august

Acatistul Înălţării Sfintei Cruci (scoaterea Cinstitului lemn al cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci); 7 mai – Arătarea semnului Sfintei Cruci pe cer; 14 Septembrie – Înălţarea Sfintei Cruci; 1 august

Condacul 1:

De trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare; ci ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău, pe cei ce cântă:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Icosul 1:

Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi visteria minunilor;

Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;

Bucură-te, că eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvântează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 2-lea:

Văzându-se Elena pe sineşi întru dorire, a zis împăratului cu îndrăznire: lucrul cel preadorit sufletului tău se arată prea de bucurie osârdiei mele; căutând însă arma cea biruitoare pentru tine, precum zici, cântă: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cunoştinţa cea necunoscută mai înainte, împărăteasa cunoscând-o, a strigat către cei ce slujeau: din sânurile pământului siliţi-vă în grabă a afla şi Crucea a mi-o da, către care privind cu frică a zis, cântând aşa:

Bucură-te, semnul adevăratei bucurii;

Bucură-te, izbăvirea vechiului blestem;

Bucură-te, comoară, pentru zavistie în pământ ascunsă;

Bucură-te, ceea ce Te-ai arătat cu stele închipuită;

Bucură-te, Cinstită Cruce cu împătrite raze în chipul focului;

Bucură-te, scară pe înălţime rezemată, mai înainte arătată;

Bucură-te, lumina îngerilor cea cu alinare închipuită;

Bucură-te, rana demonilor cea mult suspinată;

Bucură-te, odor veselitor al Cuvântului;

Bucură-te, stingătoarea focului rătăcirii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, apărătoare a deznădăjduiţilor;

Bucură-te, tare apărătoare a celor ce bine călătoresc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 3-lea:

Puterea Lemnului s-a arătat atunci, spre adevărata încredinţare a tuturor şi pe cea fără de glas şi moartă, spre viaţă o a sculat, înfricoşătoare privire celor ce vor a culege mântuire, când cântă aşa: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Elena arma cea nebiruită, a alergat către fiul său; iar el, tare săltând îndată, Crucea cea prea mare cunoscând-o, se bucură şi cu săltările ca şi cu nişte cântări, zicea către Dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, vasul luminii;

Bucură-te, Cinstită Cruce, vistierul vieţii;

Bucură-te, dătătoarea darurilor Duhului;

Bucură-te, limanul cel neînviforat al celor ce călătoresc pe mare;

Bucură-te, masă care ţii ca pe o jertfă pe Hristos;

Bucură-te, viţă care porţi Strugurele cel copt care dă vinul cel tainic;

Bucură-te, că păzeşti sceptrurile împăraţilor;

Bucură-te, că zdrobeşti capetele balaurilor;

Bucură-te, strălucită cunoştinţă a credinţei;

Bucură-te, păzitoarea a toată lumea;

Bucură-te, binecuvântarea Lui Dumnezeu către muritori;

Bucură-te, mijlocirea către Dumnezeu a celor muritori;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 4-lea:

Dumnezeiască râvnă întru sine luând Elena, cu osârdie a căutat şi a aflat Crucea care în pământ era ascunsă şi pe cer împăratului se arătase, pe care lăudând-o a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca chipul soarelui s-a arătat Crucea în lume şi toţi de luminare umplându-se şi ca şi către o stea alergând, o văd pe aceasta ca pe o pricinuitoare de bunătăţi, în mâinile cele sfinte înălţată, pe care lăudând-o au zis:

Bucură-te, raza Soarelui celui gândit;

Bucură-te, izvorul Mirului celui nedeşertat;

Bucură-te, chemarea lui Adam şi a Evei;

Bucură-te, omorârea stăpânitorilor iadului;

Bucură-te, că înălţându-Te împreună acum, pe noi ne înalţi;

Bucură-te, că închinându-te pe suflete le sfinţeşti;

Bucură-te, lauda apostolilor cea în lume propovăduită;

Bucură-te, tăria nevoitorilor cea preaiubită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, mustrarea evreilor;

Bucură-te, lauda credincioşilor;

Bucură-te, prin care s-a surpat iadul;

Bucură-te, prin care a răsărit Darul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 5-lea:

Lemnul cel de Dumnezeu dăruit, privindu-l toţi, la acoperământul lui acum să alergăm şi ca pe o armă ţinându-l, printr-însul să biruim taberele vrăjmaşilor şi, pipăind pe cel nepipăit, cu bucurie să cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-a lumina din cer marele Constantin, arătându-se semnul Crucii cu stele, întru care şi biruind mulţimea vrăjmasilor, s-a sârguit de a descoperit lemnul Crucii şi a zis către dânsul unele ca acestea:

Bucură-te, marginea sfatului celui negrăit;

Bucură-te, tăria poporului celui binecuvântat;

Bucură-te, cel ce înfrângi taberele vrajmaşilor;

Bucură-te, cel ce arzi cu văpaia de demoni;

Bucură-te, sceptrul ceresc al împărăteştii oşti;

Bucură-te, arma nebiruită a iubitoarei de Hristos oşti;

Bucură-te, ceea ce dobori sprânceana barbarilor;

Bucură-te, ceea ce ocârmuieşti sufletele oamenilor;

Bucură-te, izbăvitoarea multor răutăţi;

Bucură-te, dăruitoarea multor bunătăţi;

Bucură-te, prin care saltă purtătorii de Hristos;

Bucură-te, prin care iudeii se tânguiesc;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 6-lea:

Scară până la cer s-a făcut Crucea Domnului, pe toţi suindu-i de la pământ spre înălţimea cerului, ca să locuiască împreună şi totdeauna cu cetele îngerilor, lăsând pe cele ce sunt acum ca pe cele ce nu sunt şi ştiind ei a cânta: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumină, Mântuitorule, strălucind peste toţi cei din iad, ai luminat pe cei ce zăceau jos; iar portarii iadului nesuferind raza Ta, ca nişte morţi au căzut şi cei ce s-au izăbvit de dânşii, acum, văzând Crucea, cânta aşa:

Bucură-te, învierea celor omorâţi;

Bucură-te, izbăvirea celor ce se tânguiesc;

Bucură-te, deşertarea visteriilor iadului;

Bucură-te, câştigarea desfătării raiului;

Bucură-te, toiag care pe oastea Egipteană o ai cufundat;

Bucură-te, că iarăşi pe poporul israelitean l-ai adăpat;

Bucură-te, lemn însufleţit, a tâlharului mântuire;

Bucură-te, trandafir bine mirositor, a binecredincioşilor mirosire;

Bucură-te, hrana celor ce flămânzesc întru Duhul;

Bucură-te, pecetea pe care oamenii o au luat;

Bucură-te, Cinstită Cruce, uşa tainelor;

Bucură-te, prin care se revarsă râuri Dumnezeieşti;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 7-lea:

Moise, vrând preamult truditul neam a-l mântui din stricăciune, te-ai dat lui ca un toiag, dar te-ai cunoscut lui şi semn dumnezeiesc. Pentru aceea s-a spăimântat, Cruce Cinstită, de tăria ta, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Cel ce demult a dat lege văzătorului de Dumnezeu în Sinai, de voie pe Cruce s-a pironit pentru cei fără de lege, de bărbaţii cei fără de lege şi blestemul cel vechi al legii l-a dezlegat, că puterea Crucii văzând-o toţi acum să cânte:

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, îndreptarea celor robiţi de patimile lumeşti;

Bucură-te, înnoirea învierii Lui Hristos;

Bucură-te, dumnezeiască desfătare a monahilor;

Bucură-te, copac bine înfrunzit sub care se adăpostesc credincioşii;

Bucură-te, Lemn de prooroci grăit a fi pe pământ sădit;

Bucură-te, ajutorul împărăţiei împotriva vrăjmaşilor;

Bucură-te, apărare tare a cetăţii;

Bucură-te, a Dreptului Judecător arătare;

Bucură-te, a greşiţilor osândire;

Bucură-te, Cinstită Cruce, sprijinirea sărmanilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, îmbogăţirea săracilor;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 8-lea:

Străină minune văzând, străină viaţă să vieţuim, mintea la cer înălţând-o; că pentru aceasta Hristos pe Cruce s-a pironit şi cu trupul a pătimit, vrând a-i atrage la Sine pe cei ce-I cântă Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot a venit din înălţime, avându-şi Dumnezeirea, singur Cuvântul cel mai înainte de veacuri şi, născându-Se din Fecioara Maică şi lumii arătân-du-Se om smerit şi Crucea primind, a făcut vii pe cei ce cântă Lui:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma păcii;

Bucură-te, semnul călătorilor;

Bucură-te, înţelepciunea şi întărirea celor ce se mântuiesc;

Bucură-te, nebunia şi sfărâmarea celor ce se dosădesc;

Bucură-te, sad bine rodit, nemuritor şi de viaţă purtător;

Bucură-te, floare, care ai înflorit mântuirea noastră;

Bucură-te, că împreunezi pe cele de pe pământ cu cele de sus;

Bucură-te, că luminezi inimile celor de jos;

Bucură-te, prin care stricăciunea s-a stricat;

Bucură-te, prin care mâhnirea s-a pierdut;

Bucură-te, bogăţia bunătăţilor celor înmiite;

Bucură-te, lauda credincioşilor cea de mii de ori numită;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 9-lea:

A căzut tabăra demonilor cea cu tot felul de săgeţi întrarmată şi neamul evreilor s-a ruşinat, văzând ei că de către toţi cu dor Crucea este închinată şi că de-a pururea izvorăşte tămăduiri celor ce cântă: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Râurile cugetelor celor de rea credinţă s-au oprit, fiind pironit pe lemn Tu, Hristoase; căci, cu adevărat, nu se pricep cum şi cruce ai suferit şi de stricăciune ai scăpat; iar noi, învierea slăvind-o, cântăm:

Bucură-te, înălţimea înţelepciunii Lui Dumnezeu;

Bucură-te, adâncimea Proniei Lui;

Bucură-te, necunoştinţa necuvântătorilor bârfitori;

Bucură-te, pierderea nebunilor de stele vrăjitori;

Bucură-te, că arăţi învierea Lui Hristos;

Bucură-te, că pătimirile Lui le înnoieşti;

Bucură-te, ceea ce călcarea de poruncă a celor dintâi zidiţi ai dezlegat;

Bucură-te, ceea ce intrările Raiului le-ai deschis;

Bucură-te, Cinstită Cruce, cea de toţi cei drept-credincioşi cinstită;

Bucură-te, a neamurilor celor necredincioase potrivnică;

Bucură-te, Cinstită Cruce, doctorul celor ce bolesc;

Bucură-te, de-a pururea ajutătoare a celor ce se roagă ţie;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 10-lea:

Lumea vrând a o mântui, împodobitorul lumii la dânsa S-a pogorât în chip de negrăit şi, întrupat fiind, Crucea a suferit şi pentru noi pe toate ca noi le primeşte; pentru aceea şi izbăvindu-ne pe noi, de la toţi aude: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit şi dumnezeiesc al lumii te înţelegem, o, purtătoare de viaţă Cruce; că Făcătorul cerului şi al pământului pe tine gătindu-te, îşi întinde mâinile – străină auzire – şi pe toţi învaţă a cânta:

Bucură-te, temeiul dreptei credinţe;

Bucură-te, biruinţa creştinilor;

Bucură-te, că pe Amalec cel gândit l-ai înfrânt;

Bucură-te, că de mâinile lui Iacov mai înainte te-ai închipuit;

Bucură-te, că tu umbrele cele prea vechi le-ai înnoit;

Bucură-te, că tu glasurile cele de prooroci grăite le-ai împlinit;

Bucură-te, că ai purtat pe Mântuitorul tuturor;

Bucură-te, că ai stricat pe stricătorul sufletelor;

Bucură-te, prin care cu îngerii ne-am unit;

Bucură-te, prin care cu lumina ne-am strălucit;

Bucură-te, că cinstindu-te, ţie ne închinăm;

Bucură-te, că strigând, ţie glăsuim;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 11-lea:

Cântarea toată se micşorează, vrând a urma mulţimii minunilor tale, fiindcă de-ţi vom aduce ţie, o preacinstită Cruce, mulţime de laude, nimic vrednic nu împlinim, faţă de cele ce ai dat nouă, dar cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Strălucire de lumină dătătoare, celor ce sunt întru întuneric se dăruieşte Crucea aceasta de viaţă dătătoare; că lumina cea nematerialnică a primit-o şi spre Dumnezeiască cunoştinţă pe toţi povăţuieşte şi, înălţându-se acum, pe mintea noastră o înalţă a cânta acestea:

Bucură-te, luminătorul cel ce te arăţi celor ce sunt întru întuneric;

Bucură-te, stea, care străluceşti lumea;

Bucură-te, fulger, care orbeşti pe ucigaşii Lui Hristos;

Bucură-te, trăsnet, care slăbănogeşti pe cei necredincioşi;

Bucură-te, că ai strălucit cetele dreptmăritorilor;

Bucură-te, că ai risipit capiştele idolilor;

Bucură-te, al căreia chip din cer s-a arătat;

Bucură-te, al căreia dar pe vicleşuguri le-a gonit;

Bucură-te, ceea ce însemnezi omorarea trupului;

Bucură-te, ceea ce omori pornirea patimilor;

Bucură-te, pe care Hristos s-a răstignit;

Bucură-te, prin care toată lumea s-a mântuit;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 12-lea:

Har voind Hristos a da oamenilor, mâinile pe lemn Îşi întinde şi neamurile toate le cheamă şi Împărăţia Cerurilor o dă tuturor celor ce cu vrednicie şi cu credinţă cântă cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând cântarea Ta, Te lăudăm cu dor pe Tine lemnul Domnului ca pe un însufleţit; că pe tine pironindu-se cu trupul Cel ce stăpâneşte peste puterile cele de sus, ne-a sfinţit, ne-a mărit şi ne-a învăţat a zice acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, arma cea înţelegătoare;

Bucură-te, sfântă privire a Sfinţilor;

Bucură-te, înainte-propovăduirea proorocilor şi a drepţilor;

Bucură-te, purtătoare de lumină, meşteşugire a Lui Hristos;

Bucură-te, frumuseţea şi cununa dreptcredincioşilor ocârmuitori;

Bucură-te, stăpânirea şi întărirea cuvioşilor preoţi;

Bucură-te, podoaba cea prealăudată a adevărului;

Bucură-te, începutul cel preabun al mânutuirii;

Bucură-te, strălucirea cea luminată a tuturor;

Bucură-te, izgonirea agarenilor;

Bucură-te, făclie a luminii celei nestricate;

Bucură-te, veselia sufletului meu;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot cântat Lemn pe care a fost răstignit Hristos, Cuvântul cel mai Sfânt decât Sfinţii, primind rugăciunile noastre, de toată primejdia pe toţi izbăveşte-ne şi de chinurile veşnice scapă pe cei ce cântă Lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerii din cer în chip nevăzut înconjoară cu frică Crucea cea de viaţă purtătoare şi, văzând-o că dă credincioşilor har de lumină dătător, cu strălucire, se spăimântează şi stau zicând către dânsa unele ca acestea:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a lumii;

Bucură-te, slava Bisericii;

Bucură-te, că izvorăşti tămăduiri cu îndestulare;

Bucură-te, că luminezi marginile lumii;

Bucură-te, lemn de viaţă mirositor şi visteria minunilor;

Bucură-te, preafericită şi de daruri dătătoare;

Bucură-te, că eşti dumnezeiesc aşternut picioarelor;

Bucură-te, că te-ai aşezat spre închinarea tuturor;

Bucură-te, pahar plin de curată băutură;

Bucură-te, luminător al strălucirii celei de sus;

Bucură-te, prin care se binecuvântează zidirea;

Bucură-te, prin care este închinat Ziditorul;

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

şi Condacul 1:

De trei ori fericită şi preacinstită Cruce, ţie ne închinăm credincioşii şi te mărim, veselindu-ne de dumnezeiasca ta înălţare; ci ca o pavăză şi armă nebiruită, ocroteşte şi acoperă cu darul tău, pe cei ce cântă:

Bucură-te, Cinstită Cruce, păzitoare a creştinilor!

 Rugăciune:

Doamne, Iisuse Hristoase, dulce Mântuitorul sufletelor noastre, mărtu-risesc înaintea Ta, întru acestă zi a răstignirii Tale, în care ai pătimit şi ai luat moarte pe Cruce pentru păcatele noastre, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele, că eu sunt cel ce Te-am răstignit cu păcatele mele cele multe şi cu fărădelegile mele cele rele. De aceea mă rog bunătă-ţii Tale celei nemărginite, ca să mă faci şi pe mine părtaş sfintelor Tale Patimi, cinstitelor răni şi morţii Tale celei de viaţă făcătoare, pentru ca să mă învrednicesc, prin Darul Tău, să câştig şi eu asemnea Ţie, pentru dra-gostea Ta, precum Tu cel milostiv le-ai răbdat pentru mântuirea mea, întărindu-mă pururea cu aceeaşi putere şi răbdare ce ai avut când Te-au răstignit nemulţumitorii evrei. De aceea întăreşte-mă, Doamne, ca să pot ridica cu bucurie de astăzi înainte Crucea Ta cu deplină pocăinţă. Întristarea morţii Tale să o simt, precum au simţit-o Preasfânta Ta Maică, ucenicii Tăi şi mironosiţele femei. Şi-mi viază simţirile mele cele sufleteşti, ca să cunoască moartea Ta, precum ai făcut de Te-au cunoscut şi zidirile cele neînsufleţite, care s-au mişcat la răstignirea Ta; cum Te-a cunoscut talharul cel credincios şi, rugându-ţi-se, l-ai primit în Rai. Dă-mi, Doamne, şi mie,tâlharului celui rău darul Tău, precum ai dat atunci aceluia şi iartă păcatele mele pentru Sfintele Tale Patimi şi mă pri-meşte prin pocăinţă împreună cu el în Rai, ca un Dumnezeu şi Ziditor ce-mi eşti. Asemenea fă cu toţi creştinii, vii şi morţi, precum se roagă Ţie în toate zilele Sfânta Biserică şi le lasă lor toate păcatele şi-i învredniceşte pe ei de Împărăţia Ta şi să vadă Lumina Ta şi să mărească slava Ta. Mă închin Crucii Tale, Hristoase, şi zic către Dânsa: mărire Ei pentru dragostea Ta; Bucură-te preacinstită Cruce a Lui Hristos, că prin tine s-a mântuit lumea, ridicând asupra ta pe Iisus ţintuit. Bucură-te, pom preamărit, pentru că Tu ai ţinut rodul vieţii ce ne-a mântuit din moartea păcatului; Bucură-te toiagul cel tare ce ai sfărâmat uşile iadului. Bucură-te cheia împărătească ce ai deschis uşa Raiului. Mă bucur şi eu pentru că văd pe vrajmaşii Tăi surpaţi jos, iar pe prietenii Tăi că împărăţesc în ceruri. Pe vrăjmaşii Tăi biruiţi de puterea Ta, iar pe creştinii ce ţi se închină înarmaţi cu puterea Ta. O, Răstignitul meu Hristoase, câte ai pătimit pentru noi, câte răni, câte scuipări, câte batjocuri şi necinste ai răbdat pentru păcatele noastre, pentru ca să ne dai pildă de adevărată răbdare! De aceea cum pot eu să fug de Cruce, văzând pe Hristos că este ridicat pe ea? Cum să-mi pară grele chinurile văzând pe Stăpânul meu că le iubeşte şi le cere şi le socoteşte Lui de mare cinste? Ruşine-mi este, cu adevărat, de mă voi în-trista de relele ce-mi pricinuiesc oamenii, sau de ispitele ce-mi aduc dia-volii, trupul şi gândul meu cel rău, sau pentru sărăcia şi bolile ce-mi vin din voia Lui Dumnezeu, deoarece acestea toate le trimite pentru ca să mă apropie mai mult de El; pentru ca să-L slăvesc şi să mă pedepsesc în aceas-tă viaţă pentru binele meu, pentru ca să mă odihnesc cu mai multă mărire întru împărăţia Lui cea veşnică. Şi de vreme ce este aşa, înmulţeşte-mi, Doamne, ostenelile, ispitele şi durerile, dar să-mi înmulţeşti împreună şi să-mi prisoşeşti şi răbdarea şi puterea, ca să pot răbda toate câte mi s-ar întâmpla. Pentru că recunosc că sunt neputincios de nu mă vei întări, orb de nu mă vei lumina, legat de nu mă vei dezlega, fricos de nu mă vei face îndrăzneţ, rău de nu mă vei preface în bun, pierdut de nu mă vei ierta, rob de nu mă vei răscumpăra cu bogata şi Dumnezeiasca Ta putere şi cu darul Sfintei Tale Cruci, căreia mă închin şi o măresc acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Acatistul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul (5 august)

Condacul 1:

Cuviosului Ioan, Părintelui nostru cel mult cinstit, cântare de laudă să-i aducem, că prin multă nevoinţă de cămara cerească s-a învrednicit, iar prin pilda vieţii sale pe toţi ne învaţă să urmăm, cu dragoste şi credinţă, Mântuitorului Hristos. Pentru aceea îi cântăm:

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor, purtătorul de grijă al tuturor, din pruncie te-a rânduit în grija bunicii tale, spre ocrotire şi povăţuire. Aceasta, cu dor de pustnicie trăind toată viaţa, a fost dăruită de Dumnezeu că să împlinească dragostea părinţilor tăi trupeşti, iar tu sfinte, ai fost chemat să împlineşti dorinţa vieţii ei; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, viaţă de ofrandă;

Bucură-te, singurătate împlinită;

Bucură-te, nevoinţă luminată;

Bucură-te, căutarea iubirii părinteşti;

Bucură-te, aflarea Tatălui Ceresc;

Bucură-te, dobândirea mântuirii Fiului;

Bucură-te, gustarea mângâierii Duhului;

Bucură-te, ocrotitul Maicii Domnului;

Bucură-te, prietenul de taină al sfinţilor;

Bucură-te, văzătorul veşniciei;

Bucură-te, căndelă a Bisericii;

Bucură-te, sol de veghe al neamului tău;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 2-lea:

Din tinereţe ai vieţuit duhovniceşte şi ai împlinit lipsa dragostei părinteşti cu iubirea dumnezeiască, descoperindu-te în chip minunat, pentru căre slăvim pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Luminat de credinţă, întărit de nădejde, îmbogăţit de iubire sfântă, ai dorit tinereţea veşnică din tinereţile tale; astfel ţi-ai îndreptat sufletul către Dumnezeu, pentru căre îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, cel hrănit cu Scripturile;

Bucură-te, cel curăţit cu lacrimile pocăinţei;

Bucură-te, cel povăţuit de Sfinţii Părinţi;

Bucură-te, cel luminat cu rugăciunea;

Bucură-te, cel trecut prin focul ispitelor;

Bucură-te, următorule al Sfinţilor trei Tineri;

Bucură-te, aflarea tinereţii veşnice;

Bucură-te, dobândirea vârstei înţelepte;

Bucură-te, lucrarea faptelor bune;

Bucură-te, căutarea raiului ceresc;

Bucură-te, ascultarea dumnezeieştilor cuvinte;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 3-lea:

Singurătatea din copilărie ţi-a luminat-o Hristos cu grija de mântuirea sufletului, odorul de mare preţ, iar lipsa fraţilor trupeşti ţi-a împlinit-o cu mângâieri duhovniceşti; de aceea, mulţumind lui Dumnezeu, cântai: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Făgăduinţele monahiceşti le-ai împlinit cu sfinţenie după îndemnul dumnezeiescului Duh căre zice: „Faceţi făgăduinţe şi le împliniţi Domnului”; astfel, făcându-te ascultător ai vieţuit în feciorie şi în sărăcie de bună voie, pentru căre te cinstim cu unele că acestea:

Bucură-te, ascultătorul tuturor;

Bucură-te, mângâierea celor săraci;

Bucură-te, hrănitorul străinilor;

Bucură-te, slujitorul părinţilor;

Bucură-te, sfătuitorul fraţilor;

Bucură-te, ajutătorul bolnavilor;

Bucură-te, iubitorul fecioriei;

Bucură-te, paza conştiinţei;

Bucură-te, rugăciune fierbinte;

Bucură-te, priveghere îndelungată;

Bucură-te, ajunare cu folos;

Bucură-te, povăţuire nevinovată;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 4-lea:-lea:

Mintea şi sufletul ţi le-ai curăţit cu rugăciunea şi pocăinţa, făcând din peştera ta poartă către cer, căci împreună cu tine şi îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Dorind mai multă linişte sufletească, te-ai îndreptat către Dumnezeu prin rugăciune, şi ai împreunat petrecerea în peşteră cu postul, biruind iadul gândurilor deşarte, pentru căre îţi cântăm aşa:

Bucură-te, dor de linişte;

Bucură-te, dor de curăţie sufletească;

Bucură-te, dor de pustnicie;

Bucură-te, dor de smerenie;

Bucură-te, dor de locuri sfinte;

Bucură-te, dor de patria cerească;

Bucură-te, dor de sfinţenie;

Bucură-te, dor de lumină necreată;

Bucură-te, cel ce ai unit peştera cu cerul;

Bucură-te, prietenul îngerilor;

Bucură-te, vorbitorule cu Dumnezeu;

Bucură-te, rugătorule pentru noi oamenii;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 5-lea:

Dorind să moşteneşti Împărăţia lui Dumnezeu, ai părăsit patria ta pământească şi te-ai sălăşluit în Ţara Sfântă, că să te închini la locurile de nevoinţă ale proorocilor, ale apostolilor şi ale altor următori ai lui Hristos că şi în cer să cânţi împreună cu ei: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Locurile petrecerii Domnului Hristos pe pământ ţi-au fost că nişte îndemnări căre te-au povăţuit către viaţa veşnică din dorinţa iubitoare de Dumnezeu, pentru căre îţi cântăm aşa:

Bucură-te, căutătorul Ţării Sfinte;

Bucură-te, aflarea Locurile Sfinte;

Bucură-te, locuitorul Hozevei;

Bucură-te, văzătorul Betleemului;

Bucură-te, iubitorul Iordanului;

Bucură-te, îndrăgirea Galileei;

Bucură-te, închinătorule la Ghetsimani;

Bucură-te, pelerinul Golgotei;

Bucură-te, lăudătorul Învierii;

Bucură-te, iubitorul Taborului;

Bucură-te, căutarea Eleonului;

Bucură-te, prietenul cerului;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 6-lea:

Vieţuind în valea Iordanului ţi-ai petrecut viaţa că pe o treaptă a urcuşului ceresc, mereu în osteneli duhovniceşti, având în suflet dor de linişte şi cer şi rugându-te pentru pământeni cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Cu suflet pururea mulţumitor te-ai socotit fericit pentru sălăşluirea vremelnică în Ţara Sfântă; de aceea, cu bucurie ai cântat mereu laude lui Dumnezeu, iar noi strigăm ţie aşa:

Bucură-te, că ai înţeles taina Iordanului;

Bucură-te, că ai cinstit Botezul;

Bucură-te, că te-ai rugat Botezătorului;

Bucură-te, că ai slăvit pe Mântuitorul;

Bucură-te, că ai chemat pe Mângâietorul;

Bucură-te, că ai preamărit Treimea;

Bucură-te, că ai iubit Biserica;

Bucură-te, că te-ai însoţit cu pocăinţa;

Bucură-te, că ai îndrăgit nevoinţa;

Bucură-te, că ai aflat milostivirea lui Dumnezeu;

Bucură-te, că ai biruit suferinţa;

Bucură-te, că ai găsit pacea cerească;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule;

Condacul al 7-lea:

Primind harul preoţiei asupra ta, Cuvioase, din dumnezeiască purtare de grijă ai fost rânduit egumen şi povăţuitor al monahilor români de la Iordan, pentru care lăudăm pe Dumnezeu şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Ca povăţuitor al fraţilor vieţuitori din schitul românesc de la Iordan, nu ai uitat de făgăduinţele monahiceşti, silindu-ţi mereu firea către Înparatia lui Dumnezeu – dorirea cea adevărată, fiind călăuză duhovnicească tuturor fraţilor, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, povăţuitorule cel ales de Dumnezeu;

Bucură-te, părintele celor încredinţaţi spre povăţuire;

Bucură-te, ajutătorul celor slabi;

Bucură-te, celor neştiutori;

Bucură-te, ridicarea celor căzuţi;

Bucură-te, pildă în povăţuire;

Bucură-te, îndemn cu îndelungă răbdare;

Bucură-te, mustrare părintească;

Bucură-te, certare cu folos;

Bucură-te, iertare celor îndreptaţi;

Bucură-te, primirea celor întorşi cu pocăinţă;

Bucură-te, pilduirea tuturor;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 8-lea:

În pustia Hozevei te-ai aşezat ca într-o ţarină bine roditoare de fapte duhovniceşti unde, însoţit de îngeri, ţi-ai sfinţit sufletul, după rânduielile vieţuitorilor de mai înainte, ca împreună cu ei în cer să cânţi: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Având dorinţă de îndreptare sfântă şi sporire duhovnicească, pustia şi chilia în care ai trăit, te-au învăţat cum să-ţi petreci viaţa aceasta departe de grijile cele lumeşti, pentru care îţi cântăm:

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, chip îngeresc;

Bucură-te, dumnezeiască dorinţă;

Bucură-te, duhovnicească înaripare;

Bucură-te, cugetare la moarte;

Bucură-te, gândire la veşnicie;

Bucură-te, ostăşie adevărată;

Bucură-te, stăpânire de sine;

Bucură-te, locuitorule în pustie;

Bucură-te, pildă a monahilor;

Bucură-te, râvnitorul liturghiei;

Bucură-te, rug aprins al rugăciunii;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 9-lea:

Oamenii sunt nepricepuţi, iar cuvintele sunt slabe în a arăta cu adevărat râvna şi ostenelile tale, Cuvioase, prin care ai dobândit vieţuirea cerească pe pământ; pentru aceasta noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ca un binecuvântat de Dumnezeu ai fost înzestrat cu darul poeziei, cântând Viaţa veşnică pe care ai dorit-o şi minunatele Locuri Sfinte; de aceea şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, alăută în versuri;

Bucură-te, lăudătorul Locurilor Sfinte;

Bucură-te, cântăreţul raiului;

Bucură-te, îndrăgirea poziei;

Bucură-te, lauda monahilor;

Bucură-te, cântarea virtuţilor;

Bucură-te, stihuitor al rugăciunii;

Bucură-te, psaltire şi harpă;

Bucură-te, gând încununat cu cânt;

Bucură-te, poezie înţeleaptă;

Bucură-te, cugetare la cele cereşti;

Bucură-te, râvnirea celor duhovniceşti;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 10-lea:

Toată viaţa ai petrecut-o în osteneală neîncetata şi ai încununat-o cu sfârşit creştinesc, intrând în lumina Împăraţiei Cereşti. Aceasta dorind-o şi noi, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

La adormirea ta, Cuvioase, în chip minunat s-au adunat în peşteră călugări, pelerini credincioşi şi un stol de păsărele, pentru a te petrece până la uşa veşniciei, întristându-se vremelnic pentru mica despărţire. Iar noi, cu evlavie, strigăm către tine aşa:

Bucură-te, vieţuire neîncetată în rugăciune;

Bucură-te, încununare cu sfârşitul creştinesc;

Bucură-te, mutare la viaţa veşnică;

Bucură-te, cel slujit de monahi la înmormântare;

Bucură-te, cel jelit de păsările cerului;

Bucură-te, osteneală preschimbată în odihnă;

Bucură-te, că moartea nu te-a despărţit de noi;

Bucură-te, cel ce tainic te arăţi prietenilor credincioşi;

Bucură-te, dezgropare cu minuni înconjurată;

Bucură-te, făclierul scos de Domnul din mormânt;

Bucură-te, bucurie a obştii credincioşilor;

Bucură-te, mângâere pentru cei din neamul tău;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 11-lea:

Oştile cele cereşti, de îngeri şi de sfinţi, te-au primit într-ale lor pentru ca în cor să-I cânţi Domnului în veci. Acelora ne alăturăm şi noi şi cântăm: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Mintea fiindu-ţi strajă pentru trupul cel de lut în tot timpul vieţii tale te-ai făcut părtaş cu sfinţii în cereasca locuinţă, pentru care şi noi te lăudăm cântând aşa:

Bucură-te, rugă sfântă către slăvile cereşti;

Bucură-te, râvnă mare izvorâtă din credinţă;

Bucură-te, cunună preabinecuvântată;

Bucură-te, lepădarea grijilor celor lumeşti;

Bucură-te, dobândirea darului mântuitor;

Bucură-te, împlinirea dorinţei sfinte;

Bucură-te, cel ce ai urcat pe muntele fericirilor;

Bucură-te, râvnitorule ca şi Ilie;

Bucură-te, ostenitorule înţelept;

Bucură-te, locuitorule cu sfinţii;

Bucură-te, Cuvioase, mare rugător pentru noi;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 12-lea:

Părinte Ioane, Dumnezeu te-a ales din neamul românesc ca pe o duhovnicească ofrandă şi ai fost arătat lumii ca un semn de întărire în vreme de necazuri pentru toţi binecredincioşii care neîncetat cântă lui: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Pentru vieţuirea ta aleasă şi sfântă te-a proslăvit Dumnezeu şi te-a încununat cu cinste, iar noi, dimpreună cu toţi credincioşii ortodocşi, îţi cântăm unele că acestea:

Bucură-te, fiule al Moldovei;

Bucură-te, frate şi părinte duhovnicesc;

Bucură-te, locuitorul Ţării Sfinte;

Bucură-te, nevoitorul pustiei;

Bucură-te, pregustarea bucuriei cerului;

Bucură-te, sfinţenie arătată în lume;

Bucură-te, rugăciunea în suflet şi în trup;

Bucură-te, că ai unit Crucea cu Învierea;

Bucură-te, întărirea răbdării noastre;

Bucură-te, credinţă lucrătoare prin iubire;

Bucură-te, slujitorule al lui Hristos;

Bucură-te, ajutătorul celor din nevoi;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul al 13-lea:

O, Cuvioase Părinte Ioane, mult nevoitorule, fii mijlocitorul nostru; auzi-ne pe noi cei ce acum ne rugăm ţie şi ne ajută, ca împreună cu tine să cântăm în ceruri: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Făcătorul îngerilor şi al oamenilor, purtătorul de grijă al tuturor, din pruncie te-a rânduit în grija bunicii tale, spre ocrotire şi povăţuire. Aceasta, cu dor de pustnicie trăind toată viaţa, a fost dăruită de Dumnezeu că să împlinească dragostea părinţilor tăi trupeşti, iar tu sfinte, ai fost chemat să împlineşti dorinţa vieţii ei; pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, viaţă de ofrandă;

Bucură-te, singurătate împlinită;

Bucură-te, nevoinţă luminată;

Bucură-te, căutarea iubirii părinteşti;

Bucură-te, aflarea Tatălui Ceresc;

Bucură-te, dobândirea mântuirii Fiului;

Bucură-te, gustarea mângâierii Duhului;

Bucură-te, ocrotitul Maicii Domnului;

Bucură-te, prietenul de taină al sfinţilor;

Bucură-te, văzătorul veşniciei;

Bucură-te, căndelă a Bisericii;

Bucură-te, sol de veghe al neamului tău;

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Condacul 1:

Cuviosului Ioan, Părintelui nostru cel mult cinstit, cântare de laudă să-i aducem, că prin multă nevoinţă de cămara cerească s-a învrednicit, iar prin pilda vieţii sale pe toţi ne învaţă să urmăm, cu dragoste şi credinţă, Mântuitorului Hristos. Pentru aceea îi cântăm:

Bucură-te, Părinte Ioane, mult nevoitorule!

Rugăciune către Sfântul Ioan de la Neamţ – Hozevitul:

O, Cuvioase Părinte Ioane, viaţă cerească ai petrecut pe pământ, căci de la Sfântul Botez ai primit numele marelui prooroc Ilie, iar la primirea chipului îngeresc, Sfântului Ioan Botezătorul spre ocrotire ai fost încredinţat. De aceea,ai urmat în viaţa ta pilda lor. Pentru viaţa ta sfântă din pustie, trecând din lumea cea deşartă, Domnul ţi-a odihnit sufletul în strălucirea raiului, iar trupului tău osârduitor i-a dăruit nestricăciunea, arătând în tine slava numelui Său. Acestea avându-le în minte, noi nevrednicii şi păcătoşii, venim cu umilinţă şi evlavie, rugându-te să nu ne treci cu vederea când alergăm la ajutorul tău. Sfinte Părinte Ioane,cel ce din pruncie ai fost orfan de părinţi, ajută cu rugăciunea ta pe cei orfani, ca să găsească iubirea părintelui ceresc; cel ce ai fost frate şi vieţuitor în mănăstire, ajută-ne să vieţuim oriunde ca fraţi întru Hristos; cel ce ai făcut din dorul de pustie dor de cerul sfânt, ajută-ne cu rugăciunile tale să căutăm sfinţirea sufletelor noastre pustiite de păcate; cel ce ai fost mult nevoitor, ajută pe cei ce se nevoiesc în dreapta credinţă să înplinească poruncile lui Hristos în viaţa lor, cel ce ai fost fierbine rugător către Dumnezeu, întăreşte rugăciunile noastre, sporind râvna şi evlavia în Biserică; cel ce ai dorit a vieţui în Ţara Sfântă, ajută-ne să sfinţim locurile în care trăim, chemând pururea pe Duhul Sfânt să se sălăşluiască întru noi; cel ce ai coborât prin rugăciunile tale cerul în peşteră, roagă-L pe Hristos să încălzească şi să lumineze cu iubirea Sa peştera inimilor noastre îndepărtate de El; cel ce încă din lumea aceasta ai simţit bucuria şi pacea vieţii veşnice, roagă-L pe Tatăl Ceresc să ne dăruiască bucuria şi pacea Împărăţiei Sale. Sfinte Părinte Ioane, păzeşte pe bătrâni în dreapta credinţă, pe tineri în viaţă curată şi pe copii în iubire de Dumnezeu şi de părinţi. Ocroteşte cu rugăciunile tale pe săraci şi pe bolnavi, pe văduve şi pe orfani, pe călători şi pe cei robiţi. Fereşte ţara noastră de primejdii şi de necazuri şi roagă-te pentru întreg poporul binecredincios, ca împreună cu tine să preamărească, prin credinţă şi fapte, pe Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Amin.

 Acatistul Schimbării la Faţă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos (6 august)

Condacul 1:

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pămân-tenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă, închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Icosul 1:

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale Neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au spăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina întrupării Tale şi au cântat aşa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun şi puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dormim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului.

Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu Slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe în locaşurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi cei ce stăm în întuneric. Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul adevărului şi al dreptăţii, pe noi cei ce dormim în umbra morţii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 2-lea::

Văzând, Iubitorule de oameni, Doamne, că ucenicii Tăi nu sunt încă luminati şi nu pricep că Tu trebuie să mergi la Ierusalim şi acolo să pătimeşti multe şi să fii omorât, ai început de atunci să le spui că toate acestea trebuIe să le rabzi de bună voie pentru mântuirea noastră. Totuşi, ei nepu-tând întelege dacă sunt de la Dumnezeu sau de la om, după şase zile ai luat cu Tine pe Petru, pe Iacob şi pe Iuan şi i-ai dus pe muntele Taborului, ca să le arăţi, înainte de Cruce, Slava Ta Dumnezeiască, ca şi în timpul patimilor Tale să-Ţi cânte: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelesul cel greu de pătruns al pătimirii Tale cele de bună voie neputând să-l înţeleagă ucenicii Tăi, Doamne, mai înainte de crucea Ta, ai dus pe trei dintre ucenicii Tăi, într-un munte înalt, ca să vadă minunea înfricoşatei Tale Schimbări la Faţă şi Dumnezeiasca Ta Slavă, cea pururea fiitoare, ca atunci când Te vor vedea răstignit să înţeleagă că patima Ta este de bună voie şi să-Ţi cânte aşa:

Iisuse, care de jos ai urcat pe un munte înalt, urcă-ne şi pe noi întru cele de sus, ca să căutăm desfătarea întru cele înalte.

Iisuse, care ai îndepărtat pe Petru şi pe fiii lui Zevedeu de mulţimea grijilor lumeşti, îndepărtează şi mintea noastră de lucrurile pământeşti, ca să învăţăm a ne feri de patimile cele josnice.

Iisuse, care cu multă trudă ai dus pe prietenii Tăi la o înălţime preafrumoasă, învaţă-ne şi pe noi ca prin sudoare şi multă trudă să ne nevoim în toate zilele.

Iisuse, care ai arătat ucenicilor, în tăcerea rugăciunii, Schimbarea Ta la Faţa, învredniceşte-ne acum şi pe noi credincioşii Tăi, să ne luminăm cu dulceaţa cuvintelor Tale.

Iisuse, care ai arătat trei martori ai slavei Tale în liniştea Taborului, dă-ne şi nouă, celor tăcuţi şi goi, să cugetăm totdeauna la Slava Ta.

Iisuse, care pentru Numele Tău s-a veselit Taborul şi Ermonul, dă-ne şi nouă, ca prin chemarea Preadulcelui Tău Nume, să săvârşim urcare la cele înalte.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 3-lea:

Aleşii Tăi Apostoli îmbrăcaţi fiind cu putere de sus, Doamne, i-ai urcat în Tabor, ca să înveţe a cânta cele înalte şi să cugete la cele cereşti, iar nu la cele pământeşti. Îmbracă-ne, dar, şi pe noi cei căzuţi întru cele de jos şi biruiţi totdeauna de neputinţele trupului, cu puterea şi slava Ta, ca puterea Ta să lucreze în neputinţele noastre, şi să-Ţi cântăm Ţie cu dragoste: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Vrând ca înainte de Cruce de patima cea de bună voie să descoperi în parte Slava Dumnezeirii Tale, Hristoase, Mântuitorul nostru, ai ales nu-mai trei dintre muritori care să fie martorii acestei Slave: pe Petru care Te-a iubit mai mult decât toţi şi Te-a mărturisit, primul dintre toţi, Fiu al lui Dumnezeu, pe Iacob, care având nădejdea bunătăţilor viitoare, capul sub sabie şi-a plecat şi, astfel, a pus început mucenicilor Tăi şi pe Ioan cel feciorelnic, care mai mult decât toţi, păstrând neprihănirea trupului şi a duhului, a primit har osebit întru vederea unor negrăite descoperiri şi a Slavei Tale Dumnezeieşti. Împreună cu ei primeşte şi de la noi aceste cântări de laudă:

Iisuse Cel ce de la Petru, mai înainte de Schimbarea la Faţă, ai primit mărturisirea, primeşte şi calda mea mărturisire.

Iisuse, Cel ce aceluiaşi Petru, în Tabor, i-ai dat îndrăzneală să vorbească cu Tine, spune şi inimii mele cele paşnice şi bune.

Iisuse Cel ce pe fiii lui Zevedeu, pentru iubirea lor înflăcărată, i-ai numit fiii Tunetului, nu mă birui cu tunetul mâniei Tale.

Iisuse, Cel ce aceloraşi ucenici nu le-ai îngăduit să coboare foc din cer asupra samaritenilor, stinge focul patimilor mele lăuntrice.

Iisuse, ridică-mă împreună cu feciorelnicul Ioan în Taborul cel de sus, întru curăţia trupului şi a sufletului.

Iisuse Cel ce Iacob a băut întâiul Tău pahar, găteşte-mi şi mie loc în rai.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 4-lea:

Furtună a fost arătarea Dumnezeirii Tale în muntele Sinai deoarece în tunete şi fulgere ai dat legea slugii Tale Moise; tot aşa şi în Horeb a fost duh de tărie ce despica munţii; vijelie şi foc când Ilie proorocul a vrut să Te vadă, totuşi nu în vijelie, nici în cutremur şi nici în foc nu a fost Domnul, ci în glas de adiere de vânt Ţi-ai arătat Faţa şi Slava Dumnezeirii Tale, precum şi în muntele Taborului ai şezut în faţa lor şi cu bucurie Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind Moise şi Ilie în Tabor cuvintele Tale, că vei sfârşi la Ierusalim, s-au făcut martori la toată lumea, Doamne, că Tu eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, trimis de Tatăl spre mântuirea oamenilor, aşa cum a mărturi-sit şi glasul Său din cer. Căci Moise a fost chemat din morţi, ca să mărturisească celor ţinuti în iad venirea Ta în lume. Ilie, însă, a fost chemat din rai, ca să spună lui Enoh despre Slava Ta, văzută în Schimbarea Ta la Faţă. Iar noi, mirându-ne de taina arătării proorocilor Tăi în Tabor, cu umilinţă îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai vrut ca Văzătorul de Dumnezeu Moise să-Ţi privească Faţa Ta, arată-ne şi nouă, în veacul ce va să vie, dulceaţa cea dorită a Feţei Tale.

Iisuse, Cel ce de demult lui Moise i-ai arătat strălucirea Slavei Tale, arată-ne şi nouă, întru Împărăţia Ta, Faţă către faţă, bunătatea cea nespusă a Privirii Tale.

Iisuse, Cel ce în linişte şi în glas de adiere de vânt lin l-ai învăţat pe Ilie descoperirea Ta, învaţă-ne şi pe noi, în chip minunat şi în linişte, nepătimirea dumnezeiască.

Iisuse, Cel ce l-ai adus pe robul Tău Ilie în rai, în car de foc nearzător, ridică-ne şi pe noi, în chip minunat, la înălţimea desăvârşitei vieţuiri.

Iisuse, Cel ce de demult în multe chipuri ai grăit proorocilor, iar în Ta-bor le-ai vestit moartea Ta, hrăneşte cu cuvintele vieţii veşnice şi sufletele noastre cele flămânde.

Iisuse, Cel ce prin gura a doi martori ai descoperit ucenicilor taina Schimbării Tale la Faţă, aprinde şi credinţa noastră cea rece cu adierile cele negrăite ale Duhului Sfânt.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 5-lea:

Stelei celei izvorâtoare din Dumnezeu Te-ai asemănat prin strălucirea negrăită a Preacuratului Tău Trup, Dătătorule de Lumină, Doamne, când, apropiindu-Te de ucenicii Tăi care dormeau, ai înălţat Tatălui Tău, pe înălţimea muntelui, rugăciunea Ta de împăcare. Atunci s-a luminat Faţa Ta ca soarele şi îmbrăcămintea s-a făcut mai albă decât zăpada. Apostolii, trezindu-se, au văzut Slava Ta, a Unuia Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr şi stând cu frică Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzându-Te Apostolii Tăi în Tabor, având chip de om şi Schimbându-Te la Fată întru Slavă Dumnezeiască şi vorbind cu Moise şi cu Ilie despre sfârşitul Tău, au înţeles puterea Ta cea pururea fiitoare şi Dumnezeirea ascunsă sub acoperământul trupului, s-au spăimântat auzind cele grăite şi s-au desfătat de vederea Dumnezeieştii Tale Slave. Dar numai atât au văzut cât a putut să încapă vederea ochilor trupeşti, iar noi împreună cu dânşii Îţi cântăm:

Iisuse, Cel ce ai stălucit ucenicilor Tăi Dumnezeiasca şi nespusa Ta Slavă, stăluceşte în inimile noastre Lumina Ta cea pururea fiitoare.

Iisuse, Cel ce ai împărtăşit pe întâistătătorii legii şi harului cu Lumina Ta cea mai presus de lume, prin acea împărtăşire adună mintea noastră ce rătăceşte pururea.

Iisuse, Cel ce în Tabor ai dezgolit puţin fulgerul Dumnezeirii Tale, ascuns în trup, dezvăluie căderile în păcat, ascunse în conştiinţa noastră cea ticăloasă.

Iisuse, Cel ce cu razele Luminii celei necreate ale Trupului Tău ai lumi-nat muntele Sfânt, luminează cu lumind poruncilor Tale şi sufletele noas-tre cele întunecate.

Iisuse, Cel ce prin Schimbarea la Faţă ai luminat marginile lumii, lumi-nează-ne şi ne înfrumuseţează şi pe noi cei întunecaţi.

Iisuse, Cel ce prin strălucirea Luminii Tale din Tabor ai curăţat precum zăpada pe ucenicii Tăi, curăţeşte-ne şi ne înnoieşte şi pe noi cei întunecaţi.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 6-lea:

Văzând binecuvântata şi mântuitoarea Ta grăire, Hristoase, Dumnezeul nostru, împreună cu Moise şi cu Ilie pe muntele Taborului, ucenicii Tăi Petru, Iacob şi Ioan s-au bucurat foarte. Petru având glasul plin de iubire Dumnezeiască a zis: „Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, vom face aici trei colibe: Ţie una şi lui Moise una, şi lui Ilie una”. Noi însă, nevrednicii, nu cutezăm a Te întreba, ci cu smerenie Te rugăm pentru milă şi cu glas tremurând Îţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Nor luminos a strălucit în Tabor spre însemnare la toată lumea. Petru vorbea despre colibe, glasul Părintelui vestea Descoperirea şi venirea Duhului Sfânt i-a umbrit pe Apostoli şi vâful muntelui l-a înconjurat. Aceştia şi mai mult s-au înfricoşat şi, intrând cu frică în nor, au simţit nepătrunsa Ta Dumnezeire şi cu multă îndrăzneală Ţi-au cântat unele ca acestea:

Iisuse, Cel ce pe Israel, de demult în pustie l-ai condus cu stâlpul de nor, Însuţi şi acum arată-ne calea în împărăţia Ta.

Iisuse, Cel ce pe Apostolii Tăi, în Tabor, cu nor luminos i-ai învăluit, acopere-ne şi pe noi cu roua Duhului Tău Cel Sfânt.

Iisuse, Cel ce locuieşti în ceruri, în Biserică nefăcută de mâini, arată-ne şi nouă biserica dătătoare de lumină şi umbra preacurată a Dumnezeirii Tale.

Iisuse, Cel ce nu ai vrut pe pământ corturi făcute de mâini, zideşte-ne cortul cel lăuntric, cu bun chip, al Duhului Sfânt, cu care să mergem la ceruri.

Iisuse, Cel ce te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, îmbracă-ne şi pe noi cei dezbrăcaţi cu haina ţesăturii Dumnezeieşti a neprihănirii şi curăţiei.

Iisuse, Cel ce ai întins cerul ca o piele, îmbracă-ne şi pe noi cei răniţi în haina luminoasă ca zăpada a cereştii Tale frumuseţi.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 7-lea:

Vrând să descopere taina cea din veac ascunsă a Dumnezeirii Tale, Hristoase, Părintele Tău ceresc, acum, iarăşi, precum la Iordan, în timpul Botezului, a vestit că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, şi astfel, cu glas, din nor, a mărturisit zicând: „Acesta este Fiul Meu Cel Iubit, pe Acesta să-L ascultaţi”. Iar Apostolii, înfricoşându-se, au căzut cu faţa la pământ, cântându-Ţi: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Nouă şi preaslăvită descoperire s-a făcut în Tabor, Stăpâne Doamne, când Apostolii înşişi, văzători şi slugi, auzind glasul Părintesc şi tunet din nori s-au spăimântat şi o nouă revăsare de lumină deodată i-a luminat şi, privindu-se unul pe altul, s-au mirat şi, căzând cu faţa la pământ, Ţie, Stăpâne, închinându-se, Ţi-au adus aceste laude:

Iisuse, Cel ce eşti Chipul Prealuminat al Ipostasului Părintesc, schimbă viaţa noastră cea întunecată şi necurată.

Iisuse, Cel ce eşti strălucirea Slavei Părinteşti, luminează sufletele noastre cele căzute şi afundate în întuneric.

Iisuse, Cel ce eşti minunat şi înfricoşător în Slava Dumnezeirii Tale, înnoieşte vederea noastră cea duhovnicească stricată prin păcat.

Iisuse, Prealine, Cel ce eşti plin de iubire, prin strălucirea cea nespusă a Trupului Tău, toată necurăţia sufletelor noastre fă-o mai albă decât zăpada.

Iisuse, Lumina fără Început, în Lumina Ta din Tabor, arată-ne şi nouă Lumina Tatălui.

Iisuse, Lumina cea neschimbată în lumina cea nevăzută a împărăţiei Tale, arată-ne şi nouă lumina Duhului.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 8-lea:

În chip minunat şi străin, Ţi s-au arătat Moise şi Ilie în Tabor, Stăpâne Doamne, văzând închipuirea Ipostasului Dumnezeiesc şi vorbind despre patima Ta cea de bună voie ce îţi stătea înainte. Acoperindu-i pe ei norul cel luminos şi încetând glasul din cer, Slava Domnului s-a luat de la ucenicii Tăi, iar ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul ai fost întru cele de sus Cuvinte al lui Dumnezeu, când Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor, dar nici de cele de jos nu Te-ai despărţit. Iar când proorocii au plecat şi vederea Dumnezeiască s-a sfârşit, Tu Te-ai apropiat de ucenicii Tăi, ce căzuseră de spaimă la pământ şi, atingându-i cu mâna le-ai zis: „Sculaţi-vă şi nu vă temeţi”. Iar ucenicii, deschizând ochii şi nevăzând pe nimeni, afară de Tine, s-au bucurat foarte şi mulţumind lui Dumnezeu, Ţi-au cântat aşa:

Iisuse, Cel ce ai cuvintele Vieţii veşnice, fii totdeauna cu noi în călătoria pământească.

Iisuse, Cel ce ne-ai săturat pe noi cu privirea Dumnezeirii Tale, nu ne lăsa pe noi singuri întru slujirea Ta.

Iisuse, Cel ce mai înainte de Cruce ne-ai lămurit Taina patimilor Tale de voie, dă-ne nouă totdeauna să ne amintim de pătimirea Ta.

Iisuse, Cel ce ne-ai arătat, mai înainte de moarte, Slava Ta, dă-ne nouă să înţelegem totdeauna îndumnezeirea Trupului Tău.

Iisuse, Chipul cel neschimbat al Celui ce Este, înnoieşte în sufletele noastre privirea chipului şi asemănării Tale.

Iisuse, Cel ce eşti pecetea cea asemenea Tatălui, însemnează în trupurile noastre bunătatea cea nespusă a chipului Tău.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 9-lea:

Toată firea s-a înfricoşat, văzând preaslăvita Schimbare la Faţă în Tabor, Hristoase Mântuitorule: Îngerii stând nevăzut cu frică şi cu cutremur, Ţi-au slujit Ţie, cerurile s-au spăimântat, pământul s-a cutremurat, văzând Slava Domnului. Muntele Tabor care până atunci era întunecat şi fumegând s-a acoperit cu un nor luminos pentru că pe el au stat preacuratele Tale picioare. Iar ucenicii Tăi Doamne, neputând suferi să vadă Faţă Ta au căzut la pământ, acoperindu-şi feţele, până când sfârşindu-se vedenia Tu Însuţi i-ai ridicat şi ei Ţi-au cântat: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei deşerţi de înţelepciune, nefiind luminaţi de har, nu pot pri-cepe taina preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă. Pentru aceasta, când ai coborât cu ucenicii din munte, ai poruncit prietenilor Tăi nimănui să nu spună din ceea ce au văzut, până când Fiul Omului nu se va scula a treia zi din mormânt. Şi ei tăcând nu au spus nimănui nimic în acele zile, din cele ce au văzut şi au auzit, dar în inima lor Ţi-au cântat aşa:

Iisuse, Cel ce pe nor de foc ai fost purtat izbăveşte-ne cu lumina Ta de toată întinăciunea sufletească.

Iisuse, Cel ce Te-ai îmbrăcat în întregul Adam, luminează firea noastră cea întunecată.

Iisuse, Cel ce ai desfătat pe ucenicii Tăi cu strălucirea Dumnezeirii Tale, desfătează-ne şi pe noi totdeauna cu cuvintele învăţăturii Tale.

Iisuse, Cel ce ai luminat pe ucenicii Tăi prin norul dătător de rouă, luminează-ne şi pe noi totdeauna cu razele preaslăvitei Tale Schimbări la Faţă.

Iisuse, Cel ce ai sfinţit Taborul cu preacuratele Tale picioare, îndrep-tează picioarele noastre spre a sluji Ţie pururea.

Iisuse, Cel ce cu nevinovatele Tale mâini ai arătat ucenicilor să urce în muntele Tău, îndreptează şi mâinile noastre în lucrarea faptelor celor bune.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuieşti lumea, Te-ai Schimbat la Faţă în Tabor pentru noi, Doamne, ca să ne faci vrednici de Slava Ta cerească şi să schimbi trupul smereniei noastre, ca să fie asemenea Slavei Tale la învierea cea de obşte şi în Împărăţia Ta cea veşnică, pe care ai gătit-o, de la facerea lumii, celor ce Te iubesc pe Tine, de care să ne învredniceşti şi pe noi, precum pe Moise şi pe Ilie i-ai învrednicit în Tabor să Te vadă Faţă către faţă şi să-Ţi cântăm cu toţi sfinţii cântarea veşnică: Aliluia!

Icosul 10:

Împărate preaveşnic toate le-ai făcut spre mântuirea noastră. Pentru noi ai primit Preacuratul trup din Preasfânta Fecioară Maria şi al venit în lumea aceasta având chip de rob. Tot aşa Te-ai Schimbat la Faţă pe muntele cei sfânt, ca să luminezi întunericul din lăuntrul nostru, al celor ce stăm în întunericul şi în umbra morţii şi să ne faci pe noi, din fii ai mâniei, fiii Tăi preaiubiţi. Pentru aceasta cu mulţumire Îţi cântăm:

Iisuse, pe Tabor chipul robului l-ai schimbat, ca pe noi să ne faci din robi ai păcatului fiii lui Dumnezeu.

Iisuse, chiar trupul Tău l-ai dat la moarte, ca firea noastră cea căzută să o prefaci prin Tine.

lisuse, Cel ce în Tabor ai arătat frumuseţea cea negrăită a împărăţiei Tale, întăreşte în noi pacea şi adevărul Duhului Sfânt.

Iisuse, Cel ce prin strălucirea Dumnezeiască a trupului Tău toată făptura ai îndumnezeit-o, înnoieşte-ne şi pe noi prin îndumnezeirea trupului la a doua Ta venire.

Iisuse, Cel ce ce în Tabor ai arătat focul Dumnezeirii Tale, arde cu foc nematerialnic şi păcatele noastre.

Iisuse, Cel ce ai hrănit acolo cu preadulcile Tale cuvinte pe ucenicii Tăi, sfinţeşte şi sufletele noastre cele flămânde cu Sfintele Tale Taine.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 11-lea:

Cântare de umilinţă aducem Ţie noi nevrednicii, pentru Schimbarea Ta la Faţă şi strigăm: dă-ne nouă, robilor Tăi, înălţimea vieţuirii cereşti şi strălucirea Slavei Dumnezeieşti celei pururea fiitoare, iar cu inimă curată învredniceşte-ne, în chip gândit, să iesim la muntele Tău cel sfânt şi să vedem cu ochii minţii preaslăvita Schimbare la Faţă, ca să-Ţi cântăm în chip luminos: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Fiind Lumină Nepătrunsă şi Dătălor de Lumină, Iisuse, Lumina cea pu-rurea fiitoare şi fără de început, Lumina Ta ai adus-o în lume, pentru că ai urcat cu Preacuratul Tău Trup în muntele Taborului şi acolo ai arătat ucenicilor Tăi Lumina cea Necreată şi Dumnezeiască şi chipul Slavei Părinteşti. Acestei lumini, mai presus de fire, să ne faci şi pe noi părtaşi, ca să-Ţi cântăm din adâncul sufletului unele ca acestea:

Iisuse Hristoase, Lumina cea Adevărată, întăreşte sufletele noastre, cu cugete bune, în toate zilele călătoriei noastre pământeşti.

Iisuse, împărate, Lumina cea fără început, aprinde din nou făclia cea stinsă a sufletului până în ziua sfârşitului nostru.

Iisuse, Lumină Lină, care dai viaţă, trimite sufletelor noastre lumină şi viaţă în ceasul cel înfricoşător al morţii noastre.

Iisuse, Lumină Sfântă, care luminezi şi arzi, scoate-ne atunci din bezna întunericului.

Iisuse, Lumina Preadulce şi Preasfântă însoţeşte-ne către lumina palatului Tău ceresc printre vămile amare ale văzduhului.

Iisuse, Lumina cea mai luminoasă decât orice soare, luminează-ne în strălucirea sfinţilor Tăi, în ziua cea neînserată a Împărăţiei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 12-lea:

Dăruieşte-ne, Doamne Iisuse, harul Tău, pe care în Tabor l-ai dat aleşi-lor Tăi ucenici Petru, Iacob şi Ioan şi ne primeşte pe noi ca şi pe aceia, ca îmbrăcaţi cu putere de sus şi luminaţi de Duhul Sfânt, având inima curată şi duhul înnoit, să urcăm în Taborul cel gândit, mergând din putere în putere, nevoindu-ne mai mult în post şi rugăciune şi petrecând întru neprihănire, să-Ţi cântăm cu vrednicie: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând Preacurata Schimbare la Faţă preaslăvim Dumnezeiasca Ta Slavă arătată în Tabor, ne închinăm Dumnezeirii şi Puterii Tale şi credem cu Petru că Tu eşti cu adevărat Hristos Fiul Dumnezeului Celui Viu, care ai venit în lume să mântuieşti pe cel păcătoşi şi cântăm împreună cu Apostolii, din adâncul sufletului: bine este să fim noi aici împreună cu Tine. Pentru aceasta nu ne ruşina pe noi, cei neputincioşi şi învechiţi în trup, care credem întru Tine ci ne acoperă cu Lumina Dumnezeieştii Tale străluciri pe cei ce cu dragoste Îţi cântăm Ţie:

Iisuse, Soarele Cel Neapus, care ai răsărit în Tabor, luminează-ne cu Dumnezeiasca Ta strălucire.

Iisuse, Lumina cea ne ajunsă, care Te-ai arătat întru Schimbarea Ta la Faţă, încălzeşte-ne cu împărtăşirea harului Tău.

Iisuse, Biserica Veşnică a Ierusalimului Ceresc, sălăşluieşte-ne în Cortul Tău Dumnezeiesc. Iisuse, Floarea cea binemirositoare a Raiului, înmiresmează-ne şi pe noi cu aromatele sfinţeniei şi ale curăţiei.

Iisuse, Focul cel curăţitor, Care ai vrut să curăţeşti cerul şi pământul de orice întinăciune, curăţeşte-ne şi pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului.

Iisuse, Piatra cea preţioasă, Care ai luminat Sionul cel de Sus cu frumu-seţe Dumnezeiască, învredniceşte-ne şi pe noi să vedem această frumuseţe.

Iisuse, Dumnezeul Cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul al 13-lea:

O, Preadulce şi Atotbunule Iisuse, Cel ce în Tabor ai strălucit cu Slava Dumnezeiască, primeşte acum această puţină rugăciune a noastră, precum ai primit în muntele cel sfânt închinarea ucenicilor Tăi, aşa şi pe noi învredniceşte-ne să ne închinăm preaslăvitei Tale Schimbării la Faţă, ca strălucind în lumina faptelor bune, să se lumineze prin Tine întunericul păcatului ce locuieşte în noi şi să ne arătăm vrednici moştenitori ai împă-răţiei Tale celei veşnice, unde cu toţi sfinţii să-Ţi cântăm: Aliluia. (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerilor necunoscută şi oamenilor nepătrunsă a fost Dumnezeirea Ta, Dătătorule de Lumină, Hristoase, când, cu fulgerele şi razele Luminii Tale Neînserate, Te-ai arătat pe muntele Taborului ucenicilor Tăi, care s-au spăimântat, văzând norul strălucind luminos şi glasul Tatălui auzind, au înţeles taina întrupării Tale şi au cântat aşa:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu Cel fără de moarte, luminează-ne pe noi cu lumina Feţei Tale.

Iisuse, Dumnezeul Cel Bun şi puternic, trezeşte-ne pe noi, cei ce dor-mim în adâncul întunericului şi în somnul păcatului.

Iisuse, Cel ce locuieşti întru lumina cea nepătrunsă, scoate-ne şi pe noi din locul întunericului.

Iisuse, Cel ce ai umplut toată lumea cu Slava Ta, sălăşluieşte-ne şi pe în locaşurile raiului.

Iisuse, Lumina lumii, slobozeşte-ne din mâna celui viclean pe noi cei ce stăm în întuneric. Iisuse, Soarele Dreptăţii, îmbracă-ne în veşmântul ade-vărului şi al dreptăţii, pe noi cei ce dormim în umbra morţii.

Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Condacul 1:

Alesule Voievod şi Împărat al slavei, pe Tine, Făcătorul cerului şi al pământului, văzându-Te pe muntele Taborului, schimbându-Te la Faţă întru slavă, toată zidirea s-a mirat, cerurile s-au cutremurat şi toţi pămân-tenii s-au bucurat, iar noi, nevrednicii aducându-Ţi pentru Schimbarea Ta la Faţă, închinare de mulţumire, împreună cu Petru din suflet Îţi cântăm: Iisuse, Dumnezeul cel Preaveşnic, bine este nouă să fim totdeauna sub acoperământul harului Tău.

Rugăciune:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru Care locuieşti întru Lumina Cea nepătrunsă, şi eşti Strălucire Slavei Tatălui şi Chip al Ipostasulul Său! Pentru că a venit plinirea vremii, Tu, pentru mila cea nespusă faţă de neamul omenesc cel căzut, Te-ai micşorat, chip de rob luând, Te-ai smerit pe Sine, ascultător fiind chiar până la moarte. Totuşi, înainte de Cruce şi de patima cea de bună voie, în muntele Taborului, Te-ai schimbat la Faţă, întru Slava Ta Dumnezeiască, înaintea sfinţilor Tăi ucenici şi Apostoli, ca atunci, când Te vor vedea răstignit şi dat morţii, să priceapă că patima este de bună voie şi Dumnezeiască. Învredniceşte-ne şi pe noi pe toţi să prăznuim Preacurata Schimbare la Faţă cu inimă curată şi cu minte neîntinată, să urcăm în muntele Tău cel Sfânt, în sălaşul Sfintei Slavei Tale, unde este glasul curat al celor ce prăznuiesc, glasul nespusei bucurii, ca acolo, împreună cu Sfinţii, Faţă către faţă, să vedem Slava Ta, în ziua cea neînserată a împărăţiei Tale şi să preaslăvim Preasfânt Numele Tău, îm-preună cu Cel fără de început al Tău Părinte şi cu Preasfântul şi Bunul şi de Viaţă Făcătorul Tău Duh acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla (7 august)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

 Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Icosul 1:

Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum, o, ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 2-lea::

La marea stăruinţă a părinţilor tăi te-ai căsătorit; dar prea scurtă vreme în căsătorie ai vieţuit. Pe soţul tău la un gând cu tine l-ai adus, căci părăsind lumea, amândoi la viaţa monahicească v-aţi dus şi lui Dumnezeu aţi cantat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

La Mănăstirea Vărzăreşti cu bătrâna stareţă Paisia ai vieţuit şi pildă de ascultare tuturor călugăriţelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:

Bucură-te, Teodora, că prin ascultare şi smerenie lui Hristos ai urmat;

Bucură-te, că şi Mântuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a răscumpărat;

Bucură-te, că prin ascultare şi tăierea voii, muceniţă te-ai arătat;

Bucură-te, că prin ascultare, smerenie ai câştigat;

Bucură-te, că prin rugăciune şi tăierea voii tale, partea Mariei ai ales;

Bucură-te, că prin smerenie şi ascultare, roadele mântuirii ai cules;

Bucură-te, că ascutarea şi rugăciunea ţi-au fost bogăţie;

Bucură-te, că aceasta înţelegand-o, cunună sfântă ţi-ai ales ţie;

Bucură-te, că ascultarea şi rugăciunea, mintea ţi-ai luminat;

Bucură-te, că venind prigoana turcilor, la pustie cu stareţa ta ai plecat;

Bucură-te, că pustia şi liniştea v-au fost folositoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 3-lea:

Ajungând în pustie cu stareţa Paisia, aceasta întru Domnul a adormit, iar tu singură rămânând, fără de nici o mângâiere, cu rugăciunea ta te întăreai şi din inimă cântai lui Dumnzeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

După adormirea fericitei tale stareţe Paisia, către locaşurile părinteşti ai socotit să vii şi un loc de linişte în Munţii Neamţului ţi-ai ales. Pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinţă, cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, că loc de linişte şi de pustnicie ai căutat;

Bucură-te, că pentru aceasta stareţului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;

Bucură-te, că după sfătuirea lui, în pustia Sihlei ai plecat;

Bucură-te, că acolo ajungând, din inimă lui Dumnezeu ai mulţumit;

Bucură-te, că foarte te-ai bucurat de acel loc liniştit;

Bucură-te, că în peştera cea de sub stâncă ai locuit;

Bucură-te, că acolo cu măcriş şi cu verdeţurile pustiei te-ai hrănit;

Bucură-te, că duhovnicul tău, ieroschimonahul Pavel, aici te-a găsit;

Bucură-te, că prin duhovniceşti sfaturi te-a sfătuit;

Bucură-te, că de Preacuratele Taine te-ai învrednicit;

Bucură-te, că nevoinţa pustniciei cu mare dragoste, o, ai primit;

Bucură-te, că iubitorilor de linişte ai fost vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 4-lea:

Ziua şi noaptea petrecând în rugăciunea cea cu lacrimi şi în cugetările cele duhovniceşti, din inimă suspinând lăudai pe Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Petrecând vreme îndelungată în pustia Sihlei, cu lacrimi duhovniceşti mai mult decât cu hrană trupului te întăreai şi cu nădejdea veşnicelor bucurii te mângâiai. Pentru care şi noi, nevrednicii, te lăudăm:

Bucură-te, că prin rugăciunea neîncetată dragostea lui Dumnezeu ai câştigat;

Bucură-te, că pe treptele urcuşului duhovnicesc te-ai ridicat;

Bucură-te, că pe treapta făptuirii morale repede ai ajuns;

Bucură-te, că pe treapta vederii sfinte te-ai suit;

Bucură-te, că pe treptele îndumnezeirii prin har ai urcat;

Bucură-te, că şi din îndumnezeirea cea după har ai gustat;

Bucură-te, că inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adăpai;

Bucură-te, că sufletul tău cu nădejdea veşnicelor bunătăţi îl mângâiai;

Bucură-te, că trupul tău cu puţină hrana îl hrăneai;

Bucură-te, că din verdeţurile pustiei şi din apă puţin gustai;

Bucură-te, că ochii minţii pururea priveau bunătăţile viitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 5-lea:

Multe ispite şi năluciri de la draci ai întâmpinat, fericită Teodora, dar având în sufletul tău dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit şi pentru toate ai cântat lui Dumnezeu laudă de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Având mintea luminată de Preasfântul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stânga şi cele de-a dreapta, care de multe ori năvăleau asupra ta. Căci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscând vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugăciune cu lacrimi către Dumnezeu ai alergat. Pentru care şi noi cu evlavie te lăudăm:

Bucură-te, stâncă duhovnicească, care de vânturile viclenilor draci nu te-ai clintit;

Bucură-te, că având darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;

Bucură-te, căci cu multă smerenie lui Dumnezeu te rugai;

Bucură-te, căci din adâncul inimii tale către El strigai;

Bucură-te, că frigul, foamea şi singuratatea, pentru Hristos ai răbdat;

Bucură-te, că liniştea şi rugăciunea pe tine te-au ajutat;

Bucură-te, că postirea şi înfrânarea nu le-ai împuţinat;

Bucură-te, că neîncetată rugăciune cu umilinţă, tărie ţi-a dat;

Bucură-te, că prin rugăciune fierbinte ai biruit;

Bucură-te, că prin nevoinţele duhovniceşti ai sporit;

Bucură-te, că prin trezvia minţii pururea ai fost rugătoare;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune, sfinţilor sihaştri ai fost următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 6-lea:

Şaizeci de ani ai petrecut în pustia Sihlei în post şi rugăciune, răbdând cu bărbăţie nevoinţele pustniciei, şi din inimă lui Dumnezeu cântai: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Duhovnicul tău, Părintele Pavel, venea din când în când la tine, aducându-ţi pesmeţi şi altă hrană pustnicească. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai şi sfaturi duhovniceşti îi cereai, pe care în inimă le scriai. Pentru care şi noi, văzând a ta iscusinţă, te lăudăm:

Bucură-te, că din copilarie Sfintele Scripturi le-ai citit;

Bucură-te, căci cu învăţăturile Sfinţilor Părinţi pe tine te-ai întărit;

Bucură-te, că învăţăturile Sfinţilor Părinţi în viaţă te-au călăuzit;

Bucură-te, că viaţa pustnicilor ai căutat;

Bucură-te, că învăţăturile lor pe tine te-au luminat;

Bucură-te, că prin rugăciune şi prin citire, trezvia minţii ai câştigat;

Bucură-te, că Mântuitorului pururea te-ai rugat;

Bucură-te, că pe Maica Domnului pururea o lăudai;

Bucură-te, că pe ea pururea mijlocitoare către Mântuitorul o aveai;

Bucură-te, că în desăvârşire prin rugăciunile ei sporeai;

Bucură-te, că şi în rugăciunile sfinţilor pururea ai cerut;

Bucură-te, sfântă, către Sfânta Treime pururea rugătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 7-lea:

Mângâiatu-te-ai cu nădejdea veşnicelor bucurii şi toate luptele şi ispitele veacului de acum cu bărbăţie de suflet le-ai primit, căci muntele s-a deschis prin rugăciunea ta, iar tu cu mulţumire cântai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Toate ispitele şi luptele care de la lume, de la trup şi de la diavol asupra ta au venit, cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi şi suspin din adâncul inimii rugându-te, ai luat le le El îndurare; de aceea şi noi, cu smerenie te lăudăm:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, sluga lui Hristos cea preaînţeleaptă;

Bucură-te, că având milă de la El, ai mers pe calea cea dreaptă;

Bucură-te, că de la El pururea ajutor ai luat;

Bucură-te, slugă înţeleaptă care pururea Lui ai urmat;

Bucură-te, că toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că Iisus Hristos ţi-a fost tie mângâierea;

Bucură-te, duhovnicească albină, care mierea Duhului Sfânt ai adunat;

Bucură-te, că în cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceaţă ai aflat;

Bucură-te, duhovnicească privighetoare, care pururea lui Hristos ai cântat;

Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, care pururea pe Hristos ai lăudat;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 8-lea:

Avut-ai pururea în minte Patericul şi învăţăturile celor ce în pustie au locuit şi cu desăvârşirea s-au împodobit. De aceea şi tu cu mare dragoste în urma lor ai alergat şi lui Dumnezeu din toată inima ai cântat: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ajuns-ai la adânci bătrâneţi, locuind în pustia Sihlei, şi postind patruzeci de zile te-ai pregătit pentru viaţa viitoare. De aceea şi noi, înţelegând minunata ta nevoinţă, te lăudăm:

Bucură-te, căci cu îndelungată răbdare în pustia Sihlei ai vieţuit;

Bucură-te, că având candela rugăciunii aprinsă în inimă, aşteptai pământescul sfârşit;

Bucură-te, că în credinţa roditoare Domnul te cheamă la Sine;

Bucură-te, că din inimă doreai să sfârşeşti cu bine;

Bucură-te, că împărtăşirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;

Bucură-te, că pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu rugăciunea ta a auzit;

Bucură-te, că de sufletul tău El s-a îngrijit;

Bucură-te, că prin nişte păsări pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că acele păsări în trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;

Bucură-te, că pentru tine pâine de pe masă luau;

Bucură-te, căci cu pâinea în cioc spre Sihla zburau;

Bucură-te, că Dumnezeu a vrut să te descopere prin aceste zburătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 9-lea:

Văzând călugarii din Sihastria ca păsările au luat pâine de pe masă şi zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat după ele, iar păsările se opreau, ca şi cum i-ar fi aşteptat. Şi aşa, prin aceste păsări, te-au găsit pe tine, pentru care laudă au dat lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ajuns-au fraţii care urmăreau păsările, odată cu noaptea, în pustia Sihlei, unde deodată au văzut între stânci o lumină mare şi, venind mai aproape, lumina a dispărut şi le-ai spus: „Părinţilor, aruncaţi-mi o haină”, şi unul dintre fraţi ţi-a aruncat rasa ca să te îmbraci; iar noi, mirându-ne de această descoperire a ta, glăsuim:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora care în pustie ai îmbătrânit;

Bucură-te, că în mare sărăcie ai vieţuit;

Bucură-te, că şi hainele de pe tine toate au putrezit;

Bucură-te, că Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;

Bucură-te, că pe fraţii care la tine au venit i-ai rugat;

Bucură-te, că le-ai zis: „Să vină duhovnicul Antonie neîntârziat”;

Bucură-te, că fraţii aceea cu bucurie la Sihăstria au alergat;

Bucură-te, că pe duhovnicul Antonie despre tine l-au înştiinţat;

Bucură-te, că el auzind foarte s-a bucurat;

Bucură-te, că luând de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;

Bucură-te, că ajungând duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit şi cuminecat;

Bucură-te, maică smerită, a pustiei luminătoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 10-lea:

Arătându-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasă Teodora, ca pe o luminătoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii şi fratii Sihastriei au dat slavă lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Îngropat-au cu mare evlavie părinţii şi fratii Sihastriei sfântul tău trup în peştera unde te-ai nevoit. Auzind binecredincioşii creştini, la sfintele tale moaşte alergau, cu credinţă şi evlavie închinându-se, şi te lăudaă, zicând aşa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care cu vieţuirea ta pustia Sihlei o ai sfinţit;

Bucură-te, căci cu sfintele tale moaşte pustia Sihlei, o, ai împodobit;

Bucură-te, că sfintele tale moaşte multă vreme în pustia aceasta au luminat;

Bucură-te, căci prin Pronia lui Dumnezeu în altă parte s-au mutat;

Bucură-te, că în amintirea ta, o bisericuţă de lemn s-a zidit;

Bucură-te, că această bisericuţă cu hramul „Schimbării la Faţă” s-a sfinţit;

Bucură-te, că de peste o sută de ani creştinii spre peştera ta călătoresc;

Bucură-te, că pentru evlavia ta pururea se ostenesc;

Bucură-te, că şi biserica sfântului Ioan Botezătorul aproape de peştera ta s-a zidit;

Bucură-te, că în Schitul Sihla mulţi călugari s-au nevoit;

Bucură-te, maică a poruncilor Evangheliei păzitoare;

Bucură-te, sfântă a nevoinţelor pustniceşti următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 11-lea:

Toate cetele de monahi şi monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasă Teodora, şi, aducându-şi aminte de nevoinţele tale, cu credinţă laudă pe Dumnezeu, Care pe tine te-a întărit a urma cuvioşilor părinţi şi a cânta Lui: Ailuia!

Icosul al 11-lea:

Auzit-a vestea sfinţiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care în lume ţi-a fost soţ, care, venind la Sihla şi aflând peştera ta, cu multe lacrimi şi suspine a început a zice către tine aşa:

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din tinereţe pe Hristos ai iubit;

Bucură-te, că părăsind lumea în această peşteră ai venit;

Bucură-te, că şi pe mine la viaţa călugărească m-ai îndemnat;

Bucură-te, că sfatul şi îndemnul tău am urmat;

Bucură-te, că pentru aceasta duhovniceşte m-am bucurat;

Bucură-te, că după plecarea din lume, înapoi nu te-ai mai uitat;

Bucură-te, că lui Hristos cu mare nevoinţă ai urmat;

Bucură-te, că în pace şi sfinţenie călătoria ai săvârşit;

Bucură-te, că pe Hristos din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui în toată vremea te-ai nevoit;

Bucură-te, maică a vieţii pustniceşti râvnitoare;

Bucură-te, a pustiei sfântă locuitoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 12-lea:

Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasă Teodora, şi ţi-a ajutat până la sfârşit a sluji Lui în pustnicească nevoinţă. Pentru care, în toată viaţa ta, din inimă l-ai cântat:

Icosul al 12-lea:

Trecut-au peste o sută de ani şi numai stâncile de la Sihla cu peştera ta mărturisesc vieţuirea cea pusticească în care în atâţia ani ai vieţuit. Şi astăzi, mulţime de monahi, precum şi mare mulţime de credincioşi aleargă cu sete duhovnicească să vadă peştera în care te-ai nevoit şi să-ţi ceară sfintele tale rugăciuni în ajutorul lor; pentru care şi noi, te cinstim cu aceste smerite laude:

Bucură-te, Teodora, că nevoinţele vieţii pustniceşti le-ai răbdat;

Bucură-te, că prin post şi rugăciune în toată vremea te-ai înarmat;

Bucură-te, că până azi binecredincioşii creştini ţi se închină;

Bucură-te, a lui Hristos cerească albină;

Bucură-te, că mierea cea duhovnicească în sufletul tău, o, ai purtat;

Bucură-te, că pe Dumnezeu din toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, că El cu al Său dar te-a miluit;

Bucură-te, că prin vieţuirea ta ca o lumină ai strălucit;

Bucură-te, că fecioarelor celor înţelepte ai urmat;

Bucură-te, că numai fericirea cea veşnica ai căutat;

Bucură-te, că tuturor poruncilor lui Hristos ai fost împlinătoare;

Bucură-te, că dreapta credinţă ai făcut-o roditoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, preacuvioasă Maică Teodora, fiind acum în ceata înţeleptelor fecioare şi având îndrăzneală către Preaînaltul nostru Mântuitor adu-ţi aminte şi de noi, nevrednicii, care suntem în acest veac petrecând în lupte, în ispite şi în necazuri, ca prin sfintele tale rugăciuni să aflam şi noi milă şi îndurare de la Dumnezeu, învrednicindu-ne a-I cânta Lui în veci: Aliluia!

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Îngerească râvnă din tinereţe având, Teodora, părinţii şi familia părăsind, departe de lume ai fugit şi lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeriţii, cu laude te cinstim:

Bucură-te, mlădiţă sfântă care prin sfântul Botez în Hristos te-ai altoit;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, care din copilărie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;

Bucură-te, căci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;

Bucură-te, că pentru dragostea Lui de lume te-ai depărtat;

Bucură-te, că slava veacului de acum, o, ai trecut cu vederea;

Bucură-te, că spre slava lui Hristos ai alergat cu toată puterea;

Bucură-te, că necazurile veacului de acum pe tine nu te-au împiedicat;

Bucură-te, slugă credincioasă a Marelui Împărat;

Bucură-te, mlădiţă tânără cu rod preafrumos;

Bucură-te, mieluşea blândă a lui Hristos;

Bucură-te, că poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultătoare;

Bucură-te, a sfinţilor pustnici vrednică următoare;

Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovnicească floare!

şi Condacul 1:

Veniţi toţi cei iubitori de Hristos cu credinţă şi cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care în pustia Sihlei în mari nevoinţe a petrecut şi lumină sihaştrilor s-a făcut. Cu laude să slăvim pe Dumnezeu şi să cinstim pe cuvioşii Lui, zicând: Bucură-te, Cuvioasă Teodora, a Moldovei duhovniceasca.

Rugăciune:

O, preacuvioasă Maică Teodora, care din copilărie pe Hristos ai iubit şi pentru dragostea lui în toată viaţa ta te-ai nevoit; multe nevoinţe şi ispite ai suferit şi în viaţa cea pustnicească, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu mulţimea înfrânării şi a lacrimilor celor duhovniceşti sufletul tău l-ai luminat, şi în singurătatea pustiei cu isprăvile faptelor tale celor bune ai strălucit; pustia Sihlei cu viaţa ta, o, ai sfinţit şi pildă sihaştrilor te-ai făcut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenită, sfinţenia vieţii tale a descoperit-o şi ca pe o comoară ascunsă lumii te-a arătat. De aceea şi noi, nevrednicii, cu evlavie şi cu credinţă cerem sfintele tale rugăciuni şi te chemăm: Roagă-te Preaînduratului nostru Mântuitor ca şi noi, păcătoşii, în vremea vieţii noastre şi în vremea sfârşitului nostru să dobândim mila şi mântuirea Lui, spre a slăvi şi a ne închina în veacul de acum şi în cel viitor Tatălui şi al Fiului şi a Sfântului Duh, în vecii vecilor. Amin.

 Acatistul Cuviosului Moise Ungurul (penrtu ajutor în patima desfrânării şi în toată lupta cu trupul) (8 august / 26 iulie)

Tropar, glas 3:

Ca un alt Iosif, al curăţiei şi al fecioriei iubitor, cinstitule şi la fel cu îngerii, Moise, cu cântări sfinte te cinstim noi, păcătoşii; cu sârguinţă ne rugăm ţie: roagă pe Hristos Domnul, să vindece patimile noastre şi să ne dăruiască nouă mare milă.

Condac, glas 3:

Întru cele înalte spre singurul Dumnezeu căutând, urând toate cele pământeşti, nepurtând grijă de trup, la chinuri cu bărbăţie te-ai dat; de aceea, foamea, setea, legăturile, zăvorârea în temniţă, cu putere în toata fapta bună, fără cârtire ai răbdat; iar bătaie, scurgere de sânge şi tăiere de mădular, pentru curată fecioria ta, cu bărbăţie ai purtat. Şi acum, cu cetele feciorelnice stând în faţa Sfintei Treimi, de toate ispitele, roagă să fie izbăviţi cei ce-ţi strigă ţie: bucură-te, Moise, fericite părinte!

Condacul 1:

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase pă-rinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm:

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Icosul 1:

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te;

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor;

Bucură-te, stea minunată a fecioriei;

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării;

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei;

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere;

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor;

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul curăţia inimii tale, te-a ales spre a cunoaşte slava cea cerească. Când laolaltă cu cei doi fraţi ai tăi, în oraşulKiev te-ai mutat şi sfinţilor „purtători de pătimiri” Boris şi Gleb cu osârdie ai slujit, atunci tu, fricite, în rugăciuni ai stăruit, pe cât poate un tânăr puternic, voind sfinţilor să te asemeni. Pentru acestea, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Având mintea purtătoare de Dumnezeu, o, cuvioase părinte Moise, prin minunata pronie Dumnezeiască, la râul Alt, oastea lui Sviatopolk a ucis pe fratele tău, Gheorghe, împreună cu sfântul „purtător de pătimiri” Boris. Tu însă, singur scăpând de la moarte, ai venit în oraşul Kiev la Predislava, sora lui laroslav şi, ajungând acolo, te rugai Domnului întru nevoinţă. Noi, cei ce slăvim pe Dumnezeu care te-a izbăvit, îţi grăim ţie acestea:

Bucură-te, început al înţelepciunii, care frica de Domnul ţi-ai pus-o ca dreptar al vieţii;

Bucură-te, căci niciodată n-ai întristat pe Îngerul Păzitor;

Bucură-te, rază a luminii dumnezeieşti;

Bucură-te, crin cu bună mireasmă a fecioriei şi a veşniciei;

Bucură-te, căci cu credinţa cea adevărată ai bineplăcut lui Hristos Dom-nul;

Bucură-te, neadormit rugător către Maica Domnului;

Bucură-te, grabnicule vindecător al neputinţelor noastre;

Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 3-lea:

Cu putere de sus, dăruită ţie, şi cu îndelungă răbdare fiind tu prea împodobit, când te vedeai la mâini şi la picioare ferecat cu lanţuri grele şi păzit foarte, de iubire către Dumnezeu ardeai neîncetat, cântând aşa: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Fierbinte şi bună evlavie având, ai fost ispitit de o oarecare femeie tânără foarte bogată, al cărei bărbat, cu Boleslav la război plecând, nu s-a mai întors; aceea, primind în minte vederea bunătăţii tale, s-a aprins de poftă trupească de către tine; însă tu toate răbdând, te rugai. De acestea, cu frică minunându-ne, cu bucurie îţi cântăm:

Bucură-te, că de la vârstă fragedă te-ai dat slujirii lui Dumnezeu;

Bucură-te, care pe Cel Unul mai mult decât toate ai iubit;

Bucură-te, căci trupul, duhului l-ai supus;

Bucură-te, răbdătorule a toate, pentru Domnul;

Bucură-te, cel ce cu vitejie ai înfruntat viclenia văduvei;

Bucură-te, mergătorule pe calea cea strâmtă a Evangheliei;

Bucură-te, podoabă sfântă a Lavrei Pecerska – Kiev;

Bucură-te, că prin tine Domnul Se slăveşte;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 4-lea:-lea:

Furtună de gânduri a adus neruşinata văduvă peste biserica sufletului tău, tulburându-l, cuvioase, văzând că eşti rob credincios lui Hristos; pentru aceasta şi noi, cătând la furtuna de patimi şi nevoi ridicată pe marea vieţii, scăpăm la limanul rugăciunilor tale, cântând lui Hristos Domnul: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind şi văzând sfânta-ţi vieţuire, lumea se uimeşte de puterea harului care iese din gura ta, proslăvind pe Domnul; pentru aceasta, şi noi, cu bucurie te cinstim:

Bucură-te, minunat ales al lui Dumnezeu;

Bucură-te, care slava deşartă a lumii acesteia ai socotit-o gunoi;

Bucură-te, că sufletul tău pentru preadulcele Iisus l-ai pus;

Bucură-te, că înaintea Prestolului Domnului, împreună cu Puterile Cereşti şezi;

Bucură-te, înălţătorule către nepătimire;

Bucură-te, cuvioase părinte, că în răbdare eşti nebiruit;

Bucură-te, părtaş al Luminii Neînserate;

Bucură-te, atrăgătorule puternic al darului Dumnezeiesc;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 5-lea:

Stea izvorâtoare de Dumnezeu s-a arătat lumii viaţa ta, cuvioase părinte Moise, căci, mai mult decât orice ai iubit neprihănirea trupească şi duhovnicească şi, pentru aceste chinuri vremelnice, ai nădăjduit să fii izbăvit de chinurile veşnice, cântând cu mulţumire Domnului: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând vrăjmaşul neamului omenesc a ta curată şi sfântă trăire, mai vârtos a înfierbântat pe văduvă, care te-a îmbrăcat în haine scumpe şi, cu mâncăruri dulci hrănindu-te, cu neruşinare te trăgea la lucru necuviincios; tu, însă, părinte sfinte, cu mai multă râvnă te rugai şi posteai. Pentru toate, îţi cântăm acestea:

Bucură-te, ostaş bun al lui Hristos;

Bucură-te, al sfintei Biserici laudă şi bucurie;

Bucură-te, cel ce de har Dumnezeiesc eşti plin;

Bucură-te, căci nu numai cu cuvântul, ci şi cu multe fapte ne înveţi;

Bucură-te, ajutătorule grabnic al celor împovăraţi de felurite nevoi şi is-pite;

Bucură-te, alesule al lui Hristos, făcător de minuni;

Bucură-te, că în fapte de vitejie, trăirea pământească ai săvârşit;

Bucură-te, cel ce te-ai învrednicit să vezi slava lui Dumnezeu;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 6-lea:

Se propovăduieşte în toată lumea bărbăţia duhovnicească a faptelor tale, fericite, căci nici un preţ n-ai pus pe această viaţă. Ticăloasa femeie, cu foamea a pus la cale să te omoare, azvârlindu-te în temniţă. Alţii, însă, te îndemnau, grăindu-ţi: „Cine nu va râde de nebunia ta; mai bine supune-te acestei femei!” Iar tu, fericite, ai răspuns: „Toată această împărăţie urăsc, pentru Cel de sus”, – cântând Domnului: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Ai strălucit aici în trup stricăcios cu lumină cerească, grăind cuvintele Evangheliei: „Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului”. Aceleaşi şi noi îţi cântăm:

Bucură-te, părinte, cu lumina faptelor tale bune ai prealuminat lumea;

Bucură-te, cel ce focul iubirii pentru Hristos în tine ai purtat;

Bucură-te, ajutor grabnic în nevoi;

Bucură-te, cel ce eşti îngeresc trăitor;

Bucură-te, că nu ţi-ai lipit inima de desfătarea lumească;

Bucură-te, rugătorule pentru cei ce cinstesc sfânta pomenirea ta;

Bucură-te, cuceritorule al odihnei veşnice;

Bucură-te, moştenitor al bunătăţilor nespuse;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 7-lea:

Având dorire să placi Domnului cu viaţa şi credinţa nestinsă, ai fost îm-brăcat în chipul îngeresc monahicesc de către un ieromonah de la Sfântul Munte Athos; pentru strălucirea sfintelor tale fapte, cu râvnă te mărim şi lui Hristos Domnul Care te-a proslăvit, Îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 7-lea:

O nouă răutate a arătat femeia cea vicleană când, în nebunia sa, a poruncit să te facă famen, tu ca un mort şedeai întins, abia mai având puţină suflare în tine. Cu frică şi evlavie ne aducem aminte de îndelunga ta răbdare, te fericim, lăudându-te cu acestea:

Bucură-te, că focul dragostei de Dumnezeu în inima ta nestins ai păstrat;

Bucură-te, învăţător preabun al vitejiei şi trezviei;

Bucură-te, călăuzitorule către mântuire al credincioşilor;

Bucură-te, cel ce eşti mai tare ca diamantul în răbdare, căci sângele tău ca o porfiră împodobeşte Biserica;

Bucură-te, că la cuviosul Antonie, să slujeşti Domnului ai venit;

Bucură-te, cel ce cu minunile tale ai preaslăvit Lavra Pecerska;

Bucură-te, că ai supus voia ta voii Tatălui Ceresc;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 8-lea:

Străină minune află cei ce aleargă la tine, fericite Moise, căci, cu darul biruinţei asupra patimilor ai fost dăruit. Asemănându-te lui Moise cel dintâi, care cu toiagul minuni a făcut, aşa tu, cu toiagul, patima fratelui ai vindecat. Noi însă, mulţumind pentru toate Domnului, Care cu o asemenea tărie te-a dăruit, cu dragoste cântăm: Aliluia,

Icosul al 8-lea:

Plin de toate darurile Dumnezeieşti, petrecând în peşteră zece ani, în tăcere, ai strălucit cu lumină cerească asemenea îngerilor şi ai primit să fii văzător de Dumnezeu, învrednicindu-te de fericirea celor curaţi cu inima, cuvioase părinte Moise. Pentru toate acestea, cu cuviinţă te chemăm:

Bucură-te, căci prin tine Dumnezeu dăruieşte izbăvire din patimi;

Bucură-te, fericite, cel ce eşti plinitor cu inimă curată al poruncilor;

Bucură-te, că vrednic ai fost să vezi lumina Dumnezeiască;

Bucură-te, rugător neîncetat pentru sufletele noastre;

Bucură-te, cel ce deprinderile sfinţilor Părinţi purtători de Dumnezeu ţi-ai însuşit;

Bucură-te, laudă înaltă a cuvioşilor;

Bucură-te, că întru smerenie te-ai desăvârşit;

Bucură-te, că adormirea ta, Sfânta Biserică o proslăveşte;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească se minunează de înălţimea curăţiei tale, Biserica iarăşi te preamăreşte, căci tăinuitor al harului Dumnezeiesc te-ai arătat şi să vezi faţă către faţă pe Dumnezeu te-ai învrednicit. Iar noi, totdeauna, împreună cu tine cântăm: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu se pricep să spună despre curăţia ta, fericite, iar noi, de dragoste fiind biruiţi, îndrăznim a-ţi cânta astfel de laude:

Bucură-te, întăritorul neputincioşilor;

Bucură-te, mângâierea celor întristaţi şi îndureraţi;

Bucură-te, al celor buni povăţuitor;

Bucură-te, pentru curăţia feciorească de Dumnezeu încununat;

Bucură-te, iubitor fierbinte al slavei Dumnezeieşti;

Bucură-te, că ai înmulţit talantul dat ţie;

Bucură-te, că din toată inimal pe Hristos Dumnezeu L-ai iubit;

Bucură-te, candelă care luminezi inimile celor care te pomenesc;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 10-lea:

Dorind să-ţi izbăveşti sufletul, ai nesocotitit trupul tău. În Lavra Pecerska, a sfântului Antonie, sfârşitul călătoriei pământeşti încheind, cu moarte evlavioasă şi sfântă te-ai săvârşit şi, ca un biruitor, nu cu oamenii, dar cu îngerii cânţi Domnului: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Cu răbdarea ca un zid îngrădindu-te, te-ai arătat slujitor credincios lui Hristos Împăratului Ceresc şi pe calea cea strâmtă viaţa ţi-ai petrecut. Şi noi, cu dragoste cinstind pomenirea adormirii tale şi dobândirea sfintelor tale moaşte, te fericim, cântând aşa:

Bucură-te, al nostru reazem biruitor;

Bucură-te, slobozitor al celor ispitiţi, care te cheamă în rugăciuni;

Bucură-te, cel ce în bucuria Domnului ai intrat prin multe suferinţe;

Bucură-te, cel care ţi-ai spălat sufletul cu multe lacrimi;

Bucură-te, căci cuvântul apostolului: „dragostea îndelung rabdă”, ai împlinit;

Bucură-te, moştenitor cu sfinţii al fericirii raiului;

Bucură-te, care dai ajutor celor de departe şi celor de aproape;

Bucură-te, fericite locuitor al lumii cereşti;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător

Condacul al 11-lea:

Cântare de acatist îţi aducem spre laudă şi mărire, cuvioase părinte Moise, săvârşind cu râvnă sfânta pomenirea ta. Tu însă, cu milă primeşte puţina noastră rugăciune, fii nouă apărător, acoperitor şi rugător către Domnul. Iar noi, aducându-ne aminte de bineplăcută vieţuirea ta şi de faptele cele mult-nevoitoare, cântăm Ziditorului Celui Ce te proslăveşte: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Asemenea unei făclii dătătoare de lumină sunt cinstitele şi tămăduitoarele tale moaşte. Fiind vădite prin minuni, cucernice părinte Moise, lumină neînserată răsărindu-ne nouă, cu acestea, din inimă, cu veselie strigăm ţie:

Bucură-te, pentru că în viaţa veşnică ai intrat prin moartea vremelnică;

Bucură-te, doctor al lui Ioan cel multpătimitor;

Bucură-te, crin crescut pe pământ, pentru grădinile raiului;

Bucură-te, lucrător al viei cereşti;

Bucură-te, măslin cu rod îmbelşugat, din grădina lui Iisus;

Bucură-te, slava cuvioşilor părinţi de la Pecerska;

Bucură-te, liman lin al celor învăluiţi de patimi;

Bucură-te, cel ce eşti de Dumnezeu preaslăvit în toată lumea;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

Condacul al 12-lea:

Cu harul dăruit ţie de Dumnezeu, slobozeşti de necurate patimi pe tot omul ce cu dragoste şi credinţă aleargă la sprijinul tău. Iar noi, lui Dumnezeu, Care ni te-a dăruit grabnic şi milostiv tămăduitor, cu mulţumire îi cântăm: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând viaţa ta, cea asemenea cu a îngerilor, te fericim, părinte Moise, căci la Domnul, rugător pentru noi fiind, apărător şi povăţuitor pe calea mântuirii, cu umilinţă îţi grăim aşa:

Bucură-te, preabun rugător pentru lume;

Bucură-te, că nu doar monahilor, dar şi mirenilor, calea către cer ai lumi-nat;

Bucură-te, că inimile tuturor cu dragostea le atragi;

Bucură-te, prin mulţime de minuni eşti proslăvit de Dumnezeu;

Bucură-te, călătorule, care la patria cerească ai ajuns;

Bucură-te, răbdător în suferinţe, precum Iov cel din vechime;

Bucură-te, pururea în ispite ajutător;

Bucură-te, al lumii har dumnezeiesc tămăduitor;

Bucură-te, căci de tine se bucură Îngerii şi oamenii Îl slăvesc pe

Dumnezeu;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al cură-ţiei apărător.

Condacul al 13-lea:

O, preaminunat lucrător şi sfânt făcător de minuni, cuvioase părinte Moise, această puţină cântare de slavă, cu dragoste şi laudă îţi aducem. Cu milă primeşte şi roagă pe Dumnezeu şi Făcătorul a toate să ne dăruiască mântuire sufletească şi sănătate trupească, celor care cântăm cu credinţă Domnului: Aliluia. (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Făcătorul Îngerilor şi Domnul Puterilor te-a arătat, minunate, Înger în trup şi rugător credincioşilor. Alergând la ajutorul tău, acestea cu bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cu a îngerilor curăţie asemănându-te;

Bucură-te, preabunule învăţător al monahilor;

Bucură-te, stea minunată a fecioriei;

Bucură-te, împlinitorule cu râvnă al postului şi al înfrânării;

Bucură-te, chip luminos al blândeţii şi al smereniei;

Bucură-te, cel ce eşti credincioşilor mângâiere;

Bucură-te, ocrotitor ceresc al pământenilor;

Bucură-te, cel ce ai luat jugul cel bun;

Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

şi Condacul 1:

Biruitorule făcător de minuni, cel ce eşti plin de Duhul Sfânt, cuvioase părinte Moise, minunat nevoitor şi tămăduitor al bolilor sufleteşti şi trupeşti, care ai îndrăzneală la Domnul, de toate nevoile ne izbăveşte, căci cu bucurie în inimi te chemăm: Bucură-te, cuvioase părinte Moise, minunat făcător de minuni şi al curăţiei apărător.

 Rugăciune:

O, preaminunate şi purtătorule de Dumnezeu, părinte Moise, bineplăcutule al lui Hristos şi mare făcător de minuni, la tine, cu smerenie cădem şi ne rugăm: dă-ne să fim părtaşi ai dragostei tale pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, ajută-ne să plinim voia Domnului în simplitatea inimii şi, cu smerenie, poruncile Domnului să săvârşim fără de păcat. Caută cu milosârdie spre sufletele credincioşilor şi ai tăi cinstitori, care aleargă cu credinţă la mila şi ajutorul tău. Auzi-ne, preabunule plăcut lui Dumnezeu, pe noi, rugătorii tăi şi nu ne lepăda pe noi, cei ce avem nevoie de izbăvire şi care-ţi aducem cântare vrednică, fericindu-te. Părinte Moise, luminător al curăţiei, care proslăveşti pe Dumnezeu în Sfânta, fără de început Treime, te lăudăm şi slăvim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh. Acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Gherman de Dumnezeu purtător şi făcător de minuni din Alaska (9 august / 13 decembrie)

Sfântul Gherman (1756-1837) a fost un călugăr crescut în duhul isihast al Sfântului Paisie de la Neamţ, ce a ajuns misionar în insulele aleutine, fiind primul sfânt ortodox ce a trăit pe pământ american. La canonizarea sa a contribuit mai ales Părintele Serafim Rose şi frăţia sa, ce poartă acum chiar numele sfântului. Sfântul Gherman este cunoscut şi prin numeroasele minuni şi tămăduiri săvârşite după adormirea sa. Sfintele sale moaşte se află în Alaska pe insula Kodiak, iar o părticică la mănăstirea Ormilia din Grecia.

Condacul 1:

Minunatule făcător de minuni şi preaslăvit Sfânt al lui Hristos, de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, strălucirea Alaskăi şi bucuria întregii Americi, ţie îţi aducem aceste cântări de laudă. Fiind cerescul ocrotitor al pământului nostru şi prea puternic mijlocitor înaintea lui Dumnezeu, nu înceta să te rogi pentru noi, fiii tăi, care cu râvnă strigăm ţie: Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Icosul 1:

Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman, să fii propovăduitor al credinţei Ortodoxe în Lumea Nouă şi întemeietor al monahismului în nordul îndepărtat, şi te-a trimis pe tine precum l-a trimis pe Apostolul Pavel la păgâni, pentru ca lumina Ortodoxiei să strălucească până la capătul pământului. Iar oamenii cei mulţumitori te laudă pe tine ca pe un ceresc ocrotitor cu aceste cântări:

Bucură-te, Părintele nostru Gherman, urmaşul Apostolilor;

Bucură-te, cel care ai luminat pământul american cu lumina adevăratei credinţe;

Bucură-te, cel ce ai dobândit străvechea dragoste de pustie;

Bucură-te, cel ce ai fost salvat de la moarte de Maica Domnului;

Bucură-te, cel ce ai fost crescut din copilărie în pustia Sarovului;

Bucură-te, prea cinstită mlădiţă a Valaamului;

Bucură-te, că ai fost luminat de lumina Taborului;

Bucură-te, cel care ai luminat cu Hristos întunericul nordului;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 2-lea:

Fiind înflăcărat cu dragoste arzătoare pentru Domnul şi dorind să-L slujeşti numai pe El, ţi-ai dăruit tinereţile lui Dumnezeu ca un dar ales şi ţi-ai îndreptat paşii către mănăstirile Sarovului şi ale Valaamului, unde laolaltă cu obştea monahilor ai cântat cu umilinţă: „Iisuse Preadulce, mântuieşte-ne pe noi păcătoşii”. Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din tinereţile tale ai fost împodobit cu înţelepciune duhovnicească, sfinte al lui Dumnezeu, ca să poţi înţelege frumuseţea şi dulceaţa Raiului; astfel cu prea înţeleptul stareţ Nazarie, povăţuitorul Sfântului Serafim de Sarov, ai cercetat înţelepciunea lui Dumnezeu şi căile Domnului. Pentru aceasta, Sfânta Biserică te laudă aşa:

Bucură-te, că l-ai slujit pe stareţul pustnic în pustia Sarovului;

Bucură-te, că precum o albină, ai adunat nectar duhovnicesc de la marele Teodor din Sanaxar;

Bucură-te, cel ce cu prietenul tău Varlaam ai întărit pe fraţii de la Valaam, întăreşte-ne acum şi pe noi;

Bucură-te, că ai cercetat pe pustnicii din depărtări, acum cercetează-ne şi pe noi;

Bucură-te, că tu însuţi ai devenit pustnic la „Câmpia lui Gherman”;

Bucură-te, că prin sfinţenia ta ai fost asemenea ocrotitorului tău Gherman, întemeietorul Valaamului;

Bucură-te, că ai fost cinstit de fraţii de la Valaam pentru blândeţea şi trezvia ta;

Bucură-te, că acum eşti slăvit de întreaga Biserică;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui Preaînalt a luminat pe de Dumnezeu înţelepţitul ierarh al Bisericii Ruse, Gabriel, să trimită propovăduitori ai credinţei ortodoxe pe pământul american, iar tu, Sfinte Părinte Gherman, ai primit această apostolească lucrare. Pentru aceea, toţi oamenii cei luminaţi cu lumina lui Hristos prin ostenelile tale şi cu pilda vieţii tale cântă Domnului: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Iubind ostenelile vieţii monahale, tu ai arătat, Sfinte Părinte Gherman, şi mare râvnă apostolească în propovăduirea lui Hristos cel răstignit celor ce stăteau în întunericul păgânei necunoştinţe. Amintindu-ne durerile şi ostenelile tale, cu dragoste îţi înălţăm cântare aşa:

Bucură-te, cel ce ai arătat ascultare fără de cârtire Stareţului tău;

Bucură-te, cel ce ai călătorit până la capătul pământului, în lunga ta călătorie de filocalică propovăduire;

Bucură-te, cel a cărui dragoste pentru pământul părintesc nu s-a micşorat;

Bucură-te, cel ce ai ajuns să ai dragoste arzătoare pentru noua ta ţară;

Bucură-te, întâiul trăitor al ascezei contemplative în America;

Bucură-te, oglindire a sfinţilor monahi de la Ladoga din sfânta Rusie;

Bucură-te, cel ce ai adus „Tebaida rusească a Nordului” în America;

Bucură-te, cel ce ai sădit un început de sfinţenie, ca o comoară preţioasă, în Lumea Nouă;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 4-lea:

Nici furtuna înşelătoarelor valuri ale oceanului, nici învolburările marilor râuri, nici pădurile întunecate n-au putut să stingă simţămintele tale, o, Sfinte Gherman, pentru bunăvoinţa Stareţului Nazarie faţă de tine şi ai strigat cu recunoştinţă: „Îmi închipui cu ochii minţii iubita mănăstire a Valaamului şi pururea o văd peste marele ocean”. Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzim bucuria ta apostolică, Sfinte Părinte Gherman: „Am fost răpit în duh: găsindu-mă între vreme bună şi vreme rea, între bucurie şi întristare, între îndestulare şi lipsă, săturare şi înfometare, căldură şi frig, dar în toate necazurile aflu ceva ce mă bucură când aud de râvna cu care fraţii propovăduiesc Cuvântul lui Dumnezeu şi trec de la bucurie la vederea duhovnicească”, şi strigăm către tine unele ca acestea:

Bucură-te, propovăduitorule al lui Dumnezeu, insuflă-ne şi nouă râvna ta;

Bucură-te, iubitorule de Dumnezeu, dăruieşte bucurie inimilor noastre;

Bucură-te, mijlocitorule pentru toţi cei deznădăjduiţi;

Bucură-te, preadulce mângâietor al sufletelor tulburate;

Bucură-te, cel ce dai tămăduiri prin smerenia ta;

Bucură-te, aspru învăţător al tuturor celor ce se îndepărtează de la Ortodoxie;

Bucură-te, cel care ne îndrumi prin dragostea ta către calea cea dreaptă;

Bucură-te, cel care prin blândeţea ta, dai aripi sufletelor noastre să vadă cele cereşti;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 5-lea:

Cu rugăciunea ta cea dumnezeieşte curgătoare ai făcut bine mirositoare pădurile din insula Pinului şi ai strălucit ca o stea călugărească, sfinte, numind această insulă Noul Valaam, după cum Vechiul Valaam fusese numit Noul Athos, ca să luminezi astfel întregul pământ american cu lumina iubirii tale; iar călugării şi toţi oamenii din toate colţurile lui să strige cu dragoste către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând smerenia ta, părinte al nostru Gherman, toţi s-au minunat cum ai refuzat marea slujbă a preoţiei, urmând pe Sfântul Antonie de la Pecerska, întemeietorul monahismului din Rusia, precum şi el a urmat pe Sfântul Antonie cel Mare, părintele monahismului. Astfel, în adânca ta smerenie, întemeietorule al monahismului în vestul îndepărtat, tu ai dorit, după rânduiala Athosului, să fii un simplu călugăr, zicând: „Creştinul este un luptător, care se luptă să treacă printre oştile nevăzuţilor vrăjmaşi către cereasca sa casă”. Pentru aceasta noi îţi cântăm ţie:

Bucură-te, că prin smerenie ai ajuns la cereasca locuinţă;

Bucură-te, că în soborul sfinţilor cuvioşi ai devenit primul stareţ din America;

Bucură-te, că eşti mare călăuzitor al oştilor călugăreşti în războiul nevăzut;

Bucură-te, că ai numit locul ostenelilor tale ascetice Noul Valaam;

Bucură-te, că ai dăruit moaştele tale mănăstirii proorocite de tine;

Bucură-te, căci cu mare râvnă ai păstrat taina călugăriei;

Bucură-te, cald apărător al fraţilor adunaţi de tine;

Bucură-te, că ne-ai îmbrăcat într-o nouă dorire şi dragoste pentru veacul ce va să vină;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 6-lea:

Pustia nordului slăveşte ostenelile şi minunile tale şi te laudă ca pe o nouă mlădiţă a viei Bisericii din Rusia ce a înmugurit pe pământul american. Cu rugăciunile tale ai înmiresmat mlaştinile şi pădurile din Alaska, urmând pe asceţii cei din vechime şi în liniştea nopţii strigai către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Lumina Evangheliei a luminat în învăţăturile tale: „Creştinul trebuie să trăiască întru nădejde şi bucurie şi să nu ia aminte la deznădejdea care-l copleşeşte. Pentru aceasta e nevoie de scutul credinţei”. Primind acestea de la tine, cu bucurie strigăm:

Bucură-te, cel ce ai dat tuturor un scut de credinţă vie şi înţeleaptă;

Bucură-te, cel ce ai alungat întunericul păgânătăţii din noi;

Bucură-te, cel ce ai împrăştiat mândria şi deznădejdea prin dumnezeiasca vedere;

Bucură-te, că îi ocroteşti pe toţi cei neputincioşi, ca un adevărat părinte, până în ziua de astăzi;

Bucură-te, că precum un duhovnicesc dascăl ne chemi către rai;

Bucură-te, că numindu-te „umil” ne-ai învăţat smerenia;

Bucură-te, cel ce ne-ai rănit inimile cu bucurie;

Bucură-te, cel ce ne-ai acoperit cu nădejdea ca şi cu un curcubeu;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 7-lea:

Dorind să lumineze un pământ păgân cu lumina cunoaşterii Sale, Domnul a rânduit să semene cu putere seminţele credinţei ortodoxe şi ţi-a poruncit, sfinte părinte, să aperi şi să-i înveţi pe toţi adevărata credinţă. Şi ca un păstor neînfricat ne strigi:„Nu te teme turmă mică; eu sunt cel ce bate clopotele Pascale! Hristos a Înviat!”. Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Minunat ai stăruit în rugăciune întru cele înalte, Cuvioase Părinte, dar nu i-ai uitat nici pe cei ce trăiau jos pe pământ. Ai avut, mai ales, mare grijă de orfanii fără adăpost, zidind pentru ei un adăpost şi o şcoală, unde i-ai învăţat legea Domnului. De aceea, pentru ostenelile tale primeşte de la noi laudele acestea:

Bucură-te, apărătorul săracilor şi al celor fără de tată;

Bucură-te, că ai construit o casă orfanilor şi i-ai învăţat frica Domnului;

Bucură-te, că după ce ai cultivat pământul cu mare osteneală, ai adus rod însutit;

Bucură-te, hrănitorul orfanilor cu hrană cerească şi cu hrană pământească;

Bucură-te, că ai dat tuturor să bea din apa cea vie a Evangheliei;

Bucură-te, că înmulţind un mic peste ai mulţumit pe mulţi;

Bucură-te, om al tăcerii, ce nu eşti din lumea aceasta;

Bucură-te, că i-ai învăţat pe toţi să se roage neîncetat şi să iubească pe Dumnezeu cu toată inima lor;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 8-lea:

O, preaslăvită minune! Domnul, Iubitorul de oameni, dorind să descopere în tine, Sfinte, un izvor de mângâiere pentru poporul Său, ţi-a dăruit darurile înainte-vederii şi al tămăduirii. Iar tu, prin faptele şi cuvintele tale pe mulţi ai adus la dragostea de Dumnezeu; pentru aceea, luminaţi de razele ostenelilor tale, oamenii au strigat către Domnul: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ales al lui Dumnezeu ai fost, sfinte, iar oamenii cei nou luminaţi cu lumina credinţei creştine, au alergat către tine în toate nevoile şi necazurile lor. Iar tu, ca un părinte iubitor de fii, ai mijlocit pentru toţi în rugăciune, dăruind tămăduiri şi mângâind pe toţi cei ce alergau la tine pentru ajutor; pentru aceea fiii tăi duhovniceşti te slăvesc aşa:

Bucură-te, liman liniştit pentru sufletele zdruncinate de furtuni;

Bucură-te, doctorul nostru cel plin de har şi grabnic ajutător;

Bucură-te, că precum Sfântul Nil, prima biserică din insula Pinului ai închinat-o Întâmpinării Domnului;

Bucură-te, că aprinzând tu lumânări pentru acest praznic, Domnul a dat ajutor miraculos în timpul unei ciume;

Bucură-te, cel ce-i aperi pe cei pribegi de duşmanii văzuţi şi de cei nevăzuţi;

Bucură-te, că în vremea furtunilor duhovniceşti ai fost la fel de răbdător precum „Stânca Monahului”;

Bucură-te, că te-ai numit pe tine „doctor” pentru noul tău popor;

Bucură-te, iubitorule Avva care ai văzut viitorul ca şi cum ar fi prezentul;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 9-lea:

Împreună vorbitor cu cetele îngereşti ai fost, fericite părinte Gherman, şi tu însuţi ai dat mărturie despre cum îngerii erau cu tine în sălbăticie, sfinţind apele la praznicul Botezului Domnului şi cum cu bucurie ai cântat cu ei. Auzind acestea, cei născuţi pământenii s-au minunat, strigând împreună: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Marii ritori nu pot număra minunile pe care le-ai arătat poporului, când ai liniştit valurile mării şi un foc din pădure, prin rugăciunile tale. Iar când a fost o mare revărsare de ape, prin rugăciunile tale ai oprit marea la icoana Maicii Domnului, spunând: „Apa nu va trece de acest loc”. Pentru aceasta te lăudăm aşa:

Bucură-te, că în chip minunat linişteşti apele;

Bucură-te, preaslăvit izbăvitor de focul din pădure;

Bucură-te, cel care l-ai ascultat pe Sfântul Inochentie când te-a strigat de pe mare;

Bucură-te, cel ce ai chemat în mod tainic pe sfântul noul mucenic Tihon Patriarhul în America;

Bucură-te, cârmaci al celor ce plutesc pe mare;

Bucură-te, cel ce ce ai îmblânzit urşi sălbatici cu blândeţea ta;

Bucură-te, cel ce ai schimbat mânia oamenilor răi cu blândeţea ta;

Bucură-te, cel ce ai trimis din ceruri o mireasmă minunată celor ce te-au chemat;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 10-lea:

Slăvim mântuitoarea şi cinstita ta adormire, căci ai ştiut dinainte ziua şi ceasul fericitei tale înălţări de pe pământ la cer. Preaslăvită a fost şi îngroparea ta, căci, după patruzeci de zile de mare învolburată, proorocia ta despre aceasta s-a împlinit. Ucenicul tău Gherasim, simţind o mireasmă minunată şi văzând Lumina cea necreată ce te înconjura în ceasul adormirii, a cântat Domnului: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nesurpat eşti prin viaţa ta, părinte, pentru obştile de călugări; iar la adormirea ta ai arătat o preaslăvită minune: trupul tău a stat în biserică fără să se strice, pentru multe zile. Oamenii, văzând la adormirea ta un stâlp de foc înălţându-se la cer, au strigat ţie acestea:

Bucură-te, că ne-ai încredinţat prin cinstitul tău sfârşit de sfinţenia ta;

Bucură-te, că înălţându-te la cer calea ţi-a fost arătată printr-un stâlp de foc;

Bucură-te, că ne-ai lăsat moştenire sfintele tale moaşte;

Bucură-te, că la racla moaştelor tale şchiopii se tămăduiesc şi aud glasul tău din mormânt;

Bucură-te, că vindeci neputinţele cu pământ de la mormântul tău;

Bucură-te, că ne-ai dat un izvor de apă sfântă şi tămăduitoare;

Bucură-te, că ai venit la Stareţul Gherasim chemându-l să trăiască pe insula Pinului;

Bucură-te, că te afli în liniştea insulei Pinului ca unul ce eşti viu în chip tainic;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 11-lea:

Cântări neîncetate ai înălţat către Sfânta Treime în pustia din mijlocul naturii sălbatice, Părinte Sfinte, şi ai vegheat în duh asupra obştii de sfinţi plăcuţi ai lui Dumnezeu semănaţi şi ocrotiţi de tine pe pământul american, cântând cu cetele îngereşti: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Luminător ai fost, împrăştiind lumina către viitorii monahi, împreună sfinţi ostaşi cu tine în îndepărtata Americă, ce mai înainte erau străini de adevărata Ortodoxie, sfinte Părintele nostru Gherman, apărându-ne de atacuri şi mjlocind pentru noi, ziceai: „Nu suntem zguduiţi numai de valurile mării, ci noi suferim şi călătorim prin mijlocul acestei lumi amăgitoare şi învolburate, făcându-ne drum spre casa noastră cea cerească”; pentru aceasta strigăm ţie:

Bucură-te, credincios împreună-luptător cu Ioasaf, primul ierarh al ruşilor din America;

Bucură-te, cel ce ai fost martor al râvnei până la moarte al lui Iuvenalie;

Bucură-te, că l-ai cinstit pe Petru Aleutul ca fiind un Nou Mucenic;

Bucură-te, cel ce l-ai învăţat pe ucenicul tău Serghie să fie vorbitor cu îngerii;

Bucură-te, cel ce mai înainte ai văzut arhieria Sfântului Inochentie, ierarhul întâistătător al Rusiei;

Bucură-te, cel ce printr-o cale tainică l-ai chemat pe monahul Gherasim să reînoiască Noul Valaam;

Bucură-te, că l-ai păzit pe preotul Adrian de închisoare în Rusia;

Bucură-te, cel ce i-ai insuflat Sfântului Ioan să lucreze la canonizarea ta;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 12-lea:

Văzând harul şi marea ta îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu, ne rugăm ţie, sfinte Părinte: roagă fierbinte pe Domnul să păzească Sfânta Sa Biserică de duhul acestei lumi care surpă prin necredinţă sufletele fiilor ei, întunecând bucuria vieţii dăruită de Dumnezeu pentru întemeierea cetăţii lui Dumnezeu, pentru ca ei să se înalţe de pe pământ la cer, cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând proslăvirea ta, te fericim Sfinte, ca unul ce eşti preaputernic şi stai înaintea Scării Dumnezeiescului Urcuş de pe pământ la cer. Ca unul ce ai dobândit Duhul cel Sfânt şi ai luminat pământul nostru, auzi-ne pe noi cei ce de jos, ce-ţi strigăm ţie acestea:

Bucură-te, că ai dobândit rugăciunea curată prin căldura inimii;

Bucură-te, că ai fost învăluit de sfânta lumină;

Bucură-te, că ai vărsat multe lacrimi din inimă;

Bucură-te, că ai dobândit tăcerea şi liniştea cugetului;

Bucură-te, că ţi-ai curăţit mintea pentru contemplarea tainelor cereşti;

Bucură-te, sfântă şi străină luminare;

Bucură-te, inimă luminată de Duhul Sfânt;

Bucură-te, că ai gustat desăvârşirea şi ne chemi şi pe noi spre ea;

Bucură-te, sfinte Părinte al nostru Gherman, preaslăvit făcător de minuni al Alaskăi şi al întregii Americi!

Condacul al 13-lea:

O, preaslăvite Sfânt al lui Dumnezeu, Sfinte şi de Dumnezeu purtătorule Părinte Gherman, primeşte această mică rugăciune a noastră făcută întru cinstirea ta. Stând înaintea tronului Atotputernicului Dumnezeu, roagă-te neîncetat pentru noi, smeriţii tăi fii, ce am auzit glasul tău, strigând către noi: „De azi înainte, din acest ceas, din această clipă, să-L iubim pe Dumnezeu mai presus de toate şi să împlinim sfânta Sa voie”. Aliluia! (acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice Icosul 1: Făcătorul îngerilor mai dinainte te-a ales, părinte Gherman… Şi Condacul 1: Minunatule făcător de minuni şi preaslăvit Sfânt al lui Hristos… .

Rugăciune către Sfântul şi de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru Gherman din Alaska:

O preaminunate plăcut al lui Dumnezeu, părintele nostru Gherman! Tu bine ai lucrat pe meleaguri cu natură neprielnică şi slujind lui Dumnezeu ai fost credincios în puţine lucruri, după cuvântul Domnului care spune: Peste puţine ai fost credincios, peste multe te voi pune. Şi acum ai fost pus ocrotitor ceresc, precum un înger păzitor, peste îndepărtatele pământuri apusene ale Alaskăi şi Americii şi eşti ocrotitorul tuturor creştinilor ortodocşi din pământurile nou luminate de credinţa Ortodoxă. Roagă-te cu osârdie pentru obştea monahilor, pentru toţi creştinii ortodocşi şi pentru toţi cei ce suferă şi sunt osteniţi în valea deşertăciunii lumeşti. Păstrează Biserica luptătoare de pe pământ întru puritatea Ortodoxiei şi apără pe toţi oamenii cei binevoitori de puterile întunecate ale vrăjmaşului. Umple inimile noastre cu setea pentru dreapta credinţă şi pentru evlavie, cu duh de pace şi dragoste şi cu blândeţea şi smerenia Domnului Iisus Hristos. Dăruieşte mângâiere celor necăjiţi şi cerească hrană celor ce flămânzesc după dreptatea cea duhovnicească. Dobândind cererea noastră, fie să primim răspuns bun la ziua Înfricoşătoarei Judecăţi şi cu toţi sfinţii să cântăm de Viaţă-Dătătoarei Treimi, Tatălui celui necuprins, Adevăratului şi Unuia Născut Fiului Său şi Sfântului Duh, Mângâietorul, în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Maicii Domnului – Pentru împăcarea celor învrăjbiţi (13 august)

 Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

 Condacele şi Icoasele:

 Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peşteră şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-te, că peştera în cer, o, ai prefăcut;

Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-te, că întru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 2-lea::

Văzându-l pe Pruncul cel dinainte de veci înfăşat şi în iesle culcat, păstorii din Bethleem, cei veniţi să I se închine, au vestit cuvântul grăit lor de înger despre acest Copil, iar Maria a păstrat toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa. Trecând apoi o săptămână L-au tăiat împrejur după legea lui Israel, ca pe un prunc de parte bărbătească de opt zile; Luând smerenia şi răbdarea ta, de Dumnezeu Născătoare, Îi cântăm Celui veşnic: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cugetarea având-o întărită în Dumnezeu şi ţinând Legea Domnului, în a patruzecea zi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, părinţii L-au adus pe Iisus la Ierusalim ca să Il închine Lui Dumnezeu şi să dea jertfă, precum s-a scris în Legea Domnului, pentru care îţi cântăm acestea:

Bucură-te, că pe Făcătorul lumii întru împlinirea Legii în templul din Ierusalim L-ai adus;

Bucură-te, că acolo cu bucurie de către bătrânul Simeon ai fost întâmpinată;

Bucură-te, ceea ce între femei una eşti curată şi binecuvântată;

Bucură-te, căci crucea ta, cea cu suferinţe împodobită, cu smerenie, o, ai purtat;

Bucură-te, că voia cea dumnezeiască niciodată nu ai călcat;

Bucură-te, căci prin tine chipul smereniei şi al răbdării l-ai ivit;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 3-lea:

Întărită cu putere de sus au fost la auzul cuvinţelor bătrânului Simeon, cel ce ţi-a grăit, Maică a Domnului: „Iată, Acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri, iar prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gandurile din multe inimi”. Atunci mâhnire mare a străpuns inima Născătoarei de Dumnezeu, ce a strigat cu durere Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Având Irod dorinţa să piardă Pruncul, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflau de la magi. Însă din dumnezeiasca poruncă vestită în vis bătrânului Iosif de către îngerul Domnului, a fugit întreaga familie sfântă în Egipt şi acolo a locuit şapte ani până la moartea lui Irod, pentru care îţi cântăm cu umilinţă:

Bucură-te, că întreaga strâmtorare a călătoriei, o, ai răbdat;

Bucură-te, că toţi idolii ţării Egiptului au căzut pentru că tăria Fiului Tău nu au îndurat;

Bucură-te, că şapte ani printre păgânii cei necredincioşi ai locuit;

Bucură-te, Ceea ce împreună cu Pruncul-Copil, Cel dinainte de veci, şi cu logodnicul tău în Nazaret ai venit;

Bucură-te, ceea ce alături de bătrânul dulgher în sărăcie ai trăit;

Bucură-te, că tot timpul trudindu-ne ţi l-ai petrecut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 4-lea:

Ca un vifor a cuprins-o mâhnirea pe Maica Preacurată, când pe drumul de la Ierusalim, copilul Iisus nu l-au aflat. Pentru aceasta s-au întors în Ierusalim, căutându-L, şi după trei zile L-au aflat în templu şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-L şi întrebându-L. Iar mama Lui a zis către El: „Fiule, de ce ne-ai făcut noua aşa? Iată, tatăl Tău şi cu mine Te-am căutat îngrijoraţi”. Şi El a zis către ei: „De ce oare să mă căutaţi? Oare nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?”. Iar Maica Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte strigând către Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Născătoarea de Dumnezeu ca Iisus, străbătând toata Galileea, învăţa în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împăraţiei si, tămăduind toată boala şi toată neputinţa în popor şi s-a dus vestea despre el pe toţi cei ce se aflau în suferinţe, fiind cuprinşi de multe feluri de boli şi de chinuri, pe demonizaţi, pe lunatici, pe slăbănogi, şi El îi vindeca. Dar tu Maica Domnului, te-ai scârbit cu inima cunoscând că degrabă va veni ceasul când Fiul tău se va da jertfă pe sine din pricina păcatelor lumii, pentru care te fericim, Maica multpătimitoare, strigând:

Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău L-ai dat spre slujirea poporului iudeu;

Bucură-te, Ceea ce inima ai avut îndurerată, dar supusă a rămas voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, că de potopul păcatelor lumea, o, ai scăpat;

Bucură-te, căci capul şarpelui celui demult l-ai sfărâmat;

Bucură-te, ceea ce pentru Dumnezeu te-ai făcut jertfă vie;

Bucură-te, cea binecuvâtată, Domnul este cu tine;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 5-lea:

Propovăduind Împărăţia cerurilor pe pământ, Iisus vădea mândria fariseilor, cei ce se credeau a fi drepţi, iar aceştia ascultând pildele Lui, au înţeles că despre ei vorbeşte şi căutând să-L prindă s-au temut de popor pentru că îl socotea prooroc. Văzând acestea, Maica lui Dumnezeu se îndurera pentru Fiul cel iubit, temându-se să nu-l omoare şi striga cu durere: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând unii dintre iudei învierea lui Lazăr, s-au dus la farisei şi le-au spus cele ce făcuse Iisus, iar Caiafa care în anul acela era arhiereu le-a zis: „Ne este mai de folos să moara un om pentru popor, decât să piara tot neamul”. Şi din ziua aceea s-au hotărât ca să-L ucidă; şi noi strigăm către tine Preacurata:

Bucură-te, că pe al lumii Mântuitor L-ai născut;

Bucură-te, ceea ce capul mântuirii noastre te-ai făcut;

Bucură-te, că mai înainte de veci să fii Maica Mântuitorului nostru a fost hotărât;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu ce cu pătimirea te-ai logodit;

Bucură-te, binecuvântată, ceea ce Împărăteasa cerurilor te-ai făcut;

Bucură-te, ceea ce pururea prin rugăciunea ta ne eşti scut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 6-lea:

Mai întâi propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu, iar în urmă vânzător, Iuda Iscarioteanul, unul din cei doisprezece Apostoli, a mers la arhiereu să vândă pe Învăţătorul său. Iar aceştia s-au bucurat foarte şi au făgăduit să îi dea argint. Ci tu, Maica lui Dumnezeu, îndurerată pentru Fiul tău preaiubit ai strigat cu amar Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a ucenicilor lui Iisus ultima cină, unde Învăţătorul le-a spălat picioarele, arătând astfel chipul smereniei, şi le-a grăit: „Unul dintre voi mă va vinde, cel ce mănâncă pâinea cu Mine”. Ci noi, împrejur pătimind cu suferinţa Maicii lui Dumnezeu, îi strigăm:

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu, istovită de al inimii chin;

Bucură-te, că toate le-ai îndurat în valea aceasta plină de suspin;

Bucură-te, că în rugăciune liniştea ţi-ai găsit;

Bucură-te, bucuria celor scârbiţi;

Bucură-te, a tristeţilor noastre potolite;

Bucură-te, Ceea ce din tina păcatelor eşti a noastră mântuire;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 7-lea:

La Cina cea de taină, voind să-şi arate Domnul Iisus Hristos iubirea pentru neamul omenesc, binecuvântând a frânt pâinea şi dând ucenicilor a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu” şi luând paharul şi mulţumind le-a dat zicând: „Beţi din acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor”, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru negrăita Sa milostivire pentru noi, îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al milostivirii Sale a arătat Domnul Ucenicilor Săi făgăduind să le trimită pe Duhul sfânt, Măngăietorul, carele de la tatăl purcede şi va mărturisi despre El. Iar ţie Maică a lui Dumnezeu, de două ori sfinţită de Sfântul Duh ăţi strigăm:

Bucură-te, ceea ce eşti al Duhului Sfânt sălaş;

Bucură-te, că eşti prealuminat lăcaş;

Bucură-te, cea în care Dumnezeu Cuvântul şi-a găsit încăpătoare cămara;

Bucură-te, ceea ce ai rodit dumnezeiesc mărgăritar;

Bucură-te, să ne deschizi uşile raiului prin naşterea ta;

Bucură-te, că prin tine semnul milostivirii lui Dumnezeu ne-ai arătat;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 8-lea:

Străin şi amar ne-a fost cuvântul, cum printr-un sărut Iuda Iscarioteanul l-a vândut pe Învăţătorul şi Domnul său, iar oştenii cu căpetenia şi slugile iudeilor L-au prins pe Iisus, L-au legat şi L-au dus mai întâi la Anna, mai marele preoţilor iar, apoi, la Caiafa-arhiereul. Iar Maica lui Dumnezeu aşteptând împlinirea sfatului aducător de moarte pentru Fiul Său Cel iubit, striga Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mai-marii iudeilor L-au dus cu toţii pe Iisus în pretoriu, la Pilat din Pont, învinuindu-l a fi răufăcător; iar Pilat întrebându-L, Le-a răspuns că nu găseşte nicio vină în dânsul, pentru care îţi strigăm:

Bucură-te, că de mâhnire inima ţi-a sfâşiat;

Bucură-te, că pentru fiul tău lacrimi ai vărsat;

Bucură-te, ceea ce fără de cârtire ca o roabă a Domnului toate le-ai îndurat;

Bucură-te, că ai suferit şi ai plâns;

Bucură-te, Împărăteasă a cerurilor şi a pământului, care rugăciunile robilor tăi le primeşti;

Bucură-te, căci cu vas plin de harul Duhului Sfânt eşti;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 9-lea:

Toate neamurile te fericesc, ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită fără de asemănare decât serafimii, Stăpâna şi Maica Izbăvitorului nostru ceea ce prin naşterea ta ai adus bucurie lumii întregi, iar mai în urmă amărăciune adâncă te-a cuprins, văzând pe Fiul tău cel preaiubit fiind dat spre batjocură, bătaie şi la moarte. Ci noi, cu umilinţă îţi aducem cântare ţie, Preacurat, cântând Dumnezeului celui atotputernic: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei mult-grăitori nu pot a spune toate pătimile îndurate de tine, Mântuitorul nostru, atunci când oştenii, împletind cununa din spini, Ţi-au pus-o pe cap şi Te-au îmbrăcat cu o mantie purpurie, zicând: „Bucură-te, regele iudeilor”, şi-Ţi dădeau palme. Ci, noi, Maică a lui Dumnezeu, cunoscând suferinţele tale îţi strigăm:

Bucură-te, că pe acela pe care L-ai alăptat, muncind fiind L-ai zărit;

Bucură-te, că încununarea Lui cu spini ai privit;

Bucură-te, ceea ce patimile Sale împreună cu El ai pătimit;

Bucură-te, că părăsit de toţi ucenicii săi L-ai ştiut;

Bucură-te, că osândit de judecători nedrepţi L-ai văzut;

Bucură-te, ceea ce una eşti curată şi preabinecuvântată între femei;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 10-lea:

Voind să îl scape pe Iisus, Pilat le-a grăit iudeilor: „Avem obiceiul să vă eliberăm un întemniţat, voiţi să vă eliberez pe regele iudeilor?”, iar ei au răspuns strigând: „Nu pe El, ci pe Baraba!”. Preamărind pe Milostivul Dumnezeu, care a dat pe Fiul Său Unul născut la moartea pe cruce, pentru a ne mântui de moartea cea veşnică Îi strigăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid şi îngrădire fii nouă, Stăpână, celor care suntem istoviţi de boli şi mâhniri, căci tu însăţi ai primit auzindu-i pe iudei strigând: „Răstigneşte-L!”. Ci, acum, auzi-ne pe noi, cei ce-ţi strigăm:

Bucură-te, Maică a milostivirii, care de la cei ce pătimesc cumplit, toată lacrima o depărtezi;

Bucură-te, ceea ce lacrimă de umilinţă ne dăruieşti;

Bucură-te, că pe cei gata să piară în păcate îi mântuieşti;

Bucură-te, că niciodată nu ai rămas de ruşine solind pentru creştini;

Bucură-te, că ne eşti izbăvitoare de patimi;

Bucură-te, ceea ce inimii înfrânte îi dăruieşti bucurii;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 11-lea:

Cântare preaumilită îi aducem Mântuitorului lumii, Cela ce la patimi de bunăvoie a mers, iar crucea şi-a purtat-o pe Golgota spre răstignire, şi stăteau lângă crucea lui Iisus, Maica Lui şi sora Maicii Lui, Maria lui Cleopa şi Maria Magdalena. Deci, Iisus vazând pe Maica sa şi pe ucenicul pe care îl iubea stând alături, a zis Maicii Sale: „Femeie, iată Fiul tău!”. Apoi a zis ucenicului: „Iată Maica ta!” şi din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine. Ci tu, maică lui Dumnezeu văzând pe Fiul şi Dumnezeul tău pătimind pe cruce, strigai Celui de sus: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

„Lumina mea, Dumnezeule mai înainte de veci şi Făcătorul a toată făptura, Doamne, cum înduri pătimind pe cruce” – aşa grăia plângând Fecioara Preacurată despre naşterea Ta cea străină. „Fiul meu, mai mărită am fost între toate maicile, dar, vai mie, privindu-te acum răstignit mă aprind cu rărunchii”. Ci noi, auzind acestea, vărsăm lacrimi şi îţi strigăm:

Bucură-te, că de bucurii şi veselie te-ai văduvit;

Bucură-te, ceea ce pe Fiul tău de bunăvoie pătimind pe cruce l-ai privit;

Bucură-te, ceea ce pe Copilul tău mult-iubit plin de răni fiind l-ai zărit;

Bucură-te, Mieluşeaua care Copilul-ţi dus ca pe un miel la tăiere L-ai văzut;

Bucură-te, că pe izbăvitorul de rănile duhului şi ale trupului acoperit de răni L-ai zărit;

Bucură-te, ceea ce fiul tău înviat din morţi L-ai văzut;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 12-lea:

Trimite-ne harul Tau Mântuitorule, Preamilostive, Cela ce pe cruce duhul ţi l-ai dat şi astfel zapisul păcatelor noastre l-ai rupt. „Iată Lumina Mea cea bună, Dumnezeul Meu s-a stins pe cruce”, grăia Fecioara tânguindu-se: „Grăbeşte, Iosife, intră la Pilat şi cere-i să îl scoată de pe cruce pe învăţătorul tău. Văzându-te plin de răni, fără de nici o slavă dezbrăcat pe cruce fiind, Copilul meu, prin suflet mi-a trecut sabia, după prorocirea dreptului Simeon” – spunea Maica lui Dumnezeu strigând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ne închinăm bogăţiei milelor Tale, stăpâne, „Făptura Ta vrând să o mântuieşti, moarte ai primit” – grăia Preacurata, ci prin Învierea Ta Mântuitorule, miluieşte-ne pe noi toţi, care cu umilinţă îi strigăm Maicii Tale Preacurate:

Bucură-te, că pe Domnul Cel Preabun fără de suflare l-ai zărit;

Bucură-te, ceea ce ai sărutat trupul Fiului tău preaiubit;

Bucură-te, că ai privit la lumina ta cum era răpus de moarte şi dezbrăcat;

Bucură-te, ceea ce apoi mormântului l-ai încredinţat;

Bucură-te, că trupul Sau în giulgiu nou l-ai înfăşurat;

Bucură-te, ceea ce l-ai văzut înviat;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Maică prealăudată, ceea ce te-ai istovit de amărăciune, stând lângă crucea Fiului şi Dumnezeului tău, ascultă suspinele şi lacrimile noastre şi ne izbăveşte de mâhniri, boli şi moartea cea veşnică pe toţi cei ce nădăjduiesc la nespusa ta milostivire şi strigă lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Îngerul care binevestise păstorilor din Bethleem naşterea Mântuitorului lumii, împreună cu mulţime de oaste cerească a lăudat pe Dumnezeu zicând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire”. Iar tu, Maica lui Dumnezeu, neavând unde să îţi pleci capul, căci nu mai era acolo loc de găzduire, ai născut pe fiul tău, cel unul-Născut în peşteră şi înfăţişându-l L-ai culcat în iesle. Cunoscând astfel amărăciunea inimii tale îţi cântăm acestea:

Bucură-te, Ceea ce pe Fiul tău mult iubit cu suflarea-ţi L-ai încălzit;

Bucură-te, că pe pruncul cel dinainte de veci L-ai înfăşat;

Bucură-te, căci pe Ţinătorul lumii la pieptul-ţi L-ai alăptat;

Bucură-te, că peştera în cer, o, ai prefăcut;

Bucură-te, Ceea ce altar de heruvimi te-ai făcut;

Bucură-te, că întru naştere şi după naştere Fecioară ai rămas;

Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Condacul 1:

Alesei Fecioare Maria, Celei mai presus de toate fiicele pământului, Maicii fiului lui Dumnezeu pe care l-a dat pentru mântuirea lumii, cu umilinţă îi strigăm: caută la viaţa noastră cea mult necăjită, aminteşte-ţi durerile şi suferinţele pe care le-ai îndurat, ca Una ce eşti de o fire cu noi, şi fă cu noi după milostivirea ta, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, care prefaci în bucurie întristarea noastră!

Rugăciune:

O, Maică a lui Dumnezeu mult-pătimitoare, ceea ce pentru curăţia ta şi pentru nenumăratele suferinţe îndurate de tine pe pământ, eşti mai presus decât toate fiicele pământului, primeşte suspinele noastre multîndurerate şi ne păzeşte sub acoperământul milostivirii tale, căci alt adăpost şi solire caldă în afară de tine nu avem, ci tu, îndrăznire având către Cel născut din tine, ajută-ne şi ne mântuieşte cu rugăciunile tale ca fără de oprelişti să ajungem în Împărăţia cerurilor, unde împreună cu toţi sfinţii vom cânta lui Dumnezeu Celui în Treime, acum şi pururea şi în vecii vecilor, Amin!

 Tropar

Despietreşte inimile noastre cele învrăjbite, Născătoare de Dumnezeu, iar năvălirile celor ce ne urăsc le potoleşte şi toată strâmtorarea sufletului nostru o conteneşte. Ridicând ochii la icoana ta cea sfântă ne umilim în faţa suferinţei şi milostivirii tale pentru noi şi rănile Ţi le sărutăm, iar de săgeţile noastre care te străpung ne înfricoşăm. Ci tu Maică prea-milostivă, nu ne lăsa să pierim în împietrirea noastră şi din pricina nemilostivirii celor apropiaţi, căci eşti cu adevărat despietrirea inimilor învrăjbite.

 Acatistul Adormirii Maicii Domnului (15 august)

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împăratesei, celei ce te sui de la pământ la cer, cântare cu cucernicie, pentru preacinstita ta Adormire, aducem ţie Născătoare de Dumnezeu. Iar tu, ca ceea ce ai biruinţă peste moarte, de toate întâmplările aducătoare de moarte ne păzeşte pe noi, ca să-ţi cântăm ţie: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Icosul 1:

Îngerul întâi stătător, din cer a fost trimis, să spuna Născătoarei de Dumnezeu, mutarea ei la cer, fără de grijă şi mai înainte să vestească venirea la ea a Fiului lui Dumnezeu. Şi luminat strălucind înaintea ei stând, a zis aşa:

Bucură-te, preaveselă Maica a Împăratului;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, preamarită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer;

Bucură-te, ceea ce eşti preamărită, prin vestirea ducerii tale către Fiul tau şi Dumnezeu;

Bucură-te, cea aleasă de Dumnezeu din toate neamurile;

Bucură-te, sfântă încăpere a Cuvântului lui Dumnezeu;

Bucură-te, plinirea vestirii profeţilor;

Bucură-te, preacinstită cunună a apostolilor;

Bucură-te, podoabă şi stăpânirea ocarmuitorilor;

Bucură-te, înfrumuseţarea arhiereilor şi podoaba preoţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea monahiilor, celor înţelepţite de Dumnezeu, către Împărăţia cea de sus;

Bucură-te, ceea ce deschizi uşile raiului neamului creştinesc, celor care pururea te fericesc pe tine;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 2-lea:

Marii ierarhi, Dionisie, tainicul ceresc, Irotei cel minunat şi Timotei, cel încuviinţat cu dumnezeiască arhierie, văzând ceata apostolilor, adusă cu voia ta de faţă pe nori de la marginea lumii, la preacinstita Adormirea ta, preanevinovaţi cântau lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Toată făptura cea înţelegătoare, împreună cu căpeteniile cetelor cereşti, au venit cu Împăratul lor, care, în mâinile cele începătoare de viaţă, a luat sufletul Mamei Sale. Iar Petru, cel cu credinţă fierbinte, cu multe lacrimi a zis către ea aşa:

Bucură-te, Maica Făcătorului lumii care te-ai suit la cele fără de grijă;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat la lărgimile cele mari ale cerului;

Bucură-te, că prin suirea ta, ai sfinţit cele patru stihii;

Bucură-te, că prin mergerea ta, ai veselit cele cereşti;

Bucură-te, ceea ce ai fost primită în frumosul Ierusalim de sus;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie ai intrat în locaşurile cele nefăcute de mâini omeneşti;

Bucură-te, Împărăteasa heruvimilor şi a serafimilor;

Bucura-te, stăpâna îngerilor şi a arhanghelilor;

Bucură-te, mângâierea şi izbăvirea credincioşilor;

Bucură-te, ajutorul şi sprijinirea moştenirii tale;

Bucura-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru tot neamul creştinesc;

Bucură-te, întru tot buna şi datatoarea tuturor bunătăţilor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 3-lea:

Puterea celui de sus a răpit din India pe Toma, care prin oarecare voire a lui Dumnezeu nu s-a întâmplat la preacinstita Adormirea Maicii lui Dumnezeu să fie de faţă şi a fost dus la mormântul cel primitor de viaţă. Deci pentru Toma, fiind desfăcut mormântul plecându-se să o vadă acolo, a cunoscut că este înălţată la cer şi crezând vedeniei sale celei din călătorie prin văzduh, a cântat: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

A înţeles astfel ucenicul, că din iconomia lui Dumnezeu i-a fost rânduit să nu se întâmple sa fie la înmormântarea Maicii Domnului împreună cu ceilalţi. Pentru aceea, bucurându-se pentru Adormirea ei cea fără de moarte, a zis aşa:

Bucură-te, că ai fost luată de la pământ de Fiul tău;

Bucura-te, că te-ai suit la cele înalte, spre a te îndulci de slava lui Hristos;

Bucură-te, că te-ai suit la cele de sus, înconjurată de toate căpeteniile îngereşti şi i-ai aruncat lui Toma omoforul tău în văzduh, ca o adeverire, spre mărturie;

Bucură-te, că ai fost purtată de heruvimi, la cele mai presus de ceruri;

Bucură-te, că ai fost înălţată cu cântare de mare cuviinţă prin porţile cereşti, de mai marii puterilor îngereşti;

Bucură-te, că eşti înconjurată şi fericită de toţi locuitorii cerurilor;

Bucură-te, cer pământesc, care eşti înălţată la locuinţa Celui de Sus;

Bucură-te, tronul Domnului, care eşti înălţată de la pământ la Împărăţia cerească;

Bucură-te, solitoarea noastră şi tare sprijinire la Fiul tău;

Bucură-te, chezăşia noastră către Dumnezeu, spre mântuire;

Bucură-te, Împărăteasa creştinilor şi ajutătoare pentru dobândirea Împărăţiei cereşti;

Bucură-te, Maica Vieţii, şi, după Dumnezeu, nădejdea vieţii noastre celei veşnice;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri netrebnice şi necredincioase, având în sine evreul Atonie, şi văzând pe purtătorii de Dumnezeu apostoli, ducând la mormânt cu mare cinste trupul cel preacurat al Maicii lui Dumnezeu, s-a pornit ca să-l răstoarne. Dar fără de veste, odată cu orbirea, i s-au tăiat şi mâinile, ce au rămas lipite de pat. Acela apoi, prin credinţă, Mama a lui Dumnezeu te-a mărturisit pe tine cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzind tainicii apostoli şi singurii văzători ai Cuvintului pe îngeri cântând înalte cântări, la înmormântarea trupului celui de Dumnezeu purtător, şi vrând să-i dea cinstea cea plăcută lui Dumnezeu, s-au nevoit cu un glas a cânta aşa:

Bucură-te, ceea ce ai luat bunăvestire, pentru mergerea ta la Împărăţia Cea de Sus;

Bucură-te, ceea ce de la binevestitorul Gavriil ai primit ramura cea de bucurie a raiului;

Bucură-te, că ai luminat mulţimea heruvimilor cea prea cinstită;

Bucură-te, că ai luminat firea serafimilor cea preamarită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de patriarhii Avraam, Isaac şi Iacov mai înainte închipuită;

Bucură-te, ceea ce ai fost de profet mai înainte vestită;

Bucură-te, că ai înfrânt semeţia cea rea a evreului;

Bucură-te, că ai dat lui vindecare;

Bucură-te, ceea ce ai întors necredinţa lui Atonie la credinţă;

Bucură-te, ceea ce ai primit pocăinţa lui;

Bucură-te, că înalţi la cer pe cei ce au iubire şi credinţă către tine;

Bucură-te, că eşti izbăvitoarea celor ce cu credinţă tare cheamă numele tau în ajutor;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 5-lea:

Sfinţii apostoli, ca nişte stele conduse de Dumnezeu fiind în lume împrăştiaţi pentru predicarea Evangheliei, răpiţi au fost pe nori prin văzduh şi aduşi spre înmormântarea Maicii Domnului, pe care cu laude şi cu cântare petrecând-o împreună cu îngerii cântau: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând văzătorii de Dumnezeu pe Stăpanul lor luând în mâini sufletul Maicii Sale şi cunoscând ca El este Domnul, s-au nevoit cu cântări sfinţite a lăuda pe cea binecuvântată şi au cântat aşa:

Bucură-te, Împărăteasă, care ai purtat pe Cel ce Împărăteşte peste toate;

Bucură-te, cea ce şi tu însăţi eşti purtată de mâinile Fiului tău;

Bucură-te, sceptru Împăratesc, din dreapta lui Hristos;

Bucură-te, stalparea porumbiţei, cea din mâna lui Noe;

Bucură-te, toiagul lui Aaron, care a odrăslit neputreziciunea;

Bucură-te, crinul cel nevestejit, care a înflorit nemurirea;

Bucură-te, chivotul însufleţit de Dumnezeu, al dumnezeiescului părinte David;

Bucură-te, psaltire şi alăută preafrumoasă, ce ai ridicat mărirea profeţiei;

Bucură-te, chivot însufleţit, al sfinţeniei Domnului;

Bucură-te, viaţa care ne-ai adus pe noi întru bucurie Domnului;

Bucură-te, cortul cel umbrit de heruvimi;

Bucură-te, Sfânta Sfintelor, cea grăită de serafimi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 6-lea:

Apostolii, purtători ai cuvântului lui Dumnezeu în lume, după ducerea Maicii Domnului la cele de sus, fiind aşezaţi la obişnuita masă comuna şi luând o parte de pâine şi înălţând-o în numele Domnului, deodată au văzut de sus pe Împărăteasa, Născătoarea de Dumnezeu, împreună cu îngerii purtători de lumină şi auzind-o, dându-le lor pace de la Fiul ei şi Dumnezeu, au cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a nouă de voie Hristos, Soarele dreptăţii, din preacuratele tale coapse şi prin bună înţelepciune a predicii apostolilor lumea s-a luminat, iar pe tine, Maica Lui din neam în neam te-a preamărit. Pentru aceasta şi noi te fericim cântând ţie:

Bucură-te, pururea Fecioara, că de toate neamurile în veci eşti mărită;

Bucura-te preabună şi preaîndurată, asupra oamenilor mare ajutătoare;

Bucură-te, că ai împlinit făgăduinţa cetei ucenicilor;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta, dai pace lumii de la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, privire preadorită şi dulce a sfinţilor;

Bucură-te, bucuria cea întru tot veselitoare, a preacuvioaselor maici şi a sfintelor fecioare;

Bucură-te, că treci peste corturile drepţilor din rai;

Bucură-te, că îndreptezi pe toţi spre dumnezeiasca slavă cerească;

Bucură-te, plinirea doririi tuturor lucrurilor celor bune;

Bucură-te, începutul mântuirii omeneşti;

Bucură-te, Împărăteasa celor ce Împărătesc, după Dumnezeu pe pământ;

Bucură-te, Doamna şi Stăpâna celor ce domnesc după Domnul şi Stăpânul cerului;

Bucură-te, cea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 7-lea:

Pe toţi, cei ce vor să intre cu credinţă în sfânta ta biserică, Născătoare de Dumnezeu, pururea îi miluieşti, iar pe cei ce te măresc, de toate asupririle şi supărările îi izbăveşti. Pentru aceea, şi binecredinciosului nostru popor, care pururea te fericeşte, învingere asupra potrivnicului îi dăruieşte şi toate cele de mântuire ne dă nouă, care ne rugăm ţie, cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă, arătându-Se nouă Domnul, Făcătorul tuturor, prin tine Născătoare de Dumnezeu; iar tu, având purtare de grijă pentru noi, rudenia ta, care cu cinste serbăm Adormirea ta, primeşte să cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, cea aleasă dintre pământeni;

Bucură-te, ceea ce eşti mai presus de cele pământesti şi de cele cereşti;

Bucură-te, că te-ai suit mai sus de heruvimi şi de serafimi;

Bucură-te, că ai adunat prin nori ceata apostolilor la înmormântarea ta;

Bucură-te, căci cu puterea lui Dumnezeu, dovedire învederată, după înmormântarea ta, înaintea lui Toma te-ai arătat în văzduh, când venea pe nori;

Bucură-te, că prin aceasta ai adeverit mutarea ta cu trupul la cer;

Bucură-te, că ai dat lui Toma omoforul tău, ca o podoabă de încredinţare a mutării tale;

Bucură-te, ceea ce eşti împodobită cu frumuseţea tuturor virtuţiilor;

Bucură-te, ceea ce ai primit în pântecele tău pe Fiul lui Dumnezeu spre mântuirea oamenilor;

Bucură-te, ceea ce ai înflorit ca un finic cu trupul;

Bucură-te, că te-ai înălţat ca un cedru în slava cea cerească;

Bucură-te, pomul vieţii, cel sădit în mijlocul raiului celui de sus;

Bucură-te, corabia cea înţelegătoare, ce te-ai înălţat din potopul morţii, la cele de sus;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu nu laşi pe noi!

Condacul al 8-lea:

Ca pe un soare întru cele de sus, ştiindu-te pe tine, stăpână aleasă, suită de Fiul tău înăuntrul frumuseţilor celor mai presus de fire şi a bunătăţilor celor nespuse din ceruri, fiind ţinută cu plăcere în mâinile Lui şi cu bucurie stând la dreapta lui cea începătoare de viaţă, pururea cântăm Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul fiind ridicată la cele cereşti, iar pe cele pământeşti nelăsându-le Maica lui Dumnezeu, de mâinile Fiului tău ai fost purtată întru cele nepătrunse, la Ierusalimul cel de sus, la cetatea cea frumoasă şi cu totul luminată ai intrat, de heruvimi şi de toate puterile cereşti fiind înconjurată şi cântându-ţi-se unele ca acestea:

Bucură-te, al cărei sfânt suflet se sălăşluieşte în Sionul cel de sus şi prealuminat;

Bucură-te, al cărui trup nestricăcios se preamăreşte, împreună cu sufletul;

Bucură-te, ceea ce ai intrat în cetatea cea Împărătească a Atotţiitorului;

Bucură-te, ceea ce te-ai înălţat în raiul cel frumos, sădit sus în ceruri;

Bucură-te, ceea ce te-ai mutat în cetatea împodobită cu pietre strălucitoare;

Bucură-te, ceea ce eşti dusă în cetatea cea înconjurată de oştile cele preaînalte;

Bucură-te, că eşti luată mai presus de ceruri de Fiul tău, cu bună cuviinţă dumnezeiască;

Bucură-te, că eşti mai cinstită decât toate minţile cele nematerialnice ale îngerilor;

Bucură-te, ceea ce duci rugăciunea celor credincioşi, la Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce te rogi neîncetat pentru noi la scaunul fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, solitoarea către Dumnezeu, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, apărătoarea neamului creştinesc, dăruită de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 9-lea:

Toată firea îngerească te înalţă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, iar neamurile omeneşti te măresc, ca pe o Maică a lui Dumnezeu şi serbează preacinstită Adormirea ta, Împărăteasă. Căci pământenii prin tine se împreună cu cele cereşti, iar noi într-un glas cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Cuvintele înaripate ale profeţilor, cele de Dumnezeu insuflate, acum le vedem implinite întru tine, Născătoare de Dumnezeu. Căci cu adevărat, ai născut nouă pe Dumnezeu cu trup. Pentru aceea, crezând taina Cuvântului lui Dumnezeu cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, începutul cel deplin al legii şi al profeţilor;

Bucura-te, steaua lui Iacov, cea prevestită de Varlaam;

Bucură-te, patul marelui Împărat, cel vestit de Solomon;

Bucură-te, lâna cea rourată de Iisus, preaînchipuită de Ghedeon;

Bucură-te, rugul cel nears, mai înainte văzut de primitorul legii, Moise;

Bucură-te, munte sfânt, privit de bărbatul doririlor;

Bucură-te, scară cerească, văzută de Iacov;

Bucură-te, uşa pecetluită şi neumblată, mai înainte văzută de Iezechiel;

Bucură-te, soarele locuirii lui Hristos, cel mai înainte arătat psalmistului David;

Bucură-te, taina ce s-a prezis de profeţi în multe chipuri;

Bucură-te, că întru tine s-au închipuit cuvintele prezise, ale tuturor profeţiilor;

Bucură-te, că ai primit toată iconomia Celui de sus, pentru mântuirea lumii;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta, nu ne laşi pe noi!

Condacul al 10-lea:

Vrând să mântuiască lumea, Domnul tuturor, din neamul pământenilor te-a ales pe tine Maică pentru Sine. Făcându-se om pentru noi, S-a suit la cer, de unde Se pogorâse şi cu Sine te-a ridicat şi pe tine, spre a petrece în slava cea veşnică şi a Împărăţiei, împreună cu Dansul fără de sfârşit. Pentru aceea, ca un Dumnezeu, aude de la toţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară. Şi apărătoare tuturor celor ce aleargă la tine, Preacurată, căci tu te-ai mutat la ceruri, ca să fii solitoarea cea mai de aproape, pentru toţi care cântă ţie:

Bucură-te, cetatea marelui Împărat, aşezată deasupra munţilor cereşti;

Bucură-te, zid şi acoperământ, ce nu te ascunzi de la a noastră stăruinţă;

Bucură-te, că ajuti pe cei credincioşi să biruiască uneltirile duşmanilor;

Bucură-te, că ai înfrânt mulţimea agarenilor;

Bucură-te, păzitoarea cea neclintită a ortodocşilor;

Bucură-te, împrăştierea ereticilor;

Bucură-te, că ne eşti pace şi bucurie;

Bucură-te, că ai călcat iadul cel atotpierzător;

Bucură-te, cunună aleasă a celor ce cu mintea întreagă luptă împotriva pornirilor trupului;

Bucură-te, preamărirea cea mult preţuită a nevoitorilor mucenici;

Bucură-te, solitoarea odihnei celei fericite a oştenitorilor cuvioşi;

Bucură-te, dătătoarea bucuriei celei veşnice a monahilor celor ce bine au vietuit;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 11-lea:

Toată cântarea cetelor îngereşti celor însufleţite de Dumnezeu laudă Adormirea ta cea preacinstită, ceea ce eşti cu totul lăudată, stăpână Împărăteasă, de Dumnezeu Născătoare. Iar noi din inimă aducem ţie, care eşti maica tuturor, smerita noastră rugăciune, împreună cu oştile cereşti, cântând unuia Dumnezeu, Celui ce după vrednicie, te-a preamărit pe tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie primitoare de lumina cea adevărată te-ai arătat nouă celor de pe pământ. Căci tu luminezi sufletele şi le îndreptezi spre cunoştiinţă de Dumnezeu, ale celor ce serbează mutarea ta cea cu totul cinstită. Pentru aceasta cântăm ţie unele ca acestea:

Bucură-te, făclia cea nestricată, a focului celui nematerialnic;

Bucură-te, aurora cea netrecătoare, a luminii celei neînserate;

Bucură-te, lună strălucitoare din Soarele dreptăţii;

Bucură-te, lumină ce luminezi şi în întuneric;

Bucură-te, făclie pusa în sfeşnicul cel preaînalt;

Bucură-te, izvorul vieţii, cel răsărit din mormânt la lumina;

Bucură-te, maica luminii, care călăuzeşti sufletele celor evlavioşi;

Bucură-te, Maica Dumnezeului tuturor, care mângâi sufletele celor întristaţi;

Bucura-te, ceea ce dăruiesti sfârşit bun celor ce nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce la judecata Fiului tău găteşti credincioşilor tăi moştenirea celor din dreapta Lui;

Bucură-te, preafericită, că prin tine vom fi şi noi fericiţi, avându-te pe tine ajutătoare şi sprijinitoare în rugăciuni;

Bucură-te, preabinecuvântată din neam în neam, că Domnul este cu tine, şi prin tine cu noi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 12-lea:

Văzând mulţimile îngereşti harul măririi, în slăvitul Tron ceresc, dăruit Maicii lui Dumnezeu celei cinstite, cu şederea de-a dreapta Fiului ei şi Dumnezeu, i s-au închinat ei Scaunele şi Puterile, au înconjurat-o începătoriile şi căpeteniile, i s-au plecat înfricoşaţi heruvimii, serafimii şi domniile, împreună cu arhanghelii şi îngerii, care smeriţi, o preamăreau cântând: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând întru tot cinstita ta Adormire, lăudăm toţi înălţarea ta la ceruri, Împărăteasă Maică a lui Dumnezeu. Iar tu, sfinţeşte, măreşte şi miluieşte pe toţi cei ce cu dragoste te laudă aşa:

Bucură-te, ceea ce ai curăţit pământul, cu paşii preacuratelor tale picioare;

Bucură-te, ceea ce ai sfinţit văzduhul cu suirea ta la cer;

Bucură-te, ceea ce te-ai suit la înălţimea cerească;

Bucura-te, ceea ce priveşti toată frumuseţea cea negrăită;

Bucură-te, că şezi întru slavă Fiului tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, că te bucuri în veci cu Fiul tău şi Dumnezeu;

Bucură-te, frumuseţea din dreapta Domnului, care înfrumuseţezi pe toţi cei ce în ceruri te fericesc pe tine;

Bucură-te, bucuria tuturor pământenilor care nădăjduiesc spre tine;

Bucură-te, ceea ce eşti îmbrăcată în soare, care străluceşti cu harul şi cu mărirea toată lumea;

Bucură-te, ceea ce te-ai făgăduit a păzi şi a mântui pe toţi care te cheamă din toată inima;

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cinstită şi de Dumnezeu Născătoare numită;

Bucură-te, care de la răsărit şi până la apus, eşti preamărită de toţi credincioşii ortodocşi;

Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care întru Adormirea ta nu ne laşi pe noi!

Condacul al 13-lea:

O, Maică prealăudată a Împăratului cerului şi a pământului, a lui Hristos Dumnezeul nostru, Celui nemuritor, Care vieţuieşte şi după moarte, primeşte de la noi, la cinstită Adormirea ta, această rugăciune de acum şi în viaţa aceasta şi, la vremea morţii noastre, scapă-ne de toată nenorocirea şi chinul; şi Împărăţiei celei cereşti ne învredniceşte, Împărăteasă, pe noi cei care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori)

 Se zic din nou Icosul1 (Îngerul întâi stătător…) şi Condacul 1 (Celei alese dintre toate neamurile….) şi se face otpustul.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu:

Preasfântă stăpână de Dumnezeu Născătoare, depărtează de la noi, păcătoşii şi nevrednicii robii tăi, trândăvirea, uitarea, nerecunoştiinţa, lenevirea şi toate gândurile cele rele şi viclene, urâte şi defăimătoare. Alungă-le de la inimile noastre cele ticăloase şi de la sufletele noastre cele întinate şi de la mintea noastră cea întunecată. Stinge văpaia patimilor noastre şi ne ajută că neputincioşi suntem. Fereşte-ne de aducerile aminte, de deprinderile cele viclene şi de toate faptele cele rele, din noapte şi din zi şi ne izbăveşte de ele. Că prebinecuvântat şi preamărit este numele tău cel sfânt, în cer şi pe pământ, în vecii vecilor. Amin

 Acatistul Maicii Domnului – La icoana Sporirea Minţii făcătoare de minuni (15/28 august)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împăratesei cerului şi a pământului, celei ce întregii lumi vindecarea duhovnicească îi dăruieşte, cântare de mulţumire îi aducem pentru comoara dumnezeiască ce ne-a dăruit-o, făcătoarea de minuni a ei icoană, numită „Sporirea minţii”, cu care îngrădiţi fiind, cu luminoasă bucurie slăvim şi cu dragoste glăsuim: Bucură-te, Crăiasa preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Icosul 1:

Îngerul vestitor în cetatea Nazaret a fost trimis către Preacurata Pruncă Maria, ca să-i grăiască: Bucură-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului bună vestire, în smerenia inimii ei, aşa i-a răspuns: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Atunci Dumnezeu-Cuvântul în pantecele ei S-a întrupat. Iar noi, păcătoşii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, aşa cum îngerul ne-a învăţat, cu smerenie să-i cântăm Celei pline de har:

Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;

Bucură-te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;

Bucură-te, ea adumbrită de puterea Celui Preaînalt;

Bucură-te, ceea ce de Duhul Sfânt ai fost sfinţită;

Bucură-te, roabă credincioasă a Domnului;

Bucură-te, Pruncă de Dumnezeu aleasă;

Bucură-te, ceea ce pe Mântuitorul lumii ai născut;

Bucură-te, Maica Luminii, ceea ce pe toţi îi luminezi;

Bucură-te, ceea ce întreci mintea celor înţelepti;

Bucură-te, ceea ce rosturile credincioşilor le desluşeşti;

Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 2-lea::

Văzand, Preaneprihanita, dorirea poporului celui nou, pe binevestitorul evanghelicelor taine, Apostolul Luca, l-ai blagoslovit, preacurat chipul tău să-l zugravească şi, privind la acesta, cu putere ai grăit: Cu acest chip zugravit vor fi harul meu şi puterea. De aceea, în faţa sfintelor tale icoane, cu care întreaga lume creştină ai împodobit, cu evlavie ne închinăm şi, mulţumindu-I lui Dumnezeu pentru tine Îi cântăm Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ceea ce cerească înţelepciune o desluşeşti, Fecioară Preacurată, tuturor credincioşilor ai binevoit a le descoperi că în lume lucrează voia lui Dumnezeu, bună, bineplăcută şi desăvârşită, care depăşeşte orice minte. Caută spre noi, Născătoare de Dumnezeu atotlăudată şi cu lumina adevărului luminează-ne, mângâie-ne ca o Maică, pe calea cea dreaptă ne călăuzeşte, ca astfel să-ţi strigăm, cei ce ne rugăm ţie:

Bucură-te, ceea ce pe Hristos, puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeui ai născut;

Bucură-te, ceea ce pe Dumnezeu cu cu omul L-ai unit;

Bucură-te, ceea ce sufletele noastre cu lumina minţii le luminezi;

Bucură-te, vas negrăit al slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, începătoare a cinstirii sfintelor icoane;

Bucură-te, dătătoarea comorilor duhovniceşti;

Bucură-te, ceea ce sfintelor tale icoane har le dăruieşti;

Bucură-te, căci privind la icoanele tale, ţie ne închinăm;

Bucură-te, ceea ce prin sfintele tale icoane întregii lumi vindecări dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce minţile şi inimile noastre la cer le ridici;

Bucură-te, ceea ce întreaga zidire cu raza harului tău ai luminat;

Bucură-te, ceea ce împreună cu Fiul tău Dumnezeu de-a pururi Împărăteşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 3-lea:

Adumbriţi fiind de puterea harului, nişte creştini evlavioşi în cetatea Nazaretului au ajuns şi acolo casa Născătoarei de Dumnezeu au aflat, unde Preacurata s-a născut şi binevestirea arhanghelului a primit, şi au mutat Sfânta Casa în pământul Italiei, în oraşul Loreto. Până în zilele noastre, în catul de sus al Sfintei case icoana Născătoarei de Dumnezeu, din lemn făurită, se păstrează, pe care cereştile puteri îngereşti nevăzut o înconjoară şi cu cucernicie o cinstesc, cu bucurie cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Milostivire de maică având spre tot neamul creştinesc, toate colţurile lumii le chemi la mântuire, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, de aceea în casa ta felurite neamuri din multe ţări sosesc şi în faţa icoanei tale îşi mărturisesc păcatele. De aceea, de la răsarit şi până la apus icoana ta se slăveşte şi credincioşii izbăviţi de boli, de dureri şi de necazuri mulţumire îţi aduc, strigând către tine:

Bucură-te, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi şi-a zidit;

Bucură-te, cetate dumnezeiască, ce din mică cetate a Nazaretului ai venit;

Bucură-te, ceea ce prin naşterea ta casa lui Dumnezeu ai luminat;

Bucură-te, Pruncă, mai înaltă decât Sfânta Sfintelor;

Bucură-te, ceea ce cu dumnezeiescul Prunc De-dinainte-de-veci în Nazaret ai sosit;

Bucură-te, ceea ce tainei mântuirii neamului omenesc ai slujit;

Bucură-te, scară, pe care de la pământ la cer ne suim;

Bucură-te, minunat acoperământ al întregii lumi;

Bucură-te, căci cu credinţa preacuratului tău chip zugrăvit ne închinăm;

Bucură-te, căci de la el daruri pline de har pentru mântuirea sufletelor noastre luăm;

Bucură-te, ceea ce semne minunate prin icoanele tale săvârşeşti;

Bucură-te, puternică apărătoare a neamului creştinesc;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 4-lea:

Un oare care zugrav de urgia unei boli cumplite fiind stăpânit şi la tulburarea minţii ajungând, de la doctorii pământesti nici un folos nu a aflat. Atunci Preacurata Născătoare bolnavului i s-a arătat şi să-i zugravească icoana, care sfinţeşte casa ei din orasul Loreto i-a poruncit. Acestea împlinind, zugravul s-a vindecat si, din acea zi, icoana pictată „Sporirea minţii” o numit-o, cântând în fata ei cântare de laudă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Creştinii din ţara Rusiei auzind că, spre bucuria şi mângâierea lor, Preacurata Născătoare să le dea icoana sa numită „Sporirea minţii” a binevoit, cu multe chipuri ale ei bisericile şi casele şi-au împodobit, de la care mulţime de semne negrăite şi minuni din belşug se săvârşeau pentru toţi cei ce cu credinţă se apropiau şi îi cântau Preabinecuvântatei Născătoare aşa:

Bucură-te, ceea ce cinstită icoană a chipului tau spre mângâiere şi sfinţire ne-ai dăruit;

Bucură-te, ceea ce durerile sufleteşti şi trupeşti cu icoana ta grabnic le tămăduieşti;

Bucură-te, ceea ce pământul Rusiei cu acoperamantul milostivirii tale l-ai adumbrit;

Bucură-te, ceea ce pe iubitorii şi cinstitorii icoanei tale de toate necazurile îi izbăvesti;

Bucură-te, ceea ce în chip nevăzut, împreuă cu sfintele tale icoane, în casele noastre pătrunzi;

Bucură-te, ceea ce binecuvântare şi bucurie astfel ne dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce pe cei părăsiţi de doctori în preaputernicile tale braţe îi primeşti;

Bucură-te, vindecătoare a celor ce minţile, din pricina bolii, şi-au rătăcit;

Bucură-te, nădejdea celor fără de nădejde;

Bucură-te, luminarea cugetelor noastre;

Bucură-te, oglindă curată a cunoştinţei adevărului;

Bucură-te, căci de la răsărit până la apus numele tău se fericeşte;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 5-lea:

Asemeni unei stele călăuzite de Dumnezeu s-a arătat icoana ta, Maică a Domnului: ţara Rusie şi oraşele ei le sfinţeşte, pe cei aflaţi în întunericul neştiinţei cu lumina cunoştinţei dumnezeieşti îi luminează, mintea noastră cea întunecată de păcate o limpezeşti, pe cei rătăciţi pe calea poruncilor Fiului tau şi Dumnezeu îi îndrumă, Căruia spre mulţumire Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Vazând comoara dumnezeiască, icoana minunată a Maicii Domnului, către aceasta cu sârguinţă să alergăm, pentru că în neputinţe vindecare, în mâhniri mângâiere, în necazuri izbăvire să primim şi cu bucuie să-i cântăm Apărătoarei noastre:

Bucură-te, ceea ce cu ivirea icoanei tale pe credincioşi i-ai luminat;

Bucură-te, căci prin tine Soarele Dreptăţii, Dumnezeul nostru în întuneric a strălucit;

Bucură-te, Maică a Luminii Minţii, care cu harul întreaga lume ai luminat-o;

Bucură-te, ceea ce cu zorile harului ne înţelepţeşti;

Bucură-te, ceea ce cu lumina ta întunericul neştinţei noastre îl risipeşti;

Bucură-te, Fecioară, căci prin tine lumina cunoştinţei dumnezeieşti tuturor le-a strălucit;

Bucură-te, candelă nestinsă, ceea ce flacăra credinţei o aprinzi;

Bucură-te, ceea ce calea virtuţilor o desluşeşti;

Bucură-te, izvorul sfinţeniei;

Bucură-te, puternica noastră Apărătoare de necazuri şi de urgii;

Bucură-te, făclie neostoită a iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, ceea ce prin strălucirea minunilor tale primăvara mântuirii o binevesteşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 6-lea:

Întreaga lume propovăduieşte milostivirea ta, o, Maică a Domnului nostru, căci în toate oraşele şi satele de pe pământul Rusiei icoana ta, cea numită „Sporirea minţii”, cu raze de minuni străluceşte, luminând sufletele noastre cu lumina harului dumnezeiesc şi îndemnându-ne sa-I cântîm lui Dumnezeu, Celui ce te-a proslăvit: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a în cinstita ta icoană, Preacurată, lumina mântuirii celor rătăciţi în bezna păcatelor şi a patimilor şi toţi cei ce cu credinţă şi evlavie se roagă în faţa ei grabnic ajutor primesc. Întunecimea minţilor noastre cu lumina ta risipeşte-o, Atotlăudată, şi dă-le să vadă lumina cea adevărată tuturor celor ce cu dragoste îţi cântă aşa:

Bucură-te, stea neapusă, ceea ce Soarele dreptăţii în lume l-ai adus;

Bucură-te, Maica Luminii celei adevărate, care luminează sufletele credincioşilor;

Bucură-te, povăţuitoarea învăţăturii celei pline de har;

Bucură-te, ceea ce cu luminosul tău acoperământ mintea noastră tulbură o luminezi;

Bucură-te, zare neînserată, ce risipeşti pâcla păcatelor noastre;

Bucură-te, ceea ce ne izbăveşti de întuneric şi de veşnicele cazne;

Bucură-te, ceea ce de cursele vrăjmaşilor ne slobozeşti;

Bucură-te, ceea ce nebunia lumii acesteia o biruieşti;

Bucură-te, doborârea învăţăturilor stricătoare de suflet;

Bucură-te, dăruitoarea învăţăturilor folositoare;

Bucură-te, ceea ce mângâiere cu icoana ta ne dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce cu lumina bucuriei sufletele ni le întăreşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 7-lea:

Vrând ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină, preamilostivul Dumnezeu şi Ziditorul nostru i-a dăruit Maicii Sale pentru noi icoana „Sporirea minţii”, pentru ca toţi cei ce cu credinţă se roagă în fata ei, să primească puterea cuvântului, minte şi înţelepciune şi în liniştea cugetului lor să-I cânte Domnului să Împăratului nostru: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Noi şi preaslăvite minuni credincioşilor le descoperi, Maică a lui Dumnezeu, prin sfânta ta icoană: cu puterea harului lui Hristos pe cei cu mintea tulburată îi luminezi, de nebunie ne fereşti, slăbiciunile le întremezi şi tuturor ce aleargă la tămăduitoarea ta icoană grabnică vindecare le dăruieşti, îndemnându-i să-ţi cânte:

Bucură-te, ceea ce ne scoţi din adâncul neştiinţei;

Bucură-te, ceea ce mintea multora o luminezi;

Bucură-te, ceea ce cuvântul înţelepciunii celor ce îl cer, îl dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce minţile celor fără de minte le întregeşti;

Bucură-te, izgonitoarea cugetelor păcătoase;

Bucură-te, îmblânzitoarea inimilor învârtoşate;

Bucură-te, ceea ce mintea spre Dumnezeu ne-o înalţi;

Bucură-te, înţelepţitoarea neînţelepţilor;

Bucură-te, povăţuitoarea noastră spre evlavie;

Bucură-te, ceea ce rugăciunile binecredincioşilor spre Fiul tău şi Dumnezeu le aduci;

Bucură-te, ceea ce însăţi neîncetat pentru noi toţi te rogi la Prestotul Atotţiitorului;

Bucură-te, ceea ce veşnică bucurie ne-o hărăzeşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 8-lea:

Nespus este a privi la icoana ta pe lemn zugravită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu Fecioară, care, cu dumnezeiasca ta putere, duhurile întunericului le risipeşti şi celor slabi la minte şi cu greutate la învăţătură minte le dăruieşti. Şi noi, cei ce pierim în păcate, cu lacrimi te rugăm, izbăveşte-ne de duşmanii văzuţi şi nevăzuţi, de întunericul nechibzuinţei, pentru ca întodeauna să-I cântăm Domnului şi Mântuitorului nostru: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Tot pământul Rusiei este plin, ca de nişte aştri luminaţi de Dumnezeu, de făcătoarele de minunate tale icoane, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, printre care şi icoana „Sporirea minţii”, care cu har străluceşte şi inimile noastre îngheţate cu semnele milostivirii tale faţă de noi, păcătoşii, le încălzeşte. Pentru aceasta în faţa sfânt chipului tău genunchii plecându-ne, ţie îţi cântăm, Preacurată, aşa:

Bucură-te, ceea ce necazurile noastre în bucurii le prefaci;

Bucură-te, ceea ce de săgeţile aprinse ale vicleanului ne ocroteşti;

Bucură-te, învăţătoarea pruncilor şi păzitoarea lor cea plină de har;

Bucură-te, Ocrotitoarea şi Călăuzitoarea preaînţeleaptă a tinereţii;

Bucură-te, ceea ce copiilor cu greutăţi la învăţătură minte le dăruieşti;

Bucură-te, ceea ce strici cursele vrăjmaşilor;

Bucură-te, ceea ce luminezi cugetele credincioşilor;

Bucură-te, ceea ce-i ruşinezi pe necredincioşi;

Bucură-te, vindecătoarea celor stăpâniţi de întunecarea minţii;

Bucură-te, că harul icoanei tale alungă pe demoni;

Bucură-te, Maica milostivirii şi a bunătăţilor;

Bucură-te, nădejdea mântuirii noastre;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 9-lea:

Toate fiinţele îngereşti ţie cu evlavie îţi slujesc, o, Crăiasă a cerului şi a pământului, neamul omenesc laudă îţi aduce şi sfânta ta icoană o cinsteste, pe care spre bucurie şi mângâiere ne-ai dăruit-o. Învaţă-ne, Preabună, cu vrednicie să te slăvim şi Mântuitorului lumii, Celui din tine născut să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii Omeneşti nu se pricep a cunoaşte taina slujirii tale neamului creştinesc, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, nici nu pot înţelege puterea minunată de la icoanele tale izvorâtă pentru toată trebuinţa sufletească şi trupească a oamenilor. Iar noi, creştinii drept slăvitori, cu lacrimi de bucurie în ochi în faţa sfintei tale icoane stând, te slăvim, Fecioară plină de har, şi grăim:

Bucură-te, bucuria îngerilor;

Bucură-te, cea căreia arhanghelii i se închină;

Bucură-te, ceea ce de heruvimi în văzduh eşti întâmpinată;

Bucură-te, cea căreia laudă îi aduc serafimii;

Bucură-te, podoabă strălucitoare a Bisericii cereşti şi pământeşti;

Bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toate puterile cereşti;

Bucură-te, ceea ce eşti cinstită de oştirile cereşti;

Bucură-te, slava tuturor pământenilor;

Bucură-te, ceea ce minţile noastre cu icoană ta spre Cel Preaînalt le ridici;

Bucură-te, Călăuzitoarea noastră spre Patria cerească;

Bucură-te, ceea ce cu lumina sufletului tau tot pământul il îmbrăţişezi;

Bucură-te, ceea ce în faţa Crucii Fiului Tău pe toţi ne-ai înfiat;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 10-lea:

Dorind să mântuiască lumea de nebunie şi de amăgirea vrăjmaşului, Domnul Cel iubitor de oameni ne-a dăruit minunata ta icoană, Născătoare de Dumnezeu. În faţa ei cei tulburaţi la minte se tămăduiesc, cei chinuiţi de demoni se izbăvesc, suferinzii mângâiere şi bucurie dobândesc. Pentru aceasta slăvind pe Dumnezeu, Cel ce astfel de milostiviri ne dăruieşte, să-I cântăm cântare de mulţumire: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid nebiruit şi Acoperământ fii nouă, Preacurată, împotriva năvălirii vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, ocrotindu-ne de orice boală şi năpastă. Pentru aceasta, cu credinţă căzând la icoana ta „Sporirea minţii”, pentru harnic ajutor şi tămăduirea tuturor neputinţelor trupeşti şi sufleteşti, cu bucurie îţi cântăm aşa:

Bucură-te, Păzitoarea noastră de căile pierzării;

Bucură-te, îndrumătoarea credincioşilor spre tot lucrul cel adevărat;

Bucură-te, izgonitoarea duhului bolii şi al leneviei;

Bucură-te, dobândirea duhului înţelepciunii şi al puterii;

Bucură-te, ceea ce pe vrăjmaşii cu puterea lui Dumnezeu îi ruşinezi;

Bucură-te, ceea ce destrami sfaturile necinstitorului;

Bucură-te, ceea ce sănătate demonizaţilor le dăruieşti;

Bucură-te, tămăduitoarea cumplitelor neputinţe;

Bucură-te, izbăvitoarea noastră de moarte duhovnicească;

Bucură-te, ceea ce cu lacrimile tale păcatele noastre le curăţeşti;

Bucură-te, ceea ce cu bucurie duhovnicească în chip minunat ne îndestulezi;

Bucură-te, ceea ce în veacul viitor vesnic bucurii ne hărăzeşti;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 11-lea:

Cântare de multumire îţi aducem în faţa preacinstitului tău chip, o, Preacurată, pentru negrăita ta milostivire către noi şi ne rugăm, Ceea ce eşti plină de har: păzeşte minţile şi inimile noastre de învăţăturile stricătoare, de necredinţă şi de superstiţii, apără ţara Rusiei de toată neorânduiala iscată în patria noastră de potrivnicii credinţei şi învredniceşte-ne cu inima curată să-L slăvim pe ziditorul nostru cântandu-i cântarea: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Ca pe o făclie purtătoare de lumină vedem icoana ta, Maică a Domnului, cu strălucirea minunilor tale pământul nostru luminându-l, pe calea mântuirii îndrumându-ne şi inimile noastre către tine, Preacurată, cu dragoste aprinzându-le. Iar noi, cunoscând puterea harului tău, cu cântări de bucurie te proslăvim aşa:

Bucură-te, ceea ce îl întreci cu înţelepciunea pe Solomon;

Bucură-te, ceea ce ascunsele taine dumnezeieşti le descoperi credincioşilor;

Bucură-te, ceea ce pe neînţelepţi preaînţelepţi îi arăţi;

Bucură-te, fulger, ce luminezi sufletele;

Bucură-te, ceea ce ruşinezi înţelepciunea deşartă a veacului acestuia;

Bucură-te, ceea ce în ceasul descumpănirii gândul cel bun în inimă ni-l dăruieşti;

Bucură-te, descoperirea înţelepciunii şi bunătăţii lui Dumnezeu;

Bucură-te, frumuseţea lumii de sus;

Bucură-te, ceea ce minunata ta icoană ca pe un dar ceresc ne-ai descoperit;

Bucură-te, izvorul bucuriei neîncetate;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 12-lea:

O, Preabună, cere pentru noi harul dumnezeiesc de la fiul tău şi Dumnezeu, întinde-ne o mână de ajutor, ca să nu murim nepocăiţi; cu iubirea ta încălzeşte-ne, curăţeşte minţile noastre de gândurile păcătoase, limpezeşte ochii inimii noastre ca să vadă calea mântuirii şi învredniceşte-ne ca şi în viaţa aceasta şi în Împăraţia cerească să-i cântăm Ziditorului şi făcătorului nostru: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cântând minunile tale prin icoana ta săvârsite, pe tine te lăudăm, Craiasă, te slăvim, ceea ce cu adevărat eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită, fără de asemănare, decât serafimii. Caută din cer către cei ce stau în faţa sfintei tale icoane şi harul tău trimite-ne nouă, izbăveşte de tot necazul şi ispitele vrăjmaşilor pe cei ce te cântă pe tine ca pe Apărătoare, şi Ocrotitoarea noastră, aşa:

Bucură-te, ceea ce cu rugăciunile tale întreaga lume o mântuieşti;

Bucură-te, mângâierea amarnicului veac de acum;

Bucură-te, Maica Luminii, cea ce cu lumina curăţiei tale pe toţi ii luminezi;

Bucură-te, ceea ce ne descoperi tainele voii lui Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce pământul Rusiei ca moştenire ţi l-ai ales;

Bucură-te, ceea ce cu icoanele tale făcătoare de minuni pământul Rusiei ai binecuvântat;

Bucură-te, ceea ce în chip minunat prin icoana ta în chip nevăzut ne acoperi;

Bucură-te, ceea ce bucurie harnică verşi în inimile iubitorilor de Dumnezeu;

Bucură-te, ceea ce uşile milostivirii dumnezeieşti cu mijlocirea ta le deschizi;

Bucură-te, ceea ce darurile Sfântului Duh ne ajuţi a le dobândi;

Bucură-te, una curată şi binecuvântată între femei;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

Maică Atotlăudată a Luminii Peste-tot-fiitoare şi a Părintelui Înţelepciunii, Tu eşti lumina mâhniţilor, Sporirea minţii şi bucuria inimilor noastre; auzi-ne pe noi şi primeste rugăciunea noastră, a păcătoşilor, înţelepteşte-ne pe noi, neînţelepţii şi povăţuieşte-ne să cântăm şi să ne rugăm în fata icoanei Tale, „Sporirea minţii” numită. Nu înceta a Te ruga pentru noi, nevrednicii robii Tăi, cei ce Te slăvim şi Fiului Tău şi Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia!

Apoi se zice Icosul 1:

Îngerul vestitor în cetatea Nazaret a fost trimis către Preacurata Pruncă Maria, ca să-i grăiască: Bucură-Te! Iar Preacurata, auzind a arhanghelului bună vestire, în smerenia inimii ei, aşa i-a răspuns: Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău. Atunci Dumnezeu-Cuvântul în pantecele ei S-a întrupat. Iar noi, păcătoşii, pe Maica lui Hristos Dumnezeul nostru cu evlavie cinstind-o, aşa cum îngerul ne-a învăţat, cu smerenie să-i cântăm Celei pline de har:

Bucură-te, ceea ce eşti binecuvântată între femei;

Bucură-te, ceea ce de la Domnul har ai aflat;

Bucură-te, ea adumbrită de puterea Celui Preaînalt;

Bucură-te, ceea ce de Duhul Sfânt ai fost sfinţită;

Bucură-te, roabă credincioasă a Domnului;

Bucură-te, Pruncă de Dumnezeu aleasă;

Bucură-te, ceea ce pe Mântuitorul lumii ai născut;

Bucură-te, Maica Luminii, ceea ce pe toţi îi luminezi;

Bucură-te, ceea ce întreci mintea celor înţelepti;

Bucură-te, ceea ce rosturile credincioşilor le desluşeşti;

Bucură-te, Împărăteasa cerului şi a pământului;

Bucură-te, că pe tine te fericesc toate neamurile;

Bucură-te, Crăiasă preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Condacul 1:

Celei alese dintre toate neamurile, Maicii lui Dumnezeu, Împăratesei cerului şi a pământului, celei ce întregii lumi vindecarea duhovnicească îi dăruieşte, cântare de mulţumire îi aducem pentru comoara dumnezeiască ce ne-a dăruit-o, făcătoarea de minuni a ei icoană, numită „Sporirea minţii”, cu care îngrădiţi fiind, cu luminoasă bucurie slăvim şi cu dragoste glăsuim: Bucură-te, Crăiasa preamilostivă, ceea ce minte şi înţelepciune credincioşilor tăi le dăruieşti!

Rugăciune:

Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înţelepciunea lui Dumnezeu Sieşi Si-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovniceşti, ceea ce de la cele lumeşti la cele dinainte de lume mintea noastră o înalţi şi pe toţi la cunoştiinţa înţelepciunii îi ridici! Primeşte această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii Tai, care cu credinţă şi cu smerenie ne închinăm în fata Preacinstitei Tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul Tău şi Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noştri înţelepciune şi putere, judecătorilor dreptate şi necăutare la faţa omului, păstorilor înţelepciune duhovnicească, râvna şi buna pază a sufletelor noastre, învăţătorilor smerită înţelepciune, fiilor ascultare şi nouă tuturor Duhul chibzuinţei şi al evlaviei, duhul smereniei şi al blândeţii, duhul curăţiei şi al adevărului. Şi acum, maică prealăudată, dă-ne buna sporire a minţii, pe cei aflaţi în vrajbă şi în dezbinare împacă-i, uneşte-i şi pune între ei o legătură de iubire nedespărţită, pe cei rătăciţi din nesocotinţă întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povăţuieşte-i frica de Dumnezeu, înfrânarea şi hărnicia, dă-le cuvântul înţelepciunii şi cunoştiinţe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare, Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai slăvită decât serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate şi preachibzuita înţelepciune a lui Dumnezeu în lume şi în viaţa noastră, să ne înstrăinăm de deşertăciunea pământească şi de prisositoarele griji lumeşti şi să ne ridicăm minţile şi inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea şi ajutorul Tău, laudă, mulţumire şi închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu şi Ziditorul tuturor, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin!

Acatistul Sfinţilor Brâncoveni (Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei; împreună cu ei şi sfetnicul Ianache – Sfinţi Martiri!) (16 august)

 Preotul dă obişnuita binecuvântare, zicând: Binecuvântat este Dumnezeul nostru totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Iar de este mirean cel ce zice acatistul, zice: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi. Amin.

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Apoi troparele acestea, glasul al 6-lea:

Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi, miluieşte-ne pe noi. Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfintului Duh. Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un milostiv şi ne izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem poporul Tau; toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tau chemăm. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor Amin. Uşa milostivirii deschide-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, căci tu eşti mântuirea neamului creştinesc. Apoi:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.

Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut;

Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Fecioara Maria şi S-a făcut om;

şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat;

şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui;

şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.

Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.

Întru una sfântă, sobornicească şi apostolească Biserica;

mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor;

aştept învierea morţilor

şi viaţa veacului ce va să fie.

Amin.

Condacele şi Icoasele

Condacul 1, glasul al 3-lea:

Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude şi cântare duhovnicească dreptcredinciosului voievod Constantin, căci pentru Împărăţia cerurilor şi pentru neam acesta moarte mucenicească a primit, dimpreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu, Matei, şi cu sfetnicul Ianache. Pentru aceasta, din adâncul inimilor, cu veselitoare glasuri să le strigăm: Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă mult v-aţi nevoit!

Icosul 1:

Întregind lanţul de aur al noilor martiri, cu neasemănare mai curat decât cel de Ofir, în cetatea marelui Constantin cu îndrăzneală pe Hristos Dumnezeu l-aţi mărturisit şi lepădările pentru bunătăţile vremelnice ale acestui veac trufaş şi nestatornic, desăvârşit le-aţi zdrobit. Drept aceea, minunându-ne de mărimea voastră de suflet, vă aducem cu umilinţă graiuri ca acestea:

Bucuraţi-vă, că avuţia cea stricăcioasă aţi defăimat;

Bucuraţi-vă, că bogăţia cea gândită aţi aflat;

Bucuraţi-vă, că de frumuseţea materialnică nu v-aţi biruit;

Bucuraţi-vă, că pentru dragostea lui Hristos toate gunoaie le-aţi socotit;

Bucuraţi-vă, preaînţelepţilor, voi partea cea bună aţi ales;

Bucuraţi-vă, că roadele blagocestiei cu bucurie aţi cules;

Bucuraţi-vă, că vitejească răbdare împreună până în sfârşit aţi arătat;

Bucuraţi-vă, că biruinţă deplină asupra lumii, a trupului, şi a diavolului aţi câştigat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 2-lea:

Luminaţi fiind dintru înălţime, aţi primit a pătimi şi a muri pentru Ziditorul tuturor, ca de El să fiţi şi proslăviţi; iar mai dorită decât toată lumea văzută v-a fost cununa mucenicească, pentru care aţi mers la jertfă având pe buze cântarea îngerească: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Din fragedă pruncie ai înţeles, voievodule Constantin, că „frica Domnului este începutul înţelepciunii” şi te-ai adăpat din izvorul cel nesecat al dumnezeieştilor Scripturi. Apoi la vreme cuviincioasă învrednicindu-te tainei Sfintei cununii, cu unsprezece odrasle domneşti Dumnezeu te-a blagoslovit, pe care deasemenea în frică şi în certarea Lui crescându-i, patru au ajuns mucenici măriţi. De aceea de la noi acum auziţi:

Bucuraţi-vă, că dumnezeiasca pronie din nefiinţă în aceasta lume v-a adus;

Bucuraţi-vă, că începutul cel bun, al fricii de Dumnezeu, cu toţii l-aţi pus;

Bucuraţi-vă, căci dulceaţa cea negrăită a Sfintelor Scripturi aţi aflat;

Bucuraţi-vă, căci cu osârdie, ziua şi noaptea, din izvoarele lor v-aţi adăpat;

Bucuraţi-vă, căci cunoştiinţei fapta cea bună aţi adus;

Bucuraţi-vă, căci râvna voastră nu v-a dat clipă de repaos;

Bucuraţi-vă, căci zilele cele rele ale acestei vieţi bine le-aţi chivernisit;

Bucuraţi-vă, căci călătoria aţi săvârşit şi la limanul ceresc aţi sosit;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 3-lea:

Nu ai voit domnie şi stăpânire pământească, fericite Constantine, ştiindu-te domn în casă şi pe moşia ta, ci mai vârtos ai dorit să domneşti, prin sfinte nevoinţe şi sfinte virtuţi, peste patimi. Iubit-ai puterea cerească a harului Sfântului Duh mai vârtos decât pe cea lumească, şi acum Domnului strigi împreună cu pruncii tăi şi cu sfetnicul Ianache: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Silit ai fost de sfatul cel mare al Ţării Româneşti să primeşti a fi domnitor, căci în vremuri mult tulburate prin înconjurări de oşti şi de vrăjmaşi, blândeţea şi înţelepciunea ta au adus bună ocârmuire. Fericiţi suntem noi ca ţi-ai tăiat voia ta şi ai primit greul sceptru domnesc, căci spunând şi tu întru sine-ţi: „eu şi neamul meu vom sluji lui Dumnezeu”, ne îndemnaţi pe toţi cu dorire a vă striga:

Bucură-te, noule Moise al Ţării Valahiei şi a ei propăşire;

Bucură-te, că împreună cu tainicul Ianache îi urzeşti buna sporire;

Bucură-te, feciorule Constantin, al lui Hristos viteaz oştean;

Bucură-te, bine urmându-l, tu, minunatule Ştefan;

Bucură-te, Radule, cel vrednic de laude multe;

Bucură-te, micule Matei, dar desăvârşitule la minte;

Bucuraţi-vă, podoabe nepreţuite ale Ţării Româneşti;

Bucuraţi-vă, mărgăritare şi binecuvântări ale oraşului Bucureşti;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 4-lea:

Lăcaşuri ale Sfântului Duh aţi ajuns prin mucenicie, căci şi voi mult aţi ajutat poporul lui Dumnezeu să se zidească în duh, ridicând mănăstiri, biserici, şi tipărind cărţi cu aleasă hrană duhovnicească. Cum dar nu vom cânta Stăpânului tuturor, Celui Ce a binevoit a lucra prin voi, cântarea: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Întunericul necredinţei şi al neştiinţei ai izgonit, şi lumina cunoştiinţei dumnezeieşti a strălucit peste ţară, căci, ca şi Solomon, ai iubit, mărite Constantine, podoaba casei lui Dumnezeu. Din tiparniţe au ieşit sfinte cărţi, comori de vindecări, bucuria creştinilor evlavioşi, pentru care vă bucurăm pe voi zicând:

Bucuraţi-vă, iubitorilor de sfinte lăcaşuri şi altare;

Bucuraţi-vă, ctitori de mănăstiri şi dăruitori de odoare;

Bucuraţi-vă, căci tipăriturile voastre din popor întunericul risipesc;

Bucuraţi-vă, cărţile Sfântului Ierarh Antim în ţară lumina sporesc;

Bucuraţi-vă, căci voi tiparirea primei Biblii în română aţi continuat;

Bucuraţi-vă, căci apoi Psaltirea, cărţi de slujbă şi zidire sufletească ne-aţi dat;

Bucuraţi-vă, căci cărţile voastre şi până astăzi se doresc;

Bucuraţi-vă, Treimea Sfântă în ctitoriile voastre toţi o blagoslovesc;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 5-lea:

Făclii luminătoare pentru Ţările Române şi pentru toata Ortodoxia s-au arătat tiparniţele înfiinţate sau restaurate de voi la Snagov şi Bucureşti, Râmnicu Vâlcea şi Târgovişte, Buzău, Tiflis şi Alep, făcând pe creştinii români şi greci, iviri şi arabi, să cânte cu toţii într-un glas: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Slavă nepieritoare ţi-ai dobândit, evlaviosule domn Constantin, şi după dreptate ai fost socotit în vremea ta apărătorul întregii creştinătăţi ortodoxe, căci cine a năzuit către tine şi l-ai trecut cu vederea sau către cine nu s-a revărsat milostivirea ta mai presus de nădejde? Iată pentru ce limbi, seminţii, şi popoare îţi cântă ţie, Sfântului Ierarh Antim Ivireanul, şi împreună pătimitorilor tăi, unele ca acestea:

Bucuraţi-vă, vajnici apărători a toată Ortodoxia;

Bucuraţi-vă, căci ne sunteţi tăria, slava şi bucuria;

Bucuraţi-vă, stâlpi de foc ceresc, voi cerul şi pământul uniţi;

Bucuraţi-vă, că pentru ţara voastră şi întreagă lume mijlociţi;

Bucuraţi-vă, că români şi greci cu graiuri alese va hereţisesc;

Bucuraţi-vă, că iviri şi arabi din inimi recunoscătoare vă mulţumesc;

Bucuraţi-vă, că lucrarea voastră mană cerească pentru multe ţări a însemnat;

Bucuraţi-vă, că roade cereşti aţi cules după ce cu lacrimi aţi semănat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 6-lea:

Dar cum oare vom putea lăuda noi, nevrednicii, râvna voastră pentru Sfintele lui Dumnezeu lăcaşuri? Căci unde nu aţi zidit sau reînnoit biserici, mănăstiri, paraclise, schituri, bolniţe, trapeze? Pentru toate acestea, din toate părţile miluite de voi, oraşe şi sate Romăneşti, mănăstiri din Sfântul Munte al Athonului, ca şi din Bulgaria, Serbia, Grecia, Albania, din ostroavele mării greceşti şi de peste tot Răsăritul Ortodox, până la muntele Sinai şi Ierusalim răsună cântarea: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Precum Binecredinciosul voievod Ştefan cel Sfânt în Moldova, şi voi multe şi alese lăcaşuri de închinăciune aţi ridicat, preafericiţilor, iar daniile voastre pretutindeni au ajuns. Bine aţi înmulţit talanţii voştri, turnul faptelor voastre cele bune desăvârşit l-aţi înălţat, pentru care auziţi:

Bucuraţi-vă, că Marelui Mucenic Gheorghe, lăcaş luminat în Bucureşti i-aţi clădit;

Bucuraţi-vă, că şi Mitropoliei muntene frumoasă clopotniţă i-aţi zidit;

Bucuraţi-vă, strigă voua mănăstirile de la Sâmbăta de Sus, Râmnicu Sărat şi Viforiţa;

Bucuraţi-vă, şi vă veseliţi, va spun cele de la Brâncoveni, Bistriţa-Vâlcea şi Arnota;

Bucuraţi-vă, tainic şoptesc cele de la Gura Motrului, Strehaia şi Sadova;

Bucuraţi-vă, auziti dinspre Govora, Dintr-un lemn, Mamul şi Tismana;

Bucuraţi-vă, vă spun bisericile voastre din Făgăraş, Scheilor din Brasov şi Ocna Sibiului;

Bucuraţi-vă, vi se cântă în cea a Sfântului Mucenic Dumitru din Târgovişte, de la Mogoşoaia şi Potlogi;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 7-lea:

Crăiasa ctitoriilor tale, sfânta mănăstire Hurezi-Vâlcea, menită să fie lăcaş de îngropare pentru tine şi tot neamul tau, minunatule voievod Constantin, da măsura dărniciei şi râvnei de care ai fost şi tu mistuit pentru înfrumuseţarea casei lui Dumnezeu, Sfântă Biserică, pentru care niciodată n-ai socotit a fi ceva prea scump. Neasemuita ei frumuseţe şi armonie ne îndeamnă a cânta cu glas de prăznuire lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Piatra cea mare a mormântului ce ţi-ai gătit în biserica cea mare de aici şi azi suspină după moaştele voastre sfinte, căci mănăstirea din Halki şi biserica Sfântului Gheorghe din Bucureşti au primit această comoară de nepreţuit. Dar duhul, rugăciunea şi urmele paşilor voştri sunt pretutindeni la Hurezi şi în schiturile ce aţi ridicat închipuindu-le în semnul crucii dimprejur, drept care cu smerenie va lăudăm, grăind:

Bucuraţi-vă, ai marilor Împăraţi bizantini adevăraţi următori;

Bucuraţi-vă, ctitoria voastră nu are pereche, e ca luceafărul între luminători;

Bucuraţi-vă, că şapte ani la dânsa, cu osteneală şi fără preget s-a trudit;

Bucuraţi-vă, căci meşterul Manea, iscusit urzitor, bijuterie în piatră v-a izvodit;

Bucuraţi-vă, v-a strigat dintru înălţime schitul ocrotit de Botezătorul Ioan;

Bucuraţi-vă, vă şopteste Arhidiaconul întâi mucenic, din schitul închinat lui de coconul Ştefan;

Bucuraţi-vă, auziţi şi de la schitul patronat de Apostolii Sfinţi;

Bucuraţi-vă, fericiţi sunteti voi, feciori domneşti şi ai voştri părinţi;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 8-lea:

Nu a răbdat mai mult vrăjmaşul neamului omenesc, tatăl minciunii şi ucigaşul de oameni, multa voastră lucrare săvârşită spre slava lui Dumnezeu Cel închinat în Treime şi spre folosul întregii creştinătăţi dreptslăvitoare, ci împotriviri a pus în calea voastră cea luminoasă. Dar voi, prin rugăciuni stăruitoare, postiri, milostenii şi vegheri, vă găteaţi pentru ziua încununarii şi să primiţi întâi paharul pătimirii, Domnului cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Mulţi vrăjmaşi văzuţi şi nevăzuţi a stârnit satana asupra voastră, ploaie de pâre, minciuni, şi viclenii învolburând minţile hainului sultan Ahmet şi sălbaticului său vizir Gin Ali paşa. Voi însă, îmbrăcându-vă în platoşa dreptăţii şi într-armându-vă cu armele luminii, prin smerita pocăinţă va întăreaţi, pentru care auziţi de la noi aşa:

Bucuraţi-vă, că iadul cu slugile lui asupra voastră se porneşte;

Bucuraţi-vă, că oastea cerească spre ajutorul vostru grăbeşte;

Bucuraţi-vă, iconomi buni ai Domnului, ce fapte bune pururea râvneaţi;

Bucuraţi-vă, căci pentru aceasta veti fi şi mărturisitori neînfricaţi;

Bucuraţi-vă, că înaintea crudului sultan fiind aduşi, l-aţi înfruntat;

Bucuraţi-vă, că pe băutorul de sânge vizir în nedumerire l-aţi aruncat;

Bucuraţi-vă, că puterea cea nebiruită a Sfintei Cruci este cu voi;

Bucuraţi-vă, viteji netemători de ai semilunii puhoi;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 9-lea:

Ritorii cei mult grăitori nu pot să spună cum voi, de neam domnesc fiind şi crescuţi în desfătări, aţi putut merge cu neclintită hotărâre şi pe calea cea strâmtă cu inimi pline de bărbăţie. Acestea sunt minunile credinţei noastre săvârşite în fiii luminii, ascultării şi jertfei! Lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi pentru aceasta împreună să-I cântăm: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

În Sfinta şi Marea Vineri a Patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, a îngăduit Iubitorul de oameni, cu judecăţile Sale înfricoşate şi neajunse minţilor noastre întunecate, să se abată mânia urgiei păgâneşti asupra casei voastre celei blagoslovite. Plângeau cu amar şi jale neostoită toţi locuitorii Bucureştiului, ba chiar şi pietrele din drumul vostru, văzându-vă urcaţi în care şi duşi spre Ţarigrad, sub pază aspră, spre înfricoşata cercetare. Pentru aceasta nici noi nu vom tăcea, ci vom grăi către voi:

Bucuraţi-vă, că pe Domnul domnitorilor în pătimire Îl urmaţi;

Bucuraţi-vă, că de Împăratul Împăraţilor aţi hotărât să nu vă lepădaţi;

Bucuraţi-vă, cu toţii, domn, feciori, şi gineri, că spre mărturisirea lui Hristos aţi pornit;

Bucuraţi-vă, că dintre voi, şase cununa şi slava mucenicească au dobândit;

Bucuraţi-vă, şi pentru mult îndurerata doamnă Maria, care pe voi vă însoţeşte;

Bucuraţi-vă, că mărita doamnă, pe Hecuba din vechime în slavă cu neasemănare o covârşeşte;

Bucuraţi-vă, căci călătoria voastră, cu a Sfântului Sfinţitului Mucenic Ignatie s-a asemănat;

Bucuraţi-vă, că veşnică răsplătire cerească, precum acela, de la Domnul slavei aţi luat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 10-lea:

Ajunşi în cetatea Sfântului Împărat Constantin, aţi fost aruncaţi în înfricoşata temniţă Şapte Turnuri. În bezna şi frigul ce înduraţi înlănţuiţi, Duhul Cel Preasfânt se ruga întru voi cu suspine negrăite, harul Lui va lumina, vă încălzea şi vă întărea, învăţându-vă să multumiţi fierbinte lui Dumnezeu pentru toate şi să-I cântaţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cine va putea spune mulţimea caznelor şi a chinurilor la care aţi fost supuşi vreme de aproape patru luni, prin care aţi covărşit chiar şi pe mulţi dintre mucenicii cei din vechime? Îngerilor şi oamenilor v-aţi făcut privelişte înfricoşată şi de mirare, lămurindu-vă ca aurul cel curăţit de şapte ori în foc; iar noi, lăudând pe Cel Ce v-a slăvit în viaţa şi după moarte, vă fericim zicând:

Bucuraţi-vă, că în temniţa întunecată şi umedă aţi fost închişi;

Bucuraţi-vă, că în lanţuri şi cătuşe v-au dat ai voştri paraşi;

Bucuraţi-vă, că aţi sângerat cumplit, strujiţi ca mucenicii de odinioară;

Bucuraţi-vă, căci cu cleşte roşit în foc v-au ars pe piept şi la subţioară;

Bucuraţi-vă, că tari ca diamantul aţi rămas voi în ortodoxie;

Bucuraţi-vă, că aţi crezut cu neclintire în viaţa veacului ce va să fie;

Bucuraţi-vă, că Mântuitorul Hristos şi Preacurata Sa Maică din înălţime vă priveau;

Bucuraţi-vă, că toţi sfinţii şi toate puterile cereşti pentru voi se rugau;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 11-lea:

Ziua Împărătescului praznic al Adormirii Maicii lui Dumnezeu, când împlineai 60 de ani de viaţă, slăvite voievod, iar doamna Maria ar fi trebuit să o cinstească pe Preasfânta ei ocrotitoare, a fost aleasă de păgâni spre mărirea nenumăratelor tale dureri. Căci porţile cele grele ale temniţei deschizându-le, aţi fost aduşi înaintea cruntului sultan, a curţii sale şi a călăului cu iataganul scos, pentru ultima şi cea mai grea înfruntare. Către care îndreptându-vă cu toţii, cântaţi în inimile voastre: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Istoviţi de chinuri şi suferinţe, în grele lanţuri ferecaţi, cu capete descoperite, cu picioare goale şi numai în cămăşi, au stat vitejii mărturisitori în faţa păgânului tiran, care cu îngrozire vicleană le făgădui viaţa dacă se vor lăsa de legea lor şi vor trece la legea turcească. Răspunsu-i-a Vodă Brâncoveanu: „Noi de legea creştinească nu ne lăsăm; în ea ne-am născut şi am trăit, în ea voim să murim”. Apoi către copiii săi zise: „Fiilor, fiţi bărbaţi! Am pierdut tot ce aveam pe lumea asta pământească. Nu ne-au mai rămas decât sufletele; să nu le pierdem şi pe ele, ci să le ducem curate înaintea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Să spălăm păcatele noastre cu sângele nostru”. De aceea drept este ca acum să auziţi:

Bucuraţi-vă, căci cuvintelor amăgitoare ale vicleanului sultan nu v-aţi plecat;

Bucuraţi-vă, căci îngerii cu cununi cereşti de voi s-au apropiat;

Bucuraţi-vă, că la botezul cel dintâi acum pe cel al sângelui îl adăugaţi;

Bucuraţi-vă, căci astfel toate păcatele voastre cu desăvârşire le spălaţi;

Bucuraţi-vă, oşteni viteji şi nebiruiţi ai Împăratului Ceresc;

Bucuraţi-vă, că vicleanul şarpe nu v-a putut amăgi cu nimic pământesc;

Bucuraţi-vă, că la momiri şi îngroziri neplecându-vă, legea păgânului Mahomed aţi defăimat;

Bucuraţi-vă, că pentru legea cea nouă, a darului şi a iubirii lui Hristos aţi răbdat şi de El v-aţi încununat;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 12-lea:

De a şi şovăit Mateiaş pentru o clipă, ca un prunc, înaintea fiorosului gâde, dar mai apoi, îmbărbătându-se, prin cuvintele domnescului său părinte, singur mergând şi-a aşezat capul pe butuc, râvnind cu dorire prealuminatei cete a sfinţilor mucenici, în care va cânta în veci de veci Sfintei, Celei de o fiinţă şi nedespărţitei Treimi: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cădeau ca spicele sub seceră capetele copiilor domneşti şi al credinciosului Ianache sub ochii voievodului, din care curgeau pârâiaşe de lacrimi pentru nespusă durere vremelnică şi apropiată fericire veşnică. Dar în inima lui vitează răsunau cu putere cuvintele prooroceşti: „Iată, eu şi pruncii pe care mi i-a dat Dumnezeu”. Pentru aceasta, după vrednicie, aducem vouă aceste cântări de laudă:

Bucuraţi-vă, căci prin tare hotărâre păcatul, moartea şi iadul aţi biruit;

Bucuraţi-vă, că puitorul de nevoinţe Hristos întru cele cereşti v-a primit;

Bucuraţi-vă, că se îngrozesc tiranii şi răucredincioşii privindu-vă sau amintindu-şi de voi;

Bucuraţi-vă, rugători bineprimiţi pentru ţara, neam, Ortodoxie, şi sărmanii de noi;

Bucuraţi-vă, ocrotitori ai Bucureştiului şi mijlocitori pentru toată suflarea românească;

Bucuraţi-vă, solitori pentru ea, ca înţelepciune de sus şi milă bogată să dobândească;

Bucuraţi-vă, şi nu ne lăsaţi să ne lepădăm de sfânta credinţă prin viaţă păgână;

Bucuraţi-vă, învingătorilor, şi cereţi îindurare pentru noi de la Preacurata Stăpână;

Bucuraţi-vă, mult-pătimitorilor martiri Brâncoveni, care pentru dreapta credinţă bine v-aţi nevoit!

Condacul al 13-lea:

O, Sfinţilor martiri Braâncoveni, care aţi biruit şi v-aţi încununat, căutaţi dintru înălţimea fericitei şi nesfârşitei vieţi cereşti către noi, cei împovăraţi de multe, mari, grele şi nepocăite păcate, şi primind puţina noastră rugăciune ca pe o gângurire pruncească, mijlociţi de la Dumnezeul milei şi al îndurărilor să ne izbăvească de chinurile cele veşnice ca, mântuiţi fiind, pururea să-I cântăm împreună cu voi în negrăită bucurie a Împărăţiei Sale: Aliluia! (se zice de trei ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1 (Întregind lanţul de aur al noilor martiri…) şi Condacul 1 (Veniţi, binecinstitorilor creştini, să aducem cuvioase laude) şi otpustul.

Rugăciune:

O, Sfinţilor martiri Brâncoveni, care, prin înţelepte osteneli, comoara sfintei şi dreptei credinţe până în sfârşit, o, aţi păzit şi de la Împăratul slavei, Hristos Dumnezeu, neveştejita cunună mucenicească aţi primit! Ce graiuri vom îndrăzni a va aduce noi, nevrednicii, prin care să lăudăm mult-râvnitoarea voastră viaţă, de buni iconomi şi credincioase slugi ale Preasfintei Treimi, precum şi sfârşitul vostru vitejesc, de adevăraţi eroi ai Ortodoxiei, prin care v-aţi făcut privelişte de multă mirare oamenilor şi îngerilor? Cu adevărat ar trebui mai degrabă să iubim noi tăcerea, ca unii ce suntem îngreuiaţi de multe, mari, grele şi nepocăite păcate, şi nimic bun nu aflăm întru noi, care să ne apropie de evlavioasele voastre lucrări şi de sfintele voastre virtuţi, şi să ne dea o cuvioasă îndrăzneală, spre a îndrepta către voi, cu bună nădejde, smerită noastră rugăciune. Dar unde şi către cine vom putea alerga, dacă nu către Atotputernicul şi Atotţiitorul Dumnezeu, Cel minunat întru Sfinţii Săi, şi către voi, ca şi către aceia care, călătoria vieţii prin valea ispitirii şi a plângerii acestui veac înşelător bine săvârşind, ca aurul trecut prin foc de şapte ori v-aţi lămurit, şi aţi ajuns lăcaşuri sfinţite, în care Tatăl, Fiul, şi Sfintul Duh Dumnezeu s-au sălăşluit. O, fericiţilor, sfinţilor, şi bunilor biruitori mucenici Brâncoveni! Căutaţi dintru înălţimea slavei cereştilor voastre lăcaşuri către noi, care în tot ceasul în nenumărate chipuri ne primejduim, şi care pentru multa noastră lenevie şi mândrie, covârşiţi de boli, pagube, necazuri şi de înfricoşate şi negândite nevoi, mai mult decât toţi, după dumnezeiasca dreptate, am ajuns ticăloşiţi şi asupriţi. Dar cum oare s-ar fi putut să nu ajungem până aici? Voi, întru atâta desfătare şi avuţie pământească aflându-vă, în toată viaţa voastră dorirea nestricăcioaselor bogăţii ale harului neîncetat aţi avut, iar noi, deşi din mila proniei dumnezeieşti săraci şi strâmtoraţi fiind, cuvioasa neiubire de agoniseală defăimând, frumuseţile mincinoase şi stricăcioase ale acestui veac trufaş şi nestatornic pururea râvnind, mai mult decât femeia cea gârbovă de ele ne-am pironit, iar cugetarea către cele cereşti cu totul, o, am nimicit. Voi, socotind toată slava veacului de acum ca pe un fum, o umbră şi o nălucire de vis amăgitor, stăpânirea domnească, multă avere, sănătatea, şi însăşi viaţa voastră, pe toate gunoaie le-aţi socotit, ca pe Hristos în veci să-L dobândiţi; iar noi, de bună voie, şi de nimeni siliţi, prin lăcomie materialnică în prăpastia iubirii de plăceri de care ruşine este a şi grăi ne-am prăvălit, şi mai mult decât necredincioşii şi rău credincioşii iubind prostia şi neruşinarea patimilor ne-am păgânizat. Pentru aceasta, în loc să ajungem, după cuvântul Stăpânului, sarea pământului şi lumina lumii, pentru noi se huleşte tot mai mult între neamuri numele cel preasfânt şi de mare cuviinţă al lui Dumnezeu Cel Unul, Singur Adevărat, şi în Treime închinat. Ce răspuns vom da oare Înfricoşatului, Dreptului, şi Nemitarnicului Judecător, căci ştim prea bine că de neîinlăturat este pentru fiecare dintre noi moartea, judecata, hotărârea, şi dreapta răsplatire, pentru cele care cu gândul, cu cuvântul, şi cu fapta am lucrat, şi pentru ce la chinurile cele veşnice nicicând cugetând, în primejdia de a ajunge în ele mai jos decât cei care pe Dumnezeu nu l-au cunoscut din dobitocească înţelegere ne aflăm, după cum Sfântului Macarie cel Mare i s-a descoperit. Nu ne lăsaţi să ne netrebnicim mai mult şi stăviliţi alunecarea noastră spre robia lumii, a trupului, şi a diavolului, prin sfintele şi pururea primitele voastre rugăciuni, o, preafericiţilor martiri, rugătorilor fierbinte către Dumnezeu pentru toată lumea, pentru Ortodoxie, pentru ţara şi neamul vostru, pentru toţi cei ce aleargă către voi cu credinţă tare şi umilinţă nefăţarnică. Mijlociţi pentru noi toate cele bune şi de folos pentru luminarea ochilor minţilor şi inimilor noastre celor întunecate de grija vieţii de acum, râvnă aprinsă şi neostoită pentru fapta bună ce v-a însufleţit pe voi, dobândirea întru cunoştiinţă a mărgăritarului celui de mult preţ al binecinstitoarei şi lucrătoarei prin dragoste credinţe, preţuirea lui mai mult decât lumina ochilor şi decât viaţa această vremelnică, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă. Plecaţi spre mila şi îndurare pe milostivul şi iubitorul de oameni Dumnezeu, să ne cheme la El pe toţi, să ne deschidă uşa luminii Sale spre a ne trezi cu un ceas mai devreme, ca să voim să lucrăm în via şi pe ogorul Lui, răscumpărând vremea trecută, pe care rău am cheltuit-o fiind întunecaţi de neştiinţă şi biruiti de urâte gânduri şi de patimi de necinste. Cereţi pentru noi şi statornicia neclintită şi tăria de diamant ce aţi avut până ce v-aţi dat sufletele voastre, curăţite prin botezul sângelui, mai strălucitoare decât razele soarelui în mâinile Ziditorului tuturor. Ca astfel, învrednicindu-ne şi noi părţii celei de-a dreapta, dimpreună cu voi şi cu toţi sfinţii care I-au bineplăcut Lui de la începutul veacurilor, să-L slăvim pe Dumnezeul vieţii noastre, pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Sfântul Duh, în nespusa fericire a Împărăţiei Sale, în vecii vecilor. Amin.

 Acatistul Sfintei Veronica – Sfântă Mironosiţă (16 august)

După obişnuitul început se zice:

Condacul 1:

Folositoare caldă câştigându-te pe tine, ne rugăm ţie, noi, nevrednicii, şi că ceea ce ai arătat chipul lui lisus Hristos, dăruieşte-ne să-L vedem şi noi, sus în cer, ca să te cinstim şi să-ţi cântăm: Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Icosul 1:

Înger pe pământ te-ai arătat, slujind Domnului în vremea înfricoşatelor Lui Patimi, şi, precum îngerul l-a slujit în vremea postirii celei de patruzeci de zile, aşa şi tu, în singuratatea drumului Crucii; pentru aceasta te fericim, zicând:

Bucură-te, Veronica, prin care cunoaştem Chipul Stăpânului nostru lisus Hristos;

Bucură-te, prin care vedem pătimirea;

Bucură-te, milostivire către osăndiţi şi dosădiţi;

Bucură-te, bunătate mai presus de inimile omeneşti;

Bucură-te, milă de Patima Celui Milostiv;

Bucură-te, că te-ai învrednicit a te atinge de faţa Stăpânului;

Bucură-te, Veronica, ucenica lui Hristos;

Bucură-te, că ai întrecut pe cea care a uns picioarele Domnului cu mir;

Bucură-te, că aceea picioarele a cuprins, iar tu faţa lui Hristos;

Bucură-te, prin care ne închinăm chipului Mântuitorului;

Bucură-te, prin care ne amintim de Sfintele Lui Patimi;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Vazând Sfânta Veronica prin fereastra casei părinteşti pre Stăpânul Hristos dus la răstignire, s-a umplut de negrăită milă de Cel ce lucra Tainele mântuirii si, cunoscându-L, l-a cântat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea cea neînţeleasă de cărturarii norodului căutând Sfânta Veronica să o înţeleagă, se întreba pe sine, zicând: „Cum pătimeşte Hristos?”. Şi cunoscându-L pe El a fi singur Dumnezeu, s-a înfricoşat; iar noi, cinstind înţelegerea ta, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, slujitoarea lui lisus;

Bucură-te, că ai uşurat Patima Lui;

Bucură-te, că ai mângâiat pe Maica Lui;

Bucură-te, că ai şters sudoarea Feţei Lui;

Bucură-te, că ai câştigat iubirea Lui;

Bucură-te, că ai fost preavitează;

Bucură-te, că Apostolii au fugit, iar tu ai îndrăznit;

Bucură-te, căpetenia mironosiţelor;

Bucură-te, ca, îndrăznind, ai biruit;

Bucură-te, ca, biruind, ai câştigat;

Bucură-te, că ai lepădat frica părintească;

Bucură-te, că ai câştigat dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Puterea Celui de sus a umbrit atunci pe Sfânta Veronica, de a trecut prin mulţimea tulburată şi a şters faţa cea acoperită de sânge şi sudoare a iubitului Mire, iar noi cu inima cântăm: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Mahramă curată, ai alergat ca un fulger printre tulburatorii evrei, iar Cel ce ştie toate, ştiind dorirea ta cea buna, Sfântă Veronico, a binevoit a se întipări Sfântul Său Chip spre mustrarea în veci a celor ce nu L-au cunoscut Dumnezeu şi Om; iar noi, lăudând priceperea ta, zicem:

Bucură-te, fericită între fecioare;

Bucură-te, prealăudată pentru fapta bună;

Bucură-te, preamilostivă cu inima;

Bucură-te, că ai mângâiat pe Mângâietorul;

Bucură-te, că ai şters Faţa Celui ce a şters păcatul lumii;

Bucură-te, că ai odihnit pe Cel ce a odihnit pe cei împovăraţi;

Bucură-te, că ai făcut bucurie celor îndureraţi ce priveau la cele ce se făceau;

Bucură-te, că tu singură te-ai făcut năframă neîntinată;

Bucură-te, îndulcirea lacrimilor nemângâiate;

Bucură-te, lauda neamului omenesc;

Bucură-te, cinstea fecioarelor;

Bucură-te, ceea ce arăţi lumii pe Mântuitorul în vremea pătimirii;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Vifor de gânduri îndoielnice având, Ucenicii Domnului L-au părăsit, dar Sfânta Fecioara Veronica, prin luminarea Darului, cunoscând că pătimirea lui Hristos este spre mântuirea lumii, a zis: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Auzit-a Veronica pe noroade hulind pe lisus şi, alergând înainte şi văzându-L, L-a cunoscut că este Dumnezeu şi Om, prin Taina întrupării. Pentru aceasta, noi îi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, curăţia cea neîntinată;

Bucură-te, că ai îndrăznit a privi la Soarele dreptăţii;

Bucură-te, că ai covârşit pe cei văzători;

Bucură-te, că luminezi ochii tuturor;

Bucură-te, că prin tine s-a păstrat Chipul lui Hristos;

Bucură-te, că ne înveţi pe noi să aflăm Chipul Domnului;

Bucură-te, apa lină în care S-a oglindit Dumnezeu, lăsându-ţi Chipul Său;

Bucură-te, cunoscătoarea mântuirii;

Bucură-te, că tainele cereşti le-ai văzut;

Bucură-te, dragoste aprinsă către Hristos;

Bucură-te, aflătoarea mântuirii;

Bucură-te, solitoarea noastră către lisus;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Văzându-te pe tine, fecioara, tatăl tau, alergând înaintea lui lisus şi cu mahrama ştergându-l Faţa, s-a mâniat şi te-a închis, ca nu cumva să mergi după lisus; iar tu, având pe lisus, Cel dorit şi dulce în mahramă, la El uitându-te, cu dragoste cântai: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Necunoscând tatăl tău adevărul, socotea ca să te prindă şi să te piardă, dar tu, lăsându-l, ai urmat Sfinţilor Apostoli şi Sfintelor femei întru propovăduirea Adevărului. Drept aceea, primeşte de la noi aceste laude:

Bucură-te, muceniţă de bunăvoie;

Bucură-te, că te-ai unit prin dragoste cu Mirele Cel Mare;

Bucură-te, că ai fost primită în ceata îngerească;

Bucură-te, că ai fost retezată de coasa păgânească;

Bucură-te, că ai moştenit Împărăţia cerească;

Bucură-te, că ai zdrobit ura părintească;

Bucură-te, ceea ce cu picior grabnic ai ajuns la locuinţa cerească;

Bucură-te, că acum vezi Faţa lui lisus în strălucirea Lui cea dumnezeiască;

Bucură-te, că ai întrecut pe femeia care a uns picioarele Lui cu mir;

Bucură-te, că Faţa Lui ai şters când nimeni nu îndrăznea;

Bucură-te, că mare îţi este darul dat de Hristos;

Bucură-te, că acum ai înflorit în sânul Sfintei Treimi;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Mărturisitori se fac toţi cei ce văd Chipul lui Hristos închipuit cu minune pe mahramă, şi, pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu, învăţându-i cum să cunoască împreună cu cei ce ştiu taina, cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Strălucit-a în Ierusalim darul tau, prin închipuirea Chipului nefăcut de mâna, prin tine dăruit nouă celor credincioşi, care ne închinăm cu credinţă Sfântului Chip şi pe tine te lăudăm aşa:

Bucură-te, că ţie ţi-a încredinţat lisus talantul Său;

Bucură-te, că te-a aflat credincioasă Darului Său;

Bucură-te, că şi tu ai rodit viaţa de Serafim;

Bucură-te, diamant din cununa lui Hristos;

Bucură-te, mărgăritar aflat în apa cea mai de jos;

Bucură-te, începătoarea dogmei creştinesti;

Bucură-te, învăţătoarea închinării dumnezeieşti;

Bucură-te, că şi tu ai vădit dumnezeirea Lui;

Bucură-te, că tu ai aratăt lumii întâi pătimirea Lui;

Bucură-te, că Chipul Cel Sfânt al Lui văzându-L, demonii se cutremura;

Bucură-te, folositoare oamenilor;

Bucură-te, veselie credincioşilor;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

După răstignirea şi învierea lui lisus, adunându-se Apostolii cei risipiţi şi văzând Chipul cel dumnezeiesc în mâinile tale pe mahramă, spăimântându-se şi bucurându-se, cântau: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Avgar, regele Edesei, văzând Chipul lui lisus, nu acesta al pătimirii, ci al dumnezeirii, a crezut din inimă şi L-a dat lumii spre încredinţarea tuturor că Mesia a venit în lume. Văzând şi pe Cel al pătimirii, prin tine adat credincioşilor, te lăuda, zicând:

Bucură-te, propovăduitoarea lui Hristos;

Bucură-te, porumbiţa darului Lui;

Bucură-te, podoaba fecioarelor;

Bucură-te, lauda mironosiţelor;

Bucură-te, lucrătoarea Sfintelor Icoane;

Bucură-te, că ai avut dragoste dumnezeiască;

Bucură-te, că ai vădit ruşinea păgânească;

Bucură-te, că ai stins focul idolilor;

Bucură-te, că ai fost mărturisitoare;

Bucură-te, că ai avut dragoste nebiruită;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Negrăite au fost milostivirea şi răbdarea Fiului lui Dumnezeu, că a suferit să fie ştearsă Faţa Lui Cea dumnezeiască de o tânără fecioară; că numai El singur cunoştea dragostea cea fierbinte din sufletul ei şi numai ea în acea vreme îi cânta Lui: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Văzând lucrarea cea străină a icoanei lui Hristos, să uităm cele pământeşti, să ridicăm mintea la cer şi să înţelegem cum Dumnezeu a lucrat nouă mântuire, iar pe fecioara Veronica, cu cuvinte de laudă să o cinstim:

Bucură-te, mireasă credincioasă;

Bucură-te, făclie luminoasă;

Bucură-te, inima în care s-a scris Sfântul Cuvânt;

Bucură-te, biserica aleasă de Duhul Sfânt;

Bucură-te, cea dintâi închinătoare a sfintelor icoane;

Bucură-te, începătoarea dreptei credinţe;

Bucură-te, cea nebună pentru dragostea lui Hristos;

Bucură-te, cea defăimată pentru Domnul Hristos;

Bucură-te, că nu ţi-ai cruţat viaţa;

Bucură-te, că ai uitat de tine pentru dragostea Lui;

Bucură-te, că ai defăimat cinstea ta pentru El;

Bucură-te, că ai fugit de faţa tatălui tău;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Firea îngerească s-a mirat de lucrarea sfintei mahrame ce s-a închipuit în mâinile Sfintei Veronica şi bucurăndu-se de lucrarea tainică, cânta: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Spăimântatu-s-au ritorii, nepricepându-se cum s-a scris Chipul cel însângerat pe mahrama ta; iar noi, ştiind lucrarea Tainei, zicem către tine:

Bucură-te, că ţie ţi s-a dăruit această Taină;

Bucură-te, că prin aceasta ai cunoscut înţelepciunea lui Dumnezeu;

Bucură-te, împlinirea rânduielilor Lui;

Bucură-te, că cei înţelepţi ai lumii s-au făcut nepricepuţi;

Bucură-te, că amuţesc gurile ereticilor;

Bucură-te, că rămân zadarnice întrebările lor;

Bucură-te, că se taie amăgirile rătăciţilor;

Bucură-te, că se ruşinează ca nebunii, cei ce zic ca Sfântul Chip este chip cioplit;

Bucură-te, zid tare al creştinilor;

Bucură-te, adevărata temelie a credinţei;

Bucură-te, dreapta închinare a Sfintelor Icoane;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pogorându-Se Mântuitorul să mântuiască neamul omenesc, prin tot chipul S-a dat tuturor, ca să-L vedem prin icoană, şi, dorindu-L, să-L slăvim şi să-l cântăm: Aliluia!

Icosul al 10-lea .

Podoaba Bisericii dreptcredincioşilor şi lauda neruşinată s-a dat în mâinile tale Sfânta închipuire pe pânza, că, văzând ereticii cei de pe urmă, să se ruşineze, iar cei ce cred, să cânte aşa:

Bucură-te, podoaba Bisericii;

Bucură-te, că prin tine s-a întărit închinarea Sfintelor Icoane;

Bucură-te, că prin tine şi-a luat Biserica podoabă preafrumoasă;

Bucură-te, că ai fost biruitoare;

Bucură-te, Apărătoarea Ortodoxiei;

Bucură-te, stânca muceniciei;

Bucură-te, de minuni făcătoare;

Bucură-te, a fecioarelor povăţuitoare;

Bucură-te, mila către aproapele tău;

Bucură-te, ceea ce alungi eresurile;

Bucură-te, stingătoarea formelor păgâneşti;

Bucură-te, adâncul smereniei;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Împărate Sfinte, de n-am avea Icoana Ta, nici mântuirea noastră nu ar fi nădăjduită, dar Chipului Cel din Icoană, prin care s-a arătat puterea Ta, crezând şi mulţumind, ne închinăm dumnezeirii Tale, cântând: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Făclie prealuminoasă s-a arătat mahrama ta, Sfânta Veronica, că a aprins în lume lumina credinţei celei adevărate a lui Hristos şi a Sfintelor Icoane, pentru care îţi cântăm şi zicem:

Bucură-te, izvorule de apă al credinţei;

Bucură-te, cădelniţă cu focul dragostei;

Bucură-te, arătătoarea Soarelui Celui înţelegator;

Bucură-te, căldura focului mistuitor;

Bucură-te, mireasma sufletelor;

Bucură-te, picătura dulce a inimilor;

Bucură-te, alinarea patimilor;

Bucură-te, roada coaptă în gradina raiului;

Bucură-te, că te-ai încununat cu slava;

Bucură-te, smirna mirositoare a credinţei;

Bucură-te, boboc de crin ceresc;

Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

Vrând Iubitorul de oameni să dea har, mărturie ne-a dat Preasfântul Său Chip, că, văzându-L, să ni se pară ca suntem înaintea lui Dumnezeu şi cuviincioasa închinăciune să aducem, cântând cântarea: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Având înaintea noastră Chipul lui Hristos, al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi al tuturor Sfinţilor, ne bucuram, noi păcătoşii, de rânduiala lui Dumnezeu şi pe Sfânta Veronica, cea care a îndrăznit întâi a se apropia de dumnezeire, o lăudăm, zicând:

Bucură-te, rugătoarea noastră către Domnul nostru lisus Hristos;

Bucură-te, frumuseţe cerească;

Bucură-te, floarea mucenicilor;

Bucură-te, întărirea Sfintei Biserici;

Bucură-te, mână mângâietoare;

Bucură-te, privire îndurătoare;

Bucură-te, sprijinitoarea sufletului meu;

Bucură-te, rugătoare către Dumnezeu pentru mântuirea noastră;

Bucură-te, mijlocitoarea noastră către Dumnezeu;

Bucură-te, izbavirea noastră de eresuri;

Bucură-te, grabnică ajutătoare a celor din nevoi;

Bucură-te, şi te roaga pentru cei ce te cinstesc pe tine; Bucură-te, Veronica, mironosiţa lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, preamilostivă Sfântă Muceniţă Veronica, care te-ai învrednicit de minunea cea nespusă a Sfintei Mahrame, primeşte acest mic dar ce-ţi aducem ţie acum şi aprinde întru noi flacăra iubirii de Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ca împreună cu tine să ne învrednicim a cânta în Împărăţia lui Dumnezeu: Aliluia! (de trei ori) Apoi Icosul 1: şi Condacul 1.

Acatistul Sfinţilor Adrian şi Natalia (26 august)

După obişnuitul început se zic:

Condacul 1:

Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi prealăudaţi mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui aţi dispreţuit deşertăciuneă lumească, punându-vă viata ca o jertfă curată, dorind să primiţi mai degrabă chinuri, decât să vă lepădaţi de Dumnezeul cel adevărat, cu dragoste vă lăudăm sfinţilor Adrian şi Natalie. Deci, ca cei ce staţi lângă Tronul cel de har al Domnului desfătându-vă, rugaţi-vă pentru cei ce cu credinţă şi evlavie vă implorăm, şi cu mulţumire vă cântăm aşa: Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

Icosul 1:

Cu o iubire îngerească te-ai rugat neîncetat Mântuitorului, Natalie preafericită, ca să-i lumineze mintea întunecată a soţului tău şi să o întoarcă spre cunoaşterea Făcătorului şi Stăpânului tau, până când au fost auzite rugăciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut şi plin de curaj a suferit chinuri şi chiar moartea. Admirând râvna şi dragostea voastră pentru Hristos, cu evlavie vă cântăm aşa:

Bucuraţi-vă, lumini ai dragostei Dumnezeieşti;

Bucuraţi-vă, stâlpi neclătiţi de relele păgâneşti;

Bucuraţi-vă, că aţi purtat crucea drept şi cu răbdare;

Bucuraţi-vă, că cu aceasta aţi învins pe demon şi vicleniile sale;

Bucuraţi-vă, că de Domnul voi aţi fost încununaţi;

Bucuraţi-vă, că la Tronul ceresc, pentru noi vă rugaţi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul curăţia inimii tale, preacinstite Adriane, măcar că era umbrită de politeism, dară gata să primească Adevărul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizându-ţi uşile Împărăţiei Sale, pentru rugăciunile soţiei tale; împreună cu care ai cântat lui Dumnezeu cântare de laudă: Aliluia.

Icosul al 2-lea:

Înţelegerea adevăratei cunoştinţi de Dumnezeu, ţi-a umplut sufletul Adriane, când, ca notar, scriai numele sfinţilor mucenici, osândiţi la chinuri şi moarte pentru numele Domnului; când ai întrebat pe servii lui Hristos, ce răsplată au să primească ei de la Domnul în Împărăţia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au răspuns ca limba nu poate spune şi mintea nu poate cuprinde, ce a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. Îndată ai părăsit religia cea păgânească şi din toată inima ai strigat: „Şi eu sunt creştin!”. Lăudând întoarcerea ta către Soarele Dreptăţii, te rugăm primeşte, împreună cu soţia ta, sfânta Natalia, de la noi păcătosii laudele acestea:

Bucuraţi-vă, ai adevăratului Dumnezeu sfinţi slujitori;

Bucuraţi-vă, ai voiei Lui sfinte buni împlinitori;

Bucuraţi-vă, că în locul frumuseţii pe Hristos L-aţi iubit;

Bucuraţi-vă, că iubirea conjugală, Lui, o, aţi dăruit;

Bucuraţi-vă, că ne ziceţi, să nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus;

Bucuraţi-vă, că-n neputinţe, să urcăm ne ajutaţi nespus;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Condacul al 3-lea:

Întărit cu putere de Sus ai mers fericite la nevoinţe şi chinuri dorind să mori pentru Domnul şi Mântuitorul tău. Soţia ta, Natalia, cu rugăciuni şi îndemnuri îţi ajuta să ridici crucea rânduită de Domnul şi să primeşti cununa nestricăciunii, pregătita ţie în ceruri şi cu îndrăzneală să cânţi lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 3-lea:

Având să te prezinţi la nelegiuita judecată a lui Maximian, ai fost închis în temniţă, unde cu ceilalţi mucenici, ai petrecut toată noaptea în rugăciuni, cântări şi sfătuiri duhovniceşti. Soţia ta, dispreţuind iubirea firească şi neputinţa femeiască, în tot chipul te convingea să nu părăşesti credinţa în Hristos, ci să rămâi până la sfârşit un mărturisitor neclintit al numelui Domnului, netemându-te de moarte. De aceea, ca adevăraţilor ostaşi ai lui Hristos, cu bucurie sufletească vă cântăm:

Bucuraţi-vă, curajoşi râvnitori ai credinţei celei adevărate;

Bucuraţi-vă, neînfricaţi mustrători ai credinţelor deşarte;

Bucuraţi-vă, că cu răbdarea ca cu o armă v-aţi îmbrăcat;

Bucuraţi-vă, că Crucea ca pe un scut puternic în mâini aţi luat;

Bucuraţi-vă, că chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat;

Bucuraţi-vă, că prin voi numele Domnului e binecuvântat;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 4-lea:

Viforul îndoielii şi al fricii de la inima ta ai gonit, slăvite Adriane şi spre nevoinţa mucenicească te-a întărit fericită soţia ta Natalia, toată noaptea vorbind despre răsplata viitoare ce a pregătit-o Dumnezeu celor ce îşi pun viaţa pentru El, spunându-ţi astfel: „Fericit eşti domnul meu, că ai aflat comoara cea nepreţuită, mărgăritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!”. Nu te mai întoarce iar la bezna idolească, ci rămâi credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cântându-l din toată inima: Aliluia.

Icosul al 4-lea:

Auzind Natalia, fiind acasă, ca te-ai întors din temniţă şi gândindu-se că te-ai înfricoşat de chinuri şi te-ai lepădat de Hristos, plângea amarnic şi, întâmpinandu-te în uşa casei, te dojenea că te-ai lepădat de credinţă. Dar tu, bucurându-te în duh şi mai tare întărindu-te în suferinţă, cu lacrimi i-ai povestit ei, că nu numai nu te-ai lepădat de Hristos, ci voieşti mai mult să suferi pentru Numele Său sfânt.

Mirându-ne de o aşa înaltă dragoste creştinească, cu umilinţă vă cântăm:

Bucuraţi-vă, că chipul adevăratei însoţiri creştineşti ne-aţi arătat;

Bucuraţi-vă, că iubire cerească în inimile voastre aţi purtat;

Bucuraţi-vă, că cu lepădare de sine pe noi ne însufleţiţi;

Bucuraţi-vă, că în toate, voia lui Dumnezeu, să o vedem ne cerşiţi;

Bucuraţi-vă, că ne-aţi învăţat să părăsim cele de jos-trecătoare;

Bucuraţi-vă, că ne sfătuiţi să cugetăm la cele de Sus-viitoare;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 5-lea:

Minunată milă şi dragoste ai arătat Natalie, când împreună cu soţul tău, aţi căzut la picioarele celor întemniţaţi pentru numele lui Hristos, şi sfintele lor rane ungându-le şi sărutandu-le, aducându-le alinare şi uşurare, cu inima smerită, înălţând lui Dumnezeu cântare îngerească: Aliluia.

Icosul al 5-lea:

Văzând chinuitorul pe sfinţii întemniţaţi împreună cu tine, că sunt atât de torturaţi, încât n-ar mai putea să sufere alte chinuri şi mai groaznice, a poruncit să te ducă pe tine, Adriane, la judecată şi să te sfătuiască să te lepezi de Hristos, ori de nu, să fii supus şi la mai grele chinuri, însă, întărit fiind cu putere de Sus şi mângâiat de fericita ta soţie, ai rămas statornic împotriva ispitirilor vrăjmaşului. De aceea pentru suferinţa cea pentru Hristos, vă fericim împreună cu sfânta Natalia şi cu bucurie vă cântăm:

Bucuraţi-vă, purtători de biruinţă, ai Celui Preaînalt slujitori;

Bucuraţi-vă, puternici ai credinţei în Hristos mărturisitori;

Bucuraţi-vă, mustrători îndrăzneţi ai rătăcirii idoleşti;

Bucuraţi-vă, neînfricaţi propovăduitori ai slavei Dumnezeieşti;

Bucuraţi-vă, că de mânia lui Maximian nu v-aţi înfricoşat;

Bucuraţi-vă, că răutatea şi cruzimea lui, o, aţi desconsiderat;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici al lui Hristos.

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor şi retor te-ai arătat Adriane, în faţa judecăţii Împărăteşti, mărturisind că Hristos este Dumnezeu adevărat, care a făcut cerul şi pământul, iar rătăcirea diavolească, o, ai defăimat, şi pentru acestă mărturisire şi defăimare ai suferit groaznice bătăi şi chinuri, cântând Celui Atoatebiruitor: Aliluia.

Icosul al 6-lea:

Lumina slavei cereşti a strălucit pe faţa ta înţelepte pătimitorule, când, fiind bătut în mod barbar peste pântece, de îţi curgeau măruntaiele, dar nu încetai să slăveşti pe Hristos în faţa poporului şi să mărturiseşti Numele Lui. Iar fericita Natalia, văzând răbdarea şi bărbăţia ta, se ruga ca să nu slăbească sufletul tău, ci să rămâi până la sfârşit slujitor credincios al lui Hristos. Amândurora, noi vă cântăm aşa:

Bucuraţi-vă, că sfinte lăcaşuri ale Duhului Sfânt aţi fost;

Bucuraţi-vă, vase slăvite ale Harului lui Hristos;

Bucuraţi-vă, că-n suflet şi trup, v-a pătruns Dumnezeiasca Lumină;

Bucuraţi-vă, că Împăratul-Hristos v-a dat înţelepciunea divină;

Bucuraţi-vă, că cu puterea Dumnezeirii Lui aţi fost întăriţi;

Bucuraţi-vă, că fără de frică, aţi primit să fiţi munciţi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 7-lea:

Vrând prigonitorul Împărat să te cheme din nou la judecată, fericite Adriane, te-a închis în temniţă cu ceilalţi mucenici, unde a venit Natalia si, fericindu-te, te întărea zicând: „Fericit eşti domnul meu, că te-ai învrednicit de starea sfinţilor mucenici ai lui Hristos”, şi cu dânsa bucurându-te ai cântat lui Dumnezeu: Aliliua.

Icosul al 7-lea:

Nouă tortură a născocit chinuitorul, poruncind ostaşilor să interzică intrarea femeilor, la cei întemniţaţi, care veneau să-i mângâie şi să le uşureze chinurile. Atunci şi tie, fericită Natalie, ţi s-a interzis să-l vizitezi şi să-l serveşti pe soţul tău; dar dispreţuind porunca Împărătească, îmbrăcată în haine bărbăteşti, veneai la închisoare, ca şi mai înainte şi pe soţul tău îl intăreai ca, bărbăteşte să meargă la chinuri şi moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie vă lăudăm, cântându-vă acestea: Bucuraţi-vă, a slujitorilor lui Hristos, podoabă luminoasă;

Bucuraţi-vă, a mărturisitorilor Lui, frumuseţe aleasă;

Bucuraţi-vă, că ne-aţi arătat calea îngustă, pe care voi v-aţi pornit;

Bucuraţi-vă, că pe dânsa aţi ajuns la limanul liniştit;

Bucuraţi-vă, că acuma în slavă şi veşnică fericire vă aflaţi;

Bucuraţi-vă, că cu rugile voastre, de nenorociri ne apăraţi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinşi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 8-lea:

Privelişte stranie şi straşnică a fost în temniţa, unde erai închis cu ceilalţi, Adriane, când după porunca tiranului chinuitor, au vrut să-ţi zdrobeascî fluierele picioarelor. Atunci soţia ta ţi-a ridicat picioarele şi Ie-a pus pe nicovală, ca să fie zdrobite de mâinile chinuitorilor, ca mai curând să te uneşti cu Domnul şi Mântuitorul tău, căruia Îi vei cânta: Aliluia.

Icosul al 8-lea:

Arzând în iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai răbdat până la fericită adormirea ta, când curatul tău suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atât de mult ai suferit, încât şi mâna ţi-a fost tăiată. Cinstind cu credinţă sfârşitul tău mucenicesc, tie şi sfintei Natalia, vă cântăm acestea:

Bucuraţi-vă, că chinuri sufleteşti, pentru Hristos aţi răbdat;

Bucuraţi-vă, că pe aripile iubirii spre Dumnezeu aţi zburat;

Bucuraţi-vă, că ca vulturii spre Soarele Dreptăţii v-aţi ridicat;

Bucuraţi-vă, că din valea plângerii, spre Lumina v-aţi înălţat;

Bucuraţi-vă, că-n ceata mucenicilor, prin chinuri aţi intrat;

Bucuraţi-vă, că cu toţi sfinţii, imne lui Dumnezeu aţi cântat;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 9-lea:

Toată mândria chinuitorului tiran a fost ruşinată, când o ploaie puternică a stins flacăra focului, şi n-a lăsat să ardă osemintele mucenicilor lui Hristos, ba încă şi cetatea a inundat-o cu apa, şi lumea necredincioasă a fost înfricoşată cu tunete şi fulgere, iar fericita Natalia, plină de bucurie, cânta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseşte: Aliluia.

Icosul al 9-lea:

Retorica pământeascp nu-i în stare să laude îndeajuns nevoinţele voastre sfinţilor mucenici Adrian şi Natalia, căci unul părăsind slava pământească, şi-a pus sufletul său pentru credinţă în Hristos, iar cealaltă, învingând neputinţa firească, bărbăteşte s-a luptat, întărindu-şi soţul în chinurile lui şi bucurându-se de fericitul lui sfârşit. Faptele bune ale voastre, neştiind cu vrednicie a le preţui, cu dragoste va cântăm acestea:

Bucuraţi-vă, că Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri aţi dus;

Bucuraţi-vă, că greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a răpus;

Bucuraţi-vă, că patimile Domnului, voi înşivă le-aţi imitat;

Bucuraţi-vă, că patimi şi pofte, cu voie le-aţi crucificat;

Bucuraţi-vă, că pildă de dragoste şi blândete v-aţi arătat;

Bucuraţi-vă, că sarcina unul altuia să purtăm ne-aţi învăţat;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 10-lea:

Vrând să izbăvească trupurile sfinţilor mucenici de batjocură şi dispreţ, a venit un oarecare binecredincios bărbat cu soţia sa la Natalia şi ceilalti fraţi creştini şi i-a rugat să le dea sfintele moaşte ca să le ducă în Bizanţ, până când va trece prigoana lui Maximian-păgânul. Creştinii din cetatea Nicomodiei, le-a ascultat rugămintea şi le-a încredinţat această comoară de mare preţ, cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 10-lea:

Ca şi cu un zid, suntem înconjuraţi cu rugăciunile voastre sfinţilor Adrian şi Natalie, căci în orice năpastă şi nenorocire, totdeauna ne ajutaţi, cu atât mai mult când cu dragoste vă serbăm amintirea, slăvind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi păziţi de sfintele voastre rugăciuni, vă lăudăm cu acestea:

Bucuraţi-vă, că în dragoste, sunteţi grabnicii noştri ajutători;

Bucuraţi-vă, bunii noştri mijlocitori şi învăţători;

Bucuraţi-vă, că pentru noi la Dumnezeu mereu vă rugaţi;

Bucuraţi-vă, că să trăim plăcut lui Dumnezeu ne învăţaţi;

Bucuraţi-vă, prieteni îngăduitori, ce-n necaz pildă ne daţi;

Bucuraţi-vă, că pe culmile inocenţii şi curăţiei ne ridicaţi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 11-lea:

Cântare lui Dumnezeu din toată inima ai adus, fericită Natalie, când te-a scăpat din mâna tribunului, ce voia să te ia în căsătorie. Tu ca o soţie credincioasă soţului tău -mucenicul lui Hristos Adrian –, n-ai voit să te recăsătoreşti, ci, rugându-te te-ai dus cu corabia la Bizanţ, unde a fost dus trupul sfântului soţului tau. Ajungând în cetatea aceea ai cântat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 11-lea:

Far luminos a devenit corabia cu care ai călătorit pe mare, având ca un mărgăritar de preţ – mâna soţului tău, cu a cărui rugăciune ai scăpat de urmărirea tribunului şi ai ajuns cu bine la Bizanţ, cu sufletul plin de bucurie, sărutând trupul fericitului domnului tau, cu adâncă umilinţă ţi-ai dat duhul în mâinile Domnului. Slăvind plecarea ta la Domnul, împreună cu sfântulAdrian, vă cântăm acestea:

Bucuraţi-vă, soţi fericiţi, în viaţă şi moarte nedespărţiţi;

Bucuraţi-vă, prieteni ai Domnului, ce lângă Tronu-I-L slăviţi;

Bucuraţi-vă, că de vederea Feţii Lui pururea vă îndulciţi;

Bucuraţi-vă, că fericirea veşnică, pe totdeauna o primiţi;

Bucuraţi-vă, că în locaşul celor drepţi la odihnă vă aflaţi;

Bucuraţi-vă, că moaştele cele sfinte, spre vindecare ni le lăsaţi;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 12-lea:

Vase pline cu har s-au arătat cinstitele voastre moaşte, dăruite nouă de Hristos-Domnul, pe dânsele cinstindu-le, cu rugăciunile voastre sfinţilor mucenici ai lui Hristos, căpătăm dezlegarea păcatelor, din toată inima cântând lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul al 12-lea:

Cântând cinstitele voastre patimi şi fericită adormire, prin care v-aţi urcat la cele de Sus cu toţi sfintii din veac bineplăcuţi lui Dumnezeu, vă lăudăm preaslăviţi mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, şi vă rugăm sârguincios, să ne pomeniţi neîncetat la Tronul Slavei, pe cei ce vă fericim aşa:

Bucuraţi-vă, ostaşi răbdători de chinuri şi purtători de biruinţă;

Bucuraţi-vă, aleşi luptători pentru adevărata credinţă;

Bucuraţi-vă, luminători aprinşi ai virtuţii creştineşti;

Bucuraţi-vă, cărbuni aprinşi ai dragostei Dumnezeieşti;

Bucuraţi-vă, cuplu, ce întăriţi legăturile căsătoriei;

Bucuraţi-vă, că aţi fost încununaţi cu bunurile cele cereşti;

Bucuraţi-vă, sfinţilor Adrian şi Natalie, prealăudaţi şi neînvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul al 13-lea:

O, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi purtători de chinuri străluciţi. Auziţi-ne pe noi cei ce ne rugăm cu lacrimi, venind la biserică, rugaţi-L pe Stăpânul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, să ne dăruiască nouă tuturora: pace în familie, sănătate trupească şi sufletească, mântuirea sufletului, ca întotdeauna să-l cântăm Lui: Aliluia. (de trei ori)

Apoi Icosul I şi Condacul 1.

Rugăciune:

O, sfinţit Cuplu, sfinţilor mucenici ai lui Hristos, Adrian şi Natalie, fericiţi soţi şi străluciţi purtători de chinuri! Ascultaţi-ne pe noi ce ne rugăm şi mijlociţi pentru noi, ca să ni se dea toate cele de folos trupurilor şi sufletelor, şi rugaţi pe Hristos Dumnezeu, să ne miluiască şi să facă cu noi după îndurările Sale, ca să nu pierim în păcatele noastre. Aşa sfinţilor mucenici, primiţi glasul rugăciunilor noastre şi cu mijlocirile voastre, izbăviţi-ne de foamete, de ciumă, de cutremur, de potop, foc şi grindină, de sabie şi de năvălirea celor de alt neam, de războiul cel dintre noi, de moartea cea năpraznică şi de toate nenorocirile, scârbele şi durerile; ca întotdeauna prin mijocirile voastre fiind întăriţi, să slăvim pe Domnul lisus Hristos, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, cu Cel fără de început al Său Părinte şi Preasfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

 Acatistul Sfântului Fanurie – Sfânt Mucenic (27 august)

Rugăciunile începătoare:

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin.

Slavă Tie, Dumnezeul nostru, slavă Tie. (de trei ori)

Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul adevărului, Care pretutindenea eşti şi toate le împlineşti; Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi Te sălăşluieşte întru noi şi ne curăţeşte pe noi de toată întinăciunea şi ne mântuieşte, Bunule, sufletele noastre.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte miluieşte-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne miluieşte! (de trei ori)

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, Care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie Împărăţia Ta, facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi, şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta este Împărăţia, puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, ale Sfinţilor Părinţilor noştri şi ale tuturor Sfinţilor, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Condacele şi Icoasele:

 Condacul 1:

Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţă şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Icosul 1:

Poporul cel credincios cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără de judecată asupra credinţei noastre, cu umilire strigă către tine aşa:

Bucură-te, mare Mucenice al Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, îndreptătorul credinţei;

Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi;

Bucură-te, cel ce întuneci mintea păgânilor;

Bucură-te, cel ce ai lucrat strălucirea credinţei;

Bucură-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor;

Bucură-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul păcatelor;

Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi;

Bucură-te, învăţătorul legii creştineşti;

Bucură-te, cel ce luminezi pe cei nepricepuţi;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 2-lea:

Deşi nu avem destulă vrednicie şi pricepere ca să putem lăuda minunile tale, din suflet curat şi din inimă umilită te rugăm să primeşti aceste mărturisiri de la noi, care cântăm cu tine: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Nimeni dintre noi păcătoşii nu se poate lăuda că rugăciunea lui va fi primită la tine cu vrednicie, căci ştii slăbiciunea firii noastre; de aceea te rugăm pentru necazurile noastre a primi cântarea aceasta:

Bucură-te, cel ce din pântece ai fost ales de Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce fără cunoştinţe filosofice ai biruit pe filosofi;

Bucură-te, comoara legii noastre cea mult preţuită;

Bucură-te, povăţuitorul legiuirilor şi al legiuitorilor celor învăţaţi;

Bucură-te, lauda părinţilor şi a dascălilor;

Bucură-te, podoaba Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, mustrătorul ereticilor;

Bucură-te, cel ce ai fost înţelept din pruncie;

Bucură-te, mare şi înţelept învăţător;

Bucură-te, luptătorul pentru lege;

Bucură-te, cel ce şi astăzi ne ajuţi pe noi credincioşii;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 3-lea:

Împovăraţi de multe păcate şi ispite vătămatoare fiind, alta nădejde nu avem afara de tine, mângâierea celor necăjiţi; deci te rugăm să fii mijlocitor pentru sufletele noastre spre a cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Darul Duhului Sfânt fiind cu tine din tinereţe, te-ai arătat apărător şi de minuni făcător; pentru aceasta îţi cântăm ţie aşa:

Bucură-te, mare Mucenice al lui Hristos;

Bucură-te, lauda poporului credincios;

Bucură-te, a bolnavilor tămăduire;

Bucură-te, cel ce te rogi lui Dumnezeu pentru toţi;

Bucură-te, cel ce izbăveşti din primejdii pe cei ce aleargă la tine;

Bucură-te, izbăvitorul patimilor celor sufleteşti şi al celor trupeşti;

Bucură-te, tămăduitorul rănilor vechi;

Bucură-te, grabnic ajutător al celor ce te cheamă pe tine;

Bucură-te, doctor fără plată;

Bucură-te, nădejdea celor necăjiţi;

Bucură-te, acoperământul şi scăparea tuturor;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 4-lea:

Mucenice mult-milostive, primeşte rugăciunea noastră a păcătoşilor şi mijloceşte către Ziditorul să dăruiască tămăduire şi sănătate robilor Săi, celor ce te cheamă în ajutor şi cântă cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Stând înaintea Sfintei tale icoane, noi păcătoşii socotim a fi înaintea ta; şi mărturisind minunile tale, te rugăm, ascultă această puţină rugăciune şi tinde dreapta ta spre ajutorul nostru, a să-ţi cântăm tie aşa:

Bucură-te, cel ce eşti împreună slujitor cu ingerii;

Bucură-te, cel ce ai fost cu oamenii petrecător;

Bucură-te, cel ce faci minuni mari;

Bucură-te, lauda pământului Egiptului;

Bucură-te, cel ce eşti în toată lumea vestit;

Bucură-te, cel ce te osteneşti a face bine;

Bucură-te, ajutătorul celor necăjiţi;

Bucură-te, stâlp neclintit al creştinătăţii;

Bucură-te, lauda oamenilor şi a îngerilor;

Bucură-te, umbrirea serafimilor;

Bucură-te, slujitor preamărit al creştinilor;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 5-lea:

Aşa precum în Egipt cercetezi şi tămăduieşti neputinţele poporului celui binecredincios care aşteaptă ajutorul tău, îndură-te şi ne izbăveşte de necazurile ce ne-au cuprins, spre a cânta cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Totdeauna arăţi marea ta milostivire asupra neamului omenesc şi te faci scăpare a celor ce se învolburează pe marea acestei vieti; de aceea strigăm către tine aşa:

Bucură-te, ocârmuitorul corăbiilor învăluite în valuri;

Bucură-te, scăparea înotătorilor deznădăjduiţi;

Bucură-te, alinarea valurilor tulburate;

Bucură-te, cel ce cu rugăciunile tale risipeşti furtuna;

Bucură-te, că prin mijlocirea ta luminezi negura norilor;

Bucură-te, ajutorul celor spăimântaţi de tunet;

Bucură-te, izbăvitorul celor înfricoşaţi de fulger;

Bucură-te, cel ce ne ajuţi în primejdii, mijlocind către Mântuitorul;

Bucură-te, nădejdea şi scăparea noastră;

Bucură-te, că în toate primejdiile la tine năzuim;

Bucură-te, că ajuţi cu rugăciunile tale tuturor care aleargă la tine;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 6-lea:

Cinstitorule de Dumnezeu, Fanurie, ascultă această rugăciune a noastră întru acest ceas şi prin Sfintele tale rugăciuni mântuieşte-ne de necazuri şi de supărări, precum ai izbăvit pe cei ce erau învăluiţi pe mare, când au chemat ajutorul tău; pentru ca şi noi, ca aceia, să aducem cântare: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Mucenice al lui Hristos, cinstit slujitor al darului, soleşte nouă păcătoşilor mijlocirile tale cele bogate către Stăpânul, pentru ca să ne învrednicim a ne împărtăşi de bunătăţile cele făgăduite credincioşilor şi să cântăm ţie aşa:

Bucură-te, mare Mucenice al lui Hristos;

Bucură-te, cinstit slujitor al darului;

Bucură-te, tămăduitorule al bolilor;

Bucură-te, mir care împrăştii durerea;

Bucură-te, rouă care răcoreşti patimile;

Bucură-te, cel ce întăreşti pe slăbănogi cu alte tale rugăciuni;

Bucură-te, ajutorul celor din primejdii;

Bucură-te, cel ce rogi pe Domnul pentru cei din patul durerilor;

Bucură-te, cel ce ne ajuti şi nouă păcătoşilor;

Bucură-te, alinarea tuturor durerilor;

Bucură-te, mângâierea cea mare a celor ce pătimesc în dureri;

Bucură-te, sprijinitorul celor neputincioşi;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 7-lea:

O, Preamilostive şi îndurate Doamne! Nu trece cu vederea lacrimile robilor tăi, ci le ajută şi-i miluieşte după mare mila Ta; izbăvindu-i de asupririle şi de necazurile care i-au cuprins pentru mulţimea păcatelor lor; şi precum pe soacra lui Petru ai ridicat-o din patul durerilor, aşa ridică-ne şi pe noi din primejdia în care ne aflăm, cu rugăciunile Sfântului Mucenic Fanurie, ca împreună cu el să-ţi cântăm: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Toate puterile cereşti lăudând credinţa ta cea tare către Dumnezeu, împreună cu tine slujesc Ziditorului celui fără de început; iar noi îţi aducem aceste cuvinte de laudă aşa:

Bucură-te, că prin minuni ai făcut să strălucească credinţa;

Bucură-te, cel ce prin credinţă ai facut minuni mari;

Bucură-te, că rugăciunile tale totdeauna au fost ascultate;

Bucură-te, înţeleptule rugător către Dumnezeu;

Bucură-te, tămâie bineprimită înaintea lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ai scăpat multe suflete necăjite cu rugăciunile tale;

Bucură-te, cel ce pierzi pe cei puternici şi fără de lege;

Bucură-te, ajutătorul cel tare al bine-credincioşilor creştini;

Bucură-te, tăria ţărilor creştineşti;

Bucură-te, cel ce sfarâmi zidurile cetăţilor păgâneşti;

Bucură-te, cel prin care tiranii sunt biruiţi;

Bucură-te, temelia şi fala credinţei noastre;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 8-lea:

Toţi creştinii ortodocşi de pe pământ având nădejdea lor către tine, în orice întâmplare nu vor fi ruşinaţi, Mucenice Fanurie, căci tu eşti mare folositor al creştinătăţii. Pentru aceasta nu trece cu vederea şi ale noastre rugăciuni şi ne ajută, izbăvindu-ne din toate primejdiile, ca să cântăm cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Având puterea darului de la Dumnezeu, ai prefăcut seceta în ploi şi cu Sfintele tale rugăciuni ai oprit mulţimea prea mare, de prisos, a ploilor, scăpând poporul de foametea care îi ameninţa, risipind hambarele strângătorilor de grâu; pentru care noi minunându-ne ăţi cântăm aşa:

Bucură-te, scăparea poporului de foamete;

Bucură-te, cel ce ai prefăcut seceta, ca al doilea Ilie, în ploi binefăcătoare;

Bucură-te, cel ce prin rugăciune ai oprit ploile prisositoare;

Bucură-te, nădejdea cea mare a lucrătorului de pământ;

Bucură-te, mulţumirea celor ce seamănă cu credinţă;

Bucură-te, secerişul cel îmbelşugat al secerătorilor;

Bucură-te, comoara cea bogată a săracilor

Bucură-te, ajutorul nostru în vreme de secetă;

Bucură-te, ajutătorul şi chivernisitorul nostru de-a pururea;

Bucură-te, mângâierea celor ce sunt în nevoi;

Bucură-te, lauda cuvioşilor monahi şi a bunilor creştini;

Bucură-te, ogradă bine roditoare;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 9-lea:

Făcătorule de minuni, Sfinte Fanurie, după cum în vremea vieţii tale pe pământ ai izbăvit poporul credincios de primejdii şi de foamete prin Sfintele tale rugăciuni, aşa şi acum trimite mila ta asupra noastră, dăruindu-ne timp roditor şi îmbelşugat pentru creşterea şi ajutorul pruncilor sugari şi al sărmanilor, cu care vom cânta lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Când cereau săracii ajutor de la tine în necazurile lor, nu i-ai depărtat cu vorbe întristătoare, ci le-ai ajutat în tot felul, dându-le blagoslovia ta şi ceea ce le trebuia, scăpându-i din nevoi; pentru aceea aducem ţie această laudă aşa:

Bucură-te, împlinirea lipsurilor săracilor;

Bucură-te, chivernisitorul tuturor celor lipsiţi;

Bucură-te, cel ce preschimbi necazurile în bunătăţi;

Bucură-te, cel ce îmblânzeşti fiarele sălbatice;

Bucură-te, cel ce lepezi lucrurile amăgitoare;

Bucură-te, izbăvitorul tuturor celor ce sunt în nevoi;

Bucură-te, cel ce pedepseşti pe neguţătorii cei lacomi;

Bucură-te, cel ce prin rugăciunile tale faci lucruri preaminunate;

Bucură-te, vistierul darurilor lui Hristos Mântuitorul;

Bucură-te, cel ce ai renunţat la avuţie şi ai împărtiţ-o cu cei săraci;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 10-lea:

Dăruieşte şi nouă ajutorul tau ca acelor săraci, ca să scăpăm de năvălirea şerpilor otrăvitori şi mai ales a balaurului înspăimântător şi de vicleanul înşelator ce se luptă cu noi neîncetat pentru a răpune sufletele noastre; noi însă prin rugăciunile tale nădăjduim să dobândim cele de folos în viaţa acesta şi în cea viitoare; ca să cântăm împreună cu tine lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Nu te depărta de la noi, Sfinte Fanurie, şi de la toţi cei ce cheamă Sfânt numele tau, pentru ca toţi recunoaştem grelele noastre păcate; şi ne rugăm ţie şi cerem cu credinţă ajutorul tau, cântându-ţi graiurile acestea aşa:

Bucură-te, mântuirea celor ce îţi mărturisesc curat păcatele;

Bucură-te, mustrătorul acelora ce ascund păcatele lor;

Bucură-te, cel ce nu suferi pe nelegiuţi;

Bucură-te, folositor mare al celor ce s-au pocăit;

Bucură-te, mare ajutător al celor ce vieţuiesc în smerenie;

Bucură-te, vazând întoarcerea la Stăpân a lucrurilor furate;

Bucură-te, descoperirea multor taine neştiute;

Bucură-te, cel ce ai adus pe mulţi la Hristos prin minunile tale;

Bucură-te, preaminunate Mucenice, ca nu ne laşi şi pe noi;

Bucură-te, cel ce mijloceşti la Dumnezeu pentru iertarea păcatelor noastre;

Bucură-te, cel ce mângâi pe toţi cu ale tale mari minuni;

Bucură-te, că prin tine şi neamul călugăresc capătă mântuire;

Bucură-te, că şi tot clerul bisericesc prin tine se mântuiesc;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 11-lea:

Mărgăritarul de mult preţ al lui Dumnezeu care fiind ascuns în ţărână, străluceşte acum în Rhodos ca o comoară de mult preţ şi îmbogăţeşte, desfătează, luminează şi înveseleşte pe toţi cei ce vin la el cu credinţă şi cu dragoste; cu tine împreună cântăm Purtătorului de grijă al tuturor şi Dumnezeul nostru: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Strălucit-a astăzi sărbătoarea plină de veselie şi praznicul luminat al Sfântului Mucenic Fanurie, cel mult patimitor şi de biruinţă purtător; că Dumnezeu l-a învrednicit de cununa cerească a celor bineplăcuţi Lui şi l-a aşezat laolaltă cu îngerii. Pentru aceasta, lăudând pe Domnul care a făcut minunată voia Sa întru Sfinţii Săi, Sfântului Fanurie să-i grăim:

Bucură-te, că ai stat în faţa idolilor;

Bucură-te, că ai defăimat minciuna lor;

Bucură-te, că ai fost ars cu cărbuni aprinşi;

Bucură-te, că ai stins credinţa în idoli;

Bucură-te, că demonii te-au văzut şi au plâns;

Bucură-te, că îngerii în juru-ţi s-au strâns;

Bucură-te, că iadul adânc s-a cutremurat;

Bucură-te, bărbat viteaz al Bisericii;

Bucură-te, pecete curată a credinţei;

Bucură-te, cel ce eşti pildă luminată pentru noi;

Bucură-te, ostaşule nebiruit al lui Hristos;

Bucură-te, al nostru Mucenic preamărit;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 12-lea:

Pe cei ce sărutăm Sfântă ta icoană cu credinţă, Mucenice, şi lăudăm vieţuirea ta cea Sfântă, Fanurie preamărite, cu rugăciunile tale arată-ne moştenitori ai Împărăţiei celei cereşti şi veşnice, şi părtaşi ai slavei celei de sus; ca împreună cu tine să cântăm lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Minuni străine şi mai presus de înţelegere a făcut Dumnezeu intotdeauna întru Sfinţii Săi; împreună cu care, în timpul din urmă, a arătat ca pe un alt soare strălucind cu minunile pe Minunatul Fanurie, laudă Rhodosului şi a Bisericii. Căruia şi noi, aprinşi de dragoste şi de râvnă, să-i graim din suflet:

Bucură-te, că ai fost aruncat în cuptor de foc;

Bucură-te, că şi acolo te-ai bucurat;

Bucură-te, că te-ai rugat pentru cei ce te chinuiau;

Bucură-te, cel ce eşti mijlocitor pentru toţi;

Bucură-te, cel ce nu încetezi a ruga pe Hristos pentru noi;

Bucură-te, scump prinos al credincioşilor;

Bucură-te, că ai umilit pe cei ce s-au trufit;

Bucură-te, că ai înălţat pe cel smerit;

Bucură-te, rugătorul nostru către Hristos;

Bucură-te, tăria celui evlavios;

Bucură-te, miluitorul credincioşilor;

Bucură-te, cel ce te rogi pentru iertarea păcătosilor;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Condacul al 13-lea: (acest condac se zice de trei ori)

O, Preaminunate Fanurie, cu lacrimi fierbinţi alergând la a ta ocrotire, ne rugăm ţie: izbăveşte-ne cu rugăciunile tale cele bineplăcute lui Dumnezeu, de toată nevoia şi necazul; îndepărtează de la noi toată durerea şi suferinta şi ne învredniceşte ca şi în viaţa de veci să fim părtaşi ai Împărăţiei veşnice şi împreună cu tine cântare să aducem lui Dumnezeu: Aliluia!

Apoi se zice iarasi Icosul 1:

Poporul cel credincios cunoscând mulţimea minunilor tale, prin care ai ruşinat pornirea ereticilor cea fără de judecată asupra credinţei noastre, cu umilire strigă către tine aşa:

Bucură-te, mare Mucenice al Mântuitorului Hristos;

Bucură-te, scăparea celor ce aleargă la tine;

Bucură-te, îndreptătorul credinţei;

Bucură-te, ajutorul celor necăjiţi;

Bucură-te, cel ce întuneci mintea păgânilor;

Bucură-te, cel ce ai lucrat strălucirea credinţei;

Bucură-te, cel ce ai alungat pe cei potrivnici;

Bucură-te, cel ce te-ai arătat biruitor;

Bucură-te, cel ce luminezi pe cei din interiorul păcatelor;

Bucură-te, cel ce cu blândeţe primeşti la tine pe cei greşiţi;

Bucură-te, învăţătorul legii creştineşti;

Bucură-te, cel ce luminezi pe cei nepricepuţi;

Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

şi Condacul 1:

Apărătorului credinţei ortodocşilor, marelui Mucenic Fanurie, să-i aducem din inimă mărturisiri de mulţumire toţi, care prin ale lui înţelepte învăţături ne-am luminat cu credinţă şi să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Fanurie, mare făcător de minuni!

Rugăciune:

Către tine, Sfinte Mucenice Fanurie, înălţându-ne gândurile, noi păcătoşii cu umilinţă şi cu căldură te rugăm: caută dintru înălţimea cea plină de slavă a cerurilor, unde, prin viaţa ta Sfânta şi prin chinurile tale muceniceşti pentru Hristos, ţi-ai dobândit sălăşluire veşnică, şi te milostiveşte de suferinţele, durerile, patimirile, necazurile, amărăciunile şi strâmtorările noastre. Şi te roagă cu îndrăzneala pe care ai agonisit-o, către Stăpânul tău ceresc şi Dumnezeul nostru, să ne ierte păcatele pe care cu ştiinţă şi cu neştiinţă, pururea, ca nişte robi nevrednici săvârşim, şi să nu se mânie pe noi până în sfârşit pentru puţinătatea dragostei noastre faţă de El şi faţă de aproapele nostru; ci să fie pururea plin de milostivire faţă de noi şi să îndepărteze de la noi toată suferinţa şi durerea, toate patimile şi necazurile, toate amăraciunile şi strâmtorile, zidind în noi cuget curat, ca să putem rupe cu viaţa noastră de păcat de până acum, şi privind la ceruri, să ne înflăcărăm de dorul de a deveni şi noi bineplăcuţi lui Dumnezeu. Aşa, Sfinte Mucenice Fanurie, fii povăţuitorul şi îndrumătorul nostru pe cărările cele necunoscute ale vietii, pentru ca urmând pilda credintei şi a dragostei tale fata de Hristos, să ne învrednicim de darurile tale, pentru iubirea de oameni şi binecuvântarea Marelui nostru Dumnezeu; şi trecând dintru această viaţă pământească, să ne bucurăm, laolaltă cu tine şi cu toţi cei bineplăcuţi din veac ai Domnlui, de Împăraţia cea nesfârşită a cerurilor şi de partea celor drepţi, ca împreună cu toţi şi înconjuraţi de cereştii îngeri, să aducem slavă, cinste şi închinăciune lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime, în vecii vecilor. Amin!

Apoi se face otpustul.

 Acatistul Sfântului Cuviosului Moise Etiopianul (28 august)

După obişnuitul început, se zic condacele şi icoasele.

Condacul 1:

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osârdie şi cu bună cuviinţă căci urcându-se pe treptele virtuţilor, a ajuns la măsura desăvârşirii şi războindu-se cu diavolii cei prea înrăutăţiţi, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:

Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Icosul 1:

Pe cât de rea şi de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viaţa ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută şi frumoasă a fost petrecerea ta cea monahicească, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăţi în care te aflai, pentru aceea noi credincioşii îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;

Bucură-te, că pocăinţa ta a plăcut Domnului;

Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;

Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulţi ai adus la Viaţă din moartea păcatelor;

Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;

Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul şi ai părăsit păcatul;

Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;

Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;

Bucură-te, că ai fost slobozit din lanţurile fărădelegilor;

Bucură-te, că acul morţii nu a avut putere multă vreme asupra ta;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulţi a înghiţit

Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viaţă prin ploaia milostivirii Celui Prea înalt;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 2-lea::

Multe au fost isprăvile faptelor tale celor rele, dar după aceea mai multe fapte bune ai săvârşit, covârşind cu mult răutatea prin bunătate, drept aceea noi văzând întoarcerea ta Îi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Dumnezeu văzând că diavolul a pus stăpânire pe voinţa ta, nu a putut răbda ca făptura cea zidită după chipul şi asemănarea Sa, să fie înghiţită de moarte pentru aceea ca un îndurat te-a izbăvit din gheara câinelui şi din coarnele taurilor celor înţelegători pentru aceasta şi noi îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, că Stăpânul după ce te-a găsit, te-a adus pe umerii Săi în staulul oilor sale care ascultau de glasul Lui;

Bucură-te, că te-a învăţat cum sa-L slujeşti cu credinţă;

Bucură-te, că ţi-a arătat cât de mult trebuie să-L iubeşti;

Bucură-te, că nu te-ai împotrivit leacurilor celor amare pe care ţi le dădea Domnul pentru tămăduirea sufletului tău;

Bucură-te, că ai alungat pe diavolul din cămara sufletului tău, făcându-ţi sufletul templu al Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai avut în inima şi cugetul tău pe Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, că ai izbutit să-ţi cureţi partea cea dinăuntru a „paharului tău”;

Bucură-te, lucrător osârdnic al viei lui Hristos;

Bucură-te, că ai fost luptător îndârjit împotriva diavolilor;

Bucură-te, că ai stricat cursele cele de multe feluri ale demonilor;

Bucură-te, că ai fost găsit întocmai ca o comoară în ţarină;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 3-lea:

Minunată s-a arătat viaţa ta cea monahicească, deoarece ai întrecut pe mulţi în virtuţi şi toate faptele cele bune, căci veneau la tine chiar şi sihaştri vestiţi pentru a cere sfat şi se întorceau toţi cu mângâiere sufletească de la tine părinte, care toata viaţa ta ai cântat lui Dumnezeu care te-a mântuit: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Vestit ai fost în tot Egiptul pentru răutăţile tale cele de multe feluri pentru aceea se înfricoşau toţi de auzirea numelui tău, însă îndreptându-ţi viaţa, ai ajuns înfricoşător diavolilor, cărora până atunci le-ai fost supus prin faptele tale cele rele, iar noi văzând întoarcerea ta, te lăudăm zicând:

Bucură-te, că din rob al diavolilor ai ajuns mai puternic decât ei;

Bucură-te, că aceştia fugeau când auzeau de numele tău;

Bucură-te, că nu puteau suferi nici atunci când rostea cineva numele tău;

Bucură-te, foc care mistui puterea diavolească;

Bucură-te, că din rob al patimilor te-ai făcut stăpân peste ele;

Bucură-te, că trupul tău care era deprins cu mâncăruri alese, l-ai supus la post desăvârşit;

Bucură-te, că te-ai asemănat îngerilor prin vieţuirea ta;

Bucură-te, surpătorul ispitelor diavoleşti;

Bucură-te, stea luminoasă care ai răsărit din bezna nopţii păcatelor;

Bucură-te, soare luminos cu raze în chipul focului;

Bucură-te, că diavolii nu pot să privească spre tine;

Bucură-te, povăţuitorul celor neştiutori;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 4-lea:

Schimbarea vieţii tale a mâniat pe demoni, a caror slujitor erai mai înainte, pentru aceea au năvălit asupra ta cu ispite de tot felul, dar tu i-ai alungat de la tine ca pe nişte neputincioşi, nefăcându-ţi nici un rău, pentru aceea noi văzând biruinţele tale, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Nevoindu-te cu osteneli pustniceşti, ai luptat până la moarte împotriva is-pitelor ce veneau asupra ta, dar tu părinte le-ai lepădat de la tine ca pe cea mai vătămătoare otravă, pentru aceasta şi cugetul ne îndeamnă să-ţi cântăm aşa:

Bucură-te, căci ca un foc ai ars pleava ispitelor trupeşti;

Bucură-te, că ai fost încercat ca aurul în cuptor;

Bucură-te, că te-ai arătat biruitor întru toate;

Bucură-te, că şi ispita desfrânării ai biruit-o;

Bucură-te, că mult timp te-ai luptat cu ea;

Bucură-te, că postul şi privegherea ţi-au fost arme nebiruite;

Bucură-te, căci cu acestea te-ai suit spre ceruri;

Bucură-te, că multe lacrimi ai vărsat pentru spălarea păcatelor tale;

Bucură-te, că diavolii se spăimântau de răbdarea ta;

Bucură-te, că pe pământ ai vieţuit îngereşte;

Bucură-te, că şi Hristos Domnul te-a iubit pentru smerenia ta cea multă;

Bucură-te, că defăimându-te pe tine însuţi ai fost slăvit de Dumnezeu;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 5-lea:

Cine va spune luptele tale împotriva patimilor sau cine se va încumeta să istorisească pătimirile tale din partea diavolilor care până la moarte au luptat împotriva ta şi se tânguiau cu amar că te-au pierdut din cursele lor, din care te-a scos Hristos Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Razboindu-te patima desfrânării, ai cerut sfatul sfântului Isidor, stareţul tău care te-a îndemnat să te nevoieşti cu mult post şi rugăciune, adăugând şi lucrul mâinilor, căci prin osteneală şi postire se alungă demonii cei stricători de sufle, iar tu închizându-te în chilia ta te osteneai cu aceste trei arme: postul, rugăciunea şi osteneala, iar noi lăudăm răvna ta cea multă pentru Hristos, aşa:

Bucură-te, împlinitorule al poruncii stareţului tău;

Bucură-te, că te-ai făcut ascultător desăvârşit;

Bucură-te, că ai vestit stareţului tău că patima nu slăbeşte;

Bucură-te, că sfântul Isidor ţi-a arătat în acea vedenie că mai mulţi sunt cei ce sunt cu noi decât cei împotriva noastră;

Bucură-te, că tu văzând acea vedenie te-ai întărit şi ai continuat mai departe rânduiala ta cea dinainte;

Bucură-te, că aprinzându-ţi-se trupul ai cerut sfatul altui stareţ iscusit;

Bucură-te, că acela te-a învăţat să-ţi dezlipeşti mintea de acele patimi cu care te îndulceai;

Bucură-te, că ai fost povăţuit să priveghezi cu trezvie;

Bucură-te, că toată noaptea te-ai rugat stând în picioare;

Bucură-te, că pe lângă obişnuitele osteneli şi altele şi mai grele;

Bucură-te, că umpleai vasele pustnicilor cu apă pe care o aduceai de departe fără ca ei să ştie;

Bucură-te, că diavolul nesuferind o nevoinţă ca aceasta, te-a lovit în aşa fel încât abia după un an ai putut umbla;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 6-lea:

După ce diavolul te-a lovit, ai rămas aproape mort, însă găsindu-te părinţii care mergeau să aducă apă din acelaşi loc unde mergeai şi tu, te-au luat şi ducându-te la chilia ta, unde te-au îngrijit timp de un an, apoi ridicându-te ai putut să mergi, drept aceea ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Văzând stareţul tău ce ai pătimit din pricina luptei tale împotriva vrăjmaşului, te-a sfătuit să fii cu măsură întru toate, însă tu i-ai spus că nu te vei lăsa până ce nu vor înceta nălucirile visurilor, iar el ţi-a spus că de acum înainte nu vei mai avea astfel de năluciri, noi văzând unele ca acestea, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că te-ai împărtăşit cu sfintele taine după ce te-ai întărit cu trupul;

Bucură-te, că ai fost lăsat să pătimeşti astfel, ca să nu te înalţi cu mintea;

Bucură-te, că Stăpânul te-a scăpat din prăpastia mândriei;

Bucură-te, slujitor nebiruit al lui Hristos;

Bucură-te, că ai scăpat de lupul cel înţelegător;

Bucură-te, căci ca o pasăre ai zburat către ceruri;

Bucură-te, sfeşnicul cel poleit cu aurul faptelor celor bune;

Bucură-te, pahar plin de vinul cel dulce al smereniei;

Bucură-te, vasul cel ales al Stăpânului Hristos;

Bucură-te, trâmbiţa cea răsunătoare a împăratului Celui Mare;

Bucură-te, corabia cea ajunsă la limanul veşniciei;

Bucură-te, cel ce pedepseşti pe cei ce fac nelegiuiri;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 7-lea:

Venind la tine un boier împreună cu ai săi, tu ai fugit din chilia ta şi întâlnindu-te cu ei te-au întrebat dacă-l cunoşti pe părintele Moise, tu le-ai spus ca este un bătrân mincinos şi cu viaţă necurată, iar ei ajungând şi spunând cine le-a spus lor acestea, iar când au aflat că tu ai fost, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Porunca stareţului tău părinte, ca nimeni să nu mănânce toată Săptămâna Mare, tu ai făcut bine cu fraţii care au venit la tine, dându-le bucate fierte, pentru aceea ai fost lăudat de părinţi înaintea tuturor, zicând: porunca oamenilor ai călcat-o, iar pe a lui Dumnezeu ai săvârşit-o pentru aceasta şi noi îţi zicem unele ca acestea:

Bucură-te, iubitorule de străini;

Bucură-te, părintele cel milostiv;

Bucură-te, că făcând milostenii ai fost miluit de Stăpânul;

Bucură-te, căci ca argintul ai fost curăţat în focul ispitelor;

Bucură-te, postitorule cel adevărat;

Bucură-te, că înfrânarea ţi-a fost hrană;

Bucură-te, că privegherea ţi-a fost drept odihnă;

Bucură-te, că ai adăpat grădina sufletului cu multe lacrimi;

Bucură-te, că petrecând în nevoinţă, te-ai învrednicit de darul preoţiei;

Bucură-te, că fiind gonit de preoţi din sfântul altar pentru a te ispiti, tu te ocărai pe sine-ţi;

Bucură-te, că episcopul a spus în auzul tuturor că eşti vrednic cu adevărat;

Bucură-te, slujitor vrednic al tainelor lui Hristos;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 8-lea:

Apropiindu-se ziua mutării tale de la cele trecătoare la cele veşnice, ai văzut cu ochii cei duhovniceşti timpul şi felul în care aveai să-ţi sfârşeşti lupta cu trupul, pentru aceasta ai cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Când le-ai spus fraţilor să fugă pentru că barbarii vor veni la schit, ei te-au întrebat de ce nu fugi şi tu, le-ai spus ca de mulţi ani aştepţi această clipă, căci cel ce ridică sabia de sabie va muri, au rămas şi ei împreună cu tine care le-ai dat pildă de netemere, pentru aceea noi îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, părinte cuvios;

Bucură-te, sfătuitorule cel înţelept;

Bucură-te, înţelepţitule de Dumnezeu;

Bucură-te, că te-ai făcut tron al înţelepciunii celei desăvârşite;

Bucură-te, că ai fost răbdător în toate ispitele;

Bucură-te, că le-ai biruit fără să fii biruit de ele;

Bucură-te, că te-ai hrănit toată viaţa cu cele sfinte;

Bucură-te, că Hristos te-a încununat pentru că ai păzit chipul îngeresc neîntinat;

Bucură-te, că şi cununa muceniciei din mâna Domnului ai luat;

Bucură-te, că te-ai învrednicit să locuieşti în ceruri;

Bucură-te, că de la naştere ai împlinit şapte zeci şi cinci de ani şi tot atâţia ucenici ai adunat;

Bucură-te, că şase dintre ei au luat împreună cu tine cununa muceniciei;

Bucură-te, de Dumnezeu purtaăorule părinte Moise!

Condacul al 9-lea:

După plecarea barbarilor, venind fratele acela şi găsindu-vă săvârşiţi din viaţă, a văzut şase cununi pogorându-se din cer. Ducându-se a vestit şi pe ceilalţi părinţi ascunşi de teama barbarilor şi venind toţi au îngropat sfintele voastre trupuri, care erau slăbite de post, rugăciune şi osteneală şi tânguin-du-se au cântat lui Dumnezeu: Aliluia;

Icosul al 9-lea:

În zadar ne ostenim noi păcătoşii să cinstim pomenirea ta cu cântări alese, căci nu ne pricepem ce grăim fără numai aceste cuvinte de laudă:

Bucură-te, lauda cuvioşilor;

Bucură-te, nevoitor neîntrecut;

Bucură-te, că erai aproape de moarte din pricina ispitelor;

Bucură-te, că nici atunci nu te-ai lăsat înfricoşat;

Bucură-te, că vrând să-ţi încerce smerenia, părinţii te-au numit „arap”;

Bucură-te, că defăimându-te ei, tu nu te-ai mâhnit;

Bucură-te, vorbitorule cu îngerii;

Bucură-te, că acum vezi pe Hristos aievea şi nu în vedenie;

Bucură-te, măslin roditor de virtuţi mântuitoare;

Bucură-te, că umblând în haine proaste, ai primit de la Hristos haina care nu se învecheşte niciodată;

Bucură-te, că ai luat îndoită plată de la Hristos Dumnezeu;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 10-lea:

Cine a auzit ca un tâlhar înrăutăţit să se facă monah îmbunătăţit? Cu adevărat aceasta este schimbarea dreptei Celui Prea înalt, căci unde vrea Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii; pentru aceasta şi noi cântăm Milostivului nostru Dumnezeu şi Ziditor: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Cu adevărat multe şi necunoscute sunt căile spre mântuire pe care Domnul le-a pregătit pentru cei ce vor să se mântuiască, pentru că şi tu părinte Moise ai venit la cunoştinţa lui Dumnezeu iar noi cântăreţii tăi, zicem unele ca acestea:

Bucură-te, făcătorule de minuni;

Bucură-te, că tot în Egipt a făcut Moise văzătorul de Dumnezeu acele minuni înfricoşătoare cu faraon;

Bucură-te, că tu ai făcut minuni cu cei ce erau în nevoi;

Bucură-te, strălucirea chipului îngeresc;

Bucură-te, că şi îngerii s-au spăimântat de luptele tale cu diavolii;

Bucură-te, că te-ai făcut povăţuitor al monahilor;

Bucură-te, că ai fost socotit mai mare decât marele Arsenie pentru dragostea ce aveai pentru străini;

Bucură-te, părinte împodobit cu harul sfântului Duh;

Bucură-te, că ai biruit pe faraonul cel gândit;

Bucură-te, că l-ai înecat pe el în marea rugăciunilor tale;

Bucură-te, că ai avut apărător pe Dumnezeu Atotputernicul;

Bucură-te, pomul cel încărcat de roadele cele dulci ale ascultării şi supu-nerii;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 11-lea:

Din ziua întrării în mănăstire şi până în ceasul cel de pe urmă, ai păzit fără ştirbire toate poruncile sfinţilor părinţi care au fost mai înainte de noi ascultători, lăsându-ne nouă pildă de adevărată petrecere monahicească, iar tu părinte păzind toate acestea, ai aflat în ceruri plata ostenelilor tale de la Hristos Dumnezeu Căruia în ceruri Îi cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Am auzit părinte de minunată viaţa ta, pe care ai petrecut-o după voia lui Dumnezeu căci ţi-a răsplătit însuţi ostenelile tale cele pricinuitoare de mântuire, dându-ţi să mănânci din Pomul Vieţii celei veşnice şi să bei din Izvorul cel pururea curgător şi răcoritor al Raiului pe care l-ai dobândit cu multe sudori, iar acum părinte nu ne uita pe noi cei ce-ţi cântăm acestea:

Bucură-te, că dragostea ta pentru străini mult ţi-a folosit;

Bucură-te, că milostenia te-a scăpat de vămile cele din văzduh;

Bucură-te, că pentru aspra ta vieţuire, acum te desfătezi în loc luminos şi fără de nici o supărare;

Bucură-te, că locuind într-o chilie săracă, ţi-ai făcut palat împărătesc în ceruri;

Bucură-te, comoară plină de felurite bogăţii;

Bucură-te, că mucenicii te-au primit în prea luminoasa lor ceată;

Bucură-te, că şi cuvioşii se veselesc de venirea ta în mijlocul lor;

Bucură-te, că sufletul tău se desfătează de cântările care nu vor înceta niciodată;

Bucură-te, că ţi-ai făcut ucenici întocmai ca o viţă-de-vie care odrăsleşte lăstarii cei roditori ai faptelor bune;

Bucură-te, căci ne-ai arătat nouă calea spre mântuire;

Bucură-te, că uşile Raiului s-au deschis înaintea ta;

Bucură-te, că Heruvimii te-au lăudat pentru biruinţă;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 12-lea:

Dacă trebuie lăudate faptele cuiva, acela eşti tu părinte Moise, căci ai pli-nit făgăduinţele monahiceşti pe care le-ai făcut Stăpânului Hristos căci văzându-te atât de sârguincios pentru dragostea Sa, te-a luat în împărăţia cea Cerească şi te-a făcut împreună moştenitor cu El căruia toată viaţa ta I-ai cântat aşa: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Aflând tâlharii, cărora mai înainte le-ai fost vătaf, că ţi-ai schimbat viaţa şi te-ai făcut monah, au lăsat şi ei viaţa lor cea plină de răutăţi şi fărădelegi făcându-se monahi îmbunătăţiţi şi sporind în calea mântuirii, iar noi auzind de o astfel de întoarcere, minunându-ne cântăm aşa:

Bucură-te, stâlpul Ortodoxiei;

Bucură-te, sprijinul celor slăbiţi de patimi şi păcate;

Bucură-te, cunoscătorule al gândurilor;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a împodobit cu dragoste pentru aproapele;

Bucură-te, că această virtute nu piere nici în viaţa aceasta nici în cea viitoare;

Bucură-te, că bucuros ai primit paharul muceniciei;

Bucură-te, că acum mijloceşti pentru cei ce se roagă ţie;

Bucură-te, că ai mare îndrăzneală către Dumnezeu;

Bucură-te, că nici unul din cei ce veneau la tine nu ieşea nemângâiat;

Bucură-te, că primind darul preoţiei ai slujit lui Hristos cu toată osârdia;

Bucură-te, că nu suferi pe cei necredincioşi;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul al 13-lea:

O, prea cuvioase părinte Moise, cel ce nu ai rămas tăinuit de noi păcătoşii, ci din voia lui Dumnezeu am aflat prin câte lupte şi osteneli trebuie să dobândim slava cea cerească; deoarece prin aleasa ta viaţă monahicească, prin lacrimile cele multe, prin privegheri şi rugăciuni şi prin felurite osteneli ai îmblânzit mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra ta şi astfel te-ai făcut cetăţean al Raiului, iar pe noi ne învaţă să-I cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori).

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Pe cât de rea şi de urâtă înaintea lui Dumnezeu a fost viaţa ta cea dinainte cuvioase, pe atât de plăcută şi frumoasă a fost petrecerea ta cea monahicească, deoarece nu te-a lăsat Domnul să te pierzi în acele răutăţi în care te aflai, pentru aceea noi credincioşii îţi cântăm aşa:

Bucură-te, că Dumnezeu din tâlhar te-a făcut slugă credincioasă;

Bucură-te, că pocăinţa ta a plăcut Domnului;

Bucură-te, că din slugă a diavolului te-ai făcut rob lui Hristos;

Bucură-te, că pe cât de multe ucideri ai făcut înainte, pe atât de mulţi ai adus la Viaţă din moartea păcatelor;

Bucură-te, că te-a întors Domnul de pe calea pierzării pe cea a mântuirii;

Bucură-te, că ai aflat milă de la Domnul şi ai părăsit păcatul;

Bucură-te, că Dumnezeu a înnoit duhul tău care era stricat de patimi;

Bucură-te, că a zidit în pieptul tău o inimă curată;

Bucură-te, că ai fost slobozit din lanţurile fărădelegilor;

Bucură-te, că acul morţii nu a avut putere multă vreme asupra ta;

Bucură-te, că Dumnezeu te-a scos din gura Iadului care pe mulţi a înghiţit

Bucură-te, căci ca o floare vestejită ai revenit la viaţă prin ploaia milostivi-rii Celui Prea înalt;

Bucură-te, de Dumnezeu purtătorule părinte Moise!

Condacul 1

Celui ce a strălucit prin fapte bune vrednice de laudă, să-i cântăm cu osârdie şi cu bună cuviinţă căci urcându-se pe treptele virtuţilor, a ajuns la măsura desăvârşirii şi războindu-se cu diavolii cei prea înrăutăţiţi, i-a biruit, iar noi văzând tăria sufletului său, să-i cântăm:

Bucură-te sfinte prea cuvioase părinte Moise!

Rugăciune către Sfântul Preacuviosul Părintele nostru Moise:

Sfinte al lui Dumnezeu părinte Moise, sosind ziua pomenirii tale cea de peste an, te rugăm să nu treci cu vederea ale noastre netrebnice şi sărace rugăciuni de cerere pe care le aducem ţie noi robii tăi. Ci ca un părinte milostiv şi iubitor de fii, ascultă-ne pe noi în ceasul acesta, când suntem greu încercaţi cu tot felul de ispite, pe care, din pricina păcatelor noastre celor grele pe care le-am săvârşit şi care ne-a slăbit sufletele, nu le putem răbda şi nici ochii spre cer nu putem să-i ridicăm, covârşindu-ne sarcina cea grea a păcatelor pe care nu le-am părăsit, mâniind cu aceasta pe Dumnezeu care a aşteptat întoarcerea noastră, însă noi am ajuns nesimţitori şi nevrednici de milă. Pentru aceasta alergăm la bunătatea ta părinte, deoarece ştim că Domnul nu trece cu vederea ale tale rugăciuni şi cereri. Mijloceşte deci şi pentru noi părinte să ne mântuim de chinurile cele grozave pregătite pentru cei păcătoşi. Aşa părinte Moise, să nu ne laşi pe noi în moartea păcatelor, ci scapă-ne pe noi din Egiptul patimilor cele stricătoare de suflet, precum Moise văzăto-rul de Dumnezeu pe poporul cel ales din robia lui Faraon şi i-a adus în ţara făgăduinţei, aşa şi tu părinte, du-ne în Raiul cel făgăduit de Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia fie slava în veci. Amin!

 Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul şi Înaintemergătorul Domnului (29 august)

Condacul 1:

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Icosul 1:

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:

Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;

Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;

Bucură-te, cădere de pieire demonilor;

Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuţi;

Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;

Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioşilor;

Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mântuirii;

Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;

Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;

Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;

Bucură-te, prin care se luminează făptura;

Bucură-te, prin care se goneşte necazul;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 2-lea:

Văzând toţi prealuminată vedenia ta, proorocule, şi noi zicem că preamăritul tău chip cu nepricepută înstrăinare nouă se arată, căci atingându-te cu mâna de creştetul Stăpânului, ai grăit aşa: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Înţelegere din buze întinate, cum este cu putinţă a lăuda numele tău, dumnezeiescule Ioane proorocule şi cel mai întâi tuturor cetelor drepţilor? Ci rugăciune cu cântare aducem ţie aşa:

Bucură-te, luminătorul vedeniei celei neobişnuite;

Bucură-te, plinirea a multă lumină;

Bucură-te, laudă dumnezeiască a sfinţilor lui Hristos;

Bucură-te, cer cinstit al drepţilor lui Dumnezeu;

Bucură-te, cunoştinţă fără de număr ce o dăruieşti cântăreţilor tăi;

Bucură-te, sănătate preaminunată împărţită credincioşilor;

Bucură-te, minune mult mărită de îngeri;

Bucură-te, cel ce eşti rană demonilor de mult plâns;

Bucură-te, lumină mai strălucită decât soarele;

Bucură-te, zarea focului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, luminarea şi dulceaţa credincioşilor;

Bucură-te, povaţă şi lumină orbilor;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 3-lea:

Putere din cer, Ioane proorocule, dăruieşte nouă celor ce lăudăm înfricoşătoarea şi uimitoarea ta minune cea purtătoare de lumină şi ca aurul strălucitoare şi preamărită, că luminezi inimile credincioşilor, celor ce cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Toată lumea te are pe tine mare apărător şi bun ajutor întru nevoi; pentru aceea ca pe un apărător al credincioşilor, şi grabnic izbăvitor, te cinstim pe tine, şi întru pomenirea ta daruri ca acestea aducem ţie:

Bucură-te, făcătorule de multe minuni;

Bucură-te, înţelepte dătător de poruncă nouă;

Bucură-te, fierbinte risipitor de vrăjmaşi;

Bucură-te, mângâietor al firilor celor necăjite;

Bucură-te, că te rogi pentru noi către Domnul;

Bucură-te, că tu pe tiranul îl goneşti de la noi;

Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;

Bucură-te, că îndepărtezi gândurile cele pline de răutate;

Bucură-te, fierbinte folositor al bolnavilor;

Bucură-te, mărgăritarul cel luminat al lui Hristos;

Bucură-te, prin care se luminează lumea;

Bucură-te, prin care s-a gonit vicleşugul;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 4-lea:

Din toate necazurile slobozeşti pe toţi, care cu dragoste şi bucurie săvârşesc pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ioane proorocule şi botezătorule; căci, ca o făclie purtătoare de strălucire, luminezi pe cei ce laudă pe Dumnezeu cu cântare: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Soare purtător de lumină, sfeşnic cu strălucire de aur, sfinţeşte, curăţeşte pe cei ce prăznuiesc pomenirea ta cea dumnezeiască, că se înfricoşează toţi, grăind ţie aşa:

Bucură-te, sfeşnicul luminii celei neapuse;

Bucură-te, scaun de nematerialnic foc;

Bucură-te, mângâierea sufletească a pământenilor celor necăjiţi;

Bucură-te, sănătate trupească a oamenilor celor bolnavi;

Bucură-te, stâlpul de bucurie cel în chip de foc al drepţilor;

Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită, şi frumuseţea oamenilor;

Bucură-te, cârmaci prealuminat celor ce înoată;

Bucură-te, hrănitor preamărit al celor flămânzi;

Bucură-te, stea mai luminată decât soarele;

Bucură-te, sfeşnic strălucitor cu raze de aur;

Bucură-te, dătătorule de daruri înţelepţilor;

Bucură-te, ajutătorul celor lipsiţi;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 5-lea:

Proorocule, vrând să mântuiască Domnul pe pământeni din înşelăciune, ai ieşit din pustie ca un Înaintemergător al Domnului şi ai înmulţit pe pământ darul din destul, sfinte, şi toate le-ai luminat cu dumnezeiască cunoştinţă; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu aşa: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzut-au fiii oamenilor, proorocule, cinstită mâna ta, când s-a atins să boteze pe Domnul şi s-au înfricoşat şi cântare dumnezeiască cu bună alcătuire s-au nevoit a cânta ţie aşa:

Bucură-te, slujitorul cel prealuminat al lui Hristos;

Bucură-te, înţelepciunea tuturor neamurilor;

Bucură-te, doctore luminat al bolnavilor;

Bucură-te, gonitorul cel înfricoşător al demonilor;

Bucură-te, frumuseţea cea prealuminată a Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, loc preacinstit cu bun miros al lui Dumnezeuţ

Bucură-te, minunea minunilor cu multă mărire;

Bucură-te, dare cinstită cu multă dăruire;

Bucură-te, vas duhovnicesc prealuminat;

Bucură-te, comoara darului cea preacinstită;

Bucură-te, luminătorule al măriţilor mucenici;

Bucură-te, podoaba cea cinstită a preoţilor;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 6-lea:

Capul tău cel dumnezeiesc tăindu-ţi-se, Ioane proorocule Irodiada purtându-l se minuna, că n-a cunoscut de ce se mustra; şi acum ca un înger petreci şi cu oamenii vorbeşti, iar ucenicii văzând tăierea ta, tânguindu-se, au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Proorocule, când ai zis: nu sunt vrednic a dezlega curelele de la picioarele Celui ce vine după mine, s-au înfricoşat toţi auzind acestea, până când au văzut pe Acela botezat, şi cântând au grăit către tine unele ca acestea:

Bucură-te, mărgăritar de mult preţ;

Bucură-te, gura cântărilor celor cinstite;

Bucură-te, lauda cea dulce a proorocilor;

Bucură-te, arma cea nebiruită a credincioşilor;

Bucură-te, graiul cel frumos al pustnicilor;

Bucură-te, mirul cel cu bun miros al cucernicilor preoţi;

Bucură-te, turnul cel nebiruit al credincioşilor;

Bucură-te, făclia cea prealuminată a Bisericii;

Bucură-te, hrănitorul săracilor şi al străinilor;

Bucură-te, vindecătorul orbilor şi al şchiopilor;

Bucură-te, piatră scumpă de mult preţ;

Bucură-te, făclie mult-luminoasă;

Bucură-te, Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 7-lea:

Mare acoperitor şi folositor, ca pe un turn de tărie, te-a aflat pe tine Ioane lumea, cel ce eşti mai cinstit decât toţi pământenii, şi de cât toţi drepţii şi preacuvioşii şi arhiereii, că se spăimântează toţi cunoscându-ţi viaţa ta cea nematerialnică şi de aceea cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Arătat-a făptură nouă Stăpânul tuturor, prin tine, Ioane, căci, fiind atins creştetul Stăpânului de mâna ta care tremura, ne-a sfinţit pe noi, şi a luminat pe cei ce grăiesc către tine unele ca acestea:

Bucură-te, dătătorul bucuriei celei dumnezeieşti;

Bucură-te, pierzătorul blestemului înşelăciunii celei diavoleşti;

Bucură-te, luminarea şi lauda sfinţilor;

Bucură-te, desfătarea şi bucuria dreptcredincioşilor;

Bucură-te, trandafir cu frumoase vopsele ale mirosului celui de taină;

Bucură-te, crin cu bun miros;

Bucură-te, vedenie înfricoşătoare;

Bucură-te, că umpli de bună mireasmă sufletele;

Bucură-te, păzitorul cel nebiruit al pământenilor;

Bucură-te, scara cea cu bună-suire a credincioşilor;

Bucură-te, prin care se înnoiesc cele de jos;

Bucură-te, prin care se închină cele de sus;

Bucură-te, Ioane preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 8-lea:

Vedenie străină dacă a văzut Zaharia pentru tine, fiul lui, Ioane proorocule, s-a spăimântat când a văzut pe Gavriil, de a cărui frică a rămas mut până când te-ai născut, şi îndată a cântat lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul eşti tu celor din nevoi strajă tare, şi ocârmuitorilor slavă şi stăpânie, că prin tine, Ioane, credincioşii biruiesc toate seminţiile vrăjmaşilor şi, lăudându-te, te măresc cu tocmită cântare aşa:

Bucură-te, izbăvirea şi curăţirea păcatelor;

Bucură-te, vas cinstit al Domnului;

Bucură-te, cântare înfrumuseţată a Stăpânului;

Bucură-te, cetate de Dumnezeu sădită şi rai de hrană;

Bucură-te, loc de Dumnezeu umblat şi lumina vieţii;

Bucură-te, că ai înflorit rodul curăţiei;

Bucură-te, că izvorăşti râul înţelepciunii;

Bucură-te, săditorul livezii celor fără de materie;

Bucură-te, lucrătorul odraslei celei nestricăcioase;

Bucură-te, prin care ne-am luminat toţi;

Bucură-te, prin care s-au mântuit credincioşii;

Bucură-te, că ivorăşti luminarea dreptei credinţe;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 9-lea:

Înfricoşatu-s-a Elisabeta, dacă a văzut pe Maica lui Iisus, venind către dânsa la închinare, şi pruncul în pântecele ei cu bucurie a grăit: Cel ce luminezi, toate, luminează-ne şi pe noi care cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Dacă au intrat în urechile lui Zaharia graiurile Elisabetei, înţelegând dezlegarea celor nevăzute ce vor să fie, toţi s-au minunat şi au grăit aşa:

Bucură-te, tăinuitorule al celor negrăite;

Bucură-te, dezlegătorule al stricăciunii celui întâi-zidit;

Bucură-te, dătătorul cunoştinţei de cele ce vor să fie;

Bucură-te, surpătorul mândriei celor potrivnici;

Bucură-te, reazem şi tărie dreptmăritorilor ocârmuitori;

Bucură-te, tărie şi folositor credincioşilor domni;

Bucură-te, că luminezi ochii inimilor;

Bucură-te, că întuneci gândurile cele rele;

Bucură-te, cântare frumoasă şi cu bun miros;

Bucură-te, suflet cinstit al sufletelor celor bune;

Bucură-te, doctorul sufletelor şi al trupurilor;

Bucură-te, arătătorul minunilor celor multe;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 10-lea:

Sfinte izbăveşte de toate nevoile pe toţi cei ce aleargă către tine, la dumnezeiască pomenirea ta cea purtătoare de lumină şi cu raze strălucitoare; că ai îndrăznire către Dumnezeu, şi poţi să izbăveşti din nevoi pe cei ce cu dragoste îi cântă Lui: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid eşti oamenilor, Sfinte Ioane, şi turn nebiruit întru războaie, că, prin folosirea ta cea nebiruită se biruiesc taberele vrăjmaşilor; iar noi, fiind mântuiţi, grăim către tine unele ca acestea:

Bucură-te, folositorul cel tare al pământenilor;

Bucură-te, alungătorul cel tare al duşmanilor;

Bucură-te, cel ce biruieşti tabere în zile de război;

Bucură-te, cel ce dăruieşti sfaturi de taine;

Bucură-te, crin iubitor de mir al mirosului celui de taină;

Bucură-te, trandafirul cel neveştejit al mirosului celui dumnezeiesc;

Bucură-te, că izvorăşti râul vindecării;

Bucură-te, că din tine curg pâraie minunate;

Bucură-te, steaua care luminezi lumea;

Bucură-te, lumina care luminezi cele întunecate;

Bucură-te, umblarea şi tăria şchiopilor;

Bucură-te, povaţa şi lumina orbilor;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 11-lea:

Proorocule sfinte botezătorule, pentru mulţimea minunilor tale celor vrednice de laudă, de ţi-am aduce cântări şi glasuri care să minuneze tot neamul omenesc, nimic nu săvârşim cu vrednicie, faţă de darurile tale, pe care le dăruieşti nouă celor ce cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Purtătorule de lumină şi dumnezeiescule Ioane proorocule, cu înfricoşătoarele şi luminatele tale minuni, luminează şi străluceşte inima noastră a celor ce cu dragoste aducem ţie rugăciuni şi graiuri ca acestea:

Bucură-te, folositorul săracilor şi al văduvelor;

Bucură-te, vindecătorule al multor neputincioşi şi bolnavi;

Bucură-te, lauda cea dulce a celor necăjiţi;

Bucură-te, mângâierea frumoasă a celor osteniţi;

Bucură-te, întărirea cea preamărită şi minunată a credincioşilor;

Bucură-te, proorocia şi îngrădirea de apărare a Bisericilor;

Bucură-te, că celor ce înoată tu le eşti povăţuitor;

Bucură-te, că te-ai arătat doctor celor bolnavi;

Bucură-te, locul hranei celei fără de moarte;

Bucură-te, pacea vieţii celei nestricăcioase;

Bucură-te, ţărină a pomilor celor înfloriţi;

Bucură-te, rădăcină din odrasla pururea vie;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 12-lea:

Sfinte botezătorule, dă dar dumnezeiesc din cer cântăreţilor tăi, că luminezi ca o făclie prealuminată pe cei credincioşi, şi arzi pe cei ce nu cântă cinstitei tale biserici şi lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Se luminează credincioşii de a ta vedere, lăudându-te cu cântări prea mărite, căci ca un rai frumos dumnezeiesc şi stăpânesc, botezătorule, sfinte, înmiresmezi, sfinţind pe cei ce te laudă pe tine cu fierbinţeală şi-ţi cântă aşa:

Bucură-te, mărgăritarul cel frumos şi de mult preţ;

Bucură-te, izvorul cel preafrumos şi preabogat;

Bucură-te, vasul cel iubitor de mir îngerilor şi oamenilor;

Bucură-te, numele cel scump al proorocilor şi al apostolilor;

Bucură-te, sabie înfricoşătoare asupra ereticilor;

Bucură-te, pecetea celor două Testamente;

Bucură-te, că izbăveşti din nevoi pe cei robiţi;

Bucură-te, că biruieşti pe cei potrivnici credincioşilor;

Bucură-te, floarea cea preafrumoasă a dreptei credinţe;

Bucură-te, mirul celor cu bun dar;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul al 13-lea:

Sfinte Ioane proorocule, dulceaţa lumii, frumuseţea cerului cea împătrit luminată, primind această rugăciune de acum, izbăveşte pe toţi din toate nevoile, şi-i scoate din chinul cel ce va să fie pe cei ce te laudă cu credinţă, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi iarăşi se zice Icosul întâi:

Înger înaintestătător, al cetelor drepţilor, tu eşti Ioane proorocule, că strălucind cu dumnezeiasca lumină, luminezi pe toţi cei ce laudă dumnezeiască pomenirea ta, şi cu fierbinţeală şi dragoste te măresc şi zic către tine aşa:

Bucură-te, stea de lumină purtătoare lumii;

Bucură-te, făclie strălucitoare a toată făptura;

Bucură-te, cădere de pieire demonilor;

Bucură-te, ridicarea pământenilor celor căzuţi;

Bucură-te, lumină necuprinsă de ochii omeneşti;

Bucură-te, adânc mare văzut de gândurile credincioşilor;

Bucură-te, că tu eşti povăţuitorul mântuirii;

Bucură-te, că luminezi inimile credincioşilor;

Bucură-te, datătorule de bucurie al creştinilor;

Bucură-te, pierzătorul blestemului pământenilor;

Bucură-te, prin care se luminează făptura;

Bucură-te, prin care se goneşte necazul;

Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Condacul 1

Prin tine izbăvindu-ne de tot necazul, după datorita mulţumire, pe tine apărătorul şi fierbinte sprijinitorul nostru te rugăm, cel ce ai îndrăznire către Domnul, din toate nevoile ne slobozeşte pe noi, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Sfinte Ioane, preacinstite Înaintemergătorule!

Şi se face otpustul.

 Acatistul Sfântului Alexandru, Patriarhul Constantinopolului (30 august)

Rugăciunile începătoare, apoi:

Condacul 1:

Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a celor necredincioşi, mulţumim ţie şi cântăm cântare pentru biruinţă. Celui ce a doborât pe Arie şi, cu totul, a legat limba filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Icosul 1:

Arătatu-te-ai din tinereţe cinstitor de Dumnezeu, că cuvântului Evangheliei urmând, ai părăsit părinţii şi rudele şi ai poftit viaţa cea mai bună, luând jugul Domnului; pentru unele ca acestea grăim ţie:

Bucură-te, ierarhe sfinte, omule ceresc;

Bucură-te, fericite şi îngere pământesc;

Bucură-te, că în lume mărirea nu te-a amăgit;

Bucură-te, că acum în cer te-ai sălăşluit;

Bucură-te, că smerenia te-a adus la cele înalte;

Bucură-te, că ai supus cu totul pe eretici;

Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit trupul de patimi;

Bucură-te, că de tine demonii au fost biruiţi;

Bucură-te, viţa cea bună cu rod Dumnezeiesc;

Bucură-te, cel ce hrăneşti cu cuvânt duhovnicesc;

Bucură-te, că din obşte ai fost ales păstor;

Bucură-te, că prin tine noi neam păzit de erezie;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 2-lea:

Auzit-am, Alexandre, de învăţăturile tale şi m-am minunat, căci tu te arătai a fi om prea neînvăţat şi, mai pe urmă, pe mulţi ai ruşinat în sobor cu cuvintele tale, pe care i-ai şi învăţat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Vrând a merge la întâiul Sobor din Niceea, după porunca Patriarhului, te-ai pregătit prin rugăciune către Dumnezeu, împodobindu-te cu fapte bune, şi – Duhul Sfânt fiind cu tine – te-ai înfăţişat. Pentru aceasta auzi de la noi:

Bucură-te, părinte, că eşti iubit de Mitrofan;

Bucură-te, Diadohe, la al său din urmă an;

Bucură-te, că în Niceea ai biruit la Sobor;

Bucură-te, sfinte, că ai fost de uimire tuturor;

Bucură-te, că ai fost cu duhul mai presus de om;

Bucură-te, că mulţime de oameni ai adus la credinţă;

Bucură-te, gură sfântă vorbitoare de adevăr;

Bucură-te, înţelepciune ce despici firul de păr;

Bucură-te, preaiubitul arhiereilor mari;

Bucură-te, următorul celor tari în credinţă;

Bucură-te, că acum petreci cu cei ce slăvesc pe Dumnezeu;

Bucură-te, că în veci cu dânşii te vei veseli;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 3-lea:

Te-ai arătat în lume păstor bun, Alexandre, spre mustrarea fărădelegilor, că tu ai ruşinat pe Arie cel orbit de erezie şi voieşti a curăţi de pe pământ toate învăţăturile lui cele nedrepte, că turma ta să o luminezi, părinte; pentru aceea cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Arătatu-te-ai tare mustrător ereziei nebunului Arie, şi îngrozindu-l pe el, i-ai zis să nu mai cârteasca împotriva Fiului lui Dumnezeu. Pentru aceea şi noi, ca unui viteaz nebiruit grăim către tine:

Bucură-te, isteţime de minte care toate le întreci;

Bucură-te, surpătorul capetelor cu minţi seci;

Bucură-te, ajutorul conducătorilor creştini;

Bucură-te, surpătorul celor plini de erezie;

Bucură-te, întărirea dogmei celor credincioşi;

Bucură-te, doborârea vorbei celor mincinoşi;

Bucură-te, că prin tine creştinii mult s-au întărit;

Bucură-te, că slăvirea idolilor ai surpat;

Bucură-te, cel ce ai smuls neghina dintre oameni;

Bucură-te, că prin tine toate relele s-au scurs;

Bucură-te, cel ce ai hrănit lumea cu cuvântul;

Bucură-te, că acum de noi toţi eşti preamărit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 4-lea:

O, întru tot lăudate, Ierarhe Alexandre, toiagul cel tare al bătrâneţilor, întreaga înţelepciune a povăţuirii tinerilor, povăţuitorul pruncilor, laudă a tot poporul şi cununa Bisericii, pe tine te lăudăm cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Ca să arăţi a ta mare şi fierbinte credinţă ce ai către Fiul lui Dumnezeu, nu te-ai împotrivit poruncii împăratului, când ţi sa poruncit să te întreci cu filosoful pentru dogmele cele propovăduite de apostoli; pentru aceea şi noi grăim ţie:

Bucură-te, slujitorul cel gata pentru Hristos;

Bucură-te, ascultătorul conducătorului credincios;

Bucură-te, cel ce urmezi dogmelor apostoleşti;

Bucură-te, surpătorul măririi celei idoleşti;

Bucură-te, luptătorul cu Arie cel stricat;

Bucură-te, că pe dânsul în Sobor l-ai ruşinat;

Bucură-te, păzitorule al legii celei creştineşti;

Bucură-te, că ai putut cu darul să legi gurile cele potrivnice;

Bucură-te, rugătorule fierbinte către Dumnezeu;

Bucură-te, fericite, de minuni făcător;

Bucură-te, că prin tine ne închinam Sfintei Treimi;

Bucură-te, totdeauna strigăm ţie, părinte;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 5-lea:

Către sobor mergând oarecând urâtul Arie, cu îngâmfare şi cu mândrie mare, a socotit a răzvrăti Biserica lui Hristos, iar tu, sfinte, l-ai făcut a rămâne ruşinat şi pe popor ai învăţat să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Mergând tu, Alexandre, de la Sobor, ai venit către Mitrofan, părintele tău şi, stând înaintea lui cu smerenie, ai zis: Duhul Domnului peste mine în ziua necazului meu, că am biruit pe Arie cel rău credincios, iar sfântul părinte a zis către tine unele ca acestea:

Bucură-te, preafericite, păstorule cuvios;

Bucură-te, minunate slujitor al lui Hristos;

Bucură-te, că pe tine din pruncie te-am iubit;

Bucură-te, totdeauna alesule preaiubit;

Bucură-te, că în lume eşti de credincioşi prealăudat;

Bucură-te, că al tău nume de toţi este preamărit;

Bucură-te, următorul şi ascultătorul meu;

Bucură-te, păzitorul credinţei lui Dumnezeu;

Bucură-te, că în Biserică povaţa ta în veci va sta;

Bucură-te, că dintr-însa toţi creştinii vor gusta;

Bucură-te, că prin tine mulţimea sa mântuit;

Bucură-te, totdeauna, că Duhul Sfânt te-a umbrit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 6-lea:

Minunată sa arătat viaţa ta pe pământ, Alexandre, că din vremea tinereţilor tale ai iubit pe Domnul mai mult decât orice pe lume, pentru aceea ai fost preamărit, încredinţându-ţi-se poporul creştinesc care grăia către Domnul: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

De împresurările diavoleşti ai izbăvit pe oameni, părinte, cu rugăciunile tale şi cu râurile sudorilor tale ai stins mulţimea zeilor păgâni, iar acum, dăruindu-ne vindecări neputinţelor noastre, ierarhe, grăim ca unui păstor bun:

Bucură-te, luminarea care pe toţi luminezi;

Bucură-te, cel ce lumea către Hristos îndreptezi;

Bucură-te, izgonirea patimilor de mulţi ani;

Bucură-te, tu, balsamul şi doctorul fără bani;

Bucură-te, stingătorul dogmelor păgâneşti;

Bucură-te, temeinicirea credinţei creştineşti;

Bucură-te, cel ce cu hrană preasfinţită ne-ai păscut;

Bucură-te, că prin tine pe Hristos am cunoscut;

Bucură-te, cel ce nouă ne-ai vestit Treimea Sfântă;

Bucură-te, că adevărul prin tine sa întărit;

Bucură-te, că pentru acestea ne auzi pe noi preamărindu-te;

Bucură-te, că în ceruri cu toţi drepţii locuieşti;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 7-lea:

Având vicleană cunoştinţă Arie, a început a propovădui învăţături fără de Dumnezeu şi, intrând în turma ta ca un lup, a vrut să răpească, spurcata fiară, că şi până la împăratul sa dus cu vicleşug, amăgindu-l, dar tu, cu rugăciunile tale, l-ai gonit şi ai învăţat pe toţi să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Şi mai înainte împotrivindu-te lui Arie, celui de trei ori blestemat, ai ruşinat învăţăturile lui fără de Dumnezeu; dar a doua oară la Sobor l-ai înfruntat şi, doborându-l de tot, l-ai ruşinat, şi l-ai surpat cu rugăciunile tale, pentru aceea, ca unui viteaz şi ierarh, grăim:

Bucură-te, ierarhe, înţeleptule păstor;

Bucură-te, preasfinţite, bunule învăţător;

Bucură-te, mare arhiereu al Bizanţului;

Bucură-te, învăţătorul dogmelor lui Dumnezeu;

Bucură-te, tâlcuire a celor cu greu de priceput;

Bucură-te, că prin tine calea cea dreaptă sa început;

Bucură-te, stricătorul ereziei păgâneşti;

Bucură-te, vestitorul adevărului ceresc;

Bucură-te, cel ce lesne pe Arie l-ai biruit;

Bucură-te, că prin tine de erezie neam izbăvit;

Bucură-te, întărirea Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, stâlpul legii poporului credincios;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 8-lea:

Minune dumnezeiască ai arătat, fericite, celui ce a alergat la tine cu căldură, de tot necazul şi năvălirea izbăvind pe cei ce cu neîndoită nădejde şi cu credinţă cântă lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Ca cel ce cu îndrăzneală păzeşti turma lui Hristos de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi, şi pe cei ce scapă sub adăpostirea ta îi aperi de năvălirea lor, Alexandre preafericite, şi pe noi, care suntem înviforaţi de gânduri şi de lucruri necuvioase, izbăveşte-ne ca să grăim ţie:

Bucură-te, ierarhe şi păstorule ales;

Bucură-te, învăţătorul cel cu cuvânt de înţeles;

Bucură-te, păzitorule al turmei celei creştineşti;

Bucură-te, gonitorul năvălirii vrăjmaşe;

Bucură-te, cârmuirea Bisericii lui Hristos;

Bucură-te, ajutătorul poporului creştinesc;

Bucură-te, cel ce îndată alergi să ne fii de folos;

Bucură-te, cel ce stând în ceruri, pentru noi mijloceşti;

Bucură-te, mângâierea celor trişti şi necăjiţi;

Bucură-te, scutul celor deznădăjduiţi;

Bucură-te, preasfinţite, iubitul lui Dumnezeu;

Bucură-te, cuvioase, dulce părintele meu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 9-lea:

Nu ne pricepem de unde să începem a-ţi aduce laudă ţie, părinte, şi ce cântare îţi vom cânta?! Sau cu ce cunună te vom încununa?! Că, aducân-du-ne aminte de smerenia şi de faptele tale cele minunate, ne spăimântăm! Şi, cu nedumerire preamărindu-te, cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Văzând Stăpânul a tot neamul omenesc pierzându-se cu erezia nebuniei lui Arie, te-a trimis pe tine mustrător al învăţăturilor lui eretice, iar tu, părinte, ca pe un urât l-ai lepădat, stingându-l cu totul de pe faţa pământului, de aceea, pentru unele ca acestea, grăim ţie;

Bucură-te, Alexandre, luptătorule îndrăzneţ;

Bucură-te, pierzătorul lui Arie cel semeţ;

Bucură-te, că ai stins clevetirea filosofului;

Bucură-te, că ai învins cu totul pe eretici;

Bucură-te, îngrădirea gurilor care hulesc;

Bucură-te, ruşinarea tuturor care clevetesc;

Bucură-te, adevărat slăvitor al Preasfintei Treimi;

Bucură-te, îndreptător al credinţei celei sfinte;

Bucură-te, apărarea dogmelor apostoleşti;

Bucură-te, gonitorul închinării păgâneşti;

Bucură-te, bucuria poporului creştinesc;

Bucură-te, că toţi cei din obştea creştinilor se fălesc cu tine;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 10-lea:

Auzit-am pe înşişi ereticii grăind şi pe filosofi spunând tuturor minunile tale pe care le-ai făcut cu dânşii, părinte şi, în unire intrând, am preamărit puterea cea dată ţie de la Dumnezeu, că tu, ca un bun păstor, degrab alergi către cei ce te roagă pe tine şi pentru toţi te rogi lui Dumnezeu Stăpânului, cântându-i: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Izbăveşte-ne, părinte, cu rugăciunile tale, ca şi pe turma ta, de erezia lui Arie; auzi-ne, preacuvioase, precum ascultând pe împăratul, ai ruşinat pe filosoful cel mincinos; dă-ne mâna de ajutor, Sfinte Alexandre, precum ai dat şi părinţilor la sobor împotriva lui Arie, nouă celor ce grăim:

Bucură-te, ierarhe, bunul nostru sprijinitor;

Bucură-te, cel ce nouă eşti mare învăţător;

Bucură-te, preasfinţite, vasul cel ales şi sfânt;

Bucură-te, că îţi cântă laude toţi credincioşii;

Bucură-te, sprijinirea conducătorilor creştini;

Bucură-te, mângâierea celor plini de necazuri;

Bucură-te, rugătorul cel cald către Dumnezeu;

Bucură-te, mângâierea preaîntristatului nostru suflet;

Bucură-te, cuvioase părinte, mielul cel blând;

Bucură-te, luminarea relelor mele gânduri;

Bucură-te, bunul nostru apărător fierbinte;

Bucură-te, cel ce ajuţi tuturor creştinilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre;

Condacul al 11-lea:

Tu eşti păstorul cel bun, Alexandre ierarhe, care turma ta ai povăţuit-o către păşune duhovnicească şi din izvorul raiului ai adăpat-o pe dânsa, învăţând-o să cânte lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Pom al raiului fiind, fericite, cu stâlpări de rugăciune neîncetată către Dumnezeu, învredniceşte-ne şi pe noi a ne adăposti sub umbra aceluia, ca să grăim ţie aşa:

Bucură-te, cel ce ţi-ai pus sufletul tău pentru noi;

Bucură-te, cuvioase, cel ce ne umbreşti de rău;

Bucură-te, cel ce turma ta o păzeşti şi o adăposteşti;

Bucură-te, cel ce şi acum grabnic ne ajuţi pe noi;

Bucură-te, că acum te-ai învrednicit de cele înalte;

Bucură-te, că Stăpânul sufletul ţi-a îndulcit;

Bucură-te, bucuria cereştilor heruvimi;

Bucură-te, veselia îngerilor şi serafimilor;

Bucură-te, cel ce priveşti veşnic preasfinţitul rai;

Bucură-te, că într-însul luminat te preamăreşti;

Bucură-te, grăim ţie, ierarhe al lui Hristos;

Bucură-te, şi trimite credincioşilor folos;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 12-lea:

Mintea ta cea întru tot cinstită pe Arie cel stricat la minte l-a ruşinat şi, prin înţelepciune, ai surpat mulţimea zeilor păgâni; rugămu-te, surpă şi acum pe toţi vrăjmaşii şi împotrivitorii bunilor conducători, că bucurându-ne să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cu inima ne-am spăimântat, cu sufletul ne-am cutremurat de faptele tale cele minunate, Ierarhe Alexandre, de aceea, dezlegându-ne limba, pe cât ne pricepem, grăim către tine aşa:

Bucură-te, Ierarhe Alexandre, păstorul cel minunat;

Bucură-te, cel ce în lume lucruri preamărite ai lucrat;

Bucură-te, înţelepte, cel cu Duh dumnezeiesc;

Bucură-te, gură sfântă, cu cuvânt ritoricesc;

Bucură-te, că prin tine Arie a fost biruit;

Bucură-te, că ai nimicit erezia cea rea;

Bucură-te, că păgânii de tine s-au ruşinat;

Bucură-te, că în lume vei fi veşnic lăudat;

Bucură-te, că credinţa prin tine a înflorit;

Bucură-te, că prin trudă ai adus rod însutit;

Bucură-te, că acum te-a încununat Hristos;

Bucură-te, totdeauna îţi grăim ţie neîncetat;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul al 13-lea:

O, păstorule prea bun, cu umilinţă dintru adâncul inimii ne rugăm: auzi-ne pe noi care, aducând această puţină rugăciune din învăpăierea sufletelor noastre, cădem către tine; fii mijlocitor către Prea-milostivul Dumnezeu ca să stingă cugetele viclene ale vrăjmaşilor noştri şi să ne izbăvească de toată nevoia şi necazul care tulbură odihna şi liniştea vieţii noastre, iar noi, lăudându-L pe Dumnezeu Îi cântăm: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zice iarăşi Icosul 1:

Arătatu-te-ai din tinereţe cinstitor de Dumnezeu, că cuvântului Evangheliei urmând, ai părăsit părinţii şi rudele şi ai poftit viaţa cea mai bună, luând jugul Domnului; pentru unele ca acestea grăim ţie:

Bucură-te, ierarhe sfinte, omule ceresc;

Bucură-te, fericite şi îngere pământesc;

Bucură-te, că în lume mărirea nu te-a amăgit;

Bucură-te, că acum în cer te-ai sălăşluit;

Bucură-te, că smerenia te-a adus la cele înalte;

Bucură-te, că ai supus cu totul pe eretici;

Bucură-te, cel ce ţi-ai păzit trupul de patimi;

Bucură-te, că de tine demonii au fost biruiţi;

Bucură-te, viţa cea bună cu rod Dumnezeiesc;

Bucură-te, cel ce hrăneşti cu cuvânt duhovnicesc;

Bucură-te, că din obşte ai fost ales păstor;

Bucură-te, că prin tine noi neam păzit de erezie;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

Condacul 1:

Noi, turma ta, prin vitejia ta, ierarhe, izbăvindu-ne de mărirea idolească a celor necredincioşi, mulţumim ţie şi cântăm cântare pentru biruinţă. Celui ce a doborât pe Arie şi, cu totul, a legat limba filosofului, grăim: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Alexandre!

 Acatistul Sfântului Ierarh Varlaam (30 august)

Rugăciunile începatoare, apoi:

Condacul 1:

Vrednicului păstor al Bisericii Moldovei şi râvnitorului Ierarh Varlaam laudă de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii, că acesta a strălucit cu înţelepciunea şi cu virtuţile între ierarhii Bisericii strămoşeşti, pentru care Hristos i-a dat cununa cea nevestejită a slavei Sale în ceruri, de unde I se roagă pentru cei ce-i cântă:

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Icosul 1:

În tinereţe, Dumnezeu te-a hărăzit să fii vas ales al harului Său, căci binecredincioşii tăi părinţi, de bun neam, ţi-au sădit în suflet iubirea de Hristos şi de învăţăturile Lui, încât ai ales să mergi pe calea virtuţilor şi a cunoaşterii de Dumnezeu, pentru care îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, cel ce ai fost zămislit ca rod al rugăciunii;

Bucură-te, floare rară odrăslită în ţinuturile Neamţului;

Bucură-te, că la Botez ai primit numele Marelui Vasile;

Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinţi;

Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaş al Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai ascultat pe îngerul păzitor, care ţi-a călăuzit paşii copilăriei;

Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit chipul tău;

Bucură-te, minte trează şi înţelepţită de Duhul Sfânt;

Bucură-te, suflet luminat de Soarele Hristos;

Bucură-te, că far călăuzitor ţi-a fost dreapta credinţă;

Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din dulceaţa Sfintelor Scripturi;

Bucură-te, cel ce nu ţi-ai lipit inima de deşertăciunile lumii;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 2-lea:

Credinţa cea dreaptă având, ai făcut-o lucrătoare prin iubire în sufletul tău şi, luminat fiind de harul Duhului Sfânt, ai trăit pe pământ, încă din fragedă pruncie, asemenea îngerilor, cântând neîncetat lui Dumnezeu, Cel în Treime lăudat: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Ascultând cuvântul Iui Hristos, care Cel ce voieşte să vină după Mine să se lepede de sine şi să-Mi urmeze, prin voia Iui Dumnezeu, ai părăsit casa părintească şi, asemenea prorocului Ilie oarecând la pârâul Cherit, te-ai adăpostit Ia Schitul Zosim pe Valea Secului, pentru a te dărui vieţii sihăstreşti, plăcută Iui Dumnezeu. Minunându-ne de buna ta alegere, îţi cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, doritor de viaţă isihastă;

Bucură-te, că ai dorit primirea îngerescului chip;

Bucură-te, următor şi împlinitor al poruncilor lui Hristos

Bucură-te, vas ales în care s-a turnat apa Duhului Sfânt;

Bucură-te, candelă aprinsă în obştea Schitului Zosim;

Bucură-te, piatră zidită pe Piatra Hristos;

Bucură-te, tânăr iubitor de nevoinţă;

Bucură-te, suflet luminat de razele iubirii dumnezeieşti;

Bucură-te, pustnic vrednic şi înger întraripat;

Bucură-te, viaţă plăcută lui Dumnezeu şi oamenilor;

Bucură-te, minte plină de înţelepciune dumnezeiască;

Bucură-te, că ţi-ai împodobit viaţa cu sfintele osteneli;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 3-lea:

Înzestrat de Dumnezeu cu minte veghetoare şi înţeleaptă, fericite Părinte, te-ai arătat sârguitor împletind ostenelile călugăreşti cu deprinderea limbilor în care s-au scris învăţăturile şi dogmele Sfinţilor Părinţi. Drept aceea, ai tâlcuit, în limba poporului tău, din şi înţelepciunea Sfântului Ioan Scărarul, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Zis-a Domnul: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca şi ei, văzând faptele voastre cele bune, să-l slăvească pe Dumnezeu, Care este în ceruri. Tu, Sfinte Varlaam, aprinzându-te din Iumina lui Hristos, te-ai făcut lumină pentru cei din vremea ta, încât numele tău a fost cunos-cut în toate ţinuturile Moldovei şi toţi se minunau de înţelepciunea dată ţie de Dumnezeu, pentru care noi te lăudăm, zicând:

Bucură-te, lumină aprinsă din lumina Iui Hristos

Bucură-te, întruchipare a virtuţilor creştineşti;

Bucură-te, râu de apa vie spre viaţa cea veşnică

Bucură-te, fântână din care se adapă cei însetaţi de învăţături;

Bucură-te, hrană duhovnicească pentru cei flămânzi de dreptate;

Bucură-te, tâlcuitor al învăţăturilor Sfinţilor Părinţi;

Bucură-te, dătător de linişte sufletească;

Bucură-te, aducător de pace din pacea lui Hristos;

Bucură-te, pildă monahilor şi credincioşilor evlavioşi;

Bucură-te, îndreptător credinţei şi chip blândeţilor;

Bucură-te, învăţător al înfrânării şi ajutător al neputincioşilor;

Bucură-te, cel ce aduci nădejde şi căldură sufletească;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 4-lea:

Ajungând sfetnic de încredere al voievozilor timpului tău, aceştia ţi-au încredinţat soliri în alte ţări, pe care le-ai împlinit cum se cuvine, fără ca grijile lumii să-ţi răpească din minte smerita cugetare, şi rugăciunea curată şi gândul la Dumnezeu, Căruia îi cântai neîncetat: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Dumnezeu Cel negrăit şi necuprins cu gândul, nevăzut, neajuns, pururea fiind şi acelaşi fiind, de la care vine toată darea cea bună şi tot adevărul, te-a adus pe tine să fii păstor al Bisericii Moldovei. Drept aceea, dom-nitorul ţării şi sfetnicii săi, următori făcându-se sfatului Celui Atotputernic, te-au rânduit păstor al turmei celei cuvântătoare, iubitoare de Hristos, încredinţându-ţi toiagul vlădicesc de la Iaşi. Minunându-ne de darul pe care ţi l-a dat de la Dumnezeu, îţi cântăm aşa:

Bucură-te, vrednicule păstor al Bisericii Moldovei;

Bucură-te, arhierească slujire prin care ţi-ai împodobit haina sufletului;

Bucură-te, dreptar al slujirii arhiereşti;

Bucură-te, ales al lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat;

Bucură-te, învăţător, păstor şi sfinţitor al credincioşilor;

Bucură-te, propovăduitor al Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, slujitor al Adevărului şi om al dreptăţii;

Bucură-te, potir în care s-a turnat harul Duhului Sfânt;

Bucură-te, glasul Cuvântului auzit în Biserica Moldovei;

Bucură-te, rob al lui Hristos şi prieten al sfinţilor;

Bucură-te, preaînţelept semănător al cuvintelor mântuitoare;

Bucură-te, uns al lui Hristos şi urmaş al Apostolilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 5-lea:

Încredinţându-ţi-se tronul vrednicilor mitropoliţi ai Moldovei Ierarhe Varlaam, plin de putere dumnezeiască ai rânduit cu bună chibzuinţă toată lucrarea Bisericii şi nu te-ai despărţit de ostenelile călugăreşti, ci cu multă dragoste ai împletit munca şi rugăciunea ca să dobândeşti harul lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Putere de la Dumnezeu ai primit, bunule păstor, nu numai pentru a chivernisi viaţa Bisericii Moldovei, ci şi pentru a mărturisi credinţa cea dreaptă a Mântuitorului Hristos; căci te-ai arătat limbă grăitoare a înaltei teologii, propovăduind lumii dreapta cinstire de Dumnezeu, apărând-o de învăţăturile ereticeşti. Pentru aceasta te cinstim şi Bucură-te, rază a teologiei care a luminat sufletul;

Bucură-te, risipitor al întunericului eresurilor;

Bucură-te, cuget împărtăşit cu înţelepciune dumnezeiască;

Bucură-te, oglindă fără pată a lucrării lui Dumnezeu;

Bucură-te, râu al lui Dumnezeu prin care curge harul;

Bucură-te, cel ce înmiresmezi Ortodoxia cu dumnezeieştile cuvinte;

Bucură-te, apărătorule fierbinte al dreptei credinţe;

Bucură-te, alăută a Duhului Sfânt;

Bucură-te, grai cu răsunet plăcut al tâlcuirilor Sfintei Scripturi;

Bucură-te, ierarh înţelept şi păstor milostiv;

Bucură-te, cel ce ai îndepărtat învăţăturile cele greşite;

Bucură-te, cel ce ai vestit minunile lui Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 6-lea:

Lucrarea învăţătorească din Biserica lui Hristos ai împlinit-o cu multă râvnă, Sfinte Ierarhe Varlaam, încât glasul tău înţeleptit de Dumnezeu s-a auzit în toată Ortodoxia, iar păstoriţii tăi s-au împărtăşit din înţelepciunea ta mulţumind lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Luminat fiind de Dumnezeu, ai tâlcuit, cuvintele vieţii veşnice ale Evangheliei lui Hristos. Cazania ta, prealuminate Ierarhe, a devenit izvor de învăţătură spre cunoaşterea lui Dumnezeu pentru întreg poporul din toate provinciile româneşti. Drept aceea, socotindu-te apostol şi dascăl al neamului nostru, te lăudăm, zicând:

Bucură-te, ctitorul cărţii româneşti de învăţătură;

Bucură-te, tâlcuitor inspirat al Evangheliei;

Bucură-te, cunoscător al tainelor Sfintei Scripturi;

Bucură-te, luminător al poporului român;

Bucură-te, apărător al dreptei credinţe;

Bucură-te, vrednic urmaş al Apostolilor;

Bucură-te, vas ales al Duhului Sfânt;

Bucură-te, trâmbiţă de aur a dumnezeieştilor glăsuiri;

Bucură-te, stâncă neclintită în calea furtunilor;

Bucură-te, ritor înţelept al Cuvântului;

Bucură-te, ostenitor împreună cu Sfântul Ierarh Petru Movilă;

Bucură-te, amvon al sfintei înţelepciuni;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 7-lea:

Tulburată fiind Biserica dreptmăritoare de învăţături străine, la Sinodul de la Iaşi, ca oarecând la Sinoadele ecumenice, s-a lămurit dreapta credinţă. Tu, Sfinte Ierarhe Varlaam, ai fost diriguitorul acestui sinod, dând slavă lui Dumnezeu şi cântând: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Înţelepţiţi de Dumnezeu, ierarhii Sinodului de la Iaşi s-au arătat apărători ai dreptei credinţe şi luptători pentru unitatea Bisericii Ortodoxe, iar cu luminarea Sfântului Duh au cercetat Mărturisirea de credinţă a Sfântului Mitropolit Petru Movilă, care a fost apoi îndreptar pentru toată Ortodoxia. Ca unul ce ai fost înţelept diriguitor al Sinodului, Sfinte Ierarhe Varlaam, primeşte de la noi această cântare:

Bucură-te, lauda strălucită a ierarhilor;

Bucură-te, dumnezeiesc apărător al adevăratei credinţe;

Bucură-te, stâlp neclintit al Bisericii dreptmăritoare;

Bucură-te, diriguitor al Sinodului de la Iaşi;

Bucură-te, mărturisitor statornic al Sfintelor Taine;

Bucură-te, ochi veghetor al Bisericii;

Bucură-te, privighetoare a Ortodoxiei cea frumos glăsuitoare;

Bucură-te, vultur al teologiei celei înalte;

Bucură-te, dascăl iscusit al preoţimii;

Bucură-te, povăţuitor al monahilor;

Bucură-te, fulger care risipeşti norii întunecaţi ai eresurilor;

Bucură-te, păstor luminat al credincioşilor;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 8-lea:

Împreună cu Vasile Voievod te-ai îngrijit, Sfinte Ierarhe, ca să aduci în biserica Sfinţilor Trei Ierarhi din Iaşi, pe care tu însuţi ai sfinţit-o, moaştele Sfintei Cuvioasei Maicii noastre Parascheva, cea mult folositoare. Aşezându-le în preafrumoasa ctitorie, împreună cu tot poporul, cu multă evlavie, ai cântat lui Dumnezeu, Cel minunat întru sfinţii Săi: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Slujitor al Preasfintei Treimi, cinstitor neîndoielnic al Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi prieten al sfinţilor, nu ai pregetat, Părinte, a înnoi locaşurile închinate lor, în care ai propovăduit, cu timp şi fără timp, Cuvântul Mântuitorului Hristos. Pentru aceasta îţi cântăm:

Bucură-te, că ai fost pătruns de harul Sfintei Treimi;

Bucură-te, cel ce dai lumină oamenilor din lumina lui Hristos;

Bucură-te, cel ce împarţi daruri cereşti din darul Duhului Sfânt;

Bucură-te, prieten al ierarhilor, cuvioşilor şi mucenicilor;

Bucură-te, păstorule cel harnic al turmei lui Hristos;

Bucură-te, cel lăudat împreună cu Sfinţii Ierarhi Petru Movilă al Kievului şi Dosoftei al Moldovei;

Bucură-te, cel împreună cinstit cu toţi sfinţii români;

Bucură-te, sfetnicul de taină al lui Vasile Voievod;

Bucură-te, bogăţie de sfântă înţelepciune;

Bucură-te, vedere pătrunzătoare a tainelor dumnezeieşti;

Bucură-te, albină căutătoare de nectar duhovnicesc;

Bucură-te, apărător şi sprijinitor al poporului obidit;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 9-lea:

Credinţa cea dreaptă păzind, călătoria săvârşind, bogat în fapte bune, Ierarhe Varlaam, după voia lui Dumnezeu, te-ai întors la Mănăstirea Secu, unde ţi-ai dat sufletul în mâinile Dreptului Judecător, şi primind cununa nevestejită a slavei Sale, ai mulţumit, cântându-I Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Mormântul tău din zidul bisericii Sfântului Ioan Botezătorul de la Mă-năstirea Secu izvorăşte lumină şi vindecări. Pentru aceea, de veacuri, monahii iscusiţi şi râvnitori ţin aprinsă candela rugăciunilor în biserica odihnei tale. Acelora şi nouă cere de la Dumnezeu ajutor şi ocrotire, ca să îţi cântăm:

Bucură-te, ocrotitorul şi ajutătorul vieţuitorilor Mănăstirii Secu;

Bucură-te, cel ce uneşti cele de jos cu cele de sus;

Bucură-te, cel numărat în soborul sfinţilor nemţeni;

Bucură-te, slugă bună şi credincioasă primită în bucuria Stăpânului Hristos;

Bucură-te, cel care neîncetat ai purtat grijă de păstoriţii tăi;

Bucură-te, cel ce petreci în lumina negrăită a slavei lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce trimiţi binecuvântare pe pământ;

Bucură-te, cel ce ţi-ai săvârşit viaţa slujind lui Hristos;

Bucură-te, cel ce ai fost îmbrăcat cu haină de lumină;

Bucură-te, că împreună cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii te odihneşti în cămara lui Hristos;

Bucură-te, ierarhe iubitor de ţară şi de neam;

Bucură-te, că toţi credincioşii te cinstesc după cuviinţă;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 10-lea:

Pe Hristos pe care L-ai mărturisit ca Domn şi Dumnezeu şi Mântuitor al lumii, îl vezi acum faţă către faţă în împărăţia cerurilor şi te bucuri de slava cea negrăită a luminii celei întreit strălucitoare, pregătită din veci celor care au iubit, pe pământ, bunăcuviinţa Casei Sale. Îndulcindu-te, Sfinte, de darurile cereşti, împreună cu îngerii cânţi: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Lăudăm nevoinţele tale, Preaînţelepte Varlaam, cinstim sfintele tale moaşte, urmăm sfaturile şi învăţăturile tale lăsate nouă moştenire, cântăm cu bucurie încununarea ta în ceruri şi, cu osârdie, te rugăm, Sfinte Părinte, să ne ajuţi în vremea necazurilor şi a ispitelor ce ne vin de la trup, de la lume şi de la diavol, ca să putem cânta:

Bucură-te, rugătorule pentru mântuirea sufletelor noastre;

Bucură-te, vindecătorule de boli al celor care se roagă cu credinţă;

Bucură-te, ocrotitor al monahilor şi al sihaştrilor;

Bucură-te, sprijinitor al săracilor şi al văduvelor;

Bucură-te, înţelept povăţuitor al tinerilor;

Bucură-te, ajutător al orfanilor şi străinilor;

Bucură-te, dezlegător al blestemelor şi jurămintelor;

Bucură-te, risipitor al întunericului minciunii;

Bucură-te, aducător de belşug duhovnicesc;

Bucură-te, liman al celor pierduţi în vâltoarea ispitelor;

Bucură-te, mângâiere a celor întristaţi şi deznădăjduiţi;

Bucură-te, purtătorule de Dumnezeu;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 11-lea:

Cum vom putea să te lăudăm, după cuviinţă, pentru virtuţile tale, Sfinte Părinte, noi care nu ne-am sârguit îndeajuns să ne apropiem de dragostea lui Hristos, aşa cum tu ai făcut? De aceea, te rugăm să ceri de la Dumnezeu îndurare, milă şi har pentru noi, ca să putem cânta împreună cu tine: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Te rugăm, Sfinte Ierarhe, să ne ajuţi a păstra neatinsă de rătăciri credinţa strămoşească şi toate predaniile ei, te rugăm, Părinte, să trimiţi de la Dumnezeu păstorilor noştri înţelepciune şi multă stăruinţă în lucrarea încredinţată lor de Hristos, cere, prealuminate, de la Dumnezeu să apere ţara noastră de primejdii şi necazuri, iar nouă să ne dăruiască evlavie pen-tru a-ţi cânta:

Bucură-te, podoabă nepreţuită a Bisericii strămoşeşti;

Bucură-te, mărturisitor al lui Hristos;

Bucură-te, laudă a monahilor nemţeni şi bucurie a credincioşilor;

Bucură-te, rugător pentru mântuirea sufletelor noastre;

Bucură-te, floare răsădită în grădina Maicii Domnului;

Bucură-te, săvârşitor al faptelor bune;

Bucură-te, făclie care luminezi calea spre Hristos;

Bucură-te, chip plin de har dumnezeiesc;

Bucură-te, suflet scăldat în lumina cerească;

Bucură-te, sfânt între ierarhii Moldovei;

Bucură-te, întărire a credincioşilor şi mângâiere a celor păcătoşi;

Bucură-te, cel ce eşti în ceruri rugător către Domnul;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 12-lea:

„Minunat este Dumnezeu între sfinţii Săi”, dar cu adevărat minunat eşti şi tu, Sfinte Ierarhe Varlaam, între sfinţii neamului nostru românesc, binecuvântat de Dumnezeu pentru rugăciunile sfinţilor lui, ştim, Sfinte Părinte, că moaştele tale ocrotesc glia ţării noastre, iar învăţătura ta sporeşte credinţa fiilor neamului care, luând pildă de la tine, cântă lui Dumnezeu, Celui ce te-a preamărit: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Soborul ierarhilor, cetele preoţilor şi ale monahilor şi obştea binecredincioşilor nu vor înceta a vesti faptele tale, săvârşite pentru poporul din care ai răsărit şi pentru Biserica lui Hristos pe care ai slujit-o cu dragoste. Nădăjduim, Ierarhe Sfinte, că nu vei înceta să fii rugător fierbinte la Bunul Dumnezeu ca să ocrotească de toată primejdia pe cei care săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea ta şi-ţi cântă:

Bucură-te, arhipăstor iubit de toată suflarea românească;

Bucur-te, străjer care veghezi la hotarele ţării noastre;

Bucurăa-te, împreună-vorbitorule cu îngerii şi în ceruri;

Bucură-te, fierbinte ajutător celor ce poartă numele tău;

Bucură-te, povăţuitor al voievozilor şi al conducătorilor evlavioşi;

Bucură-te, propovăduitor binecuvântat de Dumnezeu;

Bucură-te, cel cinstit de întreg neamul românesc;

Bucură-te, cel ce ai adunat nectar din florile Sfintei Scripturi;

Bucură-te, cel ce te hrăneşti din bunătăţile raiului;

Bucură-te, cel ce străluceşti în ceata ierarhilor;

Bucură-te, prieten şi casnic al lui Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce ne ajuţi în zilele sfârşitului nostru;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul al 13-lea:

O, întru tot lăudate, Ierarhe al lui Hristos, Varlaam, sfânt mitropolit al Ortodoxiei româneşti, trimis ai fost de Dumnezeu la vreme de strâmtorare să fii mărturisitor şi apărător al credinţei strămoşeşti, nouă, celor ce săvâr-şim cu dragoste sfântă pomenirea ta, roagă-te lui Dumnezeu să ne dăruiască izbăvire din nevoi şi din necazuri, iar la vremea sfârşitului, să ne primească la limanul mântuirii şi, împreună cu tine, să cântăm lui Dumnezeu: Aliluia! (de 3 ori)

Apoi se zic iarăşi Icosul 1:

În tinereţe, Dumnezeu te-a hărăzit să fii vas ales al harului Său, căci binecredincioşii tăi părinţi, de bun neam, ţi-au sădit în suflet iubirea de Hristos şi de învăţăturile Lui, încât ai ales să mergi pe calea virtuţilor şi a cunoaşterii de Dumnezeu, pentru care îţi aducem aceste laude:

Bucură-te, cel ce ai fost zămislit ca rod al rugăciunii;

Bucură-te, floare rară odrăslită în ţinuturile Neamţului;

Bucură-te, că la Botez ai primit numele Marelui Vasile;

Bucură-te, mângâiere pentru bunii tăi părinţi;

Bucură-te, că din pruncie sufletul tău a fost locaş al Duhului Sfânt;

Bucură-te, că ai ascultat pe îngerul păzitor, care ţi-a călăuzit paşii copilăriei;

Bucură-te, că dragostea de Dumnezeu a împodobit chipul tău;

Bucură-te, minte trează şi înţelepţită de Duhul Sfânt;

Bucură-te, suflet luminat de Soarele Hristos;

Bucură-te, că far călăuzitor ţi-a fost dreapta credinţă;

Bucură-te, cel ce te-ai hrănit din dulceaţa Sfintelor Scripturi;

Bucură-te, cel ce nu ţi-ai lipit inima de deşertăciunile lumii;

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Condacul 1:

Vrednicului păstor al Bisericii Moldovei şi râvnitorului Ierarh Varlaam laudă de mulţumire îi aducem noi, nevrednicii, că acesta a strălucit cu înţelepciunea şi cu virtuţile între ierarhii Bisericii strămoşeşti, pentru care Hristos i-a dat cununa cea nevestejită a slavei Sale în ceruri, de unde I se roagă pentru cei ce-i cântă: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Varlaam, tâlcuitor al Evangheliei lui Hristos!

Rugăciune:

Sfinte Ierarhe Varlaam, înţelept arhipăstor şi învăţător al nostru, primeşte rugăciunea noastră cea smerită, grăbeşte şi ne ajută, celor ce ne închinăm sfintei icoanei tale cu credinţă şi cu dragoste. Întăreşte-ne în dreapta credinţă, stinge răzvrătirile eresurilor şi depărtează de la noi certurile şi dezbinările, ura şi defăimarea. Ocroteşte ţara în care se pomeneşte numele tău, păzeşte mănăstirile, oraşele şi satele şi pe fiii neamului nostru românesc, de foamete, de cutremur, de potop, de secetă, de bolile cele aducătoare de moarte, de necazuri şi de toată reaua întâmplare. Roagă pe Hristos-Domnul să dăruiască tuturor pace şi bucurie sfântă, bunăstare poporului, ploaie aducătoare de roade, binecuvântare în familii, iubire unul faţă de altul, încredere şi dragoste între fraţi, răbdare, spor duhovnicesc credincioşilor, ascultare şi smerită cugetare călugărilor, dreaptă chibzuinţă preoţilor, înţelepciune şi râvnă ierarhilor, ca să păstorească cu sfinţenie poporul credincios, urmând pilda ta. Ajută-ne, Sfinte, în vremea sfârşitului nostru să aflăm milă şi har la Dumnezeu, iar la dreapta judeca-tă, să ne ierte şi să ne aşeze în ceata celor mântuiţi ca să ne bucurăm împreună cu îngerii, slăvind pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită în vecii vecilor. Amin.

Acatistul Sfântului Alexandru din Svir – Sfânt Cuvios Părinte (30 august)

După obilnuitul început se zic:

Condacul 1:

Plăcutule ales al lui Hristos şi făcătorule de minuni, Cuvioase Părinte Alexandre, pe tine, cel ce ca o stea luminoasă a lui Dumnezeu lumea ai luminat şi vieţuirea ta cu virtutea şi cu mulţimea facerilor de minuni ai împodobit, cu dragoste în cântări duhovniceşti te lăudăm: iar tu, îndrăzneala către Domnul având, cu rugăciunile tale de toate nenorocirile ne slobozeşte, ca să-ţi cântăm: Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Icosul 1:

Fire îngerească ai avut, cuvioase părinte, şi, ca un duh fără de trup, vieţuire neîntinată pe pământ ai săvârşit, pildă minunată de desăvârşire lăsându-ne pentru că, virtuţile tale urmând, acestea să-ţi cântăm:

Bucură-te, rod dăruit de Dumnezeu binecredincioşilor părinţi;

Bucură-te, cel ce nerodirea părinţilor ai stârpit;

Bucură-te, cel ce supărarea lor în bucurie o ai preschimbat;

Bucură-te, cel ce din faşă de Dumnezeu ai fost ales;

Bucură-te, cel ce din pântecele maicii pentru slujirea Lui ai fost orânduit;

Bucură-te, cel ce din tinereţile tale numai pe El cu toată inima L-ai iubit;

Bucură-te, cel ce toate frumuseţile lumii acesteia în nimic le-ai preschimbat;

Bucură-te, cel ce prin post şi priveghere în rugăciune trupul tău l-ai smerit;

Bucură-te, vas neîntinat al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, sălaş al Duhului Sfânt, cu curăţia împodobit;

Bucură-te, bărbat al năzuinţelor duhovniceşti;

Bucură-te, cap sfinţit de dreapta Celui Preaînalt;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 2-lea:

Văzând Domnul sufletul tău ca un ogor bine lucrat spre rodirea cea duhovnicească, spre căutarea unui singur lucru de folos din tinereţe ti-a îndreptat gândul tău, cuvioase, şi, pentru dragostea lui Hristos, părinţii şi casa ta părintească ai lăsat, de toate poftele deşarte lepădându-te, şi în pustia Valaamului pentru nevoinţe călugăreşti ai venit, lui Dumnezeu, Celui ce te-a izbăvit, cântând: Aliluia!

Icosul al 2-lea:

Cu cugetul cel de Dumnezeu luminat deşertăciunea şi nestatornicia lumii acesteia ai înţeles, căci în ea bucuria este înlocuită de necaz, iar bunăstarea este înlăturată de nenorociri neaşteptate. De aceea bunătăţile cele veşnice şi nestricăcioase ti le-ai dorit, părinte cuvioase, şi pe acestea, prin lepădarea de bunătăţile lumeşti şi prin sărăcia de bunăvoie, a le dobândi te-ai străduit, îndemnându-ne să-ţi cântăm:

Bucură-te, iubitor al tăcerii pustiei;

Bucură-te, râvnitor al smereniei şi al sărăciei;

Bucură-te, chip desăvârşit al adevăratei lepădări de sine;

Bucură-te, arătare fără seamăn a vieţuirii călugăreşti, cu adevărat îngereşti;

Bucură-te, pravilă a credintei şi a evlaviei;

Bucură-te, oglindă a ascultării şi a răbdării;

Bucură-te, cel ce tăcerea călugarească ai iubit;

Bucură-te, cel ce lacrimi duhovniceşti ai dobândit;

Bucură-te, cel ce prin tânguirea vremelnică fericirea veşnică, o, ai găsit;

Bucură-te, cel ce prin rugăciuni neîncetate cursele vrăjmaşului le-ai nimicit;

Bucură-te, cel ce prin osteneli şi privegheri trupul tău sufletului l-ai supus;

Bucură-te, cel ce prin post şi înfrânare patimile ti le-ai omorat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 3-lea:

Cu puterea Celui Preaînalt umbrit şi întărit fiind, prin tunderea monahicească de toată cugetarea cea trupească te-ai lepădat, cuvioase, si, ca un ostaş mult iscusit, schima călugarească armură a mântuirii dobândind şi cu arma nebiruită a Crucii lui Hristos înarmându-te, împotriva vrăjmaşului celui nevăzut, cu tărie ai luptat, prin smerenie adâncă mândria lui cea înaltă biruind şi cu toata inima către Domnul cântând: Aliluia!

Icosul al 3-lea:

Izvor îmbelşugat de lacrimi având, plăcutule al lui Dumnezeu, şi har mare al înduioşării dobândind, pâinea ta cu lacrimi ţi-ai udat-o şi băutură cu plâns ţi-ai amestecat-o din preaplinul însetarii de Dumnezeu şi al dragostei către Domnul. De aceea şi noi te fericim prin aceste cântări:

Bucură-te, nevoitor al tăriei şi al bărbăţiei;

Bucură-te, om întocmai ca îngerii;

Bucură-te, ostas al Împăratului Ceresc care ai fost biruitor;

Bucură-te, rod bun al mănăstirii Valaam;

Bucură-te, vieţuitor bineplăcut al pustiei;

Bucură-te, rugător neobosit;

Bucură-te, postitor fără pereche;

Bucură-te, iubitor minunat al tăcerii;

Bucură-te, următor al nevoinţei părinţilor celor purtători de Dumnezeu;

Bucură-te, următor al răbdării şi ostenelii lor;

Bucură-te, cel ce la bună vreme mormântul ti l-ai săpat;

Bucură-te, cel ce la ceasul morţii neîncetat ai cugetat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 4-lea:

Furtuna ispitelor şi a atacurilor diavoleşti nu a putut zdruncina locaşul tău sufletesc, căci pe piatra cea tare a credinţei în Hristos a fost întemeiat, cuvioase părinte, şi ocrotit prin trezvie şi neîncetate rugăciuni, prin care împotriva vrăjmaşului mântuirii omeneşti cu toată inima ai luptat şi pe scara virtuţilor către desăvârşire la măsura vârstei lui Hristos fără oprire ai urcat, cântând lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 4-lea:

Laudă de la oameni auzind, de mărirea cea deşartă te-ai temut, părinte de Dumnezeu înţelepţite, si, ca o adevărată pildă de smerenie, a fugi în pustie străină ai hotărât, pe malul Svirului, în locul care de sus în vedenie minunată ţi-a fost arătat, şi acolo numai lui Dumnezeu în slobozenie l-ai slujit, pentru care îţi cântăm laudele acestea:

Bucură-te, următor bun şi smerit al Domnului Hristos;

Bucură-te, împlinitor râvnitor al sfintelor Lui porunci;

Bucură-te, iubitor al fecioriei sufleteşti şi trupeşti;

Bucură-te, iubitor nefăţarnic al ostenelii;

Bucură-te, că slava cea omenească, o, ai dispreţuit;

Bucură-te, că ale slavei deşarte şi ale mândriei curse le-ai nimicit;

Bucură-te, că înşelăciunea trufiei celei vătămatoare de suflet în picioare, o, ai călcat;

Bucură-te, cel ce sfântă smerenie a lui Hristos ţi-ai însuşit;

Bucură-te, cel ce toate făgăduinţele călugăriei le-ai împlinit;

Bucură-te, cel ce cu darurile harului lui Dumnezeu te-ai împodobit;

Bucură-te, cel ce prin har putere asupra duhurilor necurate ai primit;

Bucură-te, că înfricoşările şi vedeniile lor în nimic le-ai preschimbat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 5-lea:

Raza cea luminoasă în întunericul nopţii locul cel pustiu l-a luminat şi în el să te sălăşluiesti ai venit, cuvioase, lumina sufletului tau arătând şi cu dragostea către Domnul inima ta înflăcărând, căci bineplacută i-a fost Făcătorului voinţa ta de a-l sluji în cuvioşie şi sfinţenie şi de a-l cânta acolo cântarea de laudă: Aliluia!

Icosul al 5-lea:

Văzând cetele îngereşti vieţuirea ta cea îngerească, părinte de Dumnezeu fericite, şi adâncul smereniei tale şi stăruinţă în rugăciune şi tăria în înfrânare şi marea râvnă a duhului tău pentru curăţie, s-au minunat şi L-au preamărit pe Iubitorul de oameni Dumnezeu, Care neputincioasă fire omenească, o, a întărit. Iar noi te fericim şi îţi cântăm:

Bucură-te, sfeşnic al pustiei, cel ce ţinutul Korelsk cu strălucirea virtuţilor tale l-ai luminat;

Bucură-te, podoaba minunată a monahilor;

Bucură-te, crin binemirositor al pustiei;

Bucură-te, pom mult roditor al grădinii cereşti;

Bucură-te, cel ce frumuseţea casei lui Dumnezeu ai iubit;

Bucură-te, cel ce în tine însuţi locaş Dumnezeirii Celei în trei Ipostasuri l-ai pregătit;

Bucură-te, cel ce cu cuvioşia şi dreptatea eşti înveşmântat;

Bucură-te, cel ce cu brâul virtuţilor eşti încins;

Bucură-te, cel ce ungerea Sfântului Duh, o, ai primit;

Bucură-te, vas sfinţit al harului lui Dumnezeu;

Bucură-te, rob bun şi credincios al lui Hristos;

Bucură-te, slugă adevărată a Domnului;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 6-lea:

Propovăduitor al nevoinţelor tale în pustia Svirului s-a arătat vânătorul care în pădurea cea nestrăbătută după cerb alergând, prin grija lui Dumnezeu coliba ta, o, a găsit, cuvioase părinte: şi, în trup de înger văzându-te, semnul luminii pline de har pe chipul tău purtând, de frică şi de bucurie s-a umplut şi la cinstitele tale picioare a căzut şi cu inima înduioşată lui Dumnezeu l-a cântat: Aliluia!

Icosul al 6-lea:

Ca o făclie luminoasă a lui Dumnezeu în pustia Svirului ai luminat şi pe calea mântuirii multe suflete omeneşti ai îndrumat: căci Hristos îndrumător şi învăţător te-a arătat călugărilor iubitori de pustnicie, care, precum oile la păstor, la tine au venit şi tu pe pajiştea cea de viaţă purtătoare i-ai hrănit. De aceea, pe tine, cel ce ai lucrat şi ai învăţat, prin aceste cuvinte de laudă te cinstim:

Bucură-te, izvor al învăţăturilor insuflate de Dumnezeu;

Bucură-te, locaş bogat al înduioşărilor;

Bucură-te, tăblie însufleţită a legii Domnului;

Bucură-te, propovăduitor neîncetat al Evangheliei lui Hristos;

Bucură-te, cel ce poruncile Domnului le-ai îndeplinit şi pe ucenicii tăi acestea i-ai învăţat;

Bucură-te, cel ce prin obiceiurile tale cele vrednice de Hristos pe cei leneşi la îndreptare i-ai îndemnat;

Bucură-te, cel ce prin harul dăruit tie de Domnul pe cei neputincioşi i-ai întărit;

Bucură-te, cel ce cu dulceaţa vorbelor tale pe cei necăjiţi i-ai mângâiat;

Bucură-te, cel ce la pocăinţă pe păcătosi i-ai îndrumat;

Bucură-te, cel ce pe tineri i-ai înţeleptit;

Bucură-te, cel plin de compătimire;

Bucură-te, cel bogat în milă;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 7-lea:

Deşi Domnul Cel Iubitor de oameni locul nevoinţelor tale l-a preaslăvit, părinte, pe îngerul Său l-a trimis a-ţi binevesti că pe locul acela mănăstire pentru mântuirea călugărilor va fi şi în ea biserica în cinstea Sfintei Treimi. Iar tu, prin arătarea celui fără de trup fiind luminat, cu bucurie şi cutremur cerească bunăvestire ai ascultat şi în smerenia duhului Stăpânului îngerilor şi al oamenilor ai cântat: Aliluia!

Icosul al 7-lea:

Semn nou al bunăvoirii lui Dumnezeu ţi s-a dăruit, cuvioase, când în pustia cea aleasa în tăcere vieţuiai, căci în noapte lumina mare peste tine a strălucit şi trei bărbaţi în veşminte luminoase înaintea ta au stat, pace dăruindu-ţi şi poruncindu-ţi mănăstire de călugări acolo să construieşti şi în ea biserică în cinstea Sfintei Treimi. Iar noi, minunându-ne de această preaminunată arătare a Treimii în chip îngeresc, ţie îţi cântăm:

Bucură-te, slujitor tainic al Preasfintei şi Celei de o fiinţă Treimi;

Bucură-te, martor al nespusei arătări a lui Dumnezeu;

Bucură-te, împreună vorbitor al puterilor îngereşti, celor purtătoare de lumină;

Bucură-te, văzător al luminoasei arătări dumnezeieşti;

Bucură-te, părtaş al strălucirii treimice, celei în chipul focului;

Bucură-te, închinător al Dumnezeirii Celei în Trei străluciri;

Bucură-te, cel ce în trup muritor, cu aurora veşniciei ai fost luminat;

Bucură-te, cel ce de vizită cerească pe pământ te-ai învrednicit;

Bucură-te, cel ce cu smerenia cele înalte le-ai dobândit;

Bucură-te, cel ce cu sărăcia mila cea bogată a Domnului ţi-ai agonisit;

Bucură-te, cel ce cu lacrimi bucurie veşnică ai semănat;

Bucură-te, cel ce împlinirea făgăduinţelor neschimbat ai săvârşit;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 8-lea:

În chip străin îngerul Domnului în mantie călugarească în vazduh ţi s-a arătat, arătându-ţi locul pe care biserica în cinstea Treimii Celei de Viaţă Făcătoare în pustia Svirului aveai să o clădeşti, cuvioase părinte, si, cu ajutorul lui Dumnezeu ridicând-o şi sfinţind-o, cu ucenicii tăi laude neîncetate în ea Domnului l-ai înălţat, cântând: Aliluia!

Icosul al 8-lea:

Cu totul în voia Domnului lăsându-te şi de ucenicii tăi fiind înduplecat, harul preoţiei l-ai primit, părinte, deşi mâhnit era duhul tau, de înălţimea preoţiei înspăimântându-se, însă ascultare de fiii tăi duhovniceşti ai făcut, îndemnându-i prin aceasta ca într-un glas să-ţi cânte:

Bucură-te, săvârşitor destoinic al jertfei celei fără de sânge;

Bucură-te, slujitor cucernic al altarului Domnului;

Bucură-te, cel ce cuvioasele tale mâini cu mare îndrăzneală către Domnul le-ai ridicat;

Bucură-te, cel ce rugăciuni fierbinţi din inima curată la tronul Atotţiitorului ai înălţat;

Bucură-te, cel ce pildă de bună credinţă ucenicilor tăi ai fost;

Bucură-te, cap încununat cu virtutea preoţiei;

Bucură-te, conducător iscusit al ostaşilor duhovniceşti;

Bucură-te, părinte înţelept al vieţii călugăreşti de obşte;

Bucură-te, lumânare aprinsă în rugăciunea către Dumnezeu;

Bucură-te, stea călăuzitoare pe drumul cel drept către mântuire;

Bucură-te, măslina care reverşi uleiul milei dumnezeieşti;

Bucură-te, potir care îi saturi pe cei însetaţi de învăţătura mântuirii;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 9-lea:

Toţi călugării mănăstirii tale cu bucurie s-au cutremurat când torentul de apă care spre sfânta mănăstire se îndrepta, cu rugăciunea ta, l-ai potolit si, prin chemarea atotputernicului nume al lui lisus Hristos, pe torentul cel năvalnic ai construit o moară pentru bună trebuinţă a călugărilor; şi, văzând aceasta, fiii tăi duhovniceşti cu toată inima şi împreună cu tine lui Dumnezeu au glăsuit: Aliluia!

Icosul al 9-lea:

Ritorii cei omeneşti nu se pricep a grăi mulţimea bucuriei duhovniceşti de care te-ai umplut, părinte de Dumnezeu purtătorule, când în vremea rugăciunii tale de noapte Preasfântă Născătoare de Dumnezeu ţi s-a arătat împreună cu cetele îngereşti şi prin făgăduinţe neschimbate sufletul tău l-a veselit, căci ocrotitoare veşnică a mănăstirii tale a făgăduit a fi, în toate zilele îndestuland-o şi apărând-o. De aceea şi noi aceste cuvinte de bucurie îţi aducem:

Bucură-te, cel ce de bunăvoirea Maicii Domnului ai fost umbrit;

Bucură-te, cel ce de vizita Împăratesei cerului şi a pământului ai fost mângâiat;

Bucură-te, cel ce vorbe milostive din gura ei ai auzit;

Bucură-te, cel ce făgăduinţa ei despre ocrotirea puternică a mănăstirii ai primit;

Bucură-te, cel ce de ea eşti cu adevărat iubit;

Bucură-te, alesul Fiului ei şi Dumnezeu;

Bucură-te, cel ce cu darul facerii de minuni ai fost dăruit;

Bucură-te, căci pe cele viitoare ca şi pe cele prezente dinainte le-ai văzut;

Bucură-te, căci pescarului în chip minunat pescuirea i-ai înmulţit;

Bucură-te, căci părinţilor neroditori naştere de prunci le-ai dăruit;

Bucură-te, căci pe bolnavi sănătoşi i-ai ridicat;

Bucură-te, căci greşelile cele tainice ale oamenilor le-ai mustrat;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 10-lea:

Sufletele ucenicilor tăi voind a le mântui, în chip părintesc i-ai povăţuit, cuvioase de Dumnezeu înţelepţite, atât cu cuvântul, cât şi prin rânduiala vieţuirii tale, cu blândeţe mustrându-i şi cu dragoste îndemnându-i în evlavie şi în curăţie a izbândi; si, mai mult, înaintea sfârşitului tău, toate cele de folos spre mântuirea sufletească, le-ai poruncit şi i-ai învăţat în rugăciuni a priveghea şi neîncetat lui Dumnezeu a-l cânta: Aliluia!

Icosul al 10-lea:

Zid de apărare sunt rugăciunile tale, sfinte făcătorule de minuni, pentru toţi cei care cu credinţă la tine în orice necaz vin, căci pentru curăţia inimii tale putere duhovnicească Dumnezeu ţi-a dăruit, ca pe bolnavi să-i tămăduieşti, pe sărmani să-i ajuţi, viitorul să-l prooroceşti, pentru ca şi cei apropiaţi şi cei de departe măreţia lui Dumnezeu, în tine arătată, să o slăvească şi tie acestea să-ţi cânte: Bucură-te, doctor fără de arginti al suferinţelor omeneşti;

Bucură-te, tămăduitor fără pereche nu numai al bolilor trupeşti, ci şi al celor sufleteşti;

Bucură-te, că orbilor vedere le dăruieşti;

Bucură-te, că pe ologi şi slăbănogi sănătoşi îi faci;

Bucură-te, că pe îndrăciţi de chinul diavolesc îi slobozeşti;

Bucură-te, că nebunilor minte sănătoasă le daruieşti;

Bucură-te, că pe cei acoperiţi de răni îi tămăduieşti;

Bucură-te, că pe cei întristaţi îi mângâi;

Bucură-te, că în ajutorul celor sărmani te grăbeşti;

Bucură-te, că celor robiţi şi celor din temniţe slobozenie le dăruieşti;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 11-lea:

Cântare întru totul înduioşătoare înaintea sfârşitului tău Preasfintei Treimi l-ai adus, cuvioase, şi cu rugăciunea pe buze sfântul tău suflet în mâinile Dumnezeului Celui Viu l-ai predat, căci pe El din tinereţile tale L-ai iubit şi tot Lui până la adânci bătrâneţi în chip neprefăcut l-ai slujit; de aceea cu bună nădejde şi cu bucurie la locaşurile cereşti ai trecut, ca împreună cu cetele îngereşti lui Dumnezeu Celui în Trei Feţe să-l cânţi: Aliluia!

Icosul al 11-lea:

Sfârşitul tău cu pace văzându-l ucenicii tai, plăcutule al lui Dumnezeu, amărăciunea despărţirii de tine cu mângâierea harului au amestecat-o, nădejde având în puternica ta mijlocire la tronul lui Dumnezeu, pentru care îi auzi cu dragoste cântându-ţi:

Bucură-te, cel ce cununa vietii veşnice din mâinile Atotţiitorului o ai primit;

Bucură-te, cel ce în cămara Stăpânului Ceresc te veseleşti;

Bucură-te, cel ce cu ochii tăi slava Dumnezeirii Celei în Trei Străluciri o priveşti;

Bucură-te, cel ce cu stareţii înveşmântaţi în alb Făcătorului te inchini;

Bucură-te, moştenitor al luminoasei Împărăţii a lui Hristos;

Bucură-te, vieţuitor al Ierusalimului Celui de Sus;

Bucură-te, locuitor al Sionului Ceresc;

Bucură-te, trăitor în corturile Raiului cele năfacute de mână omenească;

Bucură-te, cel ce după ostenelile vieţii vremelnice odihnă veşnică ai dobândit;

Bucură-te, cel ce bucuria pregatită drepţilor din veac în chip drept ţi-ai însuşit;

Bucură-te, cel ce cu razele luminii celei neînserate de sus ai fost luminat;

Bucură-te, cel ce prin măreţia minunilor ai strălucit;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 12-lea:

A harului părtaşa s-a arătat sfânta raclă cu moaştele tale tămăduitoare, sfinte făcătorule de minuni, caci, după mulţi ani în adâncurile pământului, Domnul neputrezite le-a arătat, vindecări din belşug revărsând şi orice boală tămăduind cu puterea lui Dumnezeu Celui minunat întru sfinţii Săi, Care în cer şi pe pământ în chip minunat te-a proslăvit şi Căruia îi cântăm: Aliluia!

Icosul al 12-lea:

Cei ce cântăm cântare de bucurie, laudă şi mulţumire Iubitorului de oameni Dumnezeu, Care în pământul Rusiei te-a proslăvit ca pe un făcător de minuni bun şi milostiv, te rugăm, cuvioase părinte al nostru: fii mijlocitor către El şi rugător veşnic pentru noi, cei ce-ţi cântăm:

Bucură-te, apărător al neamului creştinesc;

Bucură-te, tezaur al diferitelor daruri;

Bucură-te, acoperământ de Dumnezeu dăruit;

Bucură-te, cel ce de la Dumnezeu harul vindecărilor ai primit;

Bucură-te, floarea vieţii fără de moarte, care în Sfântă Biserică răspândeşti bună mireasmă;

Bucură-te, zarea veşniciei, care din mormânt în chip preaslăvit ai strălucit;

Bucură-te, rău nesecat de binefaceri şi milostenii;

Bucură-te, izvor îmbelşugat de bunătate;

Bucură-te, chip mult-minunat al dragostei şi compătimirii;

Bucură-te, tămăduire de Dumnezeu dăruită trupurilor noastre;

Bucură-te, mijlocire bine placuta pentru sufletele noastre;

Bucură-te, Cuvioase Alexandre, făcătorule de minuni al Svirului!

Condacul al 13-lea:

O, mare şi preaslăvite făcătorule de minuni, cuvioase părinte Alexandre! Primeşte cu milostivire această puţină rugăciune a noastră şi cu rugăciunile tale ne păzeşte în viaţa aceasta de suferinţele cele sufleteşti şi trupeşti şi de chinurile cele veşnice ne izbăveşte, şi ne învredniceşte ca împreună cu tine în Împărăţia Cerească cu toată inima lui Dumnezeu să-l cântăm: Aliluia! (de trei ori)

Apoi Icosul 1 şi Condacul 1.

Rugăciune către Cuviosul Alexandru din Svir:

O, Cuvioase şi de Dumnezeu Purtătorule, Părintele nostru Alexandre! Cei ce cu smerenie cerem ajutorul tău binecuvântat, cu sârguinţă te rugăm, înalţă mâinile tale pentru noi, păcătosii, către Stăpâna noastră, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Maria, ca să pomenească milele sale din trecut, prin care a făgăduit nedesparţită să fie de mănăstirea ta; şi sa ne dea nouă putere şi tărie asupra vrăjmaşilor sufleteşti, care ne abat de la calea mântuirii, biruitorii lor să fim, iar în ziua înfricoşatei Judecăţi să auzim de la tine acel glas de laudă: lată-ne, Dumnezeule, pe mine şi fiii pe care mi i-ai dat! şi cunună de biruinţă de la biruitorul vrăjmaşilor Hristos, Fiul lui Dumnezeu, să primim, şi moştenirea bunătăţilor veşnice împreună cu tine să o dobândim cei ce pe Preasfânta Treime O preamărim, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, şi prin milostiva ta mijlocire şi ocrotire, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir pentru toate zilele

Suflete, suflete al meu, pentru ce te plângi la Domnul? Căci lenea ta pentru chinurile veşnice mijlocitoare îţi este. Dacă darul lui Dumnezeu l-ai cunoaşte, cu lacrimi fierbinţi ai plânge, suspinând şi întristandu-te pentru orice păcat, pentru cel mic şi pentru cel mare. Strigă către Stăpâna ta să nu te lovească mânia Celui ce ţine toate cu dreapta Sa atotputernică, însă eu, păcătosul şi leneşul, cel ce am limba vicleană, cum mă voi ruga Stăpânei mele ca să mă izbavească Domnul de înfricoşata Judecată? Căci tot timpul mă cutremur în inima mea cugetând la înfricoşata Judecată ca să fiu izbăvit de chinurile cele veşnice şi de viermele cel neadormit şi de întunericul cel mai din afară şi de flăcările cele nestinse. Miluieşte-mă pe mine, păcătosul robul Tau (numele), ca pe Pavel Apostolul, pe care mai mult decât pe toţi l-ai iubit, şi nu întoarce faţa Ta de la mine, cel sărman, în acea Zi înfricoşată de care se cutremură sufletul meu şi se îngrozesc mădularele trupului meu. Doamne, izbăveşte-mă pe mine de înfricoşatul ceas, ca să nu mă departez de mila Ta. Îi rog pe Sfintii îngeri şi Arhangheli, pe prooroci şi mucenici şi pe toţi sfinţii să se roage lui Dumnezeu pentru sufletul meu. Pentru rugăciunile voastre să întoarcă Stăpânul mânia Lui de la mine, păcătosul. Iar tu, Preacurată Doamnă Fecioară, care ai îndrăzneală la Fiul tău pentru robii Tăi, nu uita ostenelile robului tau (numele). Stăpâne Mântuitorule, din săracul meu suflet, Ţie mă rog, izbăveşte-mă de durerea păcatelor mele şi primeşte-mă întru bucuria vieţii celei nesfârşite, în care se preamăreşte Preasfânt Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea Sfântului Alexandru din Svir către Preasfânta Stăpâna noastra Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria

Ocrotitoare neobosită, Maica Domnului, la tine alerg eu, blestematul, cel ce sunt mai păcătos decât toţi oamenii. Ascultă glasul rugăciunii mele şi auzi plânsul şi suspinarea mea. Căci fărădelegile mele au întrecut capul meu şi eu, ca o corabie în adânc mă scufund în marea păcatelor mele. Însă tu, Stăpâna mea atotbună şi milostivă, nu mă dispreţui pe mine, deznădăjduitul, care în păcate pier. Miluieşte-mă pe mine, cel ce de faptele mele rele mă căiesc şi întoarce pe drumul cel drept blestematul şi rătăcitul meu suflet. Tu, Maica lui Dumnezeu, apără-mă şi ţine-mă sub acoperământul tău acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s