saptamana – glasul 6

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Sâmbătă seara (glasul al 6-lea)

Facere a lui ManuiI, marele retor

Al cărui acrostih: «Primeşte, Curată, tânguirea sufletului meu»

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Pe Cel ce oarecând a acoperit cu valul mării pe prigonitorul tiran, sub pământ L-au îngropat fiii celor mântuiţi; iar noi cu fecioarele să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ştii, prealăudată Maică a Dumnezeului celui viu, multa du­rere a inimii mele, pentru aceea, cu dumnezeiasca ta milă, încinge-mă cu haina bucuriei, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Toată nădejdea mea şi nădejdea mântuirii mele spre tine le-am pus, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea, miluieşte-mă cu mila ta, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Slavă…

Norul cel înţelegător al luminii celei neapuse, pleacă-te spre rugăciunea robului tău, Curată, şi risipeşte multa deznădejde ce m-a cuprins, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Şi acum…

In mult chin, Fecioară, viaţa mea mă părăseşte, şi ca David strig: Binecuvântată, îndreaptă-mă cu cercetarea ta, ca să te măresc pe tine, cea cu adevărat preaslăvită.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai spânzurat tot pământul pe ape fară spri­jin, văzându-Te zidirea spânzurat pe locul Căpăţânii, de multă spaimă a fost cuprinsă, strigând: Nu este sfânt decât Tu, Doamne».

Văpaia păcatelor arde ticălosul meu suflet şi ispitele cele cu dreptate pornite asupra mea, trupul îl cheltuiesc, pentru aceasta, Curată, cu rugăciunea ta pe acestea şterge-le şi dă-mi mie în­dreptare vieţii.

învredniceşte-mă pe mine, robul tău, Născătoare de Dumnezeu, să-ţi cânt ţie cu inimă liniştită, fiindcă cea mai mare parte a vieţii mele în răutăţi s-a stricat, pentru aceea, fii mie ajutor şi dă-mi îndreptare vieţii.

Slavă…

Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, scoate-mă din groapa păcatelor şi aşează pe stânca milei tale picioarele mele şi în­dreaptă paşii mei spre slava ta şi dă-mi mie îndreptare vieţii.

Şi acum…

Mâinile spre tine le întind, cu lacrimi plec genunchiul, Fecioară, şi chem cu fierbinţeală grabnicul tău ajutor: Din răutate slobozeşte-mă, de Dumnezeu dăruită, şi dă-mi mie îndreptare vieţii.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Deşertarea Ta cea dumnezeiască pe Cruce văzând-o dinainte Avacum, spăimântându-se, a strigat: Tu ai tăiat tăria celor pu­ternici, Bunule, venind la cei din iad, ca un Atotputernic».

Cleştele cel purtător de foc, Preacurată, nădejdea credincio­şilor, ocrotitoare celor ce se ostenesc şi luptătoare, vino şi acum şi mă scoate din primejdia ce mă împresoară.

Scufundat de valul cumplitelor mele păcate, acum chem aju­torul tău, Preanevinovată: Arată-te, vino şi scoate-mă din prime­jdia ce mă împresoară.

Slavă…

Cu sabia rugăciunilor tale, Născătoare de Dumnezeu, Curată, taie capetele duşmanilor ridicate împotriva mea; ajută-mă acum şi scoate-mă din primejdia ce mă împresoară.

Şi acum…

Vezi suspinul meu, Preacurată, vezi necazul meu, vezi dez­nădejdea mea şi arată întru mine harul tău, scoţându-mă din primejdia ce mă împresoară.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Lumina cea neînserată a dumnezeieştii arătării Tale, Hristoase, care s-a făcut pentru noi, pentru milostivirea Sa, Isaia văzând-o, de noapte mânecând, a grăit: învia-vor morţii şi cei din morminte se vor scula şi toţi cei de pe pământ se vor bucura».

împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Fecioară, din tine întrupându-Se din bunătate, ţie ţi s-au dăruit cele de-a dreapta, pentru aceasta mântuieşti cu puterea ta pe cei ce aleargă la dumnezeiescul tău acoperământ şi pe mine acum cu mila ta mă păzeşte.

Norul cugetelor celor nestatornice, căzând peste nenorocitul meu suflet, mă tulbură şi cumplit mă împresoară, mă întunecă şi mă întristează, Prealăudată, dar tu, ceea ce ai născut pe soarele Hristos, risipeşte norul şi păzeşte-mă, Fecioară, cu mila ta.

Slavă…

Dulceaţa sufletului meu şi izbăvirea chinurilor mele, Fecioară, venind acum în chip nevăzut, izbăveşte-mă pe mine de toată rău­tatea pe care mi-a adus-o mulţimea păcatelor mele şi păzeşte-mă pe mine pururea mai presus de toată vătămarea.

Şi acum…

Mintea mea cea omorâtă de păcat, cu ajutorul tău cel de viaţă purtător şi curat, înviaz-o şi o luminează şi mă învaţă să îţi cânt ţie cu înţelegere, ceea ce ai născut pe Hristos, înţelepciunea cea ipostatică, Fecioară, şi cu mila ta mă păzeşte.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«înghiţit a fost Iona, dar nu a fost ţinut în pântecele chitului, că purtând preînchipuirea Ta, a Celui ce ai pătimit şi îngropării ai fost dat, ca dintru o cămară din fiară a ieşit şi a strigat străjerilor: Cei ce păziţi cele deşarte şi mincinoase, mila voastră aţi pă­răsit-o».

Să nu treci cu vederea pe cel ce aleargă la tine, pe robul tău, Preabună, care a căzut în ispite pentru mulţimea fărădelegilor. Căci şi dacă am întrecut pe toţi oamenii prin păcatele mele, dar nu mă depărtez de la tine, cu adevărat Născătoare a vieţii, pentru aceea, cu puterea ta mă păzeşte.

Cu mila ta, Fecioară nenuntită, vezi judecata mea şi judecă în mijlocul celor ce năvălesc asupra mea şi grabnic tinde-mi mână de ajutor şi izbăveşte-mă din toată primejdia, de vicleşugul unel­tirii, de pizmă şi nenorocire şi cu dumnezeiescul tău acoperă­mânt păzeşte-mă.

Iată, în adâncul furtunii celei nesuferite am căzut, Stăpână curată! înviforat fiind de mulţimea chinurilor, eu, ticălosul, din adâncul inimii strig ţie: Vino degrab şi mă arată mai presus de răutatea şi vătămarea vrăjmaşilor şi cu dumnezeiescul tău aco­perământ mă păzeşte.

Şi acum…

Dă-mi dragoste şi frică de Dumnezeu, ca să ridice din moarte sufletul meu cu mijlocirile tale, Binecuvântată, şi scoate-mă din cugetele cele spre pământ râvnitoare şi din faptele şi cuvintele stricătoare de suflet, Născătoare de Dumnezeu, pe mine, cel ce scap la tine şi cu dumnezeiescul tău acoperământ mă păzeşte.

Sedealna. Glasul al 6-lea Nădejdea lumii

Căzând în adâncul cugetelor potrivnice, mintea mea acum slăbeşte, şi nu aflu odihnă. Ascultă-mă în vremea ispitelor şi dăruieşte-mi mie răcorire ca o bună, ca să nu mă fac hrană celui viclean, Fecioară binecuvântată.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Negrăită minune! Cel ce a mântuit în cuptor pe cuvioşii ti­neri în văpaie, în mormânt este pus mort fără suflare, spre mân­tuirea noastră, a celor ce cântăm: Mântuitorule, Dumnezeule, bine eşti cuvântat».

Bucură-te, nădejdea celor deznădăjduiţi şi apărarea, căci pri­mind suspinul sufletului meu, m-ai izbăvit de chinuri, ca să te laud şi să strig ţie fară de tăcere: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Bucură-te, pod care duci pe credincioşi de la moarte la dum­nezeiasca viaţă; bucură-te, sfeşnic care îi luminezi pe toţi, ca să te laude şi să strige ţie fără încetare: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Slavă…

Bucură-te, nor care ai plouat băutura vieţii; bucură-te, discul luminii celei înţelegătoare a lui Hristos Dumnezeu Care din tine a strălucit spre mântuirea celor ce strigă ţie cu dor: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Şi acum…

Bucură-te, toiag care ai înflorit în lume în chip negrăit pe Hristos Dumnezeu, rodul vieţii, dătătorul bucuriei spre mân­tuire celor ce cu credinţă strigă ţie: Bucură-te, Fecioară, mai înaltă decât îngerii.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule…».

Stâlp de foc, călăuzirea neamului creştinilor de la întuneric la lumină; bucură-te, scară cerească; bucură-te, sfeşnic de aur, ocrotitoarea orfanilor; bucură-te, Fecioară, izbăvirea celor ro­biţi şi limanul celor înviforaţi; bucură-te, slava sufletului meu şi bucuria.

Bucură-te, ceea ce ai născut pe Hristos, trandafirul care a umplut toate cu mireasmă de taină, vas de aur care porţi mana vieţii; bucură-te, dumnezeiesc locaş al harurilor,Fecioară cu nume de Doamnă, acoperământul pustnicilor; bucură-te, slava şi bucuria sufletului meu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Munte te-a văzut mai înainte Daniil pe tine, cu totul Prea­cinstită, din care s-a desprins în chip de negrăit Piatra vieţii, Hristos, şi a doborât altarele idolilor cu puterea dumnezeirii. Bucură-te, înălţimea cunoştinţei; bucură-te, adâncul înţelepciunii; bucură-te, slava şi bucuria sufletului meu.

Şi acum…

Mulţimea tuturor credincioşilor, veniţi, adunaţi-vă şi pe Stă­pâna noastră, pe ceea ce în chip de negrăit a întrupat pe Făcă­torul a toate, să o lăudăm strigând: Bucură-te, scăparea tuturor şi nădejdea mântuirii; bucură-te, slava sufletului meu şi bucuria.

Să lăudăm… Irmosul

«Spăimântează-te înfricoşându-te, cerule, şi să se clatine te­meliile pământului, că iată, este socotit între cei morţi Cel ce locuieşte întru cele înalte şi în mormânt mic e primit în chip minunat. Pe Acesta tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare prea-înălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Nu te tângui, Maică, văzându-Mă în groapă pe Mine, Fiul Tău, pe Care M-ai zămislit în pântece fără de sămânţă; că Mă voi scula şi Mă voi preaslăvi şi voi înălţa în slavă, ca un Dumnezeu, pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te măresc pe tine neîncetat».

Bucură-te, car al lui David; bucură-te, toiagul lui Aaron; bucură-te, fiică a lui David; bucură-te, templu preaminunat al dumnezeiescului Solomon, care ai cuprins în chip de negrăit firea fulgerătoare a dumnezeirii, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Bucură-te, cămară dumnezeiască; bucură-te, cartea vieţii care ai cuprins pe Hristos Cuvântul şi Dumnezeu; bucură-te, tabla lui Moise scrisă de Dumnezeu; bucură-te, bucuria lumii, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Slavă…

Bucură-te, lumina cea neapusă! Dumnezeu te-a întărit în mijlocul a toate, ca să luminezi în chip înţelegător cele cereşti împreună cu cele pământeşti. Bucură-te, Stăpâna tuturor, Maică dumnezeiască! De Dumnezeu slăvită Fecioară, pe tine te mărim.

Şi acum…

Se revarsă îmbelşugat harul tău peste toţi cei ce se apropie de tine cu credinţă, fără de pată Fecioară, Curată, pentru aceea umple de har pe robii tăi, ca să te mărim pe tine cu dor, Maică dumnezeiască, de Dumnezeu slăvită.

Prosomii. Clasul al 6-lea Toată nădejdea punăndu-şi

Bucură-te, munte sfânt; bucură-te, nor de lumină; bucură-te, scară însufleţită prin care noi, cei muritori, suntem înălţaţi la cer şi la petrecerea cea cuvioasă şi dumnezeiască, Stăpână, pururea Fecioară; bucură-te, rai care ai în mijloc pomul vieţii, pe Hristos care a nimicit amărala pomului celui dintâi; bucură-te, ceea ce ai şters blestemul de demult al Evei; bucură-te, chemarea lui Adam; bucură-te, cu totul nepătată.

Bucură-te, vas cu totul de aur care înlăuntru ţii mana cea dumnezeiască, Nevinovată; bucură-te, palatul Stăpânului tuturor; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, munte gras; bucură-te, locaşul sfinţirii; bucură-te, ceea ce ai născut tranda­firul cel înmiresmat şi bine mirositor care umple pe credincioşi de bună mireasmă; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Prea­nevinovată. Bucură-te, frumuseţe şi adevărată slavă a maicilor; bucură-te, lauda fecioarelor şi cuvioasă podoabă.

Bucură-te, Fecioară Marie, nume şi lucru dulce, desfătarea limbii mele şi dulce cugetare a inimii mele! Sufletul meu, fără prihană Fecioară, alergând în urma ta, s-a lipit cu totul de tine, Preasfântă, şi aşa cum cerbul doreşte izvoarele apelor, aşa tân­jeşte după tine mintea mea întreagă, pentru aceea dreapta ta cu milostivire să mă sprijine, Curată, şi să mă învrednicească de slava feţei tale.

Cuprins fiind acum de multe ispite eu, ticălosul, la tine scap, Preanevinovată; mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul, cel ce am căzut în multe păcate ca nimeni altul, căci poţi să îmi ajuţi mie, căci pe toate le poţi câte le voieşti, Fecioară prealăudată, ca Maica preabună a Atotputernicului nostru Dumnezeu. Stăpâna lumii, ocrotitoare tare a credincioşilor, nu mă trece cu vederea pe mine, robul tău, căci întru tine am nădăjduit.

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu Luni seara (glasul al 6-lea)

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căruia acrostih este: Ne vindecăm iarăşi pentru plânsul cel bun

Cântarea 1 Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ioil cel minunat, marele proroc al Domnului, a zis prooro­ceşte să plângem în chip sfânt şi să ne tânguim în sac şi cenuşă; eu însă dispreţuiesc aceasta, dar tu, Fecioară, mântuieşte-mă.

Ca ceea ce eşti izvor al milei, Născătoare de Dumnezeu, spală trupul şi sufletul meu cel întinat în chip ruşinos şi îmbracă-mă în veşmântul curat al harului.

Slavă…

Nu mă trece, Preabună, cu vederea pe mine cel stricat în fărădelegi, cel ce sunt deja cu totul spurcat de amare plăceri, ci spală-mă de toată întinăciunea şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Să iasă din cămara de nuntă Mirele, Mireasă, zice proorocul şi păcătoşii să lucreze acum plânsul, iar noi, suflete al meu, să cădem cu lacrimi la Maica Izbăvitorului.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Să înnoim pământul inimii în viaţa aceasta, semănând pe el virtuţile, ca să secerăm de dincolo grâul vieţii.

Stăpână nenuntită, cu rugăciunile tale către Fiul tău, înviază-mă pe mine, cel omorât de păcat prin sfatul pierzătorului.

Slavă…

Dacă am căzut, Stăpână, acum în nebunia faptelor mele şi zac în adâncul pierzaniei, dă-mi mie pocăinţă, ceea ce eşti fară de prihană.

Şi acum…

Ca pe nişte fiare cumplite hrănesc patimile în sufletul meu, dar nesuferind împreună sălăşluirea cu ele, la ajutorul tău scap, Fecioară.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Cu puterea ta, Născătoare de Dumnezeu, să se întoarcă vrăj­maşii mei înapoia mea şi arcurile lor să se zdrobească, adică, necuratele cugete şi dă-mi mie, rugătorului tău, prin lacrimi să umblu în nepătimire.

Legat fiind de laţurile păcatelor, Născătoare de Dumnezeu, nu încetez, ci mai mult împletesc pe cele greu de dezlegat, adăugând patimi la patimi şi tuturor m-am făcut blestem, atră­gând asupra mea „vaiul” proorocului.

Slavă…

Rănile sufletului meu nu încetez a le zgândări cu iubirea de plăceri şi adaug dureri la răni, rămânând cu nesimţire nevinde­cat, miluieşte-mă, Maica lui Dumnezeu; vindecă-mă şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Şi acum…

Ca pe nişte vise înşelătoare văzând lucrurile vieţii trecând în fiecare zi, Născătoare de Dumnezeu, nu primesc nici o simţire a acestora, ci sunt încă înnodat de ele ca iedera de culmea stejarului.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Din noapte alergând la Tine, Iubitorule de oameni, luminează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

înălţându-mă prin mândrie, Prealăudată, am căzut în cum­plita cădere a păcatului care a zdrobit sufletul meu şi cine mă va ridica dacă nu tu, Maica lui Dumnezeu.

Dăruieşte-mi, Stăpână, răbdare în toată strâmtorarea şi în toate răutăţile cele din afară care au venit asupra mea pe neaş­teptate, căci sunt împuţinat la suflet şi sunt lipsit de plată.

Slavă…

De smintelile pierzătorului izbăveşte-mă, Stăpână, şi de toată ameninţarea şi de întunericul cel mai din afară pe mine, cel ce în tine neclintit mi-am pus nădejdea.

Şi acum…

Cugetele desfrânării tulbură, Stăpână Preacurată, ticălosul meu suflet şi mă conving în chip fără de minte să mă învoiesc cu ele, din care degrab mă izbăveşte.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Domnul a numit curvie a privi pătimaş la faţa femeii, dar eu, Fecioară, bolnav fiind de neînfrânare, mi-am întinat sufletul cu privirile cele neîngăduite.

Pe cel ce doarme îl năpădesc cumplit gândurile neînfrânării şi îl târăsc spre furnicături şi tresăltări ale trupului, însă cruţă-mă de vătămarea acestora, cu totul nepătată.

Slavă…

Mireasa lui Dumnezeu, Marie, cad la tine şi strig ţie cu la­crimi, Născătoare de Dumnezeu: Izbăveşte sufletul meu cel ticălos de judecata viitoare şi de focul cel veşnic.

Şi acum…

Ştiu, aflând din Scripturi, că trebuie să îndepărtez pricinile vorbelor deşarte, dar eu, Fecioară, nu mă tem să mă îndelet­nicesc cu nepotrivite vorbării şi cu contraziceri.

Sedealna. Glasul al 6-lea Nădejdea lumii

Pe Judecătorul lumii, Buno, pe Fiul tău, Fecioară, milostiv fă-L mie celui ce am căzut în multe, căci nimeni ca tine nu poate mijloci, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu şi Stăpânului. Pe Acesta, aşadar, roagă-L neîncetat pentru mine, ceea ce eşti sin­gură binecuvântată.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Greşit-am, facut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Greşit-am, fărădelege am făcut, L-am amărât pe Hristos, Fecioară, toată fapta cea păcătoasă săvârşind, mişcându-L pe El spre mânie, dar tu, Fecioară, fă-L milostiv nouă, celor osândiţi.

Cu cugetele, cu simţirile şi cu faptele, Născătoare de Dumnezeu, cu totul m-am îndepărtat de Dumnezeul cel Viu şi m-am supus tiranilor născocitori ai patimilor, dar tu izbăveşte-mă din acestea şi dă-mi mie strălucirea pocăinţei.

Slavă…

Când sufletul meu cel ticălos va suferi despărţirea de trup şi nu va fi Cel ce izbăveşte sau Cel ce mângâie, atunci, Stăpână, vino-mi în ajutor şi izbăveşte-mă de năvălirea demonilor.

Şi acum…

Făţărnicia, Stăpânul meu a numit-o mare rău în viaţă de a cărei lucrare înşelătoare, izbăveşte-mă, Mireasa lui Dumnezeu, cu puterea ta, ca nu cumva cu sabia Duhului să mă taie Hristos.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti…».

După datorie chemăm solirea ta către Fiul tău, Maica lui Dumnezeu, toţi cei ce am căzut şi am fost osândiţi, ca să fim izbăviţi de gheenă cu mijlocirea ta, Stăpână.

Hristos a venit să îi cheme pe păcătoşi la pocăinţă, veniţi dar cu mine toţi cei care am lepădat cuvintele Lui, să cădem cu pocăinţă la Născătoarea de Dumnezeu.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Râuri de lacrimi trimite-mi şi suspin din inimă cu zdrobire, ca să sting văpaia aceea de nerăbdat şi să dobândesc raiul slavei.

Şi acum…

Ca să îndumnezeiască pe muritori, Stăpână, Fiul tău din tine muritor desăvârşit a fost văzut. Pe Acesta roagă-L să mă arate pe mine, cel curăţit desăvârşit, părtaş al împărăţiei Lui.

Să lăudăm…

Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură heruvimii şi serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe Tine toate neamurile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

Cămara de nuntă este gătită în ceruri, Mireasa lui Dumnezeu, de Fiul tău, plină de toată bucuria pentru cei care au păzit fară ştirbire poruncile Lui, dar mie îmi este gătit întunericul şi tân­guirea şi focul gheenei de care roagă-L să mă izbăvească.

Plânsuri şi lacrimi şi osteneli, Mireasa lui Dumnezeu, sunt aduse în lupta de acum, dar dincolo cununi şi laude şi răsplătiri, şi cine este fericitul care cu adevărat seamănă aici cu lacrimi şi cu bucurie va secera?

Slavă…

înaripaţi se fac prin pocăinţă cei căzuţi, Preacurată, ca vul­turii făcând zborul lor către minţile cereşti, de partea cărora să fiu învrednicit şi eu, ticălosul, mântuit fiind cu rugăciunea ta.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut adâncul milelor, fără prihană Fecioară, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de osândă şi de judecată pe mine, robul tău cel fără de folos şi învredniceşte-mă de împărăţia ceru­rilor, Fecioară, ca să te măresc pe tine cu dor.

                            Prosomii Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi…

Bucură-te, fiică a Tatălui ceresc şi Maica Cuvântului; bucură-te, Mireasa Duhului Sfânt, mai înaltă şi mai caldă decât tronurile cereşti, mai bună decât serafimii, mai cunoscătoare decât Heru­vimii, mai Doamnă decât Domniile, mai puternică decât Pute­rile, întrecând Puterile cereşti, covârşind începătoriile şi mai bună conducătoare decât Arhanghelii sau mai mult decât îngerii slujind credincioşilor celor ce vor dobândi mântuirea.

Bucură-te, Stăpâna tuturor stăpânilor, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, ceea ce covârşeşti toate puterile cereşti; bucură-te, ceea ce singură eşti Stăpâna pământului şi a mării şi împărăteasa făpturii; bucură-te, sceptrul cel puternic, întărire vitează, tărie şi putere a împăraţilor celor credincioşi, Prealăudată; bucură-te, grădină dumnezeiască; bucură-te, omorârea iadului, Curată, scăparea creştinilor; bucură-te, Preabinecuvântată.

Bucură-te, scaun de foc al împăratului şi Domnului; bucură-te, dumnezeiască masă care porţi în mijlocul tău pâinea cerească; bucură-te, pământ roditor care ai crescut spicul vieţii, Preanevi­novată, din care cei ce mănâncă nu vor vedea moartea, Stăpână, ci vor fi duşi la viaţa cea veşnică, precum mai dinainte a zis Sin­gurul Stăpân a toate, Hrănitorul şi Atotţiitorul; bucură-te, scă­parea credincioşilor; bucură-te, preaminunată.

Pe tine cea cu totul nebiruită te rugăm, Fecioară, şi ne în­chinăm noi cei cumplit biciuiţi de necazuri, ca ceea ce ai putere de Maică la Domnul, zdrobeşte pe vrăjmaşii noştri, ca să nu spună unde este Dumnezeul căruia îi slujesc şi să cunoască nenorociţii că pe tine singură te-am dobândit acoperământ şi ajutătoare după Dumnezeu şi turn sigur; nu îi trece cu vederea, Preanevi­novată, pe cei ce aleargă la tine.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Marţi seara (glasul al 8-lea)

Facere a Sfântului Teofan Graptul, Episcopul Niceei

Cântarea 1. Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe uşa cea curată şi neumblată, pe locaşul curăţiei, pe cea fru­moasă între femei, pe Sfânta Stăpână, cu sfinte cântări să o slăvim.

Dumnezeu Cuvântul, Cel ce locuieşte în ceruri, Cel fără de început dintru început cer cuvântător pe tine pe pământ arătându-te, Curată, nepărăsind cerurile, întru tine S-a sălăşluit.

Slavă…

Norul soarelui şi sfeşnic luminos, Preanevinovată, candelă cu multe făclii, cele trei părţi ale sufletului meu întunecate de păcate, rogu-mă, luminează-le.

De Dumnezeu dăruită Fecioară, ajutorul cel tare al credin­cioşilor şi nădejdea celor smeriţi tu mă slobozeşte din plăcerile trupului şi din patimile cele ce se luptă cu mine.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Nu este sfânt ca Tine Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Nu este, Fecioară, nu este să alerge cineva la acoperământul tău şi să nu dobândească multele tale mile, pentru aceea şi eu te rog să dobândesc apărarea ta.

Ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile şi mai înaltă decât pământul, ca Sfânta Sfintelor, mai înaltă decât Heruvimii şi Serafimii, fără de asemănare pe Dumnezeu L-ai cuprins, Cuvioasă.

Slavă…

Cu focul temerii de Dumnezeu curăţindu-mă de întinăciunea păcatelor, Fecioară, îmbracă-mă în tunica aurită a virtuţilor şi în corurile îngerilor rânduieşte-mă.

Şi acum…

Din fapte nu-mi este nicidecum mântuire, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, nădejdea nemincinoasă a celor ce se încred în tine, rogu-mă, dăruieşte-mi mie mântuire.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă stri­gând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Ca uşă care duce la dumnezeiasca intrare, ca rai dumnezeiesc, ca locaş al sfinţirii cel înţelegător, ca scăpare a credincioşilor pe Fecioara să o fericim.

Sfeşnic cu totul luminos, dumnezeiască masă, locaşul lui Dumnezeu şi chivotul, toiag care ai odrăslit floarea în lume, pe Hristos, tu te-ai arătat, Maică Fecioară.

Slava…

Intru cunoştinţă pe tine în rug Moise te-a văzut, ca să arate tainic închipuită cu sfinţenie viitoarea naştere a focului, Născătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară.

Şi acum…

Cuvântul, Nepătată, întru tine S-a sălăşluit, izbăvind lumea din nebunia patimilor şi învrednicind de împărăţia cerurilor pe cei ce te laudă pe tine.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Frumuseţea lui Iacob, cea aleasă de Dumnezeu mai înainte de a fi toate, ceea ce fără de asemănare te-ai îmbogăţit în sfin­ţenie şi curăţie, bucură-te, Stăpână.

Soborul cel luminat de Dumnezeu al proorocilor înţelegând mai departe tainic, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, adâncul cel negrăit al dumnezeieştii naşterii tale, cu sfinte simboluri pe tine mai dinainte te-a închipuit.

Slavă…

Preasfântă, ceea ce singură ai născut cu adevărat pe pământ pe Dumnezeu cel Preasfânt, pe cei ce te propovăduiesc pe tine pururea drept Născătoare de Dumnezeu sfinţeşte-i şi mântuieşte-i cu mijlocirea ta.

Cu dumnezeiască lumina ta, ca o bună, sufletul meu cel în­tunecat de plăceri luminează-1 şi călăuzeşte-1 pe calea mântuirii, ceea ce singură ai născut pe Mântuitorul Hristos.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stri­căciune viaţa mea, mult Milostive».

Pe cea singură cu totul lăudată, pe cea mai frumoasă între femei, pe Născătoarea de Dumnezeu, pe zidul cel nezdrobit al creştinilor, pe Maria cea fără prihană cu inimă neîndoită să o fericim.

Cort care ai cuprins pe Dumnezeu, munte sfânt al lui Dumnezeu, năstrapă de aur, tron de foc, chivot cu totul de aur, sfeşnic cu multe făclii, uşă neumblată, bucură-te, Stăpână.

Slavă…

Străină este zămislirea ta, străină şi înfricoşată este naşterea ta cea mai presus de minte, Fecioară, şi pe toţi cei înstrăinaţi de Dumnezeu împacă-i iarăşi cu El, dăruindu-le frumuseţea cea de mai înainte.

Şi acum…

îmbunătăţeşte, Stăpână, sufletul meu cel înrăit în multe pă­cate şi pe Dătătorul tuturor bunătăţilor, pe Hristos, roagă-L să mă învrednicească de împărăţia cea de sus.

Sedealna. Glasul al 6-lea

Multe sunt mulţimile

Caută la bolile cele multe ale slăbitului meu suflet şi la pa­timile cele cumplite ale trupului meu, Curată, şi de grabnică tămăduire mă învredniceşte şi mă călăuzeşte să fac sfintele po­runci ale bunului Dumnezeu, ca să te măresc pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Dătător de rouă a tăcut îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

Mai înaltă eşti, Preanevinovată, de puterile cele înţelegătoare, căci nu îndrăznesc acelea să privească pe Cel pe Care L-ai purtat în braţele tale, pentru aceea cu glasuri de mulţumire te slăvim.

Curată cădelniţă a cărbunelui celui dumnezeiesc care ai înmi­resmat lumea, izbăveşte-mă pe mine de duhoarea necuratelor mele patimi şi dă-ne, Fecioară, să cântăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Pe mine cel zdrobit de nemăsuratele mele călcări de poruncă, înnoieşte-mă cu mijlocirea ta cea dumnezeiască, tămăduind su­fletul meu şi dându-mi cuvânt ca să strig: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Şi acum…

Templu preasfânt al lui Dumnezeu, lă-ne temple ale dumne­zeiescului Duh pe noi, cei ce te cinstim pe tine în această dumne­zeiască biserică a ta şi care cântăm, Fecioară, cu evlavie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor…».

Candelă purtătoare de lumină care străluceşte ca aurul, pat luminos împodobit cu porfiră, vas al dulceţii şi masă a pâinii vieţii, te-am cunoscut pe tine, Fecioară preabinecuvântată.

Pe tine, muntele cel cu totul sfânt şi înalt, noi, cei ce am căzut în adâncul păcatelor, Stăpână curată, te rugăm, înalţă-ne pe noi la faptele dumnezeieşti ale virtuţilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Izbăviţi fiind prin naşterea ta de blestemul cel dinainte, cu totul binecuvântată Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, cântăm ţie cuvântul lui Gavriil: Bucură-te, pricina mântuirii tuturor.

Şi acum…

Ceea ce ai născut strugurele cel nelucrat, arată-mă pe mine roditor al faptelor bune şi de împărăţia cerurilor mă învred­niceşte, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Să lăudăm… Irmosul:

«Din văpaie rouă ai izvorât cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preînălţăm întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacu­rată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim».

Palat preacurat al lui Dumnezeu, minunate tă cu mine milele tale, Născătoare de Dumnezeu, Marie cu totul lără prihană, ca să te măresc pe tine şi să te fericesc, ceea ce eşti mai înaltă decât cerurile şi decât toată lăptura.

Cu glasuri de mulţumire te lăudăm pe tine, cei ce prin tine cu adevărat dobândim înduninezeirea şi strigăm ţie: Bucură-te, cu totul lăudată; bucură-te, binecuvântată; bucură-te, tron în chip de foc al Stăpânului a toate; bucură-te, Marie, Stăpână.

Slavă…

Dă-ne nouă, celor ce te cinstim pe tine şi mărim naşterea ta, Preasfântă, să te lăudăm, să te slăvim şi să te fericim pe tine cu vrednicie, singura binecuvântată, căci tu eşti lauda creştinilor şi către Dumnezeu solitoare bine primită.

Şi acum…

Picurând ca ploaia pe lână, Cel ceresc în pântecele tău S-a pogorât şi uscând şuvoaiele înşelării, a plouat nestricăciune şi izbăvire tuturor oamenilor prin tine, de Dumnezeu dăruită.

Prosomii. Glasul al 6-lea

A treia zi ai înviat…

Bucură-te, curajul nebiruit al împăraţilor evlavioşi; bucură-te, slava credincioşilor tăi care se închină sfintei tale icoane; bu­cură-te, căderea demonilor şi îndreptarea oamenilor.

Bucură-te, începutul şi rădăcina mântuirii noastre, Preacu­rată; bucură-te, sfeşnic care ai avut în mijlocul tău pe Hristos, făclia; bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât cerul şi pământul, Marie Stăpână.

Bucură-te, Cuvioasă, mai cinstită decât toată făptura văzută şi nevăzută, fără prihană Fecioară, ca ceea ce ai născut mai presus de minte pe Stăpânul amândurora; bucură-te, veselia sufletului meu.

Cu totul lăudată, mântuieşte-mă pe mine, robul tău, din chi­nurile care m-au cuprins şi umple smeritul meu suflet de bucurie şi de nădejde, Preasfântă, ca neîncetat să te măresc pe tine.

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu Miercuri seara (glasul al 6-lea)

Facere a Cuviosului Nicolae Kataschepinul

Cum se vede în următoarele tropare ale Maicii Domnului

Cântarea 1 Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ajutătoare şi acoperitoare, izbăvitoare şi apărătoare fii mie, Stăpână, în cumplite nenorociri şi amare dureri, izbăvindu-mă din amarnicele chinuri şi munci.

Preasfântă, nădejdea celor ce te cheamă pe tine cu dor, arată-te şi mie ascultătoare acum şi primeşte laudă din întinatele buze ale smeritului tău rugător.

Slavă…

Izbăvindu-mă cu milostivire, arată mie faţa ta, căci întu­nericul cumplitei deznădăjduiri mă acoperă acum cu totul, ci luminează-mă cu strălucirea rugăciunii tale celei curate.

Şi acum…

Sunt scufundat în cumplitul naufragiu al păcatului, întinde şi mie dreapta ta, ca lui Petru oarecând, şi mântuieşte-mă, Cuvinte, cu rugăciunile celei ce mai presus de minte Te-a născut fară stri­căciune.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Primeşte-mă pe mine cel ce cad la milele tale, Maică a Cuvân­tului, dăruieşte celui ce cere iertare de greşeli cu fierbinţile tale rugăciuni.

Cuptorul babilonian cel stins pe tine te-a închipuit, iar tu, Stăpână, stinge cuptorul patimilor mele şi arşiţa bolilor mele.

Slavă…

Opreşte, Stăpână, amara beţie a plăcerilor mele, dăruindu-mi mie dumnezeiasca luare aminte a pocăinţei şi întoarcerea cea mântuitoare.

Şi acum…

Cu ochiul tău cel milostiv, ia aminte la mine, cel necăjit, Stă­până, şi mă miluieşte şi mă mântuieşte, mântuirea lumii şi ajutorul oamenilor.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Iubit-am cele prezente, trupul şi lumea şi cele din lume, plă­cerile şi slava şi banii, iar de cele viitoare nicicum nu m-am în­grijit, de aceea ticălosul de mine am căzut şi din slava cea de sus şi din dragostea lui Dumnezeu.

Uşă a dumnezeieştii slave, deschide-mi mie uşile pocăinţei şi mă du la lumina cea neapusă a Fiului şi Ziditorului tău, Prea­lăudată, smulgându-mă din întunericul patimilor şi risipind ne­gura trândăviei mele.

Slavă…

Ţine aprinsă, Binecuvântată, candela sufletului meu ca să nu se stingă, fară de untdelemn fiind şi să mi se închidă uşa cămării de nuntă, ci deschide-mi uşa milei şi vino în ajutor în ceasul ieşirii mele.

Şi acum…

Doboară la pământ pe vrăjmaşii mei, luptă cu cei ce cu ne­dreptate se luptă cu mine, ca să cunoască ei al cui rob sunt, ce ajutor mi-am agonisit, Prealăudată, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, şi mă mântuieşte pe mine cel ce te laud pe tine.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Din noapte alergând la Tine, Iubitorule de oameni, lumi­nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

Mântuieşte-mă pe mine, risipitorul, cu totul fără prihană Fecioară, vino şi mă izbăveşte de duşmanii mei cei văzuţi şi cei nevăzuţi, de toţi cei ce necăjesc pururea smeritul meu suflet.

Milostiv fa-L mie pe Fiul tău, când se vor cerceta faptele mele cele ascunse şi cele vădite ca să nu mă trimită în foc pe mine, cel osândit.

Slavă…

La nemăsurata ta bunătate, Stăpâne Doamne, îndrăznind eu, ticălosul, şi la rugăciunile Maicii Tale, Mântuitorule, nu voi deznădăjdui nicidecum.

Şi acum…

Cu totul fară folos am fost din tinereţe, Preanevinovată, omorât fiind de plăceri şi acum zac mort nenorocitul, ci tu înviază-mă, Stăpână.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Cad la tine, Marie fără prihană, şi strig cu plângere: Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte sufletul meu cel ticălos de viitoarea judecată şi de focul cel veşnic.

Adapă cu râurile rugăciunilor tale ticălosul meu suflet cel aprins de văpaia patimilor şi arată-l purtător de rod, Preacurată Marie.

Slavă…

Sfinţeşte-mă pe mine tot şi luminează-mă, ceea ce eşti jertfel­nic de împăcare al credincioşilor şi cu rugăciunile tale arată-mă, Fecioară, casă a Sfintei Treimi, rogu-mă.

Şi acum…

Liman liniştit te cunosc pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi strig din adâncul inimii mele, nu mă lăsa, Fecioară, să fiu scufundat de întreitul val al vrăjmaşului.

Sedealna. Glasul al 6-lea.

Multe sunt mulţimile..

Valul gândurilor potrivnice mă tulbură şi năvălirile pati­milor prăvălesc în adâncul pierzaniei slăbitul meu suflet, dar tu miluieşte-mă pe mine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu şi izbă- veşte-mă pe mine, robul tău, de viitoarea ameninţare, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am făcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Mâniat-am şi am amărât pe îndelung răbdătorul şi Făcătorul meu, Care m-a plăsmuit din pământ oarecând şi din nefiinţă m-a adus la fiinţă, dar tu, Fecioară, fă-L mie milostiv pe EI cu rugă­ciunile tale de maică.

Stăpână, ceea ce ai deschis uşile cele sfinte ale Raiului, pe acestea, care sunt închise pentru mine prin faptele rele pe care le-am făcut, Fecioară, deschizându-mi-le, mântuieşte-mă şi mă arată şi pe mine locuitor al Raiului.

Slavă…

Milostiv fă pe Fiul tău, pe Domnul şi Dumnezeul nostru şi Binefăcătorul, Stăpână Preasfântă Fecioară, ca să fiu izbăvit din primejdii şi din necazuri şi să dobândesc strălucirea sfinţilor şi slava cea veşnică.

Şi acum…

Sfinţeşte, du la lumină inima mea, Născătoare de Dumnezeu, usucă izvoarele patimilor mele, adapă-mă cu apa dumnezeieştii tale rugăciuni şi învredniceşte-mă să îţi aduc ţie laudă bineprimită din inimă curată.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti…».

Toţi după datorie chemăm în ajutor rugăciunea ta, Maica lui Dumnezeu, către Fiul tău, toţi cei căzuţi şi osândiţi, ca să fim izbăviţi de gheenă cu mijlocirea ta.

Chezăşuitoare fii mie, Preanevinovată, către Domnul Dumnezeu când va veni pe pământ să judece pe toţi şi arată-mă pe mine, nenorocitul, de partea celor mântuiţi, te rog pe tine.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Stinge focul patimilor mele şi omoară cugetul trupului, lu­minează-mi mintea, curăţeşte-mi inima şi hrăneşte sufletul meu cu pâinea cea cerească şi mă mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Povătuieşte-mă, Stăpână, în calea poruncilor lui Dumnezeu pe mine, păcătosul; pleacă inima mea spre calea mântuirii, căci pe tine te am singură apărare şi ajutătoare.

Să lăudăm.. Irmosul:

«Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Naşterea zămislirii celei fără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta, pe Tine toate neamu­rile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

Eu, osânditul şi cu totul neîndreptatul, eu, ticălosul, vinovat de toate păcatele, am osândit pe alţii care erau neosândiţi, vai, mie, atunci în vremea judecăţii, Fecioară, că voi Fi osândit.

Rob m-a luat şi acum se grăbeşte să mă piardă pe mine dia­volul, cel ce voieşte pe toţi să îi piardă, dar, o, milostivă Fecioară, nu mă părăsi, nu mă preda vrăjmaşilor, nu-i lăsa să mă piardă pe mine, rugătorul tău.

Slavă…

Nădejde neînfruntată, ajutorul şi acoperământul şi scăparea mea, ajută-mi mie atunci la viitoarea judecată şi izbăveşte-mă de toată ameninţarea şi fiu al împărăţiei Fiului tău arată-mă, fară de prihană Fecioară.

Laud, Prealăudată, slava ta, strălucirea şi puterea ta, ne­grăită mila milostivirii şi iubirii tale de oameni şi te rog pe tine, Preabună, să nu cad din nădejde, ci să dobândesc slava ta.

Prosomii.Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi…

Bucură-te, cort dumnezeiesc al lui Dumnezeu, Stăpânul a toate; bucură-te, întărire şi cunună neveştejită a mucenicilor; bucură-te, tărie a credincioşilor şi slava cuvioşilor; bucură-te, Maică nenuntită; bucură-te, laudă a puterilor celor cereşti, te­melia proorocilor, propovăduirea Apostolilor; bucură-te, ceea ce ai călcat în picioare rătăcirea înşelăciunii, Curată, iertarea păca­telor; bucură-te, Maică Fecioară.

Bucură-te, locaş al luminii, Preasfântă; bucură-te, stâlp de foc, prin care noi, cei ce suntem părtaşi stricăciunii, suntem călăuziţi la cer, la fericita slavă şi la odihna cea nestricată; bucură-te, vie care ai odrăslit strugurele vieţii care picură vinul cel nou care nimiceşte beţia răutăţii şi adapă cu vinul bucuriei pe credincioşii care mărturisesc naşterea lui Dumnezeu, Stăpână.

Bucură-te, palat strălucit şi prealuminos al împăratului Hristos; bucură-te, cetate însufleţită a Stăpânului tuturor; bucură-te, sin­gur şi sigur acoperământ nezdrobit al celor ce se roagă ţie cu credinţă; bucură-te, mântuire a lumii şi jertfelnic fierbinte; bu­cură-te, ceea ce ai stins dumnezeieşte cuptorul mulţimii zeilor; bucură-te, dumnezeiască bucurie a îngerilor şi a muritorilor, ajutorul cel puternic şi nezdrobit, Stăpână.

Primeşte rugăciunea mea, Născătoare de Dumnezeu, Marie, şi nu mă lepăda pe mine, nevrednicul, de la faţa ta, căci ca ni­meni altul între oameni, pe pământ, Preacurată, am greşit, pen­tru aceea eu, ticălosul, cer dumnezeiescul tău har, vino şi mă miluieşte pe mine, cel ce acum sunt cuprins de chinuri, şi nu mă lăsa până în sfârşit să mă primejduiesc eu, cel ce întru tine sin­gură am nădăjduit, Stăpână, mântuirea tuturor.

Canonul Presfintei Născătoare de Dumnezeu Joi seara (glasul al 6-lea)

Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio în Frigia

Al căreia acrostih este: «Dă-mi, Fecioară, lacrimi de pocăinţă»

Cântarea 1 Glasul al 6-lea Irmosul:

«Ca pe uscat umblând Israel cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de biruinţă».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Stăpână, primeşte plânsul din inimă întinată, Preanevino­vată, şi din buze spurcate şi spală-mă de întinăciunea patimilor şi a cumplitelor păcate, ca să te slăvesc pe tine.

Dă-mi mie ploaie de lacrimi cu rugăciunile tale, Preasfântă Stăpână, ca să plâng cu lacrimi fierbinţi cele ce am păcătuit pe pământ şi să fiu izbăvit de pedeapsa care mă aşteaptă.

Slavă…

Suspină, plânge-te pe tine însuţi, suflete al meu, şi încă de aici tânguieşte-te, strigând către Hristos: Pentru rugăciunile Maicii Tale, miluieşte-mă pe mine, cel vinovat, şi de înfricoşătoarea gheenă izbăveşte-mă.

Şi acum…

Să nu lepezi plânsul meu, ceea ce ai născut izvorul milei, ci cu milostivire, ca o bună, vindecă patimile sufletului meu cu milostiv ochiul tău.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale».

Nu este altul între muritori care să fi făcut nelegiuiri şi să fi trăit ca un risipitor precum eu, Preabună, căci în desfrânări cumplit am întinat dumnezeiescul botez.

Iată, au venit asupra mea ca nişte bice toate răutăţile vrăj­maşului. Căci îngreunîndu-se, s-au împuţit foarte şi ameninţă cu pierzania desăvârşită a sufletului.

Slavă…

Multe sunt mulţimile păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, pentru aceea la tine cad cu credinţă, în ceasul cel înfricoşător milostiv fă-L mie pe Cel pe Care L-ai întrupat.

Şi acum…

Sfântă Stăpână, pe mine, cel vinovat, scoate-mă din toată osândă ca ceea ce ai îndrăznire de Maică la Dumnezeu şi în că­mara Lui de nuntă mă aşează.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă stri­gând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind».

Dăruieşte-mi mie izvor de lacrimi, Stăpână, ca să spăl întinăciunea sufletului şi să aflu, eu, ticălosul, frumuseţea cea dintâi pe care am pierdut-o prin sfatul şarpelui.

Dumnezeul meu, milostive Hristoase, Iubitorule de oameni, voitorule al milei, varsă acum asupra mea mila Ta, Te roagă pe Tine Maica Ta, nădejdea şi apărătoarea mea.

Slavă…

Pe mine, risipitorul, cel ce am mâniat mai presus decât toţi oamenii pe Fiul tău, izbăveşte-mă din chinurile veşnice, Născă­toare de Dumnezeu, singura nădejde a credincioşilor.

Şi acum…

Legea morţii ai oprit-o, născând viaţa tuturor, pentru aceea şi pe mine, cel omorât de păcate, înviază-mă şi de viaţa cea veş­nică învredniceşte-mă.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura greşelilor».

Vrăjmaşul, văzându-niă pe mine fară de ruşine făcând toată fărădelegea, râde de căderile mele. Dar tu, Curată, izbăveşte-mă din robia lui şi întoarce în ruşine râsul lui.

Izbăveşte-mă de patimi, de întristarea şi de vătămarea vrăj­maşilor celor potrivnici şi mântuieşte smeritul meu suflet din cursele acestora, ca să nu spună, Curată, întăritu-ne-am asupra lui.

Slavă…

Izbăveşte-mă pe mine din mâinile nedrepte, de limba viclea­nă şi de buzele cumplite, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu, căci întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, să nu fiu ruşinat, mă rog ţie.

Şi acum…

Dă-mi zdrobire inimii mele şi râuri de lacrimi şi sărăcia du­hului, ca să plâng, de Dumnezeu dăruită, cele rău făptuite de mine ca pe unele ce sunt vrednice de tot plânsul.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stri­căciune viaţa mea, mult Milostive».

Primind, Stăpână, curgerea lacrimilor mele, săracă şi puţină, ca pe un mir ales de bună mireasmă şi ca pe o tămâie curată izbăveşte-mă de obiceiul cel rău mirositor al patimilor.

Supusu-m-am patimilor, depărtându-mă de Dumnezeu, ca un risipitor, eu, ticălosul, pe Care roagă-L să mă mântuiască pe mine, Preabună, căci către tine am scăpat şi străluceşte-mă pe mine cu veşmintele cele dintâi.

Slavă…

Te laud pe tine cu bună cuviinţa sfinţilor îngeri şi te rog, Prea­nevinovată, alungă de la mine închipuirile cele necuviincioase ale demonilor, păzind înseninată inima mea.

Şi acum…

Să nu mă acopere pe mine valul, să nu mă scufunde furtuna, să nu mă astupe oceanul, să nu mă înece marea şi adâncul amarei deznădejdi şi amarnicei pierzanii, Fecioară Preacurată.

Sedealna. Glasul al 6-lea

Nădejdea lumii

Suspine din inimă şi din rărunchi aduc ţie, miluieşte ticălosul meu suflet cu ajutorul tău cel binevoitor, Preanevinovată, milostiveşte-L pe multmilostivul Dumnezeu să mă izbăvească pe mine de judecată şi de iezerul de foc, ceea ce eşti singură binecuvântată.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul pentru cuviosii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a îndu­plecat să strige: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

întru tine mi-am pus toată nădejdea mea, eu, ticălosul, nu-ti întoarce fata de la mine nu-mi închide mie milele tale cele iubi­toare de oameni, Maica lui Dumnezeu, ci ajută-mi mie.

Scufundat fiind de valul păcatelor, ridică-mă, Mireasa lui Dumnezeu, şi îndreaptă-mă la limanul cel dumnezeiesc al ne­pătimirii pe mine, cel ce strig cu evlavie: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Atelier fărădelegii m-am făcut şi a toată fapta ruşinoasă, sălaş şi vas al gândurilor rele, dar, o, Preacurată, sfinţeşte-mă pe mine vas sfânt al lui Dumnezeu.

Şi acum…

Mintea cea asiriană, ca mai marele Babilonului celui înţele­gător, de şapte ori a aprins în mine, Curată, cuptorul gândurilor pătimaşe de care păzeşte-mă pe mine nears cu roua ta.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor…».

în chip văzut stând înaintea icoanei tale mi se pare că, vie fiind, eşti de fată în chip nevăzut, Maica vieţii, cu frică mă rog: Izbăveşte-mă de vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi.

Rugăciune adu lui Dumnezeu, Fecioară, să mântuiască sufletele noastre, de Dumnezeu dăruită, şi să ne izbăvească pe noi de robia patimilor şi de reaua ocară a diavolilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Sacul cel întunecat şi aspru al păcatului rupându-l, îmbracă-mă în mântuire şi încinge-mă cu adevărată bucurie, ca să te slăvesc pe tine, Curată, în veci.

Şi acum…

Adâncul milei cel fără de sfârşit, marea milostivirii cea ne­măsurată, ajutorul cel gata al păcătoşilor, mântuieşte, Fecioară, pe robul tău cel fără folos.

Să lăudăm… Irmosul

«Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor şi jertfa dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta ostile îngereşti; iar prin tine, Preacu­rată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care slăvindu-L cu ostile cereşti, pe tine te fericim».

Valul patimilor şi al plăcerilor mă tulbură şi mă scufundă în adânc, Preanevinovată, ceea ce ai născut pe Cârmaciul Hristos, tinde mie mână de ajutor, mântuieşte-mă, ceea ce eşti singură mântuire şi izbăvire a credincioşilor.

Cer acoperământul tău drept călăuzitor şi apărarea ta pururea să mă însoţească, Stăpână, şi mai cu seamă în ceasul judecăţii, când întunecata ceată a demonilor se va năpusti asupra mea.

Slavă…

Slobozeşte-mă din starea cea materialnică şi dă-mi mie ca ziua şi noaptea să te oglindesc curat cu nematerialnică minte pe tine, nădejdea mea, Născătoare de Dumnezeu, lumina, viaţa, dulceaţa mea şi bucuria.

Şi acum…

Luând bogăţie din harul Tău, Hristoase, ca un risipitor am cheltuit-o, şi lipindu-mă de răi tovarăşi, adică de iubiri de plă­ceri, de cuvinte şi fapte rele, am sărăcit, dar cu rugăciunile Maicii Tale, Milostive, mântuieşte-mă.

Prosomii. Glasul al 6-lea

A treia zi ai înviat…

Bucură-te, vistieria vieţii, sfeşnic cu totul de aur; bucură-te, vas care porţi mana, pe Hristos, pe împăratul tuturor; bucură-te, curată Fecioară; bucură-te, dezlegarea blestemului celui de demult.

Bucură-te, Cuvioasă, turnul neclintit al Bisericii; bucură-te, singură apărătoare a credincioşilor; bucură-te, slava lumii, Prea- binecuvântată; bucură-te, scăparea muritorilor.

Bucură-te, măr cu strălucite roade, din care a crescut mărul cel dumnezeiesc şi înmiresmat; bucură-te, izvor; bucură-te, dul­ceaţă, Fecioară; bucură-te, acoperământul sufletelor noastre.

Nu mă trece cu vederea, Născătoare de Dumnezeu, pe mine, robul tău, cel împresurat de primejdii şi de necazuri, ci îndură-te şi mă mântuieşte, nădejdea celor fără de nădejde şi din chinuri mă slobozeşte.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Vineri seara (glasul al 6-lea)

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 6-lea

Irmosul: «Ajutător şi acoperitor S-a făcut mie spre mântuire; Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi slăvi pe El, Dumnezeul Părintelui meu, şi-L voi înălţa pe El, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi 

Umple smerită inima mea, Buno, cu harul tău, ca să-ţi strig ţie cu glas de bucurie: Bucură-te, Fecioară nenuntită; bucură-te, Maica vieţii; bucură-te, lauda îngerilor.

Bucură-te, uşă înţelegătoare; bucură-te, stâlpul fecioriei; bu­cură-te, ceea ce ne-ai izvorât nouă lumina cea negrăită, Fecioară, celor ce te ştiu pe tine adevărată Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Bucură-te, pod care treci pe cei muritori la viaţa dumnezeiască; bucură-te, nădejdea şi bucuria credincioşilor, Prealăudată Fecioară; bucură-te, tron al lui Dumnezeu; bucură-te, cununa mucenicilor.

Şi acum…

Nu mă trece cu vederea, ceea ce eşti bună, pe mine, cel stricat în fărădelegi, cel spurcat cu totul de amare plăceri, ci tu, Fecioară, spală-mă de toată întinăciunea şi mă mântuieşte.

Cântarea a 3-a.

Irmosul: «Pe piatra poruncilor Tale întăreşte, Doamne, inima mea care se clatină, că Tu eşti singur sfânt şi Domn».

Bucură-te, cămară neprădată a vieţii, singură binecuvântată; bucură-te, diademă de preţ a împăraţilor; bucură-te, lauda lumii.

Bucură-te, vasul cel neprihănit al bucuriei, singură Născă­toare de Dumnezeu; bucură-te, cuvioasă laudă a preoţilor; bu­cură-te, propovăduirea Apostolilor.

Slava…

Bucură-te, sălaş de aur al lui Dumnezeu Cuvântul, Slăvită; bucură-te, lauda a toată lumea; bucură-te, auzirea şi cinstita glă­suire a credincioşilor.

Şi acum…

Ai născut, tară prihană Fecioară, pe Ziditorul tuturor şi pe Binelacătorul pe Care îl Ia milostiv, Preanevinovată, ca să do­bândesc şi eu slava cea de dincolo şi strălucirea.

 Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-a proorocul de venirea Ta, Doamne, şi s-a temut că aveai să Te naşti din Fecioară şi să Te arăţi oamenilor, şi a zis: Auzit-am glasul Tău şi m-am temut. Slavă puterii Tale, Doamne».

Bucură-te, munte gras întru care S-a sălăşluit Ziditorul tu­turor; bucură-te, ceea ce ai născut lumina din lumină care a lu­minat toată lumea; bucură-te, fără pată Fecioară, zidul cel ne­surpat al împărăţiei.

Locaşul negrăitei bucurii, bucură-te, Curată, cu totul lumi­noasă şi binecuvântată; bucură-te, scăparea lumii; bucură-te, jertfelnicul iertării păcatelor, Stăpâna tuturor; bucură-te, Maria, turnul cel neclintit al Bisericii.

Sfeşnic cu şapte făclii care ai purtat focul cunoştinţei de Dumnezeu te-a văzut pe tine odinioară proorocul luminând celor primejduiţi în întunericul necunoştinţei. Pentru aceea strig ţie: Luminează-mă şi pe mine, robul tău!

Şi acum…

Mântuieşte, Născătoare de Dumnezeu, turma ta care acum se primejduieşte căci ai voinţa şi puterea ca ceea ce ai născut pe Stăpânul tuturor şi izbăveşte ca o bună pe robii tăi de oamenii stricători de suflet şi răuvoitori.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Din noapte alergând la Tine, lubitorule de oameni, lumi­nează-mă, rogu-mă, şi mă îndreptează şi pe mine întru poruncile Tale şi mă învaţă să fac voia Ta, Mântuitorule».

Bucură-te, Stăpâna întregii lapturi; bucură-te, Preanevino­vată; bucură-te, nădejdea tuturor celor ce aleargă Ia tine; bu­cură-te, izvor curat cu nesecată curgere.

Bucură-te, palatul cel prealuminos al Celui ce ţine toate cu mâna în chip de negrăit, fără prihană Stăpână; bucură-te, veş­mântul cuvioşilor şi slava mucenicilor.

Slavă…

Bucură-te, stâlp de foc care duci pe Israel cel înţelegător la dumnezeiasca odihnă; bucură-te, norul luminii neapuse, Născă­toare de Dumnezeu.

Şi acum…

Mântuieşte-mă pe mine, cel slăbănogit, Preanevinovată, de biciuiri cumplite şi stăpânit cu totul de felurite nenorociri şi nu mă lăsa, Curată, să mă primejduiesc până în sfârşit.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Strigat-am cu toată inima mea către milostivul Dumnezeu şi m-a auzit din iadul cel mai de jos şi a scos din stricăciune viaţa mea».

Bucură-te, izvor cu apă vie; bucură-te, nor luminos; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ al celor ce te cinstesc pe tine cu cre­dinţă; bucură-te, cinstită cântare a celor fără de trup.

Bucură-te, semnul strălucit al harului; bucură-te, raiul des­fătării; bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu întrupat; bucură-te, dătătoarea mântuirii noastre.

Slavă…

Bucură-te, răscumpărare a întregii lumi; bucură-te, îndrăz- nire a muritorilor către Dumnezeu, singură Fecioară Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, vas cu totul de aur al Celui Preaînalt.

Şi acum…

în ispite te cunosc pe tine ocrotitoare, în boli, doctor, în întrei­tele valuri, liman lin şi în necazuri bucurie şi veselie.

Sedealna. Acelaşi glas

începutul mântuirii s-a tăcut vorbirea lui Gavriil către Fecioara, căci a auzit, bucură-te, şi nu s-a ferit de această închinare, nici nu s-a îndoit ca Sarra în cort, ci aşa a zis: „Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău”.

Cântarea a 7-a

 Irmosul: «Greşit-am, făcut-am fărădelege, nu ne-am îndreptat înaintea Ta, nici am păzit, nici am lăcut precum ne-ai poruncit nouă. Ci nu ne da pe noi până în sfârşit, Dumnezeul părinţilor».

Bucură-te, biserică de Dumnezeu împodobită; bucură-te, templu însufleţit al împăratului, Fecioară de Dumnezeu slăvită; bucură-te, ancoră a credinţei, fără prihană; bucură-te, frumuseţe mult dorită, Prealăudată; bucură-te, nădejdea tuturor.

Bucură-te, podoaba credincioşilor, Preabinecuvântată Născă­toare de Dumnezeu; bucură-te, minune vestită şi preaslăvită a îngerilor şi puternică întărire a credincioşilor, nenuntită; bucură-te, bucuria tuturor.

Slavă…

Bucură-te, zori care ai răsărit soarele întregii lumi; bucură-te, sălaşul strălucit şi străin al firii celei necuprinse; bucură-te, masă însufleţită care ai purtat pâinea vieţii, Preacurată.

Şi acum…

Minunate fă milele tale rugătorului tău, Născătoare de Dumnezeu, acoperă-mă cu acoperământul dumnezeieştii tale rugăciuni şi păzeşte-mă ca pe lumina ochilor şi mă izbăveşte din cursele vrăjmaşilor pe mine, cel ce am crezut în tine.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti… ».

Cu cele mai sfinte glasuri te cinstim pe tine, fără prihană Fecioară, noi, credincioşii, strigând fără tăcere împreună cu Gavriil, bucură-te, Maica Domnului; bucură-te, apărătoarea celor osteniţi.

Cu adevărat mai înaltă decât toate făpturile eşti, Cuvioasă, ca una care ai născut pe Făcătorul lor, pentru aceea, bucurându-ne strigăm neîncetat: Bucură-te, Binecuvântată!

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din toate nenorocirile şi necazurile, din toată ispita, boala şi mânia izbăveşte pe cel ce caută cu căldură dumnezeiescul tău acoperământ, Fecioară, ca să te laud pe tine cu mulţumire.

Şi acum…

Norul multelor mele păcate a înconjurat sufletul meu, dar tu, Nepătată, ca o bună, mântuieşte-mă pe mine, ceea ce ai năs­cut pe Dumnezeu şi Mântuitorul şi din osânda veşnică izbăveşte-mă.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Cel pe Care îl slăvesc ostile cereşti şi de Care se cutre­mură Heruvimii şi Serafimii, toată suflarea şi zidirea, lăudaţi-L, binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Naşterea zămislirii celei tără de sămânţă este neînţeleasă, rodul Maicii celei fără de bărbat este nestricat că naşterea lui Dumnezeu înnoieşte firile. Pentru aceasta pe Tine toate neamu­rile, ca pe o Maică Mireasă a lui Dumnezeu, cu dreaptă credinţă te mărim».

înnoieşte-mă pe mine cel îmbătrânit în păcate, Născătoare de Dumnezeu, ca să-ţi spun ţie cuvânt de bucurie, Stăpână, cu Arhanghelul: Bucură-te, dezlegarea blestemului; bucură-te, ocro­titoarea tuturor celor ce te cinstesc pe tine, cu totul lăudată.

Ceea ce în chip dumnezeiesc ai călcat cuptorul înşelăciunii, bucură-te, Fecioară, prin care cele cereşti se bucură cu cele pă­mânteşti; bucură-te, uşa templului cea pecetluită care ne-ai deschis nouă Edenul; bucură-te, veselia şi lauda întregii lumi.

Slavă…

Netezeşte valul ispitelor, usucă adâncul păcatelor celor ce acum mă împresoară şi mă trag în adâncul pierzaniei, ceea ce eşti bună, căci alt ajutor afară de tine nu am eu, nenorocitul.

Şi acum…

Mireasa lui Dumnezeu, Stăpână, bucuria îngerilor, slava sfin­ţilor, roagă-te împreună cu ei să aflăm noi mare milă şi dezlegare datoriilor şi ne întăreşte pe noi pe toţi ca bine să săvârşim aler­garea vieţii noastre, înfăptuind cele dumnezeieşti.

Prosomii. Glasul al 6-lea

Toată nădejdea punându-şi…

Bucură-te, vasul Atotputernicului Dumnezeu, Fecioară; bu­cură-te, stea neapusă; bucură-te, cea cu multe nume numită; bucură-te, Preacuvioasă, ceea ce ai născut lumina care a luminat pe toate cele de pe pământ; bucură-te, Preanevinovată, palat în­sufleţit al Stăpânului tuturor; bucură-te, izbăvirea Evei şi în­dreptarea celui întâi zidit; bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, tăria si acoperământul credincioşilor; bucură-te, chemarea mu­ritorilor; bucură-te, Nenuntită.

Bucură-te, pururea Fecioară; bucură-te, lună preastrălucită, care primeşti lumina de la soare, Preacurată, care prin tine luminează înţelegător toată făptura şi care alungă întunericul; bucură-te, ceea ce ne-ai amestecat nouă, prin mijlocirea ta, înăl­ţimea dreptăţii cu fierbinţeala dragostei, precum zodia Fecioarei cu jugul Leului, potolind mânia lui Dumnezeu Atotţiitorul.

Bucură-te, podoabă mai înaltă decât toată frumuseţea; bucu- ră-te, dar sfânt, mai înalt decât toată cinstea; bucură-te, vasul dumnezeirii celei de nerăbdat, mântuirea mea, Prealăudată, vor­birea mea, viaţa mea, lumina, nădejdea şi bucuria mea, suflarea mea, ocrotitoarea mea, mijlocitoarea mea cea lină şi lauda mea şi bucuria, hrana şi sprijinul meu şi luminarea, sfinţirea şi stră­lucirea mea, slava şi cercetarea mea.

Opreşte, cu totul tără prihană Fecioară, râurile patimilor mele, conteneşte pâraiele păcatelor mele şi usucă şuvoaiele patimilor, căci te rog pe tine şi cad la tine, şi strig ţie: Zdrobeşte, Stăpână, inima mea cea împietrită, dăruindu-mi izvoare de pocăinţă şi ploaie de lacrimi pentru ca mâinile mele şi tot trupul meu cel spurcat spălându-le cu ele să îmi atrag mila lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s