănăstireşti;

Bucură-te, că slujind fraţilor cu dor şi fără încetare te rugai lui Dumnezeu;

Bucură-te, că mult iubeai slujbele cele bisericeşti;

Bucură-te, că în toate ţi-ai păzit inima curată;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 4-lea:

Vifor de ispite a asmuţit asupra ta şarpele cel pierzător de suflete văzându-te purtătoare de biruinţă, îndreptată spre mântuire, dar luminându-te cu lumina cea înţelegătoare l-ai batjocorit cu puterea Celui Preaînalt, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Văzând Melantia cea bogată cu averea dar săracă de fapte bune frumuseţea ta, s-a rănit de dragostea cea fără de rânduială, neştiind firea cea femeiască ce se tăinuia în chipul şi în numele cel bărbătesc; dar tu, mustrând-o cu asprime, i-ai spus că una îţi este nunta, dorirea de Hristos. Pentru aceasta iti cântam:

Bucură-te, că ai vindecat-o de friguri pe Melantia ungând-o cu untdelemn sfinţit;

Bucură-te, că cele trei vase de argint pline de bani de la ea nu le-ai primit;

Bucură-te, că la săraci să-i dăruiască o învăţai;

Bucură-te, că tu cu dragostea lui Dumnezeu te îndestulai;

Bucură-te, că sărăcind cu Hristos, bogăţie adevărată ţi-ai agonisit;

Bucură-te, că mărturisindu-ţi aceea pofta ei desfrânată cu asprime o certai;

Bucură-te, de Dumnezeu înţelepţită că în tărie cu nimic nu ai slăbit;

Bucură-te, că pe cea aprinsă de tăciunii desfrânării ai alungat;

Bucură-te, primitoare de înţelepciune;

Bucură-te, că te desfătai cu dragostea de cumpătare;

Bucură-te, rugătoare pentru alungarea ispitelor;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 5-lea:

Ca un orb care si-a pierdut lumina ochilor cea înnegrită cu fapta şi cu numele a căutat să-ţi aducă ocară şi ducându-se la judecătorul cetăţii tatăl tău a minţit fără de ruşine că ai voit să o sileşti spre desfrânare. Dar tu nu te dezlipeai de Mirele tău cel ceresc strigându-l: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Umplându-se judecătorul de mânie şi trimiţând îndată să fii legată şi adusă la judecată împreună cu toţi monahii de sub ascultarea ta, ai răbdat ocară şi defăimare. Dar nevoind tu să se facă de batjocură haina călugărească ţi-ai sfâşiat haina rostind: „Se cuvine ca noi, călugării, să suferim cu mulţumire ocările, batjocura şi chinuirea trupului. Dar pentru ca să nu se facă de batjocură haina călugărească iată vă spun că sunt femeie; judecătorul este preaiubitul meu tată, soţia lui e mama mea, aceştia de lângă mine îmi sunt fraţi şi nu-i numesc robi”. Pentru aceasta îţi cântam:

Bucură-te, ceea ce nu ai dat somn genelor tale până nu ai omorât toată patima desfătării;

Bucură-te, că te-ai făcut lăcaş curat Ziditorului tău;

Bucură-te, statornicie fără clătinare;

Bucură-te, a călugărilor povăţuitoare;

Bucură-te, că ai arătat nebunia patimii celei trupeşti;

Bucură-te, apărătoarea hainei călugăreşti;

Bucură-te, că ai purtat candela fecioriei nestinsă;

Bucură-te, că părinţii tai văzându-te, cu bucurie mare s-au bucurat;

Bucură-te, că Domnul a pedepsit-o pe necredincioasa Melantia, foc trimiţând peste casa şi averea ei;

Bucură-te, că tatăl tau Filip, văzând cele petrecute, de toată mărirea, bogăţia şi desfătarea vieţii s-a lepădat;

Bucură-te, că împreună cu mama ta Claudia şi cu fraţii tăi s-au botezat;

Bucură-te, că şi el muceniceşte viaţa şi-a săvârşit;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitor şi purtător de Dumnezeu devenind Filip, tatăl tău, Precuvioasă Eugenia, şi ritor bine grăitor fiind, pe mulţi din elinii cei mai de frunte i-a sfătuit şi i-a adus la Hristos, iar pe cei slabi la suflet şi pe cei ce se îndoiau în credinţă i-a întărit; şi împărţindu-şi averea, a lepădat dregătoria, ajungând păstor creştinilor din Alexandria. Dar din zavistia vrăjmaşului, fericitul episcop Filip a fost ucis în ascuns de urătorii de Dumnezeu păgâni care nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucind tu cu duhul ai atras la tine mulţime de fecioare şi împreună cu ele ai slujit lui Hristos, Mirele cel ceresc, biruind toată patima şi urâciunea; pentru care noi, minunându-ne, să strigam:

Bucură-te, că ai trecut fără să te arzi prin focul ipitelor;

Bucură-te, că fără să ţi se înmoaie vitejia ai trecut prin apa cea nestatornică a clevetirii;

Bucură-te, că din toate nevoinţele ai ieşit biruitoare;

Bucură-te, că slăbiciunea femeiască ţi-a fost întărită de puterea lui Hristos;

Bucură-te, că celor curaţi cu fecioria le eşti ocrotitoare;

Bucură-te, că lui Hristos Îmăaratul tuturor, ai logodit multe fecioare;

Bucură-te, că le-ai dăruit Lui ca pe o zestre cuvântătoare;

Bucură-te, că pe toţi i-ai uimit cu lumina înţelepciunii;

Bucură-te, că pe mulţi i-ai condus să creadă luminat în Hristos, Lumina lumii;

Bucură-te, că ai risipit negura închinării la idoli;

Bucură-te, că nu încetezi să te rogi pentru noi, cei osteniţi de truda fără rânduială;

Bucură-te, că nu ne laşi pe noi, cei întunecaţi de întunericul acestui veac;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 7-lea:

Voind fericita Claudia, maica ta, să se întoarcă în Roma, ai urmat-o împreună cu fraţii şi casa ta, făcându-vă acolo pricinuitoare de întoarcere la Dumnezeu pentru multe suflete, văduvele având scăpare la maica ta, iar fecioarele la tine, Sfântă Eugenia, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Văzând mărita Vasilisa viaţa ta cea purtătoare de Dumnezeu, pe tine cu dragoste te-a urmat, că s-a logodit cu Hristos părăsind toate desfătările trupeşti şi s-a învrednicit de bucuria mucenicilor. Pentru aceasta şi noi îţi cântam unele ca acestea:

Bucură-te, că ai lucrat la înmulţirea Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, că nu te-a oprit focul prigoanei păgânilor;

Bucură-te, că mulţime de inimi ai deschis dulcelui Mântuitor;

Bucură-te, că şi pe mărita Vasilisa cea de neam împărătesc ai adus-o Împăratului tuturor;

Bucură-te, că descoperire ai primit de la Domnul pentru mucenicia Vasilisei;

Bucură-te, că Sfânta Vasilisa ţi-a mărturisit descoperirea cea despre îndoita ta cunună mucenicească;

Bucură-te, că te-ai rugat cu înflăcărare pentru fecioarele încredinţate ţie;

Bucură-te, că eşti pururea rugătoare pentru cei ce-şi păzesc fecioria;

Bucură-te, că îi plângi pe cei ce aleg veselia cea vremelnică;

Bucură-te, că îi jeluieşti pe cei din durerea cea veşnică;

Bucură-te, că L-ai propovăduit pe Hristos prin viaţa ta;

Bucură-te, că te-ai mutat la lumina cea neînserată;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 8-lea:

Locuind acum în locaşurile cele cereşti, mărită, lămurit te-ai învrednicit de desfătările raiului. Cu fecioarele şi cu muceniţele, curată fecioară Eugenia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, că văzând nevoinţă străină să ne înstrăinam cu mintea la cer şi să cântăm: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Lămurit-ai tuturor adevărul Scripturilor celor de Dumnezeu insuflate, preacinstită Eugenia, îmbărbătând partea cea femeiască şi logodind lui Hristos mulţime nenumărată de fecioare care cu dragoste te-au urmat. Pentru aceasta îţi cântăm şi noi unele ca acestea:

Bucură-te, bucurie luminată de lumina cea neînserată;

Bucură-te, mireasa a lui Hristos cu inima curată;

Bucură-te, feciorielnică gingăşie cu har îmbărbătată;

Bucură-te, nevinovată copilă şi povăţuitoare preaînţeleaptă;

Bucură-te, duhovnicească ocrotitoare şi mângâietoare;

Bucură-te, că întunecimea necredinţei ai risipit;

Bucură-te, că fecioria ta în Hristos a rodit însutit;

Bucură-te, că Duhul Sfânt ţi-a dăruit har peste har;

Bucură-te, că lupta nu ţi-a fost în zadar;

Bucură-te, că eşti fecioară şi maică duhovnicească;

Bucură-te, că luminezi şi încălzeşti cu raze de iubire cerească;

Bucură-te, că ai biruit ceata cea idolească şi blestemată;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 9-lea:

Dobândit-ai dorirea cea mai presus de minte şi de pricepere, ajungând inainte la dorita Lumina, Sfântă Muceniţă Eugenia, că încă în bezna temniţei fiind, razele strălucitoare ale Treimii celei stăpânitoare lămurit te-au luminat pe când cântai: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ai înfierat cu tărie prin dumnezeieştile tale învăţături nebunia idolească prealăudată, logodind lui Hristos, Împăratul tuturor, mulţime nenumărată de fecioare, luminându-se cu sângiuirile muceniciei. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, făclie aprinsă de dorirea de Dumnezeu;

Bucură-te, candelă cu untdelemn de înţelepciune;

Bucură-te, potir de lumină plin de har sfinţitor;

Bucură-te, mireasă a Mirelui Mântuitor;

Bucură-te, dorire de mucenicie pentru Hristos;

Bucură-te, nădejde şi pentru noi cei păcătoşi;

Bucură-te, bucuria celor ce îţi urmează în călugărie;

Bucură-te, îndrumătoare a celor ce trăiesc în feciorie;

Bucură-te, floare binemirositoare a pustniciei;

Bucură-te, podoabă strălucitoare a muceniciei;

Bucură-te, mijlocitoare neobosită pentru cei căzuţi;

Bucură-te, liman al celor bolnavi şi deznădăjduiţi;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 10-lea:

Purtând candela fecioriei nestinsă, întrutot-lăudată Muceniţă Eugenia, ca o jertfă fără prihană te-ai adus Stăpânului, dobandind cununa muceniciei; şi acum nu înceta rugându-te, ca prin rugăciunile tale să ne mântuim şi noi, cei ce te lăudăm şi cu dragoste te cinstim, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Hristos, Mirele tău, după cuviinţă te împodobeşte cu îndoite cununi, de Dumnezeu întelepţită Eugenia, şi Cel drept în cămara luminată pe drept te aşează, că încă în bezna lumii fiind ai dobândit lumina cea neînserată. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că piatra cea mare singură de tine s-a dezlegat;

Bucură-te, că apa Tibrului nu te-a înecat;

Bucură-te, că întocmai ca Petru mergeai peste ape, dar nu te scufundai;

Bucură-te, că pentru Lumina lumii ai pătimit;

Bucură-te, că L-ai urmat şi te-ai luminat;

Bucură-te, că ai fost aprinsă de focul adus de Hristos pe pământ;

Bucură-te, că focul cel materialnic ţi s-a facut rob ascultător;

Bucură-te, că în zadar te-au aruncat chinuitorii în cuptor;

Bucură-te, că focul s-a facut răcoare şi nu te-a vătămat;

Bucură-te, că în temniţa cea întunecoasă Domnul luminii te-a cercetat;

Bucură-te, că Domnul milei rănile ţi-a vindecat şi în lumina Lui te-a îmbrăcat;

Bucură-te, că pâine albă şi mai dulce ca mierea de la îngeri ai primit;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 11-lea:

Către dumnezeiasca răcoare ai ieşit trecând prin focul cel de nesuferit al chinurilor şi prin apa cea nestatornică a supărărilor preabună Muceniţă Eugenia; nu înceta să te rogi pentru noi cei cufundaţi în noroiul patimilor ca mântuindu-ne să cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Închisă fiind în temniţă ţi s-a arătat Hristos zicând: „Eu sunt Cel ce am primit cruce şi moarte pentru tine, precum şi tu pentru dragostea Mea rabzi nişte cumplite munci ca acestea. De aceea de multe daruri şi de preamare slavă am să te învrednicesc în Împărăţia Mea cea veşnică şi te vei despărţi de lumea aceasta vremelnică şi stricăcioasă în ziua în care M-am nascut Eu om”. Pentru aceasta şi noi, nevrednicii, te lăudăm strigând:

Bucură-te, că te topeai ca ceara de focul dorului dumnezeiesc;

Bucură-te, că te revărsai ca un râu de dragoste către Mirele cel ceresc;

Bucura-te, ca apa Tibrului nu ţi-a stins focul iubirii de Hristos;

Bucură-te, că focul nu ţi-a ars trupul înflăcărat de iubire dumnezeiască;

Bucură-te, că de cutremurul rugăciunii tale capiştea idolească s-a prăbuşit;

Bucură-te, că şi idolii făcuţi de mână omenească s-au zdrobit;

Bucură-te, că toţi cu uimire s-au cutremurat;

Bucură-te, că Lumina lumii în bezna temniţei ţi-a vorbit;

Bucură-te, că pentru Naşterea Domnului vistieriile inimii ţi le-ai golit;

Bucură-te, că în loc de smirnă sângele ţi l-ai dăruit;

Bucură-te, că în locul aurului ai adus credinţă în focul Duhului curăţită;

Bucură-te, că în loc de tămâie ai adus duhul tău înmiresmat de rugăciune curată;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 12-lea:

În râu bărbăteşte şi în foc cu tărie ai fost încercată; pe cele potrivnice firii cu tărie le-ai trecut slăvind pe Hristos şi cu dragoste şi credinţă cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Harul lui Dumnezeu strălucitor luminându-te te-a împodobit pentru locaşurile cereşti, pe care prin rugăciunile tale ajută-ne să le dobândim şi noi, cei ce-ţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că ne vesteşti bucuria Naşterii Stăpânului;

Bucură-te, că lisus cel preadulce ţi-a îndulcit cu arătarea Sa chinul şi ţi-a vindecat rănile trupului;

Bucură-te, că de praznicul Naşterii Domnului păgânii ţi-au tăiat frumosul tău cap;

Bucură-te, că iubita ta maică şi cei din casă în locul numit „Calea romanilor” te-au îngropat;

Bucură-te, că moaştele tale împreună cu moaştele sfinţilor mucenici de tine mai înainte îngropaţi s-au odihnit;

Bucură-te, că plângându-te maica ta cu plângere multă, i te-ai arătat în vis strălucită şi împodobită şi de multe fecioare însoţita;

Bucură-te, că fericita Claudia mult s-a bucurat, iar tu vremea mutării la Domnul i-ai anunţat;

Bucură-te, că ai biruit cu harul slăbiciunea femeiască;

Bucură-te, mijlocitoare pentru toată neputinţa omenească;

Bucură-te, purtătoare de nebiruită putere dumnezeiască;

Bucură-te, călăuza luminată pentru cei ce rătăcesc încă pe cale;

Bucură-te, grabnic ajutătoare pentru cei ce caută alinare în rugăciunile tale;

Bucură-te, Muceniţă Eugenia de Dumnezeu binecuvântată!

Condacul al 13-lea:

O, Sfântă Cuvioasă Fecioară şi Muceniţă Eugenia, primeste acum de la noi această smerită şi puţină rugăciune de laudă pe care ţi-o aducem cu buze necurate şi scoate-ne cu rugăciunile tale din toată întunecimea păcatului, din toate nevoile şi durerile sufleteşti şi trupeşti, şi cere pentru noi de la Mirele tău să ne întărească în păzirea poruncilor Sale, să ne dăruiască mila Lui cea dumnezeiască şi să nu ne lepede în ziua cea înfricoşată a Judecăţii, ca împreună cu tine să-i cântăm: Aliluia! (de trei ori)

 Apoi se citesc Icosul 1 şi Condacul 1.

 Rugăciune către Sfânta Muceniţă Eugenia:

Sfântă Cuvioasă Fecioară şi Muceniţă Eugenia, mireasă cu totul frumoasă a lui Hristos Dătătorul frumuseţilor, Făcătorul de bine şi Mirele sufletelor, fiind tu înfrumuseţată cu ostenelile pustniceşti şi strălucind luminat cu luptele muceniceşti, întocmai cu îngerii petrecând pe pământ, cu ei dănţuieşti acum în casa Părintelui Ceresc! Te rugăm, luminată Fecioară şi Muceniţă, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru noi, cei aflaţi în nevoile acestei vieţi trecătoare, să ne dăruiască harul Lui cel de viaţă dătător; cere pentru noi credinţă curată, viaţă luminată de har, răbdare în încercări, bărbăţie în luptele împotriva patimilor, tărie nestrămutată, bucuria împlinirii poruncilor dumnezeieşti, dragoste nefăţarnică, iubire de vrăjmaşi, smerenie şi blândeţe, iertare de păcate şi răspuns bun la înfricoşătoarea Judecată, ca să moştenim şi noi Lumina cea neînserată şi să proslăvim Numele cel Sfânt al Domnului, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Şi se face otpustul.

Acatistul Naşterii Domnului (25 decembrie)

 Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Cela ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-mă.

Icosul 1:

Îngerii din cer mirându-se, ziceau: “Cum Te va încăpea pe Tine, Cela ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunând-ne, cântăm Ţie:

Iisuse, Cela ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;

Iisuse, Cela ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;

Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;

Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;

Iisuse, Cela ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;

Iisuse, Cela ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;

Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;

Iisuse, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine, oaia cea rătăcită;

Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru mine, dă-mi şi mie smerenie ca să mă înalţ la cer;

Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-mă din robia păcatului;

Iisuse, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-mă pe mine, dintre toţi cel mai păcătos;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 2-lea:

Iată vine Hristos, pe cel viclean să-l sfarme, pe cei din întuneric să-i lumineze şi să-i dezlege pe cei legaţi de păcate, Căruia, cu îngerii întâmpinându-L, să-I strigăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cu suflete curate, cu buze nespurcate, cu inima smerită, veniţi să mă-rim pe Hristos, Mântuitorul nostru, care Se naşte cu trup pentru mântuirea noastră, strigând:

Iisuse, Cela ce pe pământ Te-ai pogorât, înalţă-ne pe noi la cer;

Iisuse, Cela ce ai luat trup ca al nostru, scapă-ne pe noi de patimile trupeşti;

Iisuse, Cela ce eşti Domnul Păcii, dă-ne nouă, celor învrăjbiţi, pacea Ta;

Iisuse, Cela ce ai fost lăudat de toată făptura cea necuvântătoare, dă-ne nouă, celor necuvântători, să Te lăudăm neîncetat;

Iisuse, Cela ce pe păstori, prin îngeri, i-ai chemat la Tine, chemă-mă şi pe mine, smeritul;

Iisuse, Cela ce darurile magilor le-ai primit, primeşte şi rugăciunile noastre, pornite din inimi smerite;

Iisuse, Cela ce la naştere n-ai avut locaş de sălăşluire, fă-Ţi locaş din inimile noastre;

Iisuse, Cela ce toate uşile le-ai găsit încuiate, deschide inima mea, cea zăvorâtă de păcat;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut la marginea cetăţii, dă-ne nouă să fugim de deşertăciunile lumii acesteia;

Iisuse, Cela ce prima dată ai venit la miezul nopţii, când vei veni a doua oară la aceeaşi oră, miluieşte-mă;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut în taina nopţii, viaţa mea cea plină de păcate în taina nopţii o ascunde, miluindu-mă;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 3-lea:

Steaua a vestit magilor pe Soarele Dreptăţii, Cel ce S-a născut negrăit, în peşteră, ca să mă mântuiască pe mine, cel ce m-am făcut peşteră a toată necurăţia, prin călcarea poruncilor Lui, pentru care, pocăindu-mă, cânt: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Cuvântul Tatălui, prin care toate s-au făcut, fără pătimire şi fără stricăciune Se naşte cu trup, din Sfânta Fecioară Maria, ca să mântuiască lumea, Căruia, întâmpinându-L, aşa să-I strigăm:

Iisuse, Cela ce cu Tatăl şi cu Sfântul Duh eşti lăudat de îngeri, miluieşte-mă;

Iisuse, Cela ce de îngeri eşti lăudat, fă ca şi noi pe pământ, neîncetat să Te mărim;

Iisuse, Cela ce pe pământ născându-Te, de cer nu Te-ai despărţit, cu smerenie Îţi slujim;

Iisuse, care ai împreunat prin Naşterea Ta, pe îngeri cu oamenii, pe Tine Te lăudăm;

Iisuse, Cela ce prin Naşterea Ta, ne-ai deschis uşile raiului, închise prin neascultarea lui Adam, Ţie Îţi mulţumim;

Iisuse, Cela ce ai omorât moartea, prin Naşterea Ta făcându-ne părtaşi vieţii celei veşnice, Te preamărim;

Iisuse, Cela ce ai depărtat vrajba şi lumii pace ai adus prin Naşterea Ta, Ţie Îţi slujim;

Iisuse, Care prin Naşterea Ta, mântuire lumii ai adus, dă-ne nouă iertare de păcate;

Iisuse, Cela ce ne-ai descoperit nouă, prin Naşterea Ta, pe Dumnezeu în Treime, Ţie ne închinăm;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 4-lea:

Ca să mă izbăveşti din robia celui viclean, ai binevoit a Te îmbrăca în chip de rob, Cuvinte cel fără de început şi de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pentru care, slăvind milostivirea Ta, cântăm neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Dumnezeu oamenilor asemenea S-a arătat şi în peşteră S-a născut şi a sărăcit cu trupul, ca noi să ne îmbogăţim în har; pentru aceasta credincio-şii cu gând curat să-L primim, cântându-I:

Iisuse, născându-Te Tu, împărăţia păcatului s-a nimicit;

Iisuse, cugetele cele rele, născându-Te Tu, din multe inimi s-au descoperit;

Iisuse, venind Tu, puterea diavolului a slăbit şi oamenii asupra lui s-au întărit;

Iisuse, născându-Te Tu, de ispitele ce vin de la lume ne-am izbăvit;

Iisuse, trup luând, de ispitele trupului ne-am mântuit;

Iisuse, născându-Te Tu, trupurile şi sufletele de patimi le-am curăţit;

Iisuse, prin întruparea Ta, trupul nostru cel stricăcios cu nestricăciunea l-ai împodobit;

Iisuse, pogorându-Te Tu, din oameni pământeşti, prin har, îngeri ai făcut;

Iisuse, răsărind Tu, lumina adevărului peste toţi a strălucit;

Iisuse, născându-Te Tu, Dreptatea şi Adevărul pe pământ s-au pogorât;

Iisuse, arătându-Te Tu, pe Dumnezeu Cel într-o fiinţă am cunoscut;

Iisuse, lumea, prin Naşterea Ta, de bucuria mântuirii s-a umplut;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 5-lea:

Hristos, cu trupul arătându-Se, Se sălăşluieşte în noi în chip negrăit. Veniţi, credincioşii, să vedem slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl şi să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Cel ce a făcut cerul şi pământul, astăzi Se naşte trupeşte ca un om, din tine, Maica Donului, păzindu-te şi după naştere fecioară, pentru care, bucurându-ne, aşa-I strigăm:

Iisuse, născându-Te cu trup din Sfânta Fecioara Maria, o ai făcut Născătoare de Dumnezeu şi plină de har;

Iisuse, Cela ce Te-ai încredinţat spre îngrijire Maicii prea curate, prunc fiind, încredinţează-ne şi pe noi purtării ei de grijă;

Iisuse, Cela ce în braţe Te-ai purtat, deschide şi nouă păcătoşilor, braţele milostivirii Tale;

Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai înfăşat, încinge-ne şi pe noi cu puterea Crucii Tale, ca să biruim pe vrăjmaşii noştri;

Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi, flămânzii şi însetaţii, din darurile Tale;

Iisuse, Cela ce la sânul Sfintei Fecioare Te-ai odihnit, dă-ne şi nouă să aflăm linişte în sânul Bisericii Tale;

Iisuse, Cela ce Te-ai arătat supus Sfintei Fecioare, dă-ne şi nouă să ne supunem voiei Tale celei dumnezeieşti;

Iisuse, Cela ce ai primit dragostea Maicii Tale, primeşte şi de la noi această puţină dragoste şi o înmulţeşte înaintea Ta;

Iisuse, Cela ce ai primit daruri de la magi, primeşte şi de la noi aceste puţine lacrimi, prin care curăţeşte păcatele noastre;

Iisuse, Cela ce primeşti pe toţi păcătoşii care se pocăiesc, primeşte-mă şi pe mine cel cufundat în păcate, pentru Sfântă Naşterea Ta;

Iisuse, Cela ce voieşti să mântuieşti pe toţi oamenii, mântuieşte-mă şi pe mine, după mare mila Ta;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 6-lea:

Cu gura şi cu inima, pe Hristos Cel ce S-a născut cu trupul în peşteră, din curata Fecioară, veniţi credincioşii, cu un gând să-L lăudăm, cântând împreună cu îngerii: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

O, minune nouă, o, bunătate! O, nespusă răbdare, că iată, ca un prunc se socoteşte Cel ce locuieşte în Cele de Sus, pe Care, de bunăvoie primindu-L în casa sufletului nostru, aşa să-I strigăm:

Iisuse, Cela ce Te-ai născut, de răutatea lui Irod, fereşte-mă;

Iisuse, Cela ce Te-ai întrupat, de fariseismul lui Irod, izbăveşte-mă;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut în peşteră, de păcatul lui Irod păzeşte-mă;

Iisuse, Cela ce în peşteră Te-ai culcat, de necredinţa lui Irod, scapă-mă;

Iisuse, Cela ce ai descoperit gândurile cele rele ale lui Irod, descoperă gândurile rele ale vrăjmaşilor noştri;

Iisuse, mielul cel nevinovat, nu-mi da mie, ca prin păcatele mele, să fiu ucigaş ca Irod;

Iisuse, Cela ce cunoşti gândurile oamenilor, mintea mea de gândurile cele rele o curăţeşte;

Iisuse, Cela ce Te-ai ascuns de Irod cel rău, nu Te ascunde de mine, păcătosul;

Iisuse, Cela ce ai fugit de mânia lui Irod, acoperă-mă şi pe mine de mânia oamenilor, care se pornesc cu răutate asupra mea;

Iisuse, Cela ce pe Irod, ca pe un făcător de rele l-ai arătat, arată şi pe cei ce în ascuns îmi fac mie rău;

Iisuse, Cela ce iubeşti pe toţi oamenii, dă-mi şi mie să iubesc pe toţi, şi chiar pe vrăjmaşii mei;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 7-lea:

Steaua pe magi i-a trimis la Cel ce S-a născut, ca să mântuiască lumea de păcate, iar Irod cel rău, ostaşi a trimis ca să ucidă pe dumnezeiescul Prunc, de a cărui răutate fugind, ca şi magii, neîncetat să cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Pentru mântuirea noastră, Bunule Doamne, ai venit în Betleem şi în peşteră Te-ai născut, Cela ce ai cerul scaun şi în iesle Te-ai culcat, prunc fiind, Cela ce eşti necuprins, cu scutece Te-ai înfăşat şi cu lapte Te-ai hrănit, din dragoste pentru noi, pentru care, cu smerenie lăudându-Te, strigăm Ţie:

Iisuse, Cela ce în peşteră Te-ai născut, vino şi în peştera sufletului meu şi mă mântuieşte;

Iisuse, Cela ce eşti necuprins şi Te-ai lăsat cuprins de o iesle mică, fă ca puterea Ta să cuprindă şi inima cea micşorată de patimi;

Iisuse, Cela ce n-ai socotit locaşul acesta modest, nedemn de măreţia Ta, fă-ţi locaş smeritul meu trup;

Iisuse, Cela ce nu Te poate cuprinde cerul şi pământul, iar prin Naşterea Ta Te-ai lăsat cuprins de fiecare dintre noi, miluieşte-mă;

Iisuse, Cela ce prin Naşterea Ta ai luat firea noastră cea căzută, ridică-mă şi pe mine cel căzut în adâncul răutăţilor;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut în chip dumnezeiesc, fă ca şi sufletul meu să nască lucruri duhovniceşti;

Iisuse, Cela ce Te-ai purtat de trup fecioresc, curăţeşte şi trupul meu cel întinat de patimile desfrânării;

Iisuse, Cela ce ai făcut ca Sfânta Fecioară, născându-Te, să nu simtă dureri, tămăduieşte toate durerile trupului meu;

Iisuse, Cela ce născându-Te, Maica Prea Curată a rămas fecioară, păstrează sufletul şi trupul meu în feciorie duhovnicească;

Iisuse, Cela ce ai ales spre a Te naşte, pe cea mai curată dintre pământeni, cu harul Tău ajută-mă să-mi păstrez curăţenia sufletului şi trupului;

Iisuse, Cela ce pentru a Te naşte, pe Sfânta Fecioară o ai umbrit cu puterea Sfântului Duh, pe acesta sălăşluieşte-L în sufletul meu;

Iisuse, Cela ce prin Naşterea Ta s-a biruit rânduiala firii, dă-mi să biruiesc firea mea cea stricată prin păcate;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 8-lea:

Să alergăm, credincioşii, la Betleem şi înaintea ieslei celei de Dumnezeu primitoare, să aducem laudă împreună cu îngerii şi cu păstorii, lui Iisus, Cuvântul lui Dumnezeu, care din dragoste pentru noi, trup S-a făcut, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Smereniei Tale închinându-ne Hristoase, Cela ce din Tatăl mai înainte de veci Te-ai născut, iar pentru mântuirea noastră, la plinirea vremii, cu trup Te-ai născut din Sfănta Fecioară, cu cântări ca acestea Te lăudăm:

Iisuse, Cela ce pentru mine Te-ai smerit, de păcatul mândriei scapă-mă şi în haina smereniei mă îmbracă;

Iisuse, Cela ce pe magi i-ai chemat la închinarea Ta, cheamă-mă şi pe mine, ca neîncetat, cu smerenie să mă închin Ţie;

Iisuse, care pe păstori de la oi i-ai chemat la mărită Naşterea Ta, cheamă-mă şi pe mine, care stau departe de Tine, păzind turma păcatelor;

Iisuse, care prin Naşterea Ta Te-ai făgăduit să fii cu noi totdeauna, fii şi cu mine, păcătosul şi întunecatul;

Iisuse, care Te-ai născut din Tatăl fără mamă şi din mamă fără tată, miluieşte-mă şi pe mine cel născut în păcate;

Iisuse, Cela ce Te-ai zămislit de la Duhul Sfânt în pântecele Fecioarei, curăţeşte-mă şi pe mine, cel zămislit în fărădelegi;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut peste fire, de păcatele cele peste fire, izbăveşte-mă;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut, nu din pofta trupească, ci de la Duhul Sfânt, potoleşte toată pofta cea trupească de la robii Tăi;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut în noapte, din întunericul păcatului scoate-mă;

Iisuse, Soarele Dreptăţii, cu lumina cunoştinţei de Dumnezeu luminea-ză-mă;

Iisuse, prin Naşterea Ta, bucuria a venit la toată lumea, căci cu noi este Dumnezeu;

Iisuse, prin Naşterea Ta, raiul s-a deschis, satana s-a biruit şi noi ne-am mântuit;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 9-lea:

Cea negrăită smerenia Cuvântului lui Dumnezeu, cu ochii minţii, mai înainte văzând-o, Avacum a strigat: de la miazăzi va veni Dumnezeu Mân-tuitorul nostru, Căruia, întâmpinându-L, să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unicul Său Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, L-a trimis să mântuiască de păcate lumea, pe care văzându-L în peşteră născut cu smerenie, să-L lăudăm, strigând:

Iisuse, Cela ce din dragoste pentru noi Te-ai născut, umple inima mea de dragoste pentru Tine;

Iisuse, Cela ce pe pământ Te-ai arătat ca să izbăveşti lumea de păcate, dă-mi mie să urăsc toate păcatele;

Iisuse, Cela ce din dragoste pentru oameni Te-ai smerit în chip de rob, dă-mi dragoste şi râvnă pentru binele aproapelui;

Iisuse, Cela ce Te-ai arătat ascultător voiei Tatălui, dă-mi şi mie ascultare de toate poruncile Lui;

Iisuse, Cela ce prunc Te-ai adus de Sfânta Ta Maică în Biserică, dă-mi să iubesc Biserica Ta;

Iisuse, Cela ce prin stea ai luminat pe magi, luminează şi inima mea, pe care o a întunecat pofta cea rea;

Iisuse, Cela ce pentru binele omenirii ai venit în lume, nu mă lipsi pe mine de binele Tău ceresc;

Iisuse, Cela ce ai apărat pe magi de răutatea lui Irod, apără-mă şi pe mine de toată răutatea omenească;

Iisuse, înflăcărează-mi inima de dor pentru Tine, precum ai înflăcărat inima celor trei magi;

Iisuse, condu-mă pe calea cea sigură, care duce la Tine, precum ai condus pe magi prin stea;

Iisuse, dă-mi şi-n viaţa aceasta, şi-n cea viitoare, să aud corul cel dulce al îngerilor;

Iisuse, Care pentru mântuirea noastră Te-ai născut om, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 10-lea:

Pruncule, Iisuse, dă-ne nouă să Te iubim pe Tine mai mult decât am iubit păcatul şi să facem de acum numai voia Ta cea sfântă, cântând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pe Hristos Cel ce S-a născut din Fecioara Maria în chip negrăit, cu îngerii toţi să-L lăudăm, stigând:

Iisuse, curăţenia desăvârşită, de toată întinăciunea curăţeşte-mă;

Iisuse, izvorul vieţii, dă-mi viaţa cea veşnică;

Iisuse, frumuseţea desăvârşită, dă-mi frumuseţea cea dintâi, pe care din cauza păcatelor am pierdut-o;

Iisuse, blândeţea desăvârşită, dă-mi să fiu blând cu semenii mei;

Iisuse, izvorul înţelepciunii, înţelepţeşte-mă;

Iisuse, lumina cea pururea veşnică, luminează-mă;

Iisuse, făcătorul meu, nu mă lăsa să pier;

Iisuse, de bolile cele trupeşti, care vin pentru păcatele mele, tămăduieşte-mă;

Iisuse, de patimile cele sufleteşti, curăţeşte-mă;

Iisuse, de gândurile cele rele, izbăveşte-mă;

Iisuse, de nălucirile diavoleşti, fereşte-mă;

Iisuse, de obiceiul cel rău al patimilor, mântuieşte-mă;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 11-lea:

Slavă întru cei de sus, cetele îngereşti în Betleem, înaintea păstorilor au stătut cântând, la Naşterea Ta, Hristoase, iar noi, păcătoşii pe pământ Te lăudăm, strigând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Dumnezeu oamenilor S-a arătat, asemenea şi în peşteră S-a născut cu trup, ca pe noi cei căzuţi în păcate, să ne facă fiii Lui, pentru care, cu mulţumită, aşa-I cântăm:

Iisuse, Cela ce ai venit în lume cu trupul, dă-mi să Te iubesc mai mult decât am iubit plăcerile lumii;

Iisuse, Cela ce ai luat trup pentru mine păcătosul, dă-mi să Te iubesc mai mult decât îndulcirile trupeşti;

Iisuse, Cela ce pentru păcătoşi Te-ai născut, fă-mă să urăsc din tot sufletul păcatul;

Iisuse, Cuvântul lui Dumnezeu cel întrupat, dă-mi să nu spun niciodată cuvinte necuviincioase;

Iisuse, Cela ce voieşti să se mântuiască toţi oamenii, fă să nu piară nici un suflet din cauza purtării mele celei rele;

Iisuse, Cela ce prin Întruparea Ta ne-ai dat nouă spre viaţa veşnică Sfântul Trup şi Cinstitul Sânge al Tău, fă-ne vrednici împărtăşirii acestora;

Iisuse, Cela ce Te-ai născut în peştera săracă, nu Te scârbi nici de sărăcia sufletului meu, când vii să locuieşti în el prin împărtăşirea cu Sfintele Taine;

Iisuse, când mă apropii de Tine, în Sfintele Taine, fă-mă să vin cu toată cucernicia, cu frica, cu credinţa şi cu dragostea;

Iisuse, când mă apropii de Tine, fereşte-mă de răutatea lui Irod;

Iisuse, pe preoţii Tăi, când slujesc Sfânta Liturghie, curăţeşte-i de toată necurăţia şi-i fă vrednici slujirii acestei Taine dumnezeieşti;

Iisuse, pe credincioşii Tăi, care iau parte la Sfânta Liturghie, de darurile Tale cele cereşti îi împărtăşeşte;

Iisuse, pe cei ce iubesc bună cuviinţa Bisericii Tale, cu darurile cele veşnice îi răsplăteşte;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 12-lea:

Tatăl bine a voit, Cuvântul trup S-a făcut şi Fecioara a născut pe Dumnezeu întrupat, cu umbrirea Sfântului Duh, Steaua vesteşte, magii se închină, păstorii se minunează şi toată făptura se bucură, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Iată, a venit chemarea tuturor, Hristoase, curăţirea, lumina, izbăvirea, pacea, sănătatea, bunătatea, pe care primindu-le credincioşii cu inimi curate, să-I strigăm:

Iisuse, Domnul păcii, potoleşte războaiele şi dă lumii pacea Ta;

Iisuse, izvorul păcii, împacă pe toţi care sunt învrăjbiţi;

Iisuse, făcătorul păcii, pe soţii care sunt despărţiţi, uneşte-i iarăşi în pace şi în dragoste;

Iisuse, Cela ce pe pământ Te-ai arătat ascultător Părintelui Tău, întoarce pe fii cu dragoste către părinţii lor;

Iisuse, Cela ce Te-ai arătat prunc, pe copiii noştri îi ocroteşte;

Iisuse, pe cei tineri îi înţelepţeşte şi pe calea învăţăturilor Tale îi călăuzeşte;

Iisuse, pe bătrâni îi sprijineşte şi cu darul răbdării şi al înţelepciunii îi împodobeşte;

Iisuse, pe cei buni, în bunătate îi păzeşte;

Iisuse, pe cei răi, de la răutatea lor îi întoarce;

Iisuse, pe cei rătăciţi de la adevăr, pe calea cea dreaptă îi întoarce cu bunătatea Ta;

Iisuse, pe cei bolnavi şi suferinzi îi tămăduieşte;

Iisuse, pe Sfântă Biserica Ta în pace şi linişte o păzeşte;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul al 13-lea:

O! Prea dulce Iisuse, Cela ce în peşteră Te-ai născut cu trupul, primeş-te şi de la noi această smerită rugăciune, precum ai primit daruri de la magi şi cântare de la păstori, şi depărtează de la noi toată răutatea, cearta, vrăjmăşia, obiceiul cel rău şi toate ispitele şi necazurile ce vin asupra noastră, ca trăind în pace şi bună înţelegere unii cu alţii, cu un gând să Te lăudăm pe Tine, Dumnezeu Cel de Sus, cântând: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerii din cer mirându-se, ziceau: „Cum Te va încăpea pe Tine, Cela ce eşti necuprins, cum Te va hrăni cu lapte pe Tine Fecioara, Cela ce eşti hrănitorul tuturor”. Iar noi de o taină ca aceasta minunând-ne, cântăm Ţie:

Iisuse, Cela ce din peşteră Te-ai născut, dă-ne nouă har să ne naştem spre viaţa de veci;

Iisuse, Cela ce prunc Te-ai făcut, dă-ne nouă nevinovăţia pruncilor;

Iisuse, Cela ce cu lapte Te-ai hrănit, hrăneşte-ne şi pe noi cu bunătăţile Tale cele duhovniceşti;

Iisuse, Cela ce cu scutece Te-ai înfăşat, dezleagă-ne şi pe noi de blestemul păcatului;

Iisuse, Cela ce în braţe Te-ai purtat, scoate-ne pe noi din ghearele diavolului;

Iisuse, Cela ce de stea ai fost arătat, fă să strălucească şi peste noi lumina dumnezeirii Tale;

Iisuse, Soarele Dreptăţii, scoate-ne din întunericul păcatului;

Iisuse, Păstorul cel bun, caută-mă pe mine, oaia cea rătăcită;

Iisuse, Cela ce din cer Te-ai pogorât, smerindu-Te pentru mine, dă-mi şi mie smerenie ca să mă înalţ la cer;

Iisuse, Cela ce ai luat chipul robului, scoate-mă din robia păcatului;

Iisuse, Cela ce ai venit să mântuieşti lumea, mântuieşte-mă pe mine, dintre toţi cel mai păcătos;

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, mântuieşte-mă!

Condacul 1:

Cela ce din veci Te-ai născut din Tatăl şi la plinirea vremii Te-ai întrupat de la Duhul Sfânt şi Te-ai născut cu trup din Sfânta Fecioară Maria ca să ne mântuieşti din robia păcatului, pace lumii Tale dăruieşte şi ne izbăveşte pe noi de toate ispitele şi necazurile, ca să cântăm Ţie cu uşurinţă aşa: Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, Cela ce cu trupul în peşteră Te-ai născut, miluieşte-mă.

Rugăciune:

Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Atotţiitorule, când Te-ai născut din Fecioara Maria în Betleemul Iudeii, cu spaimă făpturile s-au minunat şi lumea s-a bucurat de Naşterea Ta, Cela ce ai făcut pe om după chipul şi asemănarea Ta şi i-ai dat botezul spre pocăinţă; Care ne-ai adus pe noi la prea curatele zilele acestea pentru înfrânarea patimilor, spre nădejdea Învierii şi ne îndreptezi pe noi spre adevărul dumnezeirii Tale şi ai lumi-nat mintea noastră spre a Te cunoaşte pe Tine, Fiul lui Dumnezeu, Care ridici păcatele a toată lumea.Tu şi acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum ai primit pe Petru, care se afundase în mare, iar mai pre urmă, lepădându-se de Tine, dar plângând cu amar, iarăşi l-ai primit. Că am auzit glas grăind şi magii închinându-se cu daruri şi îngerii cântând, iar Irod tulburând-se, că Dumezeu în trup S-a arătat spre mântuirea noastră. Pe Tine acum, Stăpâne, Iubitorule de oameni, toată făptura Te laudă, grăind:

Hristos Se naşte, măriţi-L!

Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L!

Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!

Puterile îngerilor se bucură, cetele mucenicilor se veselesc văzând mărita şi cinstita serbare, şi toţi după vrednicie o laudă cu inima şi cu buzele. Şi acum Bunule, Iubitorule de oameni, primeşte pe robii Tăi precum şi plecarea genunchilor şi umilinţa noastră, ca plinind poruncile Tale, curaţi şi neprihăniţi, ajungând acum la cinstită Naşterea Ta, să ne împărtăşim cu Prea Curatul trup şi Cinstitul Sânge al Tău, Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine mărirea, cinstea şi închinăciunea împreună şi Tatălui şi Duhului Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Nicodim cel Sfinţit de la Tismana – Preacuvios Părinte! Arhimandritul Lavrei Sfintei Mănăstiri Tismana din Oltenia  (26 decembrie)

 După obişnuitul început se zic Condacele şi Icoasele.

 Condacul 1:

Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca unui mare ocrotitor; şi ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Icosul 1:

Îngerii din ceruri te laudă pe tine, preacuvioase părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor, lacrimi de bucurie îţi aduc ţie, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, a îngerilor mirare;

Bucură-te, a demonilor pierzare;

Bucură-te, desfătarea raiului;

Bucură-te, îngere al Darului;

Bucură-te, a cuvioşilor cunună;

Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;

Bucură-te, a Lavrei tale ocrotitor;

Bucură-te, al monahilor îndrumător;

Bucură-te, cerească lumină;

Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;

Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;

Bucură-te, al pustnicilor veselitor;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 2-lea:

Râvnitor al vieţii îngereşti din copilărie te-ai arătat, Părinte Nicodime; şi mergând în Sfântul Munte, te-ai dedat la cele mai aspre nevoinţe monahiceşti, încât se mirau toţi sihaştrii Athosului de văpaia dragostei dumnezeieşti ce ardea întru tine, şi slăvind pe Dumnezeu, cântau: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Lavra Hilandarului se veseleşte primind la sine odrasla preabinecuvântată, din os domnesc crescută şi în care Duhul lui Dumnezeu se odihneşte; iar noi uimiţi de puterea Harului ce luminează întru tine, Părinte, cântăm cu bucurie unele ca acestea:

Bucură-te, lauda Sfântului Munte;

Bucură-te, de Dumnezeu prea luminată minte;

Bucură-te, iubitorul sfintelor nevoinţe;

Bucură-te, râvnitorul dumnezeieştilor ştiinţe;

Bucură-te, a Basarabilor lumină;

Bucură-te, inimă, de bucuriile Duhului plină;

Bucură-te, tămâia cea cu bun miros;

Bucură-te, a noastră dăruire celor de folos;

Bucură-te, împreună cu a ta rudenie după trup, Sava cel Sfinţit;

Bucură-te, că în sfânta lui lavră bine te-ai nevoit;

Bucură-te, cela ce ai fost om ceresc;

Bucură-te, cela ce eşti înger pământesc;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 3-lea:

Întâistătător al marilor lavre athonite fiind, preacuvioase părinte, chip al nevoinţelor duhovniceşti te-ai arătat; iar noi pe tine ocrotitor avându-te, cântăm Domnului cu bucurie: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Chemare de la Dumnezeu având, sfinte, să vii în patria ta şi să ridici vetre de lumină duhovnicească după rânduiala Sfântului Munte Athos, grădina Maicii Domnului cea binecuvântată, n-ai zăbovit a o împlini, preacuvioase; şi acum mulţimile călugărilor, chip al nevoinţelor monahiceşti, pe tine avându-te, laude ca acestea îţi aduc neîncetat, grăind aşa:

Bucură-te, a monahilor lumină;

Bucură-te, a noastră mângâiere, care orice durere alină;

Bucură-te, dulce ostenitor;

Bucură-te, al darurilor dumnezeieşti cuprinzător;

Bucură-te, orânduitorul vieţii monahiceşti;

Bucură-te, cela ce pe pustnici îi întăreşti;

Bucură-te, părinte, al oropsiţilor ajutător;

Bucură-te, al duhurilor necurate izgonitor;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;

Bucură-te, ocrotitorul nostru de orice rău;

Bucură-te, prea blândule păstor;

Bucură-te, al Ortodoxiei apărător;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 4-lea:

Când marele Antonie ţi-a poruncit să treci în Ţara Românească, n-ai zăbovit, sfinte, şi haina întinzând-o peste ale Dunării valuri, ai trecut, părinte, pe ţărmul românesc, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

La Orăştie trecând în Ţara Românească, pentru a ridica sfânta mănăstire, te-ai sârguit părinte, iar Vlaicu Vodă ţi-a împlinit dorirea, zicând către tine întru umilinţă unele ca acestea:

Bucură-te, înger binevestitor;

Bucură-te, al orânduielii monasticeşti începător;

Bucură-te, că valurile Dunării te-au ascultat;

Bucură-te, că marele Antonie, patronul tău, te-a binecuvântat;

Bucură-te, a Basarabilor bucurie;

Bucură-te, că ei, rudenie după trup vor să te ştie;

Bucură-te, că Ungro-Vlahia se veseleşte;

Bucură-te, că fiu prea iubit pe tine te primeşte;

Bucură-te, că la Vodiţa aşezare de sihaştri ai ridicat;

Bucură-te, că truda ta Dumnezeu o a binecuvântat;

Bucură-te, a Banatului lumină;

Bucură-te, că ai tăi fii duhovniceşti întru adâncă smerenie lui Dumnezeu se închină;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 5-lea:

Cum cerbul însetat aleargă spre izvoarele apelor, aşa sufletul tău, părinte, prin dumnezeiasca chemare a alergat la Cascada Apelor Cristaline şi în peşteră sălăşluindu-te, cu îngerii împreună cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

După ce ai izgonit din peşteră balaurul ce te ameninţa, părinte, patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi ai petrecut în neîncetată rugăciune, ca Dumnezeu să-ţi descopere voinţa Sa, unde să ridici marea lavră închinată Preacuratei Sale Maici şi împlinindu-ţi dorirea, cu bucurie îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, cela ce în peşteră te-ai nevoit;

Bucură-te, că cererile tale s-au împlinit;

Bucură-te, iubitorule de sfinte nevoinţe;

Bucură-te, cunoscătorul înaltelor ştiinţe;

Bucură-te, aşezătorule de cele dumnezeieşti;

Bucură-te, îndrumătorul cetelor monahiceşti;

Bucură-te, cela ce te-ai suit la înălţime;

Bucură-te, mângâietorul inimilor creştine;

Bucură-te, iubitorul Sfintelor lui Dumnezeu locaşuri;

Bucură-te, cela ce pregăteşti ale Duhului sălaşuri;

Bucură-te, părinte, al nostru învăţător;

Bucură-te, al dumnezeieştilor Daruri cuprinzător;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul 6-lea:

Stând pe o piatră la rugăciune trei zile şi trei nopţi, părinte, o dumnezeiască lumină te-a cuprins şi ca un stâlp de foc, de la cer şi până la pământ s-a făcut, din care Domnul ţi-a poruncit ca pe acel loc jertfelnic să ridici; şi luminat de raza Duhului Sfânt fiind, cu lacrimi de bucurie cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Mulţime de ucenici adunând, părinte, la Tismana mare lavră ai ridicat, unde, zi şi noapte, rugăciuni neîncetate se înălţau la Dumnezeul îndurărilor, Care săvârşea prin tine lucruri mari şi prea slăvite; iar noi, fiii tăi, întru căldura Duhului îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte, al nostru îndrumător;

Bucură-te, cel către Domnul pentru noi, fierbinte rugător;

Bucură-te, vistierie a rugăciunii celei de taină cuprinzătoare;

Bucură-te, a Duhului Sfânt plăcută aşezare;

Bucură-te, a noastră mângâiere;

Bucură-te, în rugăciuni neîncetată veghere;

Bucură-te, cela ce de darul lacrimilor te-ai umplut;

Bucură-te, că prin vărsarea acestora, locaş Sfântului Duh te-ai făcut;

Bucură-te, al monahilor păstor;

Bucură-te, al creştinilor ocrotitor;

Bucură-te, a Valahiei lumină;

Bucură-te, liră, de duhovnicească viersuire plină;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 7-lea:

Prin sfinţenia vieţii tale, părinte, de mari daruri te-ai învrednicit; că şi duhurile necurate, din cei cuprinşi de ele le izgoneai; şi la credinţa ortodoxă pe mulţi i-ai adus, preacuvioase; pentru care şi cu bucurie te lăudăm pe tine, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Când împăratul Sigismund a alergat la tine, părinte, cerând îndurarea ta pentru fiica lui, care era chinuită rău de duhul necurat din copilăria ei, şi văzând-o izbăvită şi cu totul sănătoasă prin mijlocirea ta către Domnul, cu lacrimi de recunoştinţă îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte al mângâierii;

Bucură-te, al inimilor credincioase alinătorul durerii;

Bucură-te, izbăvitorul celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, doctoria duhovnicească a sufletelor creştine;

Bucură-te, a lui Sigismund mirare;

Bucură-te, a lui Mircea prea luminoasă stare;

Bucură-te, că Sigismund te-a ascultat;

Bucură-te, că el prin apa botezului s-a luminat;

Bucură-te, propovăduitorul Ortodoxiei;

Bucură-te, risipitorul ereziei;

Bucură-te, iubitorul pravilelor sfinte;

Bucură-te, propovăduitorul dreptei credinţe;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 8-lea:

Firea focului ai biruit, părinte, că în mijlocul jeratecului stând ca la două ceasuri şi mai mult, nevătămat ai rămas, preafericite; şi împreună cu ucenicul tău, în mijlocul flăcărilor fiind, cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

În mare uimire fiind Sigismund cu Mircea, şi mulţimile credincioşilor care erau de faţă văzându-te stând în mijlocul flăcărilor fără a te vătăma, părinte, preamărind puterea lui Dumnezeu cea mare, care te ocrotea, îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, cela ce depăşeşti legile firii;

Bucură-te, cel plin de Harul dumnezeirii;

Bucură-te, că firea focului ţi s-a supus;

Bucură-te, că în mijlocul văpăilor stând, cu duhul erai sus;

Bucură-te, minte dumnezeiască;

Bucură-te, înger în fire omenească;

Bucură-te, că orice minte copleşeşti;

Bucură-te, că pe cei ce ispitesc, îi umileşti;

Bucură-te, că toţi au rămas fără de glas;

Bucură-te, părinte, de focul dragostei creştine ars;

Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;

Bucură-te, a sfintei tale lavre, mărire;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 9-lea:

Sosind vremea trecerii tale din această viaţă, către Domnul, preacuvioase părinte, mai înainte ai fost înştiinţat. Şi pentru ultima dată coborând din peşteră în sfânta lavră, la prealuminatul praznic al Naşterii Domnului împreună cu ucenicii tăi cântai Dumnezeiescului Prunc: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Întristare mare i-a cuprins pe toţi, părinte, auzind despre trecerea ta din această viaţă; dar încredinţându-i că vei mijloci înaintea lui Dumnezeu pentru ei şi pentru toţi acei care vor cere ajutorul tău în necazurile lor, de bucurie îţi cântau unele ca acestea:

Bucură-te, al lavrei tale mijlocitor;

Bucură-te, al tuturor celor ce aleargă la tine dulce mângâietor;

Bucură-te, hrană duhovnicească;

Bucură-te, a noastră tărie sufletească;

Bucură-te, al Tismanei înger păzitor;

Bucură-te, al monahilor dulce îndrumător;

Bucură-te, corabie duhovnicească;

Bucură-te, liman sigur celor ce vor să se mântuiască;

Bucură-te, a noastră binecuvântare;

Bucură-te, a sufletelor obidite scăpare;

Bucură-te, far purtător de-a Duhului lumină;

Bucură-te, îngerească minte, de înţelepciune dumnezeiască plină;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 10-lea:

Văzând prea slăvita mutarea preacuviosului Părintelui nostru Nicodim cel Sfinţit de la pământ la cer, şi noi să ne înstrăinăm de lumea cea deşartă şi la cele dumnezeieşti să ne suim, ca împreună cu dânsul să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Veniţi credincioşilor, să lăudăm pe cel minunat între sfinţi, pe povăţuitorul monahilor şi lauda credincioşilor, pe cel din lavra Tismanei şi a Gorjului cunună, pe marele între cuviosi Nicodim, şi cu un glas să-i cântăm cântare de bucurie, aşa:

Bucură-te, cela ce în căile Domnului ne eşti îndrumător;

Bucură-te, ai celor neştiutori învăţător;

Bucură-te, a raiului desfătare;

Bucură-te, stea, de dumnezeiască lumină purtătoare;

Bucură-te, că din pruncie pe Hristos iubind, lumea o ai defăimat;

Bucură-te, că pe umerii tăi jugul cel bun şi sarcina cea uşoară a Domnului ai luat;

Bucură-te, izgonitorul duhurilor necurate şi grabnic ajutător al celor bântuiţi;

Bucură-te, izbăvitorul copilei îndrăcite şi bucuria cea negrăită a credincioşilor ei părinţi;

Bucură-te, al creştinilor grabnic sprijinitor;

Bucură-te, al sufletelor celor scârbite mângâietor;

Bucură-te, a oropsiţilor îmbărbătare;

Bucură-te, izbăvitorul nostru de a lui Lucifer pierzare;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 11-lea:

Niciodată nu vom înceta a spune minunile tale, Părinte Nicodime, că toate bolile tămăduieşti şi pe toţi care cer ajutorul tău cel bogat în milă, din necazuri îi izbăveşti. Pentru aceasta cu bucurie lăudându-te, cântăm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Spre tine totdeauna nădăjduind, te fericim, Preacuvioase Părinte Nicodime, că ai împodobit cununa vieţii duhovniceşti prin dumnezeiasca ta sfinţenie, care peste veacuri pilduieşte sufletelor dornice de Dumnezeu; şi bucurându-ne, noi robii tăi, cu evlavie te preamărim şi, lăudându-te, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, mărgăritarul cel de mult preţ, întărirea vieţii duhovniceşti;

Bucură-te, a cuvioşilor cunună şi ocrotitorul Ţării Româneşti;

Bucură-te, cela ce cu preacuvioşii şi cu toţi sfinţii eşti împreună-vieţuitor;

Bucură-te, al dumnezeieştii slave moştenitor;

Bucură-te, buna conglăsuire a celor credincioşi;

Bucură-te, creştere aleasă, celor evlavioşi;

Bucură-te, că prin sfinţenia vieţii tale pe toţi i-ai umplut de evlavie;

Bucură-te, lucrătorul rugăciunii celei de taină, care este a Duhului Sabie;

Bucură-te, cela ce sabia nevăzuţilor vrăjmaşi o ai sfărâmat;

Bucură-te, că duhovniceasca ta moştenire lui Dumnezeu o ai închinat;

Bucură-te, candela aprinsă a sfintelor nevoinţe;

Bucură-te, că toţi credincioşii aleargă la tine cu credinţă;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 12-lea:

Minunându-ne de dumnezeiescul Har, care lucrează puteri preaslăvite prin sfintele tale moaşte, Părinte Nicodime, şi gândind la razele strălucirii cu care Dumnezeu te-a împodobit, de bucurie negrăită cântăm noi credincioşii Făcătorului de bine: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Chip al înstrăinării te-ai făcut, părinte, şi de dumnezeiescul Har umplându-te pe toţi i-ai luminat, iar noi prin tine, de duhovniceasă mireasmă umplându-ne, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte;

Bucură-te, arhimandrite;

Bucură-te, a Darului sălăşluire;

Bucură-te, a Duhului Sfânt iubire;

Bucură-te, luceafăr preaslăvit;

Bucură-te, de Domnul preamărit;

Bucură-te, preacuvioase părinte;

Bucură-te, îţi spunem, prin sfinte simţăminte;

Bucură-te, al nostru bun păstor;

Bucură-te, al săracilor părtinitor;

Bucură-te, a celor năpăstuiţi scăpare;

Bucură-te, a rătăciţilor luminare;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul al 13-lea: (de trei ori)

O, Preafericite Părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceşte nouă mila Celui Preaînalt, şi izbăvindu-ne din toata ispita, scoate-ne din chinul ce va să fie, pe toţi cei ce te lăudăm pe tine şi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerii din ceruri te laudă pe tine, preacuvioase părinte, minunându-se de viaţa ta cea mai presus de fire; iar mulţimea călugărilor, lacrimi de bucurie îţi aduc ţie, cântându-ţi unele ca acestea:

Bucură-te, a îngerilor mirare;

Bucură-te, a demonilor pierzare;

Bucură-te, desfătarea raiului;

Bucură-te, îngere al Darului;

Bucură-te, a cuvioşilor cunună;

Bucură-te, a sufletelor noastre duhovnicească arvună;

Bucură-te, a Lavrei tale ocrotitor;

Bucură-te, al monahilor îndrumător;

Bucură-te, cerească lumină;

Bucură-te, a nevoitorilor odihnă;

Bucură-te, vas de Duhul Sfânt purtător;

Bucură-te, al pustnicilor veselitor;

Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Condacul 1:

Arătătorului nostru de cele cereşti şi grabnic folositor, cele de laudă aducem ţie noi robii tăi, ca unui mare ocrotitor; ci ca cela ce ai îndrăzneală către Domnul, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, Părinte Nicodime, făcătorule de minuni!

Rugăciune:

Sfinte Preacuvioase Părinte Nicodime, primind a noastră umilă rugăciune, mijloceăte nouă mila Celui Preaînalt. Izbăveşte-ne cu folosinţa ta, preafericite, de relele ce vin asupra noastră, ca neîncetat să te slăvim pe tine. Ştii neputinţa firii noastre, dar şi credinţa o vezi şi suspinurile auzi; nu ne lăsa, părinte, când alergăm la tine. Roagă-te Stăpânului, pentru noi nevrednicii, să ierte greşalele noastre şi să ne dea dragoste curată şi putere a face tot binele, spre slava Preasfântului Său nume. Pe tine te cerem şi ţie ne rugăm: ajută-ne, părinte, că, deşi am greşit din ispita celui rău, dar cu inima zdrobită la tine alergăm să ne ocroteşti de săgeata cea ucigătoare a vrăjmaşului nostru diavol, care răneşte de moarte sufletele noastre. Cum ai miluit pe toţi care au alergat la tine cu credinţă, tămăduindu-i de neputinţele lor şi pe fata chinuită de duhul necurat ai izbăvit-o, aşa şi pe noi, părinte, ne izbăveşte de neputinţele noastre sufleteşti şi trupeşti, şi prin mijlocirea ta fiind mântuiţi, slavă, mulţumită şi închinăciune totdeauna să înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfântului Ştefan – Sfânt Arhidiacon – (27 decembrie)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1:

Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărire Mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai Sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Icosul 1:

Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:

Bucură-te, înger întrupat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;

Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;

Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;

Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;

Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;

Bucură-te, uşa Mucenicilor;

Bucură-te, întărirea credincioşilor;

Bucură-te, lauda nevoitorilor;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 2-lea:

Nesuferind iudeii râvna ta cea dumnezeiască, cu care grăiai împotriva lor şi-i mustrai cu îndrăzneală, s-au pornit asupra ta să te ucidă pentru că ei nu ştiau să cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înverşunata răutate a iudeilor şi locul nebuniei lor le-au vărsat asupra ta; şi s-au pornit cu pietre a te ucide pe tine, ca pe un miel nevinovat; iar noi cinstind râvna ta, zicem:

Bucură-te, suflet de diamant;

Bucură-te, trup neîntinat;

Bucură-te, voinţă infocată către Hristos;

Bucură-te, că El te-a încununat frumos;

Bucură-te, că raza Dumnezeirii ai văzut;

Bucură-te, că pe Fiul lui Dumnezeu iudeilor L-ai vestit;

Bucură-te, că ei din pricina aceasta au înnebunit;

Bucură-te, că faţa lor s-a îngălbenit;

Bucură-te, că sufletul lor s-a amărât;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 3-lea:

Sfinţii Apostoli vorbind cu îndrăzneală la adunarea lor creştinilor, au zis: nu se cuvine a sluji meselor, ci lui Dumnezeu; atunci ai fost ales a fi ocrotitor sărmanilor, spre a-i învăţa să cânte: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Fiind ales arhidiacon, ai făcut multe minuni cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, spre întărirea celor ce te vedeau; de aceea vrednic eşti de acestea:

Bucură-te, arhidiacone;

Bucură-te, apostole minunate;

Bucură-te, că pe bolnavi ai vindecat;

Bucură-te, că pe credincioşi ai întărit;

Bucură-te, că pe evrei cu îndrăzneala ai mustrat;

Bucură-te, că pe Hristos L-ai arătat Mesia cel adevărat;

Bucură-te, că fariseii de aici s-au îndemnat spre a te ucide;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 4-lea:

Fiind adunate toate neamurile în Templul lui Solomon şi în sinagoga lor, ai fost pârât că strici Legea şi necinsteşti locul cei sfânt, hulindu-te fără dreptate; iar tu cântai din inimă: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Stând tu în mijlocul celor nedrepţi, ca un înger între ucigaşi, ai zis: „O, bărbaţilor, nu vă înşelaţi, că Iisus Hristos Mesia nu în locaşuri făcute de mâini omeneşti locuieşte, ci în sufletele celor ce strigă cu credinţă: Hristos este Dumnezeu Adevărat”; iar noi zicem ţie acestea:

Bucură-te, că stând între iudei ca un înger te-ai arătat;

Bucură-te, că gura lor cea înveninată o ai astupat;

Bucură-te, că ochii lor au sângerat privindu-te;

Bucură-te, că toată istoria de la Adam şi Moise le-ai arătat;

Bucură-te, că ei acestea auzind, şi-au astupat urechile;

Bucură-te, că i-ai mustrat ca Ilie râvnitorul;

Bucură-te, că i-ai arătat pe ei a fi împotrivitori Duhului Sfânt;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 5-lea:

Dumnezeiescul har întărindu-te pe tine, înaintea iudeilor ai zis cu îndrăzneală, că a venit Mesia cel adevărat; iar ei necrezând, s-au pornit asupra ta cu mânie. Dar tu, vesel fiind, râdeai de nebunia lor, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

În zadar s-au tulburat iudeii asupra ta, că stând la loc înalt ai strigat cu mare glas: „iată văd cerurile deschise şi pe Fiul lui Dumnezeu stând de-a dreapta Tatălui”; iar noi mirându-ne de îndrăzneala ta, grăim ţie acestea:

Bucură-te, om îngeresc;

Bucură-te, îngere pământesc;

Bucură-te, piatră nesfărâmată;

Bucură-te, propovăduitorule al lui Hristos;

Bucură-te, următorule al blândului Iisus;

Bucură-te, că ai biruit cu puterea Lui;

Bucură-te, că El ţi-a gătit cununa răbdării;

Bucură-te, că în ceruri te sălăsluieşti;

Bucură-te, că acolo vezi pe Sfânta Treime;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 6-lea:

Mucenice şi Arhidiacone Ştefane, ca să întăreşti pe credincioşi, ai făcut rugăciuni pentru ucigaşii tăi; deci roagă-te şi pentru noi şi ne izbăveşte de toate nevoile şi de vrăjmaşii noştri şi păzeşte pe credincioşii creştini de erezii, ca să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Neamul evreiesc fiind învăţat la uciderea proorocilor, s-a pornit asupra ta cu vifor de mânie, şi te-a scos afară din cetate, ca să te ucidă; dar noi te cinstim cu laude ca acestea:

Bucură-te, următorule al patimilor lui Hristos;

Bucură-te, căci ca El ai fost batjocorit;

Bucură-te, că afară de porţi ai pătimit;

Bucură-te, că toate chinurile Lui în trupul tău le-ai închipuit;

Bucură-te, că neguţătoria sufletului bine o ai chibzuit;

Bucură-te, că dreapta credinţă până la sfârşit o ai păzit;

Bucură-te, că răbdarea ta a străbătut cerurile;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 7-lea:

Saul, fiind foarte râvnitor dupa Legea cea părintească, sufla cu îngrozire asupra ta, vrând cu mii de mâini să te ucidă; dar neputând el face aceasta, a păzit hainele ucigaşilor, că nu ştia să cânte: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Valea lui Iosafat fiind îndestulată de pietre, iudeii cei blestemaţi acolo te-au scos ca să te ucidă, ca pe un miel nevinovat; dar fiindu-ne jale de tine, cu lacrimi zicem ţie acestea:

Bucură-te, suflet nevinovat;

Bucură-te, trup neîntinat;

Bucură-te, că Duhul Sfânt te-a umbrit;

Bucură-te, că Saul, rudenia ta, la credinţa creştinească a venit;

Bucură-te, că şi el asemenea a pătimit;

Bucură-te, că răbdarea ta pe mulţi i-a întărit;

Bucură-te, că prin tine Domnul s-a preaslăvit;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 8-lea:

Preasfanta Fecioară, Maica Domnului Iisus, împreună cu ucenicul cel iubit stând la loc înalt şi privind spre pătimirea ta, se ruga pentru tine, învăţându-ne pe noi ca să ne rugăm unul pentru altul, şi să cântăm cu credinţă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mucenice al lui Hristos Ştefane, dulci şi lesnicioase ţi se păreau chinurile, când vedeai pe Iisus privindu-te şi pe Sfânta Maica Sa rugându-se pentru tine; iar noi, încredinţându-ne îndrăznelii tale celei către Dumnezeu, cântăm ţie aceste laude:

Bucură-te, că ele ţi s-au făcut ţie flori spre încununare;

Bucură-te, că prin ele ai câştigat mare îndrăzneală la Dumnezeu;

Bucură-te, rugătorule pentru sufletele noastre;

Bucură-te, cel ce ne izbăveşti pe noi de vrăjmasi;

Bucură-te, cel ce împaci sufletele celor învrăjbiţi;

Bucură-te, prietenul lui Dumnezeu cel curat;

Bucură-te, că rugându-te pentru noi vei fi ascultat;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 9-lea:

Fiii piericiunii cei băutori de sânge, intunecaţi fiind la minte de tatăl lor satana, şi-au plinit pofta lor ucigându-te cu pietre pe tine care te rugai pentru ei şi cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Dumnezeiasca pronie a sădit în inima ta frica Sa, şi te-a îndemnat a răbda azvârliturile de pietre, a ne întări pe noi spre dragostea lui Dumnezeu şi a grăi ţie acestea:

Bucură-te, purtătorule de chinuri;

Bucură-te, biruitorul iudeilor;

Bucură-te, fierbinte rugătorule al Mântuitorului;

Bucură-te, cel ce te milostiveşti de toţi credincioşii;

Bucură-te, Apostole preaminunate;

Bucură-te, arătătorule de taine adevărate;

Bucură-te, că rugându-te ai adormit;

Bucură-te, că sufletul tău Dumnezeu ca o jertfă l-a primit;

Bucură-te, scăpărea celor necăjiti;

Bucură-te, ocrotirea diaconilor;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 10-lea:

Împăratul slavei, Domnul Iisus, primind Sfântul tău suflet în cerul cel văzut de tine deschis, şi sălăşluindu-te lângă scaunul Dumnezeirii, nu ne uita pe noi cei cuprinşi de multe nevoi şi de ispitele vieţii; ci te roagă pentru noi şi ne întăreşte în răbdarea şi în dragostea cea către Dumnezeu, spre a cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Trupul tău cel zdrobit de pietre fiind aruncat spre mâncare fiarelor şi păsărilor, zăcea neîngropat; dar măritul Gamaliel, cu fiul său, l-au îngropat cu cinste, zicând către tine aşa:

Bucură-te, soare strălucitor;

Bucură-te, blândule mieluşel;

Bucură-te, mântuitorule de suflete;

Bucură-te, risipitorule de vrăjmaşi;

Bucură-te, al Evangheliei propovăduitor;

Bucură-te, sprijinitorul văduvelor;

Bucură-te, mustrătorul iudeilor;

Bucură-te, binefăcătorul tuturor;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 11-lea:

Împărăteasa Evdochia, venind la cetatea Ierusalimului şi aflând locul unde ai fost tu ucis, cu lacrimi a sărutat pământul cel roşit cândva cu sângele tău; şi zidind biserică preafrumoasă, ca să se preaslăvească Dumnezeul minunilor, a pus într-însa cinstitele tale moaşte, ca văzându-te credincioşii să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Împărate Sfinte, preadulce Iisuse, primeşte pe pătimitorul Tău ca mijlocitor pentru mântuirea noastră şi pentru sporirea în fapte bune; pentru ca îndreptându-ne viaţa, să grăim cu dragoste către pătimitorul Tău, unele ca acestea:

Bucură-te, viteazule ostaş;

Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu;

Bucură-te, moştenitorule al cereştii împărăţii;

Bucură-te, al lumii învăţător;

Bucură-te, păzitorule al legii strămoseşti;

Bucură-te, ocrotitorule al ţărilor creştineşti;

Bucură-te, întărirea ostaşilor creştini;

Bucură-te, cel ce surpi pe vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi;

Bucură-te, împodobitorul bisericilor;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 12-lea:

Faclie luminoasă fiind tu, nu putem a te lăuda pe tine, cel ce ai pus în uimire pe îngeri prin pătimirile tale; ci tu cu darul cel dat ţie de la Dumnezeu, învaţă-ne pe noi a avea evlavie şi credinţă către toţi Sfinţii, ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Întrupându-Se Fiul lui Dumnezeu, a izvorat mulţime de Mucenici, între care tu ai fost cel dintâi, arătându-le calea spre pătimire şi îndemnându-ne pe noi a zice ţie unele ca acestea:

Bucură-te, rugătorule fierbinte pentru neamul creştinesc;

Bucură-te, cel ce ai biruit tot sfatul diavolesc;

Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale mângâi pe toţi;

Bucură-te, cel ce prin pptimirile tale goneşti demonii;

Bucură-te, că pe cei ce te cinstesc, îi faci sănătoşi;

Bucură-te, că cei ce te laudă vor câştiga mila ta;

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi;

Bucură-te, grabnicule ajutător al celor ce te cheamă;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Condacul al 13-lea:

O, preadulce Mucenice al lui Hristos, Ştefane, primeşte această puţină rugăciune din gurile noastre cele de tină şi te roagă pentru noi nevrednicii, ca prin rugăciunile tale să fim mântuiţi de mânia lui Dumnezeu şi de ceasul cel înfricoşător al Judecăţii; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul 1:

Îngerii văzând pătimirea ta, s-au mirat de răbdarea ta, şi cu dragoste au lăudat nevoinţele tale zicând:

Bucură-te, înger întrupat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu ai iubit cu adevărat;

Bucură-te, că patimilor Lui ai urmat;

Bucură-te, îndreptătorule la fapte bune;

Bucură-te, că pentru lege ţi-ai pus sufletul;

Bucură-te, că prin pătimire ai îndemnat pe toţi a urma ţie;

Bucură-te, uşa Mucenicilor;

Bucură-te, întărirea credincioşilor;

Bucură-te, lauda nevoitorilor;

Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

şi Condacul 1:

Apostole al lui Hristos cel mai întâi între diaconi, întărire Mucenicilor, cel ce marginile lumii le-ai Sfinţit cu chinurile şi minunile tale; sufletele credincioşilor le-ai luminat, pe cei ce te cinstesc cu credinţă mântuieşte-i din toate nevoile, ca să cântăm ţie: Bucură-te, întâiule Mucenice şi Arhidiacone Ştefane!

Rugăciune:

Sfinte Mare Mucenice al lui Hristos Ştefane, cel ce ai proslăvit pe Dumnezeu întru mădularele tale cele muceniceşti, nu ne trece cu vederea pe noi, cei cuprinşi de nevoi şi ispite; ci te roagă pentru noi Preamilostivului Dumnezeu ca să împace lumea, şi să depărteze de la noi pe tot vrăjmasul cel pornit asupra noastră, prin mania lui Dumnezeu pentru păcatele noastre. Roagă-te, Sfinte al lui Dumnezeu cu aceeaşi căldură cu care te-ai rugat pentru ucigaşii tăi; roagă-te să depărteze de la noi furia celor fără de Dumnezeu şi să ne apere pe noi, poporul Său cel nou ales, ca prin rugăciunile tale fiind mântuiţi, să lăudăm bunatatea lui Dumnezeu cea nespusă şi pe tine să te mărim în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfinţilor 14 000 de prunci ucişi de Irod (29 decembrie)

 Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul 1:

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de sus, Hristos s-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:

Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;

Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri aţi fost liturghisiţi;

Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;

Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;

Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori bine-mirositoare pus la icoana Întrupării;

Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;

Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;

Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;

Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;

Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;

Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 2-lea:

Lacrimile mamelor nemângâiate s-au amestecat cu sângele vostru, stropind pământul inimilor cu puterea înfricoşată a jertfei. În sfinţenie aţi fost îmbrăcaţi, Pruncilor, zguduind porţile întunericului cu solia izbăvirii. Pentru aceasta, cântăm împreună cu voi: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Darul vieţii nestricăcioase l-aţi primit şi binecuvântarea lui Dumnezeu Tatăl, întru sfinţenie să liturghisiţi iubirea prin jertfă, slujind dumnezeieştii pronii întru mântuirea lumii. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, potolirea mâniei tiranilor;

Bucuraţi-vă, rodirea rugăciunii mamelor;

Bucuraţi-vă, încetarea urii şi răzbunării;

Bucuraţi-vă, curcubee ale iertării şi împăcării;

Bucuraţi-vă, acoperământ al celor prigoniţi;

Bucuraţi-vă, luminare de ziuă a conştiinţei;

Bucuraţi-vă, ca sânul Raiului v-a alăptat;

Bucuraţi-vă, pregătitori ai înfricoşatei Jertfe;

Bucuraţi-vă, îmbolditori ai curăţiei;

Bucuraţi-vă, surpători ai invidiei;

Bucuraţi-vă, alungători ai iubirii de stăpânire;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 3-lea:

La Dumnezeu toate sunt cu putinţă. Binevoind El a vă îmbrăca întru desăvârşirea sfinţeniei, în chiar zorii vieţii pământeşti, cerurile s-au minunat slăvind nespusa purtare de grijă şi înţelepciune dumnezeiască. Pentru aceasta, smerindu-ne cugetele, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Preînchipuind pe Pruncul Iisus jertfit în potirul înfricoşat al Sfintei Euharistii, v-aţi împărtăşit, Sfinţilor Prunci, de dulceaţa Duhului Sfânt, fiind tare nădejde celor ce caută statornic pruncia inimii. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, luminători ai nopţii sufletului;

Bucuraţi-vă, vestitori ai primăverii de taină;

Bucuraţi-vă, solitori ai Învierii;

Bucuraţi-vă, raze ale Bisericii biruitoare;

Bucuraţi-vă, ruguri aprinse de cereasca cântare;

Bucuraţi-vă, făclii nestinse de rugăciune;

Bucuraţi-vă, pietre de temelie duhovnicească;

Bucuraţi-vă, Chipuri ale nevinovăţiei;

Bucuraţi-vă, potire ale bucuriei;

Bucuraţi-vă, adieri ale Duhului;

Bucuraţi-vă, seminţe ale Cuvântului;

Bucuraţi-vă, prunci înfrăţiţi la sânurile Tatălui;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 4-lea:

Lumină din Lumina cea adevărată aţi primit, fiind mutaţi la Învierea Domnului în Raiul cel descuiat, de unde vă rugaţi neîncetat pentru noi, întru curăţia şi simplitatea sufletelor. Pentru aceasta, nădejde luând, ne unim glasurile întru a cânta: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Vai, cum lăcrimaţi, Sfinţilor Prunci, văzând întinzându-se în lume lepra uciderii de prunci, cum vărsaţi izvoare de lacrimi pentru nemângâiaţii copii ai lui Dumnezeu, lipsiţi de darul luminii şi vieţii! Cum plângeţi sufletele părinţilor, strivite sub povara neiubirii! Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, înduioşarea şi aducerea la pocăinţă a lepădătorilor de prunci;

Bucuraţi-vă, opritorii gândului înfricoşător al avortului;

Bucuraţi-vă, îndulcitorii durerilor naşterii;

Bucuraţi-vă, comori ale ţarinii inimii;

Bucuraţi-vă, păzitori ai fecioriei minţii;

Bucuraţi-vă, întăritori ai credinţei;

Bucuraţi-vă, candele aprinse la icoana Întrupării;

Bucuraţi-vă, bucuria Maicii Domnului;

Bucuraţi-vă, că ruga ei dulce durerea v-a alinat;

Bucuraţi-vă, că în icoana Raiului aţi păşit;

Bucuraţi-vă, că graiul cel nestricăcios l-aţi dobândit;

Bucuraţi-vă, că din Pomul Vieţii v-aţi împărtăşit;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 5-lea:

Cu rugăciunile voastre, Sfinţilor Prunci, ca nişte liturghisitori ai tainei naşterii, chemaţi milostivirea lui Dumnezeu pentru zămislirea şi ocrotirea pruncilor şi alinarea durerilor naşterii. Pentru aceasta, rugându-vă a îndepărta de la noi toată boala cea sufletească şi trupească, cântăm împreună cu voi: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

In încercări şi prigoane ajutaţi pe cei fără de apărare, ca încredinţându-se cu totul Domnului, să poată a săvârşi în pace voia Sa cea sfântă. Pentru aceasta, Sfinţilor Prunci, ne închinăm icoanei nevinovăţiei voastre, strigând unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, picături din roua Duhului;

Bucuraţi-vă, verigi între legea cea veche şi nouă;

Bucuraţi-vă, flori ale Crucii;

Bucuraţi-vă, lăstare ale schimbării minţii;

Bucuraţi-vă, izvoare de gingăşie duhovnicească;

Bucuraţi-vă, firimituri de mană cerească;

Bucuraţi-vă, că v-aţi alăturat îngerilor lui Hristos;

Bucuraţi-vă, surparea zidului gros de patimi;

Bucuraţi-vă, altare ale Duhului;

Bucuraţi-vă, muşchi crescuţi pe Piatra din capul unghiului;

Bucuraţi-vă, mlădiţe ale vieţii neîntinate;

Bucuraţi-vă, înmuguriri ale dragostei de frate;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi pentru Domnul Hristos!

Condacul al 6-lea:

Preasfânta Fecioară Maria mult s-a îndurerat la trecerea voastră din viaţa pământească, Sfinţilor, rugând fierbinte pe Fiul ei şi Dumnezeu ca pururi să vă fie aproape cu Tatăl şi cu Duhul. Iar aceasta împlinindu-se, mijlociţi acum înaintea Sfintei Treimi pentru sufletele noastre, cântând cu îngereştile cete: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Văzând cu mintea Sfântă Fecioară pe mamele deznădăjduite şi plânse lângă trupurile voastre fără viaţă, Sfinţilor Prunci, a pus în sufletul ei chipul sabiei ce urma să-i străbată inima la moartea Domnului Iisus. Să privim dar şi noi în chip înţelegător la sfârşitul acestei vieţi trecătoare ca la o trecere de taină prin Cruce către Înviere, şi să strigăm unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, ploi de lumină în lutul uitării;

Bucuraţi-vă, mugurii duhovniceşti ai Lucrării;

Bucuraţi-vă, mugurii vieţii celei noi întru Hristos;

Bucuraţi-vă, descoperitorii sfatului dumnezeiesc;

Bucuraţi-vă, privitorii Chipului Preafrumos;

Bucuraţi-vă, struguri zdrobiţi în teascul iubirii;

Bucuraţi-vă, că puterea lui Dumnezeu v-a umbrit;

Bucuraţi-vă, că lacrimile Maicii Sale v-au răcorit;

Bucuraţi-vă, purtătorii patimilor cei neprihăniţi;

Bucuraţi-vă, icoane ale iubirii răscumpărate;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 7-lea:

Luceferi de dimineaţă v-aţi arătat, Sfinţilor Prunci şi vestitori ai Răsăritului de Sus. Pentru aceasta, cu smerenie ne închinăm Celui ce v-a încununat pe voi, căzând înaintea Lui şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Steaua Domnului v-a luminat naşterea, iar Crucea Lui v-a luminat Paştile. De îngereştile cete aţi fost slujiţi ca nişte mucenici înaintemergători lui Hristos. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, faguri plini de mierea Cuvântului;

Bucuraţi-vă, pene strălucitoare ale porumbiţei Duhului;

Bucuraţi-vă, înseninări în furtuna vieţii;

Bucuraţi-vă, picuri de ploaie în arşiţa pustiului;

Bucuraţi-vă, tainice înmuguriri ale smochinului neroditor;

Bucuraţi-vă, că aţi fost însufleţiţi de duhovnicescul zbor;

Bucuraţi-vă, văi ale rodirii suferinţei;

Bucuraţi-vă, albii ale luminării conştiinţei;

Bucuraţi-vă, înaintemergătorilor Pruncului Hristos;

Bucuraţi-vă, străji ale dumnezeiescului Iisus;

Bucuraţi-vă, întoarcere din păcat a celor căzuţi;

Bucuraţi-vă, ruşinare a judecătorilor şi cârmuitorilor nedrepţi;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 8-lea:

Tulburarea inimilor o potoliţi, Sfinţilor, cu darul mângâietor al rugăciunii neprihănite. Pentru aceasta vă chemăm să ne sloboziţi sufletele din grija îmbătrânitoare, ca în pace să putem cânta pururi: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Din mormântul păcatului izbăvindu-ne cu rugăciunea, ca nişte stele călăuzitoare către Lumina cea neapropiată ne sunteţi, Sfinţilor Prunci. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, trezitorii din desfrânare;

Bucuraţi-vă, îndulcitorii lacrimilor amare;

Bucuraţi-vă, călăuzitorii orfanilor;

Bucuraţi-vă, mângâietorii mamelor nemângâiate;

Bucuraţi-vă, că aţi fost închinaţi Dumnezeului celui Viu;

Bucuraţi-vă, binecuvântaţii Maicii Domnului;

Bucuraţi-vă, flori în grădina raiului;

Bucuraţi-vă, purtătorii cununilor de spini;

Bucuraţi-vă, sfinţi însuliţaţi prin mărăcini;

Bucuraţi-vă, însuliţarea nesimţitoarelor inimi;

Bucuraţi-vă, gene de speranţă în noianul tristeţii;

Bucuraţi-vă, ţărmuri de care se sparg valurile morţii;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 9-lea:

Nerăutatea învăţând de la voi şi nefăţărnicia gestului, Sfinţilor Prunci, ca cei ce aţi fost încununaţi cu lumina nepieritoare vă fericim şi împreună cu voi cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

N-aţi slujit deşertăciunii şi chipului înşelător al lumii, ci Domnului cu Care, în acelaşi răstimp născuţi fiind, de Dânsul aţi şi fost suiţi la cer, spre veşnică pomenire. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, întoarcere din drum a fiilor risipitori;

Bucuraţi-vă, tresărire de conştiinţă a celor nepăsători;

Bucuraţi-vă, ramuri pe care se odihneşte porumbiţa Duhului;

Bucuraţi-vă, alipire de viaţa cea nepieritoare;

Bucuraţi-vă, lepădare a păcatelor îmbătrânitoare;

Bucuraţi-vă, că strigătul vostru a mişcat cerurile;

Bucuraţi-vă, că lacrimile Rahilei au frânt tăcerile;

Bucuraţi-vă, pregătitorii Cinei celei de taină;

Bucuraţi-vă, coşmaruri ale voii împotrivitoare;

Bucuraţi-vă, adâncuri de rugăciune curată;

Bucuraţi-vă, odihnire în lumina neapropiată;

Bucuraţi-vă, ghiocei izbucniţi din pământul Domnului;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi pentru Domnul Hristos!

Condacul al 10-lea:

Cu moartea pe moarte călcând, Domnul v-a îmbrăcat în luminoasă haină de nuntă, cântarea voastră mijlocind tuturor bucurie şi mare milă. Iar auzindu-vă glasurile îngereşti, inimile împietrite se trezesc şi la viaţa cea duhovnicească renasc, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Durerea mamelor alinând, chipul gingăşiei îl plămădiţi în suflete, Sfinţilor Prunci, cu mireasma rugăciunii curate. Din darul de care v-aţi împărtăşit, dăruiţi fără încetare tuturor celor ce cheamă numele Domnului, pentru care strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, gângurit al conştiinţei;

Bucuraţi-vă, spice ce potolesc foamea neputinţei;

Bucuraţi-vă, pâini ale punerii înainte;

Bucuraţi-vă, icoane ale înmulţirii darurilor crucii;

Bucuraţi-vă, călăuze în taina curăţiei;

Bucuraţi-vă, că aţi cunoscut durerile naşterii bucuriei;

Bucuraţi-vă, mădulare ale Bisericii lui Hristos;

Bucuraţi-vă, învăţătorii smereniei neprefăcute;

Bucuraţi-vă, găsitorii comorilor pierdute;

Bucuraţi-vă, dezlegătorii de falsa înţelepciune;

Bucuraţi-vă, întărirea celor ce se bucură de ocări şi prigoane;

Bucuraţi-vă, izbăvirea celor dispreţuiţi de lume;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 11-lea:

Crudul împărat Irod a murit în grele chinuri urmărit de mânia lui Dumnezeu. Tot astfel şi noi, zăbovind cu mintea în păcat şi potrivnici întrupării duhovniceşti a lui Hristos, ne primejduim sufletele de moartea cea nevăzută a simţirii înţelegătoare. Pentru aceasta chemăm milostivirea Domnului, strigând neîncetat: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mamele voastre, Sfinţilor Prunci, au plâns cu lacrimi amare pierderea scumpilor copii. Precum ele, plângem şi noi pierderea darului lui Dumnezeu. Însă precum ele s-au bucurat mai pe urmă de acoperământul sfinţeniei voastre, tot aşa ne rugăm şi noi pentru întoarcerea durerii în bucurie, strigând unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, alinătorii durerilor părinteşti;

Bucuraţi-vă, că aţi păşit pe trepte de icoană;

Bucuraţi-vă, ca a înflorit nespusa voastră rană;

Bucuraţi-vă, struguri în via lui Hristos;

Bucuraţi-vă, bucuria celor ce nasc întru simplitatea inimii;

Bucuraţi-vă, că îi chemaţi pe ucigaşii de prunci la pocăinţă;

Bucuraţi-vă, că îi apasă poveri pe conştiinţă;

Bucuraţi-vă, că se vor smeri din trufia înălţării;

Bucuraţi-vă, că le rămâne nădejdea mărturisirii şi iertării;

Bucuraţi-vă, că vă cuprind braţele Maicii Domnului;

Bucuraţi-vă, în duhul icoanei pascale;

Bucuraţi-vă, de duhovniceasca întrupare;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 12-lea:

Duhul iubirii de stăpânire, al invidiei şi răzbunării ne face următori lui Irod. Iar duhul blândeţii, al iubirii şi al păcii străluceşte din icoana voastră, Sfinţilor Prunci, spre slava lui Dumnezeu şi bucuria celor ce cu credinţă cântă: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Dulceaţa raiului treziţi în inimile noastre, Sfinţilor Prunci, picurând mir din înălţime peste cei însetaţi de viaţă. Pentru aceasta strigăm vouă:

Bucuraţi-vă, leagăne de închinare;

Bucuraţi-vă, certarea slujirii neînţelegătoare;

Bucuraţi-vă, învietorii memoriilor neprihănite;

Bucuraţi-vă, dezvelitorii măştilor ipocrite;

Bucuraţi-vă, luminătorii golului necredinţei;

Bucuraţi-vă, martorii Stelei neapuse;

Bucuraţi-vă, înfricoşarea ucigaşilor de prunci;

Bucuraţi-vă, ruşinarea celor ce batjocoresc taina naşterii;

Bucuraţi-vă, mustrătorii încălcătorilor de jurământ hipocratic;

Bucuraţi-vă, îmblânzitorii fiarelor gândite;

Bucuraţi-vă, că lacrimile noastre de pocăinţă le purtaţi înaintea Scaunului Sfintei Treimi;

Bucuraţi-vă, aluat al iubirii sfinţitoare;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod, rugaţi-vă pentru sufletele noastre să învie din mormântul păcatelor încă din viaţa aceasta, întru dragoste neamăgitoare şi dăruire duhovnicească, pentru ca întrupând Iubirea lui Dumnezeu în viaţa noastră, să putem cânta împreună cu voi, la Înfricoşata Judecată: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se repetă Icosul 1:

Nevăzutul potrivnic, nemairăbdând minunea întrupării lui Dumnezeu a stârnit răzbunătoarea mânie a împăratului Irod, însă cum nici un fir de păr nu se mişcă fără voia Celui de sus, Hristos s-a purtat pe braţele Fecioarei în Egipt, iar holdele jertfei voastre s-au strâns întru înmulţirea Bisericii biruitoare, pentru care toţi cei ce cinstesc patimile voastre strigă:

Bucuraţi-vă, că pentru Hristos aţi fost ucişi;

Bucuraţi-vă, că de mâna cea nevăzută a Domnului, ca nişte prescuri aţi fost liturghisiţi;

Bucuraţi-vă, că sângele vostru a spălat pământul întinat de păcate;

Bucuraţi-vă, că numele Domnului v-a fost altar de jertfă;

Bucuraţi-vă, că sunteţi ca un buchet de flori bine-mirositoare pus la icoana Întrupării;

Bucuraţi-vă, că trupurile voastre s-au frânt ca o pâine de rai înaintea lui Dumnezeu;

Bucuraţi-vă, că jertfa Pruncului dumnezeiesc o aţi închipuit;

Bucuraţi-vă, că îngerii din ceruri v-au slujit;

Bucuraţi-vă, bucuria plânselor mame;

Bucuraţi-vă, nădejdea celor fără de nici o apărare;

Bucuraţi-vă, ajutorul celor fără de scăpare;

Bucuraţi-vă, bucuria şi ocrotirea pruncilor;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor Prunci Martiri ucişi de Irod pentru Domnul Hristos!

Condacul 1:

Ca cei ce pentru Hristos aţi fost junghiaţi ca nişte miei, Sfinţilor Prunci, cu podoaba nevinovăţiei aţi luminat lumea. Jertfa dumnezeiască închipuind, în grădina Raiului aţi înflorit. Pentru aceasta, cântăm cu îngereştile cete: Aliluia!

Acatistul Sfintei Anisia (30 decembrie)

 Condacul 1:

Veniţi toţi iubitorii de prăznuiri să încununăm cu laude, pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi văzând biruinţele ei cu veselie să-i cântăm: Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Icosul 1:

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi văzând acestea te lăudăm zicând:

Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;

Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;

Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;

Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;

Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;

Bucură-te, că buna cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânăra cu vârsta;

Bucură-te, că adeseori udai pământul în rugăciunile tale;

Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfitele cărţi;

Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;

Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;

Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la locaşurile cele cereşti;

Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 2-lea:

Trecerea părinţilor tăi la cele veşnice ai socotit-o a fi bun prilej de a împărţi averea ta cea multă la săraci, dorind mai bine a trăi în sărăcie decât în bogăţie, pe care o socoteai piedică în calea mântuirii; drept acea noi, văzând acestea, cu dragoste cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Lui Iov te-ai asemănat în răbdare, lui David în blândeţe, lui Solomon în înţelepciune, căci cu rugăciunea ai biruit toate poftele şi patimile acestei lumi trecătoare, făcându-te templu al Duhului Sfânt, Care te umbrea şi te ocrotea de năvălirile vrăjmaşilor, iar credincioşii văzând biruinţele tale cele mari, îţi cântă unele ca acestea:

Bucură-te, că înţelepciunea ta a întrecut cu mult pe cea a înşelătorului;

Bucură-te, că ai călcat puterea lui cu rugăciunile tale;

Bucură-te, ceea ce ţi-ai făcut comoară în ceruri;

Bucură-te, că nu ţi-a părut rău după bogăţia cea pieritoare;

Bucură-te, că pe cei săraci ai mângâiat dându-le cele trebuincioase vieţii;

Bucură-te, că aceia te binecuvântau pentru binefacerile ce le-au primit de la tine;

Bucură-te, îţi cântau ţie orfanii şi văduvele;

Bucură-te, că nu ţi-ai oprit nimic din toată avuţia ci pe toată ai împărţit-o săracilor şi scăpătaţilor;

Bucură-te, că ai lucrat cu mâinile tale pentru a-ţi câştiga hrana cea de fiecare zi;

Bucură-te, că ai scăpat de toate grijile cele lumeşti;

Bucură-te, că vrăjmaşul a pierit cu sunet, neizbutind nimic împotriva ta;

Bucură-te, că milostivirea ta nu are margini;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 3-lea:

Multe ispite ai răbdat din pricina râvnei tale pentru Domnul, căci diavolul voia cu orice chip să te abată de pe calea cea bună şi să te împiedice a urma calea mântuirii, dar tu cu rugăciunile tale l-ai biruit; iar credincioşii de toate vârstele cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

„Să împărţim toate, ca să luăm apoi toate însutit”, ziceai fecioară întru tot lăudată, bucurându-te că ai scăpat de cursele diavolului, ca o pasăre din mâna vânătorului, zburând către înălţimile cereştii împărăţii, unde te aştepta Stăpânul Hristos Cel ce a făcut toate şi te-a păzit nevătămată, pentru aceea primeşte şi de la noi laudele acestea:

Bucură-te, credincioasă slugă a Domnului;

Bucură-te, că ai înmulţit talantul cel dat ţie de Stăpânul Hristos;

Bucură-te, că nu l-ai îngropat în pământ după sfatul celui viclean;

Bucură-te, că în cer s-a înmulţit vistieria ta;

Bucură-te, că ţi-ai pus inima ta acolo unde era şi comoara;

Bucură-te, că împăratul ceresc a dorit frumuseţea sufletului tău;

Bucură-te, căci cu toată osârdia ţi-ai păzit fecioria trupului şi a sufletului;

Bucură-te, că până la cea din urmă a ta suflare ai luptat împotriva uneltirilor diavolului;

Bucură-te, căci cu amar se tânguia vrăjmaşul când s-a văzut biruit;

Bucură-te, că spre Domnul ai aruncat grija ta după îndemnul proorocului David;

Bucură-te, mieluşeaua cea fără de răutate a Păstorului Cel Bun;

Bucură-te, că ai moştenit pământul celor blânzi;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 4-lea:

Ca o mlădiţă roditoare a Pomului Vieţii te-ai arătat în nevoinţele tale muceniţa Anisia, căci Tatăl te-a curăţit că mai multă roadă să aduci prin suferin-ţele cele de multe feluri, pe care le-ai luat ca pe o băutură prea dulce şi bine mirositoare căci nu ai cârtit împotriva Ziditorului, ci cu multă veselie ai cân-tat lui Dumnezeu: Aliluia;

Icosul al 4-lea:

Dragostea ta pentru cei săraci şi nevoiaşi, pururea ne îndeamnă spre a te lăuda fără încetare, căci pe cei din legături şi din temniţe îi cercetai adesea şi îi mângâiai pe fiecare dintre ei cu ce aveau nevoie, iar pe cei mâhniţi îi alinai cu vorbe bune umplându-i de nădejdea mântuirii, iar noi bine ştiind a ta iu-bire de aproapele şi de Dumnezeu, îţi aducem în dar unele ca acestea:

Bucură-te, bună sfătuitoare a celor deznădăjduiţi;

Bucură-te, că din vistieria cea bună a inimii tale ai scos lucruri bune;

Bucură-te, că le-ai împărţit tuturor cu dărnicie;

Bucură-te, căci cu dărnicie ai secerat spicele vieţii veşnice;

Bucură-te, că pentru biruinţă ai primit de la Domnul apa cea vie;

Bucură-te, că însetând după dreptate, îndată o ai dobândit;

Bucură-te, că nădejdea ta în Domnul nu a fost ruşinată;

Bucură-te, că Domnul te-a încununat pentru vitejia luptelor tale;

Bucură-te, că deşi femeie fiind ai avut tărie întocmai ca un bărbat;

Bucură-te, că vârsta ta nu te-a împiedicat a lua cununa biruinţei;

Bucură-te, că te-ai lepădat de orice mângâiere trupească;

Bucură-te, că vieţuirea ta s-a asemănat cu a îngerilor;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 5-lea:

Ca un stâlp de foc se înalţau rugăciunile tale către Tronul Prea Sfintei Treimi, când cereai să fii învrednicită a fi părtaşă Patimilor Domnului, căci doreai să-ţi primeşti sfârşitul prin nevoinţă mucenicească. Noi însă văzând această dorinţă a ta neîndoită, cu bucurie cântăm lui Dumnezeu Celui ce te-a întărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Ca un zid nezdruncinat ţi-a fost rugăciunea cea neîncetată în lupta cu pu-terile întunericului, că deşi vrăjmaşul îţi aducea deseori lenevire, tu cu rugăciunile tale îi strica-i toate uneltirile lui iar el fugea departe, neputând a se apropia de tine multă vreme, iar noi creştinii, văzând darul lui Dumnezeu care locuia întru tine, cu umilinţă grăim acestea:

Bucură-te, că ai strălucit ca o lumină în mijlocul întunericului;

Bucură-te, că ai fost stăpână peste patimile cele stricătoare de suflet;

Bucură-te, că le-ai stins pe ele cu ploaia rugăciunilor tale;

Bucură-te, că nevoinţele tale nimeni nu le poate spune;

Bucură-te, ocrotitoarea şi sprijinitoarea celor ce-ţi poartă numele cu vrednicie;

Bucură-te, că nimeni nu rămâne fără ajutor din cei ce aleargă la tine cu credinţă;

Bucură-te, că eşti grabnică ajutătoare celor nevoiaşi;

Bucură-te, că rugăciunile tale înaintea lui Dumnezeu nu rămân neascultate;

Bucură-te, ceea ce te înduri de cei asupriţi;

Bucură-te, că nu te-ai înfricoşat de balaurul cel cu multe capete;

Bucură-te, că l-ai surpat pe el cu toată viclenia lui;

Bucură-te, că niciodată nu te-a putut supune voii lui;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 6-lea:

Văzându-se începătorul răutăţii biruit şi călcat în picioare de către o tânăra fecioară, se tânguia cu amar neştiind ce să mai facă pentru a stârpi cu totul pe creştinii cei nevinovaţi, s-a folosit de sluga sa cea credincioasă împăratul Maximian, care a poruncit că oricine poate să omoare pe creştini fără teamă de judecată, neştiind necuratul că se osândeşte pe sine prin aceasta, iar noi minunându-ne de iconomia lui Dumnezeu, îi cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Inimă înfrantă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi, grăieşte proorocul David, iar tu frumoasă fecioară ai adus lui Dumnezeu această jertfă bine plăcută a nevoinţei muceniceşti, care te-a făcut strălucitoare ca şi soarele în îm-părăţia lui Dumnezeu, pe care ai dorit-o cu tot sufletul tău, tu ajută-ne nouă cu rugăciunile tale cele bine primite înaintea lui Hristos Dumnezeu, ca să-ţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, că ai alergat spre mucenicie ca spre un ospăţ mare;

Bucură-te, că dragostea ta a întrecut cu mult răutatea tiranului împărat;

Bucură-te, că ţi-ai întors ochii de la deşertăciuni;

Bucură-te, că i-ai deschis doar pentru a vedea cele bune şi folositoare;

Bucură-te, că ai fost afierosită lui Dumnezeu încă din pântecele maicii tale;

Bucură-te, că prin semnul sfintei Cruci ai spulberat puterea vrăjmaşilor;

Bucură-te, că ţi-ai aşteptat sfârşitul ca pe o zi de mare sărbătoare;

Bucură-te, fecioară de Dumnezeu înţelepţită;

Bucură-te, comoară de Dumnezeu păzită;

Bucură-te, că întocmai ca o albină ai adunat mierea dreptei credinţe;

Bucură-te, că întunecimea închinării la idoli ai luminat-o cu învăţăturile tale cele drepte;

Bucură-te, mireasa lui Hristos Dumnezeu cea înţeleaptă;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 7-lea:

Drumul vieţii tale a fost scurt pe acest pământ, căci ţi-a fost curmat de către un ostaş întunecat cu închinarea idolească, deoarece nu ai vrut să te alături celor nebuni şi spurcaţi la inimă şi la minte, ci ai ales mai bine a muri creştină decât a trăi în păgânătate, pentru aceea noi văzând curajul tău, cântăm lui Dumnezeu cântarea: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Întreitele valuri ale lumii acesteia trecătoare care îneacă pe toţi cei ce intră în ea, nu te-au putut vătăma pe tine care ţi-ai pus nădejdea în Domnul Hristos, căci te-a păzit nevătămată, pentru aceea cu smerenie îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că toată viclenia lui Veliar ai vădit-o;

Bucură-te, că deşi a supus pe mulţi, pe tine nu te-a putut supune;

Bucură-te, că gândirea ta era tot timpul la Ziditorul;

Bucură-te, că neclintită ţi-a rămas hotărârea ta de a rămâne creştină;

Bucură-te, că inima ta era plină de dorul lui Hristos;

Bucură-te, că doreai să mori cât mai degrabă pentru a ajunge în împărăţia Cerurilor;

Bucură-te, că Heruvimii ţi-au făcut cărare către Tronul Prea Sfintei Treimi;

Bucură-te, că serafimii şi toate Puterile cereşti s-au bucurat pentru tine;

Bucură-te, că ai fost rânduită în ceata fecioarelor celor înţelepte;

Bucură-te, că Hristos te-a răsplătit cu multe daruri pentru nevoinţa ta;

Bucură-te, că diadema frumuseţii şi a fecioriei ai luat;

Bucură-te, că în ceruri cu sfinţii te veseleşti;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 8-lea:

Pământul s-a sfinţit cu sângele tău, pe care ţi l-ai vărsat pentru credinţa cea dreaptă în Hristos Dumnezeu Cel ce şi-a vărsat sângele Său pentru noi şi pentru a noastră mântuire, Căruia în vecii nesfârşiţi Îi cântăm împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Suspinurile tale s-au auzit la cer înaintea lui Dumnezeu, drept aceea, degrab a împlinit cererea ta şi te-a luat la Sine spre a-L lăuda împreună cu îngerii, cu Arhanghelii şi cu toate Puterile Cereşti, drept aceea primeşte şi de la noi nevrednicii aceste laude:

Bucură-te, că ai fost ca o mama pentru sărmani;

Bucură-te, povăţuitoarea orbilor;

Bucură-te, sprijinul şi îmbărbătarea celor slabi la suflet;

Bucură-te, mijlocitoarea păcătoşilor către Dumnezeu;

Bucură-te, că demonii se izgonesc cu rugăciunile tale;

Bucură-te, folositoarea celor ce aleargă la mijlocirea ta;

Bucură-te, că ai oprit năvălirile demonilor celor cumpliţi;

Bucură-te, că puterea lor s-a arătat înaintea ta ca praful în faţa vântului;

Bucură-te, că şi după moarte faci minuni;

Bucură-te, că eşti ajutătoare celor ce se primejduiesc pe marea vieţii acesteia;

Bucură-te, că alini durerile celor suferinzi;

Bucură-te, că întăreşti bătrâneţile cele slabe;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 9-lea:

Tinerii de toate vârstele te laudă pe tine sfântă muceniţa Anisia şi cu dragoste şi credinţă se închină chipului tău celui cinstit, deoarece cuvintele omeneşti nu pot să spună bărbăţia sufletului de care ai dat dovadă deşi tânără fiind, pentru aceasta Îi cântăm Celui ce te-a întărit pe tine, laudă de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ziua trecerii tale din această viaţă la cele veşnice, ne aminteşte mereu de osârdia cu care ai mers pe urmele Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi ca o mieluşea fără prihană ai urmat Păstorului Celui Bun care te-a chemat în staulul oilor Sale care au ascultat de glasul Lui, iar noi văzând iconomia Sa cea pentru noi şi minunându-ne de ascultarea ta, îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că nu te-ai infricosat sa marturisesti pe Hristos, Dumnezeu adevarat;

Bucură-te, că şi El te-a mărturisit înaintea Tatălui şi a îngerilor;

Bucură-te, că Evanghelia lui Hristos ai împlinit-o;

Bucură-te, că fără greutate ai purtat jugul cel bun;

Bucură-te, că sarcina cea uşoară cu veselie ai primit-o;

Bucură-te, că până la sfârşit ai suferit ispitele vieţii;

Bucură-te, că mântuire ţi-au pricinuit ţie toate acestea;

Bucură-te, că în cer ţi-ai agonisit plată faptelor şi a ostenelilor tale;

Bucură-te, că sfinţii te-au primit în locaşurile lor;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a fi sălăşluită în sânurile lui Avraam;

Bucură-te, că mare plată ai dobândit de la Hristos pentru nevoinţa ta;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a vedea pe Dumnezeu în ceruri;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 10-lea:

Prin viaţa ta cea pământească, ne-ai lăsat pildă de vieţuire cu adevărat creştinească, arătându-ne că mântuirea se dobândeşte fără prea multă osteneală, dacă cerem ajutorul lui Dumnezeu care poate să ne mântuiască şi Căruia Îi cântăm cântare de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Pomenirea ta cea vrednică de laudă o prăznuim astăzi noi credincioşii care te cinstim cu multă evlavie şi bucurie, deoarece credem cu adevărat că mijloceşti împreună cu Născătoarea de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii pentru izbăvirea noastră din cursele vrăjmaşului cel pierzător de suflete şi urâtorul de bine, iar noi păcătoşii nu ne pricepem ce să zicem, fără numai aceste laude:

Bucură-te, că cetele îngerilor s-au mirat de tăria ta;

Bucură-te, că te-au însoţit până la tronul Prea Sfintei Treimi;

Bucură-te, că demonii nu au avut cu ce să te învinuiască;

Bucură-te, că a fost ruşinată viclenia lor;

Bucură-te, că nu ai fost amăgită de răutatea lor;

Bucură-te, că i-ai supus pe ei sub picioarele tale;

Bucură-te, că se tânguiau de pierderea ta;

Bucură-te, că ţi-ai făcut scut nebiruit rugăciunea cea neîncetată;

Bucură-te, că ai frânt toate legăturile lor;

Bucură-te, că în laţurile lor s-au prins cei ce le-au făcut;

Bucură-te, că i-ai ocărât pe ei pentru îndrăzneala lor cea neruşinată;

Bucură-te, că Domnul a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 11-lea:

Cine a auzit vreodată că o fecioară tânără să biruiască pe demonii cei cumpliţi, care s-au ostit cu toţii împotriva ei să o înşele cu diferite meştesuguri născocite de răutatea lor, dar fecioara nu şi-a plecat urechea la sfatul lor, ci ca o porumbiţă fără prihană a zburat la Cel ce a zidit-o pe ea, Căruia acum iÎ cântă în vecii nesfârşiţi cântarea de biruinţă: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Vieţuind puţin timp pe pământ, ai plinit ani îndelungaţi, că deşi ai avut trup de fecioară tânără, mintea şi înţelepciunea ţi-au fost ca a unui bătrân iscusit, căci ţi-ai cheltuit viaţa cu folos, atât pentru tine cât şi pentru semenii tăi, pentru aceasta noi netrebnicii robii tăi îţi aducem laudele acestea:

Bucură-te, că înţelepciunea pe care o ai iubit ţi-a fost călăuză în viaţă;

Bucură-te, că nu ai râvnit nimic din cele trupeşti;

Bucură-te, că dorirea ta ţi-ai îndreptat-o spre Hristos Mirele tău;

Bucură-te, că nu ai părăsit calea cea îngustă şi cu chinuri;

Bucură-te, că ai umblat pe ea fără şovăire;

Bucură-te, că ai dat mulţumire lui Dumnezeu pentru toate în viaţa;

Bucură-te, că ţi-ai dus crucea ta cu faţa veselă;

Bucură-te, că ai ruşinat pe ostaşul care te silea pe tine la închinarea ido-lească;

Bucură-te, că ai socotit a fi mai înţelept lucru a cinsti pe Ziditor iar nu zidirea;

Bucură-te, că haina botezului tău o ai păzit neîntinată;

Bucură-te, că ai avut dreapta socoteală întru toate;

Bucură-te, că sfântul înger păzitorul tău te-a păzit până la cea din urmă a ta suflare;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 12-lea:

Vremea sfârşitului nostru este aproape şi vine moartea de care nimeni nu poate să scape, căci pământ suntem şi în pământ vom merge cu toţii; drept aceea cădem cu umilinţă înaintea ta sfântă muceniţă Anisia, care pentru numele lui Hristos ai pătimit şi ţi-ai vărsat sângele, pe care roagă-L să ne dea vreme de pocăinţă şi întoarcere la calea mântuirii mai înainte de sfârşit, ca să-I cântăm cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Nimeni din cei legaţi cu poftele şi cu patimile nu este vrednic a sluji Ziditorului nostru Dumnezeu, căci a sluji lui Dumnezeu este lucru mare şi înfricoşat, însă tu frumoasă fecioară de Dumnezeu purtătoare te-ai dovedit a fi plină de râvnă dumnezeiască şi ne-ai arătat cum se poate apropia cineva de Dumnezeu prin post, rugăciune şi milostenie, iar noi păcătoşii nu ne price-pem cum să te lăudăm după vrednicie, ci îţi aducem laude ca acestea:

Bucură-te, ceea ce cu îndârjire ai luptat împotriva răutăţii diavoleşti;

Bucură-te, că eşti de aceeaşi râvnă cu apostolii;

Bucură-te, că te-ai încununat cu mucenicii;

Bucură-te, că dănţuieşti cu cetele cuvioşilor;

Bucură-te, că plată de mărturisitoare ai luat;

Bucură-te, că ai vieţuit îngereşte în trup de lut;

Bucură-te, că te-ai asemănat Serafimilor în slăvirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că diavolii nu pot suferi numele tău;

Bucură-te, că i-ai izgonit ca pe nişte neputincioşi;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte izvorăsc minuni de tămăduiri;

Bucură-te, că opreşti năvălirile demonilor întocmai ca o stavilă;

Bucură-te, că stârpeşti întunecimea idolească cea pierzătoare de suflete;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul al 13-lea:

O, prea lăudată muceniţă Anisia pururea pomenită, fii mijlocitoare pentru noi păcătoşii care alergăm la ajutorul şi la folosinţa ta, cu care poţi să ne ajuţi nouă celor ce ne aflăm în noianul patimilor lumeşti, că izbăvindu-ne cu rugăciunile tale, să-I cântăm lui Dumnezeu, în împărăţia Sa cea Cerească, cântare de biruinţă; Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Cetatea Tesalonicului te are pe tine ocrotitoare Sfântă Muceniţă Anisia, căci având tu multe bogăţii nu te-ai legat cu inima de ele, deşi copil fiind, ci din fragedă vârstă ai cunoscut pe Hristos Dumnezeu adevărat, Căruia I-ai slujit cu toată osârdia, iar noi văzând acestea te lăudăm zicând:

Bucură-te, că părinţii tăi ţi-au împodobit sufletul cu virtuţi creştineşti;

Bucură-te, că ai fost hrănită cu învăţăturile dreptei credinţe;

Bucură-te, că în loc de lapte ai primit mai mult hrană duhovnicească;

Bucură-te, că înţelepciunea ţi-a fost dascăl din pruncie;

Bucură-te, că pe aceasta ai iubit-o mai mult decât jocurile copilăriei;

Bucură-te, că buna cuviinţă ţi-ai arătat pe chipul tău, deşi erai tânăra cu vârsta;

Bucură-te, că adeseori udai pământul în rugăciunile tale;

Bucură-te, că înţelegeai cu uşurinţă cele ce citeai din sfitele cărţi;

Bucură-te, că frumuseţile tale trupeşti le ascundeai stând în cămara ta;

Bucură-te, că te-ai ferit cu tot dinadinsul să fii pricină de sminteală;

Bucură-te, că erai nerăbdătoare să ajungi la locaşurile cele cereşti;

Bucură-te, că sufletul tău dorea să fie împreună cu Mirele cel ceresc;

Bucură-te Sfântă Muceniţă Anisia, mult pătimitoare!

Condacul 1:

Veniţi toţi iubitorii de prăznuiri să încununăm cu laude, pe ceea ce a mărturisit cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu adevărat şi a surpat pe începătorul răutăţii care pe mulţi i-a înşelat, abătându-i de la dreapta credinţă, iar noi văzând biruinţele ei cu veselie să-i cântăm: Bucură-te Sfântă Muceniţa Anisia, mult pătimitoare!

Şi se face otpustul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s