Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Calul şi călăreţul în Marea Roşie i-a scufundat Hristos, Cel ce a sfărâmat războaiele cu braţ înalt, şi pe Israil l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti uşa Luminii celei neapropiate, cu totul fără prihană, deschide sufletului meu uşile pocăinţei şi-i dă intrare în bucuria şi frumuseţea cea de acolo.
Avându-te pe tine, Născătoare de Dumnezeu, folositoare nebiruită, şi zid nesurpat şi acoperământ nestricat, m-am izbăvit de şarpele cel amăgitor, Preacurată, care căuta de demult cumplit să mă înghită pe mine.
Slavă …
Să nu mă dezgoleşti pe mine de dumnezeiescul tău acoperământ, nici să mă arăţi deşert de darul tău, Preacurată Stăpână, nici să mă lepezi ruşinat, ci dă-mi mie mila ta.
Şi acum …
Încetează durerea cea nesuferită a inimii mele celei dosădite şi necăjite, Născătoare de Dumnezeu, şi-mi dăruieşte, Maica lui Dumnezeu, strălucirea mântuirii cea dumnezeiască şi izbăvire.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce cu porunca Ta ai înfipt pe nimic pământul şi ai ridicat neţinut pe cel îngreuiat, pe piatra cea neclătită a poruncilor Tale, Hristoase, întăreşte Biserica Ta, Unule, Bunule şi Iubitorule de oameni.
Scăparea lumii tu eşti, Preacurată, şi oricine aleargă la tine cu gând călduros se izbăveşte de nevoi. Pentru aceasta, pe mine, cela ce alerg la acoperământul tău, izbăveşte-mă de toată mâhniciunea cea cumplită.
Ceea ce eşti singura sprijinitoare a tuturor pământenilor, tu mă sprijineşte după mare mila ta, Stăpâna lumii cea bună, şi mă păzeşte cu cercetarea cea dumnezeiască a puterii tale, căci ai putere nebiruită.
Slavă …
Cu puterea ta mă apucă din mâna luptătorului şi din tirania lui, Stăpâna lumii cea bună, ca nu biruindu-mă să mă apuce şi să mă soarbă şi la pierderea muncii veşnice să mă ducă.
Şi acum …
Cu frică şi cutremur căzând, strig către tine, Născătoare de Dumnezeu: Tu îmi fii mie ajutătoare, Stăpâna lumii cea bună, în ceasul morţii, când voi da răspuns de cele ce am făcut în viaţă.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Dumnezeiasca Ta deşertare cunoscând-o Avacum, cu mai înainte vederea, Hristoase, cu frică a strigat Ţie: Spre mântuirea poporului Tău, ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Ceea ce covârşeşti pe toţi cei născuţi, ca ceea ce ai purtat în pântecele tău pe Stăpânul şi Dumnezeu, pe Cel ce este mai presus decât toţi oamenii, milostiveşte-te spre mine cel greşit.
Mişcările şi poftele trupului meu stinge-le cu ploile rugăciunilor tale, şi făclia sufletului meu cea stinsă o aprinde cu focul dragostei celei dumnezeieşti, Preacurată.
Slavă …
Ceea ce eşti tăria celor neputincioşi, Fecioară cu totul fără prihană, nădejdea celor deznădăjduiţi şi mângâierea celor ce plâng, dă-mi plângere bine primită, prin care să aflu iertare.
Şi acum …
Pe tine, Stăpână, zid şi întărire, şi folositoare nemincinoasă, pe tine turn nebiruit al credincioşilor, pururea agonisindu-te, mă nădăjduiesc spre tine a dobândi mântuire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cela ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, la Tine mânec şi Ţie strig: Luminează sufletul meu cel întunecat, Hristoase, ca un Milostiv.
Cine-mi va rupe mie zapisul greşelilor şi al păcatelor mele cele nemăsurate, Curată, de nu vei apuca tu înainte şi să-mi dai izbăvire?
Venit-am întru deznădăjduire din nedumerirea cea multă, socotind mulţimea răutăţilor mele, Fecioară; pentru aceasta strig către tine: Miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă …
Maica lui Dumnezeu cea fără stricăciune, a lui Dumnezeu Născătoare, a lui Dumnezeu Cel ce a săvârşit toate numai cu voia, izbăveşte-mă de pedeapsa cea veş-nică pe mine robul tău.
Şi acum …
Având lauda cea luminată a fecioriei, ca o Maică a lui Dumnezeu, iarăşi te lauzi mai presus de toţi, Preacurată. Pentru aceasta, «bucură-te» al lui Gavriil ţie aducem.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate, ca un Milostiv.
Ceea ce ai născut Viaţa cea pururea fiitoare, Stăpână Curată, răpeşte-mă din moartea cea sufletească şi vieţii celei veşnice învredniceşte-mă.
Pe tine cea cu adevărat neasemănată întru frumuseţe cu toţi cei născuţi, te rog Stăpână, Mireasă Dumnezeiască, izbăveşte-mă de toată răutatea cea grozavă.
Slavă …
Nu am sprijinitoare în lume afară de tine, ceea ce eşti bună; pentru aceasta cad către tine şi strig ţie: Nu te depărta de la robul tău, Preacurată.
Şi acum …
Amăgitorul, făcătorul de rele, pururea tulbură mintea mea cu desfătări; Stăpână, ajută-mi, răpindu-mă pe mine din vicleşugul acestuia.
Sedealna:
Maică Fecioară, ceea ce ai zămislit Lumina Adevărului şi ai născut pe Dumnezeu cu trup, străluceşte-mi lumina ta, mie celui ce mă aflu întru întunericul relelor; scoate-mă degrab dintru adâncimea deznădăjduirii şi întăreşte paşii sufletul meu pe piatra vieţuirii celei fără de greşeli; judecă pe diavolii care neîncetat mă necăjesc şi conteneşte degrab durerea inimii mele celei ticăloase, ceea ce eşti nădejdea marginilor, care dăruieşti lumii mila cea mare.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Domnul părinţilor Cel preaînălţat, văpaia a stins-o şi pe tineri i-a rourat, pe cei ce cântau cu un glas: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
O, de Dumnezeu fericită, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, vindecă necazul sufletului meu şi dăruieşte-mi liniştea mântuirii şi veselia vieţii.
Ceea ce eşti uşă neumblată, închide-mi uşile cuvintelor deşertăciunii, prin care au intrat întru mine moartea
şi pierzarea păcatului.
Slavă …
Cel născut al Tău a izvorât râurile nestricăciunii; ci cu rugăciunile tale, găteşte-mi şi mie bogăţia şi curgerea milostivirii Lui cea nemăsurată.
Şi acum …
Izbăveşte-mă, Preacurată, de tot necazul, de asuprelile vieţii, de supărări şi de nevoi, de boli şi de primejdii şi de clevetirea cea cumplită.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ţie, Făcătorului a toate …
Să te aflu pe tine, Curată, în ispite folositoare, în necazuri apărătoare, în nevoi ajutătoare, în primejdii liman de mântuire şi în toată întristarea mângâiere.
Vezi credinţa mea, Fecioară Curată, vezi şi dorul meu pe care îl am către tine, vezi dragostea cea dumnezeiască a sufletului meu, şi-mi dă mie înmulţit darul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ceea ce ai zămislit în pântece pe Lumina cea înţelegătoare, luminează-mi ochii inimii mele, dezleagă-mi întunericul datoriilor mele şi negura patimilor o risipeşte.
Şi acum …
Ceea ce ai născut Mântuirea cea mai presus de minte şi tuturor oamenilor ai dăruit mântuire, Fecioară, dă-mi şi mie dumnezeiasca mântuire, potolindu-mi necazul cel din păcate.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Ţie, Făcătorului a toate, în cuptor, tinerii dans a toată lumea împreună cântau: Toate lucrurile, pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Isaia dănţuieşte, Fecioara a avut în pântece şi a născut Fiu, pe Emanuil, pe Dumnezeu şi Omul; Răsăritul este numele Lui; pe Carele mărindu-L, pe Fecioara o fericim.
Cu dureri multe fiind înconjurat, genunchii îmi plec către tine, Curată; cu faţa la pământ cad, ca un ticălos şi, lăcrimând, strig către tine, ceea ce eşti bună, cerând ca să mă izbăveşti de cei ce mă caută şi răsărit de mângâiere să te arăţi mie.
Puterea deznădăjduirii cea dintru mine se întăreşte. Din buze spurcate ce cântare este ţie? De la cei ce au inimă sângerată, ce primire? Ci minunează spre cei ticăloşi milele tale.
Slavă …
Schimbatu-m-am de necazuri, negritu-mi-s-au mintea şi ochii, dureri cumplite au înconjurat viaţa mea; pentru aceasta mă usucă îngrozirile cele de acolo, Curată, de care izbăveşte-mă, durerile schimbându-mi.
Şi acum …
Traiul vieţii mele cel scurt se cheltuieşte întru răutăţi şi întru mulţimea necazurilor; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut Bucuria tuturor, pe acestea le uşurează cu rugăciunile tale cele bineprimite.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce a făcut minuni minunate în Marea Roşie, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cu gura şi cu limba, şi cu gândul şi cu sufletul, şi cu toată inima şi cu toată mintea mea, te propovăduiesc pe tine, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Fecioară fără prihană.
Trupul şi sufletul avându-le curăţite, Fecioară, te-ai învrednicit cu sfinţenie a primi pe Preasfântul Dumnezeu, cu venirea Duhului şi cu buna voinţă a Tatălui.
Slavă …
Cu totul sunt prihănit cu greşelile, eu cumplitul, şi judecăţii fiind vinovat, mă rog ţie, Fecioară fără prihană: Cu rugăciunile tale, învredniceşte-mă dumnezeieştii mântuiri.
Şi acum …
Cu totul fiind dezgolit de lucruri bune, m-am îmbrăcat cu îmbrăcămintea răutăţii şi a desfrânării, de care dezbracă-mă, Născătoare de Dumnezeu, şi îmbracă-măcu milostivirea ta.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Dumnezeu a împărăţit peste limbi; Dumnezeu şade pe scaunul cel sfânt al Său şi să-I cântăm Lui cu înţelegere, ca Împăratului şi Dumnezeu.
Mare şi nemângâiată este zdrobirea, o, Preasfântă Stăpână; strâmtorarea nepovestită, necazul şi nevoia înfricoşate, când sufletul se desparte cu nemilostivire şi silă de unirea trupului.
Cu cutremur stând înainte cetele cele fără de materie, şezând Hristos, Judecătorul cel înfricoşat, pe scaun preaînălţat şi groaznic, şi râu de foc cu urlet în jos trăgându-se, cine nu se va spăimânta şi nu se va înfricoşa, Preasfântă Stăpână!
Slavă …
Suspin şi mă sfărâm cu tânguiri şi cu plângeri şi cu sabia întristării cu totul mă pătrund; plâng şi lăcrimez şi mă tânguiesc, când văpaia gheenei în inima mea o închipuiesc; de a căreia cercare, o, de aş scăpa, Stăpână!
Şi acum …
Frumoasă te-ai făcut cu podoaba faptelor bune şi cu sufletul şi cu trupul, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea ai născut pe Fiul Cel frumos, mai mult decât toţi fiii oamenilor, Care cu flori minunat a înfrumuseţat pământul.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Lucrurile iconomiei Tale, Doamne, au spăimântat pe proorocul Avacum, că ai ieşit spre mântuirea poporului Tău; ca să mântuieşti pe unşii Tăi ai venit.
Miluieşte, îndură-te şi fă milă cu prea ticălosul meu suflet, ceea ce ai născut pe Dumnezeul milei, pe Izvorul milosteniei şi pe Adâncul dumnezeieştii îndurări.
Văzându-mă cu ochiul tău cel milostiv, milostiveşte-te şi dăruieşte-mi curăţire de păcatele mele; că tu, pe Curăţitorul sufletelor, pe Stăpânul cel milostiv, L-ai născut.
Slavă …
Necunoscând împreunare de bărbat, ca o Curată, ai născut pe Hristos cel Curat, Fecioară, cu Care, prin rugăciunea ta cea bine primită, cu milostivire mă împacă.
Şi acum …
Zdrobeşte, Preacurată, dinţii aspidelor celor pierzătoare de suflet, şi ai şerpilor, cei ascuţiţi spre moarte şi zdrumică măselele leilor celor ce caută de tot să mă mănânce.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Hristoase Dumnezeule, Lumina cea adevărată, de noapte mânecă către Tine duhul meu; arată spre mine Faţa Ta.
Învaţă-mă, Stăpână, a plânge şi a lăcrima, a mă tângui şi a suspina din inimă şi de plângerile cele nefolositoare şi de mângâieri lipsite izbăveşte-mă.
Râul cel ce clocoteşte, care arde cu foc, să te înţelepţească pe tine, suflete, şi scrâşnirea dinţilor să te înfricoşeze şi fundul iadului cel nestrălucit să te oprească de la răutăţi, căzând cu lacrimi de pocăinţă la Născătoarea de Dumnezeu.
Slavă …
Hristos S-a făgăduit, suflete, să vină împreună cu Tatăl întru tine să petreacă şi să Se sălăşluiască; deci, îndreptează-te şi găteşte vrednică sălăşluire Acestora, prin solirile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Din mâhnirea cea multă am venit întru deznădăjduire, înţelegându-mi mulţimile cele nemăsurate ale păcatelor mele. Stăpâna lumii, ajută-mi mie.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Din chit pe proorocul l-ai izbăvit, iar pe mine dintru adâncul păcatelor scoate-mă, Doamne, şi mă mântuieşte.
În vremea cercetării celei înfricoşate şi dureroase, să nu mă părăseşti, lăsându-mă neocrotit, ci, cu rugăciunile tale, mântuieşte-mă, Stăpână.
Cu suspinuri şi cu lacrimi cad la tine, strigând cu dinadinsul: Preasfântă Stăpână, ajută-mi mie, ca să nu mă apuce pieirea cea desăvârşită.
Slavă …
Cu fapte nelegiuite mi-am pângărit trupul şi sufletul, şi tuturor m-am arătat îngreţoşat; Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine cel ticălos.
Şi acum …
Ca ceea ce eşti ajutătoarea nebiruită a creştinilor, şi nădejde, şi acoperământ, şi sprijin şi scăpare, acoperă-mă pe mine cel ce scap la tine.
Sedealna:
Gavriil ţie, Curată, pe «bucură-te» cel ceresc pe pământ ţi-a adus, că pe Făcătorul îngerilor întru tine întrupat văzându-L, cântarea cea de bucurie a cântat ţie, Preacinstită, printr-însa pe oameni învăţându-i cum că tu singură te-ai arătat pricina bucuriei tuturor oamenilor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Bine eşti cuvântat, Dumnezeule, Cel ce vezi adâncurile şi şezi pe scaunul slavei; Cel lăudat şi preaslăvit.
Stăpână, în ceasul judecăţii să te aflu pe tine tare ajutătoare, solitoare bine primită şi gata sprijinitoare, izbăvindu-mă de munci.
Curgeri de lacrimi plouă-mi mie, pentru lăsarea greşelilor, izvorule al Apei celei vii, norule de Dumnezeu rourate şi fântână a nemuririi, ceea ce nedeşertat te deşertezi.
Slavă …
Domnul tuturor, Cel mai presus de nemărginire puternic, zi de cercare şi judecată a hotărât, întru care va judeca pe toate; pocăieşte-te, suflete al meu, alergând la Stăpâna cea fără prihană.
Şi acum …
Ceea ce ai născut pe Cel Preaînalt, Carele acoperăcu ape cele mai deasupra, dă-mi mie, Stăpână, ca totdeauna să izvorăsc necontenite pâraie de lacrimi fierbinţi.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Făcătorul a toată zidirea …
Cugetând, Curată, la ceasul cel groaznic şi la ziua cea înfricoşată a judecăţii, mă umplu de groază şi de întunecare, şi mi se întunecă duhul mai înainte de vremea aceea.
Înalţ glasul şi cu plângere strig ţie: Adapă-mă, Curată, cu vinul umilinţei, satură-mă aici cu pâinea lacrimilor, ca nu acolo să flămânzesc şi să însetez.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Dă-mi lacrimi, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să-mi spăl întinăciunea şi toate pângăririle cele cumplite ale greşelilor mele şi să fac milostiv pe Stăpânul cel îndurat.
Şi acum …
O, Părtinitoarea cea tare a creştinilor! O, mântuirea tuturor celor ce aleargă la tine! Tu pe mine, şi viu fiind, păzeşte-mă, Născătoare de Dumnezeu, iar după sfârşit odihnă îmi dăruieşte.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Făcătorul a toată zidirea, de Care se înspăimântă îngerii, lăudaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine cea fericită între femei şi binecuvântată de Dumnezeu, neamul omenesc cu cântări te mărim.
Curată, Cinstită, de Dumnezeu Născătoare, arhanghelii, stăpâniile, scaunele, heruvimii, puterile, serafimii, îngerii cei luminaţi, începătoriile şi domniile, gânditor slujesc cu cutremur Fiului tău, Preafericită.
Ceea ce ai născut pe Judecătorul tuturor şi Dumnezeu, să nu mă laşi să mă taie în două, pe mine făţarnicul, ci izbăveşte-mă de toată făţărnicia şi răzvrătirea cea vicleană şi arată-mă neosândit la judecată.
Slavă …
Cu totul m-am dăruit ţie, Fecioară; caută spre mine păcătosul, miluieşte-mă şi îndură-te de robul tău, care iubeşte din suflet sfântul şi dumnezeiescul tău nume.
Şi acum …
Cu mintea cad la tine, cea cu totul fără prihană, eu cel spurcat, şi cu cutremur mă apuc de preacuratele tale picioare, plecându-mi genunchii sufletului şi strigând: Stăpână, Stăpână, miluieşte-mă pe mine cel osândit.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Pământul peste care niciodată n-a răsărit nici l-a văzut soarele, adâncul pe care nu l-a văzut gol lăţimea cerului, Israil l-a trecut, Doamne, neudat, şi l-ai dus pe el în muntele sfinţeniei Tale; pe cel ce lăuda şi cânta cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Stăpână, Fecioară Curată, izbăveşte-mă de obiceiul cel rău şi mă întăreşte pe piatra poruncilor, pe mine cel răsturnat de meşteşugirile vechiului împiedicător, şi mă învredniceşte ca bine să plac lui Hristos, lăudându-L şi cântându-I cântare de biruinţă.
Mântuitorul meu, Hristoase, Cela ce pentru mine, ca mine, pentru negrăita milostivire, ai primit a Te naşte din Fecioară Maică, pentru rugăciunile ei miluieşte-măşi mă mântuieşte.
Slavă …
Pe mine cel împilat în pământ de lanţul cel cu greu de purtat al greşelilor mele, Stăpâne, şi de jugul păcatului obosit, cu rugăciunile Maicii Tale, uşurează-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum …
Pe inima mea cea întinată cu gânduri spurcate şi cu porniri pătimaşe, tu cea Curată şi sfinţită şi cu totul neîntinată, sfinţeşte-o, curăţeşte-o, spal-o, Stăpână.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Inima mea cea clătită de valurile vieţii întăreşte-o, Doamne, îndreptând-o la limanul cel lin, ca un Dumnezeu.
Fecioară, ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie acum uşile pocăinţei, iar intrările patimilor dinspre smeritul meu suflet, închide-le.
Izvoare de lacrimi dă ochilor mei, Preaneîntinată, ca să plâng, eu ticălosul, pentru mulţimea păcatelor mele.
Slavă …
Miluieşte ticălosul meu suflet cel lipsit şi care scapă la mila Ta, Stăpâne, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Când de legătura trupului sufletul cu sila se va despărţi, cu porunca lui Dumnezeu, Cela ce împreunăle-a legat, atunci, Fecioară, să-mi stai de faţă ajutătoare.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Doamne, auzul Tău şi m-am temut, înţeles-am iconomia Ta şi Te-am proslăvit, Unule Iubitorule de oameni.
Ce răspuns, care ajutor voi afla, eu ticălosul, în ceasul cercării, când voi sta înaintea Judecătorului? Atunci, Fecioară, cu rugăciunile tale mântuieşte-mă.
Ca ceea ce ai izvorât Izvorul cel neîmpuţinat al îndurărilor, pe inima mea cea secetoasă şi uscată, cea cu totul fără prihană, adapă-o cu lacrimile, ca şi cu nişte ape.
Slavă …
Vremea cea de acum este a pocăinţei şi a lucrării faptelor bune, iar ceea ce va să fie a răsplătirilor, şi a darurilor şi a muncilor; izbăveşte-mă de cele mai de pe urmă, Stăpână.
Şi acum …
Pe mine cel zdrobit ca vasul cel de lut al olarului, Curată, ca ceea ce ai născut pe Ziditorul şi Făcătorul oamenilor, înnoieşte-mă, de-a doua oară zideşte-mă şi mământuieşte.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Ticălosul meu suflet, cela ce se luptă cu noaptea întunericului patimilor, întâmpinându-l, miluieşte-l, şi străluceşte întru mine, soare înţelegător, razele cele ca ziua de luminoase, ca să-mi despartă noaptea de lumină.
Dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, lacrimă curăţitoare şi de gheena stingătoare şi a datoriilor mele dezlegătoare. Suflete al meu mult păcătoase, tânguieşte-te şi mai înainte de sfârşit plânge-te pe sineţi, căzând la Maica lui Dumnezeu, ca să afli mângâiere.
Slavă …
Mântuitorul meu, Cel ce din fire eşti bun şi iubitor de oameni, mântuieşte-mă pe mine desfrânatul, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.
Şi acum …
Ceea ce fără ardere ai născut Focul Dumnezeirii, să nu mă laşi pe mine să mă fac materie de ars a focului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum ai izbăvit, Doamne, pe proorocul din fiară, şi pe mine scoate-mă din adâncul necuratelor patimi, rogu-mă, ca să adaug a privi la Biserica Ta cea sfântă.
În ceasul cercării celei înfricoşate şi al răsplătirii, întru care voi fi judecat, eu cel însumi osândit, păzeşte-mă, Fecioară, neosândit.
Ploaia milei tale şi izvorul iubirii tale de oameni şi
picătura cea răcoritoare a milostivirii tale, Prealăudată, picură-o peste mine şi mă mântuieşte.
Slavă …
Curăţeşte-mă, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile celeia ce întru curăţie Te-a născut pe Tine, şi izbăveşte pe robul Tău de tot necazul şi slavei celei veşnice mă învredniceşte.
Şi acum …
Înconjuratu-m-a adâncul greşelilor şi mă trage în adâncul deznădăjduirii, Curată; ci mă rog, scoate-mă din iadul cel mai de jos, pe mine cel ce te slăvesc pe tine.
Sedealna:
Pentru ce, suflete al meu ticăloase, trândăvindu-te, ai uitat pe Stăpânul Cel ce te miluieşte şi, defăimând poruncile Lui, îţi petreci viaţa ta în desfrânare şi în vătămare de minte? Depărtează-te de la răutate şi strigă către Născătoare de Dumnezeu: Miluieşte sufletul meu cel deznădăjduit.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Rugăciunea tinerilor stingătoare de foc s-a arătat, răcorind cuptorul, şi propovăduitoare a minunii, neaprinzând, nici arzând pe cuvântătorii de laudă ai Dumnezeului părinţilor noştri.
Preacurată Fecioară, mă tânguiesc şi plâng cu amar, că din obişnuinţa mea cea rea, vrând şi nevrând, păcătuiesc eu ticălosul.
După naştere ai rămas curată, ca şi mai înainte de naştere, că Dumnezeu era Cel ce S-a născut dintru tine, ca să îndumnezeiască pe oameni.
Slavă …
De multe îndurări fiind înduplecat, Ziditorul meu, pentru rugăciunile Maicii Tale, dăruieşte-mi mie iertare.
Şi acum …
Durerile patimilor mele cele sufleteşti, Născătoare de Dumnezeu, cu doctoriile solirilor tale acum le tămăduieşte.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Adunarea îngerilor, soborul …
Curată, înfricoşata şi groaznica judecată a Fiului tău, şi divanul cel neapropiat şi nesuferit în minte luându-l, cu plângere şi cu durere scap la tine, Maica Judecătorului meu.
O, cum vei suferi, suflete al meu, despărţirea de Hristos, cea prea amară! De Născătoarea de Dumnezeu şi de toţi sfinţii răzleţirea! Şi cum din cămară vei fi lepădat, tânguindu-te ca fecioarele cele nebune!
Binecuvântăm pe Tatăl …
Hristoase, pentru rugăciunile Maicii Tale, rânduieşte pe robii Tăi în sânul lui Avraam, unde este viersuirea cea veselitoare şi glasul bucuriei, unde este sunetul cel prea dulce şi bucuria celor ce prăznuiesc luminat.
Şi acum …
Fecioară, ceea ce eşti pricina bucuriei şi pierzarea blestemului celui de demult, dă-mi mie plâns de bucurie şi umilinţă veselitoare, prin care să dobândesc bucuria şi veselia cea din rai.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Adunarea îngerilor, soborul oamenilor, pe Împăratul şi Ziditorul a toate, lăudaţi-L preoţi, leviţi bine-L cuvântaţi, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pentru că ţi-a făcut măriri Cel puternic, arătându-te pe tine după naştere Fecioară curată, ca ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceea, Născă-toare de Dumnezeu, te mărim.
Suflete, spală-ţi faţa ta cu lacrimi şi cu curgeri de umilinţă, ca să te arăţi Mirelui Hristos prea frumos şi prea veselitor, căzând la Preacurată Maica Lui.
Pământul cel nesemănat, nearat, nelucrat, ca o holdă de grâu roditoare şi ca o ţarină mult roditoare, pe Hristos, Dumnezeiescul Spic L-a odrăslit cea Preacurată.
Slavă …
Toată deznădejdea sufletului meu o arunc întru noianul cel nemărginit al bunătăţii Tale, Hristoase al meu; pentru aceea mântuieşte-mă cu solirile Maicii Tale.
Şi acum …
Laudă potrivită slavei tale, Stăpână, nici gura cea cu foc suflătoare, nici limba cea cu foc grăitoare a îngerilor celor cu chip de foc, a împleti nu poate.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Mântuitorului tuturor, Celui ce cu sfat de bună voie pe lemn S-a pironit şi lumea a luminat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti bună şi cu totul neîntinată, dă-mi mie
duh zdrobit, şi inimă smerită, şi curăţire a minţii, şi îndreptare vieţii, şi iertare greşelilor şi izvoare de lacrimi.
Pe mine însumi mă plâng mai înainte de ieşirea mea, luând în minte adâncul relelor mele, cea cu totul fără prihană; pentru aceea te rog: Cere de la Fiul tău sămă izbăvească de muncă.
Slavă …
Având vreme de pocăinţă, depărtează-te de la toată răutatea, suflete al meu, şi strigă cu lacrimi Ziditorului tău: Dumnezeul meu, mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Adâncul cel mai de jos al păcatelor celor nenumărate m-a cuprins şi mă trage pe mine întru adâncul cumplitei deznădăjduiri; ceea ce ai născut Adâncul milostivirii, sârguieşte şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-mă pe mine, Singure Îndurate, cu puterea Crucii Tale, pentru că întru dânsa mă laud; că nu este sfânt afară de Tine, Doamne.
Viforul cel cumplit al păcatelor mă tulbură şi furtuna gândurilor celor potrivnice viscoleşte sufletul meu, şi întru adâncul greşelilor mă trage, Preacurată, ceea ce ai născut pe Ocârmuitorul, sârguieşte de scoate pe robul tău.
Cu vicleşug se sârguieşte vrăjmaşul să mă vâneze, vrând să mă arate, Curată, materie de ars a văpăii celei veşnice. Risipeşte meşteşugurile acestuia şi sfătuirile, ca să te măresc pe tine, bucurându-mă.
Slavă …
Bolnavi fiind şi de ispite cuprinşi, Ziditorule a toate, Milostive şi mult Îndurate, pe cortul cel sfânt al Tău Ţi-l aducem toţi spre rugăciune şi-Ţi strigăm: Dezleagălegăturile robilor Tăi.
Şi acum …
Dumnezeu, întrupându-Se, S-a născut dintru tine, Curată, şi cu trup S-a văzut Cel mai înainte nevăzut.
Deci, pe Acesta roagă-L cu de-adinsul, Fecioară, ca să mă izbăvească de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe mine cel ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterniciei Domnului, şi am proslăvit, Iubitorule de oameni, puterea Ta cea necuprinsă.
Preacurată, în desfrânări am risipit bogăţia pe care Hristos mi-a dăruit-o mie ca un Bun. Deci, să nu mă treci cu vederea, Fecioară, pe mine cela ce pier de foamea faptelor bune.
Viaţa mea s-a umplut de greşeli, iar gândul meu este pătimaş şi sufletul osândit; pentru aceea, cu milostivirea ta, Stăpână, miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă …
Milostiveşte-Te şi îndură-Te spre sufletul meu cel prea ticălos, ca un Milostiv şi Îndurat, şi-mi dă mie, Doamne, lacrimi ca să plâng pentru păcatele mele.
Şi acum …
Suflete al meu, smerite şi ticăloase, pentru ce te supui dulceţilor trupului şi mâhneşti pe Dumnezeu? Aleargă la Născătoarea de Dumnezeu şi cere-ţi mântuire şi izbăvire.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Răsari, Hristoase Dumnezeule, lumina cunoştinţei Tale şi ne luminează inimile şi mântuieşte sufletele noastre.
Soarele se biruieşte cu strălucirea ta, Marie, că tu, pe Cel ce a împodobit cerul cu luminători în braţe L-ai cuprins şi cu lapte L-ai hrănit.
Bucură-te, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup, Care mai înainte de veci fără de trup din Tatăl S-a născut, şi blestemul strămoşilor l-ai pierdut.
Slavă …
Să nu mă osândeşti pe mine în focul cel nestins, Hristoase, Mântuitorul meu, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Şi acum …
Curăţire greşelilor dă-mi mie, cu rugăciunile tale, Curată Fecioară, ceea ce ai născut pe Curăţitorul Cel Dumnezeiesc, pe Hristos Cel Unul îndurat.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Marea patimilor cea sălbăticită de viforul cel stricător de suflet, linişteşte-o, Stăpâne Hristoase, şi din stricăciune mă scoate, ca un Milostiv.
Întru adâncul greşelilor m-am aruncat şi m-am cufundat; tinde-ţi mâna ta, cu totul fără prihană, şi mă scoate din iadul deznădăjduirii.
În ziua necazului, când voi vrea să mă slobozesc de legăturile cele trupeşti, stai lângă mine şi de năpădirea diavolilor mă izbăveşte.
Slavă …
Stăpâne Hristoase, când vei vrea să judeci lumea pe care ai zidit-o, cruţă-mă pe mine, robul Tău, pentru rugăciunile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Născătoare fără de bărbat, Maică Curată a lui Dumnezeu tu te-ai arătat; pentru aceasta cu credinţă te rog pe tine: Alungă-mi trândăvirea sufletului meu.
Sedealna:
Înaintea ochilor văzându-Te pe Tine, Preaiubite Fiule, cu luminile închise, lumina mea mi se stinge, că nicidecum nu sufăr a vedea soarele; aş fi voit, Cuvinte, să mi se scoată ochii mei; întunecă-te lumină a soarelui, pentru că Cela ce cu un cuvânt ţi-a dat ţie lumină, şi-a închis ochii Lui pe Cruce.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce pe tineri în cuptor prin înger i-ai păzit, înainte vestind printr-înşii pe ceea ce Te-a născut, nestricata Fecioară; bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Polcurile diavolilor se îngrozesc şi fug de numirea ta, Stăpână, de care izbăvindu-mă, mântuieşte-mă şi mă păzeşte de toată vătămarea.
Negrăită este slava ta, Fecioară, că pe Domnul slavei L-ai născut; pentru aceasta învredniceşte-mă slavei celei cereşti, pe mine cel ce te laud cu credinţă.
Slavă …
Hristoase al meu, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, izbăveşte-mă din întunericul cel mai dinafară şi din groaznica muncă, pe mine robul Tău, care strig Ţie: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Şi acum …
Trupul mi l-am întinat cu faptele cele pângărite, iar mintea netrebnică am făcut-o cu aducerile aminte cele urâte; ci îndură-te şi mântuieşte pe netrebnicul robul tău, Curată.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Ziditorului tuturor …
Ceea ce ai născut pe Voitorul milei, miluieşte pe toţi cei ce cu credinţă cântă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Fecioară, izbăveşte-mă de întunericul cel amar şi mai dinafară şi de viermele cel neadormit, că tu, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lumii, cu rugăciunile tale toate câte le voieşti le şi faci.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Milostiv fii robilor Tăi, Cuvinte, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut, şi mântuieşte pe cei ce cântă: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Şi acum …
Primeşte cântare din gurile cele proaste, Fecioară Prealăudată, ale celor ce strigă ţie: Bucură-te, tămăduirea trupurilor celor bolnave şi mântuirea sufletelor celor deznădăjduite.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Ziditorului tuturor, purtătorii de Dumnezeu tineri, în cuptor, cântare Îi aduceau, şi lăudând strigau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Mărim, Hristoase, pe cea Curată şi cu totul fără prihană, Maică a Ta, că Te-a născut pe Tine, după trup, mai presus de fire, Cela ce ne-ai izbăvit pe noi de toatărătăcirea şi stricăciunea.
Rudenia cea de ţărână să n-o treci cu vederea, Stăpână Curată, ci fie-mi mie ajutor întru primejdii, întărindu-mă, acoperindu-mă şi izbăvindu-mă de toate cele grele, că spre tine am nădăjduit, cea gata a mă mântui pe mine.
Curată, spre tine îmi vărs rugăciunea mea cea din durerea inimii; miluieşte-ne pe noi păcătoşii să nu ne ruşinăm în ziua nevoilor, noi cei ce te chemăm pe tine cea Preamilostivă Născătoare de Dumnezeu.
Slavă …
Dumnezeule ascultă rugăciunea poporului Tău şi ne izbăveşte pe noi de vătămarea vrăjmaşului, că iată aducem Ţie, cu adevărat, spre curăţire, pe ceea ce Te-a născut pe Tine, pe care din dragoste o fericim.
Şi acum …
Cere-ne nouă curăţire şi iertare de greşeli, şi izbăvire de toate cele rele, şi îndreptare vieţii, minte curată şi luminată, ca să slăvim bunătatea ta cea multă.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Cântare de biruinţă să aducem popoare, Dumnezeului Celui ce a izbăvit din robia lui Faraon pe poporul lui Moisi, căci cu slavă S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cortule purtător de lumină al Împăratului Hristos, străluceşte-mi mintea mea cea întunecată de amăgirile vrăjmaşului şi de întunericul păcatelor.
Născătoare de Dumnezeu, slobozeşte smeritul meu suflet de gândurile cele rele şi-l fă pe acesta lăcaş al lui Dumnezeu, ca pururea, după datorie, să te slăvesc.
Slavă …
O, suflete al meu, pentru ce ţi-ai cheltuit toată viaţa ta în multă trândăvie? Sârguieşte-te şi strigă lui Hristos: Doamne, mântuieşte-mă, pentru rugăciunile celeia ce fără de sămânţă Te-a născut.
Şi acum …
Pe cea între maici curată şi între fecioare cinstită; pe cea purtătoare de naştere şi neispitită de bărbat; pe cea născătoare de Prunc şi hrănitoare şi Fecioară, pe Maria cea neîntinată să o binecuvântăm.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Întăreşte-ne pe noi, Dumnezeule, cu puterea Ta, şi smereşte semeţia ereticilor şi înalţă fruntea noastră.
Picătură de lacrimi dă-mi mie, Curată, ca să-mi spăl adâncul patimilor mele şi curat să te laud pe tine.
Cu naşterea ta cea neispitită de nuntă s-a binecuvântat firea noastră; pentru că Binecuvântarea născând-o, blestemul l-ai pierdut.
Slavă …
Stăpâne, afundă păcatele mele în curgerile lacrimilor, ca într-un potop de ape multe, cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Pe Hristos, Ploaia cea cerească, primindu-L, roagă-L pe Acesta să-mi oprească ploile patimilor mele, să-mi usuce noianul păcatului meu şi să mă mântuiască pe mine, cela ce cu adevărat te slăvesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Venirea Ta cea din muntele cel cu desime, auzind-o proorocul, striga: Slavă negrăitei întrupării Tale.
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, ajută-mi mie celui ce mă cufund neîncetat în dulceţile trupului şi în patul trândăviei de-a pururea zac şi suspin.
Care limbă va spune noianurile cele nemărginite ale relelor celor lucrate de mine şi adâncul greşelilor? Mântuieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Fecioară fără prihană.
Slavă …
Ceea ce eşti curăţitoarea păcătoşilor şi scăparea credincioşilor, dăruieşte-mi, Stăpână, cea cu totul fără prihană, curăţire de cele ce am greşit ţie, mie celui ce scap la tine.
Şi acum …
Sicriule al Sfinţirii celei Dumnezeieşti, sfinţeşte-mi sufletul meu şi luminează-mi gândul, rugând totdeauna pe Hristos, împreună cu apostolii, să mă mântuiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Pe cei ce de noapte se închină Ţie, Hristoase, miluieşte-i şi le dăruieşte pace; căci lumină sunt poruncile Tale şi s-au făcut tămăduire robilor Tăi, Iubitorule de oameni.
În ceasul ieşirii mele, Stăpână, stăi lângă mine, gonind pe cumpliţii diavoli, cei ce stau împrejurul meu.
Stăpână, caută şi auzi glasul meu şi mă izbăveşte, rogu-mă, de munca cea veşnică.
Slavă …
Unule Iubitorule de oameni şi Milostive, miluieşte-mă cu rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, că Tu eşti Dumnezeul meu şi Domnul.
Şi acum …
Marie, Prealăudată Stăpână, pomeneşte-mă când voi sta înaintea divanului Fiului tău.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În pântecele chitului intrând Iona, nu s-a stricat, Stăpâne, cu porunca Ta, ci s-a făcut mai înainte închipuire a îngropării Tale celei de trei zile; pentru aceea striga Ţie: Să se suie din stricăciune viaţa mea către Tine, Doamne.
Cu naşterea ta s-a preaslăvit firea oamenilor cea neslăvită, căci cu preaslăvire ai născut pe Dumnezeul
Cel Preaslăvit, Marie Preaslăvită; pentru aceasta te slăvim pe tine.
Viaţa mea s-a umplut de lenevire şi de greşeli; pentru aceea întoarce-mă către pocăinţă, Stăpână, mai înainte până nu ia sfârşit târgul vieţii.
Slavă …
Strigat-am cu toată inima mea: miluieşte, Stăpâne, sufletul meu cel neîndreptat, care numai la Tine caută şi la mare mila Ta nădăjduieşte.
Şi acum …
Marie Preacurată, ceea ce pe Cel fără de materie întru materia trupului L-ai născut, mă rog dă-mi mie sămă rup de împătimire şi de alipirea cea pământească şi materialnică.
Sedealna:
Pe Dumnezeu şi Domnul, Cel ce S-a întrupat dintru tine pentru noi cei stricaţi cu păcatele, pe Acesta roagă-L cu căldură, Cinstită, ca să ne miluiască pe noi şi să-şi întoarcă mânia şi urgia Lui de la cei ce cu credinţă cinstesc şi binecuvintează neîncetat puterea şi stăpânirea ta.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cuptorul cel înfocat şi mânia cea tirănească nu i-a îngrozit pe tinerii cei binecredincioşi, pe cei ce cu îndrăzneală strigau: Bine cuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce eşti îndreptarea căderii lui Adam, ridică-măpe mine cel căzut în fundul răutăţii, cu rugăciunile tale, Fecioară, şi ale dumnezeieştilor apostoli.
Norule cu totul luminat, dintru tine ne-a strălucit nouă Soarele cel neînserat, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întunericul necunoştinţei, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă …
Cu bunătatea Ta, Stăpâne, dă-mi iertare patimilor mele, a celor de voie şi a celor fără de voie, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Şi acum …
Cine din oameni va lăuda după vrednicie naşterea ta cea străină, Născătoare de Dumnezeu? Sau care din minţile cele nematerialnice o va tâlcui?
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cela ce din Tatăl S-a născut …
Întru lenevire săvârşindu-mi viaţa mea, eu ticălosul, şi apropiindu-mă de sfârşitul vieţii mele, strig ţie, Curată: Din laţul celor potrivnice răpeşte smeritul meu suflet.
Fiind eu încercat cumplit cu boli trupeşti şi ridicări asupră-mi de patimi şi cu dureri sufleteşti, dă-mi sănătate cu mijlocirea ta, Născătoare de Dumnezeu.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Să nu mustri cu mânia Ta pe robii Tăi, Hristoase Dumnezeule, nici cu urgia Ta să pedepseşti pe poporul Tău, Cela ce eşti fără de păcat; că pe ceea ce Te-a născut pe Tine, o aducem Ţie solitoare, Stăpâne Milostive.
Şi acum …
Cleşte serafimicesc şi foarfece te-a văzut Isaia, care ai purtat în sânurile tale pe Cărbunele Dumnezeieştii Fiinţei; întru Care arde, Fecioară, spinii greşelilor mele.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cela ce din Tatăl S-a născut mai înainte de veci, Dumnezeu Cuvântul, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu şi Fecioară Curată şi mai slăvită decât heruvimii, întru glasuri de cântări te mărim.
Omoară-mi trupul şi înviază-mi sufletul, tu cea neispitită de nuntă, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică, Care ne înviază şi ne însufleţeşte pe noi.
Când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup, atunci mă izbăveşte, Mireasă a lui Dumnezeu, de tirania vrăjmaşilor celor nevăzuţi.
Slavă …
Când vei şedea pe scaunul slavei, Hristoase, să judeci lumea pe care ai zidit-o, atunci şi pe mine, robul Tău, să mă numeri împreună cu cei aleşi ai Tăi.
Şi acum …
Stăpână, întoarce-mi întru bucurie plângerea mea şi mă izbăveşte din robia celor ce-mi dau acum război şi mă învredniceşte luminii celei neînserate.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Mântuitorului Dumnezeu, Celui ce a povăţuit pe popor prin mare cu picioare neudate şi pe Faraon cu toată oastea l-a înecat, Aceluia Unuia să-I cântăm, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Toate neamurile oamenilor te cinstesc pe tine, Fecioară, precum dedemult, cu proorocie, mai înainte ai zis. Deci, primeşte-mă, Stăpână, şi pe mine cântăreţ al tău şi mă înţelepţeşte şi mă luminează.
Alt rai gândit te cunoaştem pe tine, care cu neasemănare covârşeşti pe raiul cel din Eden, Preacinstită Marie, Mireasă a lui Dumnezeu, că tu ai odrăslit oamenilor Nestricăciunea.
Slavă …
Bogăţie şi slavă dumnezeiască au câştigat arătat multe fiice, dar tu, Stăpână, cu neasemănare pe toate le-ai covârşit; pentru aceasta îmbogăţindu-mă, de daruri cereşti umple-mă.
Şi acum …
Ce-ţi voi răsplăti ţie şi ce-ţi voi aduce ţie pentru cele pe care de multe ori mi le-ai răsplătit mie, Fecioară, şi pentru cele care mi-ai făcut bine, cu iubire de oameni? De-a pururea îţi voi aduce ţie laudă de mulţumită.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cu puterea Crucii Tale, Hristoase, întăreşte gândul meu, ca să laud şi să slăvesc acum răstignirea Ta cea mântuitoare.
De apele Preasfântului Duh umple sufletul meu, cel ce se topeşte de duhul arşiţei gândurilor celor înfocate; şi pe cel ce se arde de setea deznădăjduirii, adapă-l cu apa iertării, Stăpână.
Spală-mă cu picăturile milostivirii tale, şi peste tot stropindu-mă cu ale îndurărilor tale; cu dumnezeiescul isop gânditor curăţeşte-mă şi mult mai alb decât zăpada arată-mă şi cu ploile lacrimilor înălbeşte-mă.
Slavă …
Stăpâne, ai pus ceas de înfricoşată cercare şi cu înţelepciune ai hotărât zi de judecată, întru care de faţăvei arăta toate cele ce în ascuns s-au greşit de toţi; arată-mă atunci neosândit, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum …
Ceea ce eşti ajutorul şi nădejdea pământenilor, bucuria şi acoperământul şi scăparea, Stăpână, Maică a Vieţii, pentru aceea te rugăm, trimite-ne nouă ajutorul tău, celor ce cu dragoste te lăudăm pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am auzul puterii Crucii Tale, că raiul s-a deschis printr-însa, şi am strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Frumoasă şi cu sufletul şi cu trupul, frumoasă şi cu gândul şi cu frumuseţile faptelor bune aflându-te pe tine Cuvântul Cel Preafrumos, Născătoare de Dumnezeu, S-a sălăşluit întru tine.
Suspin şi de la rele nu mă mai depărtez; plâng şi iarăşi întru aceleaşi patimi mă frământ şi în tina dulceţilor mă tăvălesc; eu cel cinstit, cu necinstea mă întin.
Slavă …
Cela ce prin Cruce ai dăruit viaţă nemuritoare oamenilor, dintru a doua moarte răpindu-mă, Cuvinte a lui Dumnezeu, învredniceşte-mă vieţii celei fără de sfârşit.
Şi acum …
Holdă nearată tu te-ai arătat, care pe Dumnezeiescul Spicul, cel nesemănat, L-ai odrăslit; pentru aceasta hrăneşte-mă pe mine cel flămând cu dumnezeieştile tale daruri şi haruri.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Mânecând, strigăm către Tine, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim.
Ticăloase suflete al meu, plânge-te pe sine-ţi cu amar, mai înainte de moarte, şi tânguieşte-te din inimă, căzând la Maica lui Dumnezeu, mai înainte de a te apuca pe tine plânsul iadului cel foarte nemângâiat.
Când sufletul meu de trup se va despărţi, să te văd pe tine, Stăpână, stându-mi înainte, şi ochiul tău cel milostiv căutând spre mine cu milă.
Slavă …
Izbăveşte-mă, Hristoase, pe mine robul Tău, de tot necazul şi de toată osânda şi de veşnicele munci, ca un Milostiv, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Bucură-te, cortule cel cu aur prea strălucit al Cuvântului, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, cercetarea celor bolnavi şi părtinitoare prea gata a celor din
nevoi.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Înconjuratu-m-a adâncul, groapă mi s-a făcut mie chitul; iar eu am strigat către Tine, Iubitorule de oameni, şi m-a mântuit dreapta Ta, Doamne.
Pe Cel fără de ani, Preasfântă, mai presus de minte şi mai presus de cuvânt L-ai născut, pe Ziditorul Care izbăveşte din toată stricăciunea pe cei ce te laudă pe tine ca pe o Născătoare de Dumnezeu.
Preasfântă Stăpână, ceea ce eşti iubitoare de bine, care ai născut pe Bunul Făcătorul de bine şi Ziditorul, îmbunează sufletul meu cel necăjit.
Slavă …
Stăpâne, Hristoase, ştii mulţimea patimilor mele, care mă tulbură şi mă necăjesc, pentru aceea strig: Întâmpină-mă şi de acestea mă izbăveşte, pentru ceea ce Te-a născut.
Şi acum …
Pe noi cei omorâţi cu patimile păcatului, Stăpână, ceea ce ai născut pe Pierzătorul stricăciunii, cu rugăciunile tale sculându-ne, înviază-ne.
Sedealna:
Gavriil mai înainte pe «bucură-te» mi-a adus, strigând că vei fi cu mine, Doamne, a grăit cu amar Născătoarea de Dumnezeu, plângând. Dar cum mi s-a făcut acum mie bucuria întru întristare, Fiule? Şi cum mă arăt ca o lipsită de Fiu, ceea ce Te-am născut fără ispită bărbătească, pe Tine Mântuitorul sufletelor noastre.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce în cuptorul cel cu foc pe tinerii cei cuvântători de cântare i-a mântuit, bine este cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.
Avându-te pe tine ajutor şi nădejde, Preacurată, mă voi izbăvi de vrăjmaşii mei şi nu mă voi înfricoşa de întunericul celor ce mă înconjoară pe mine.
Preacurată, spre tine a căutat Cel Preaînalt şi multe măriri ţi-a făcut ţie, precum ai zis; pentru aceasta acum toate neamurile te fericim.
Slavă …
În noianul cel nemărginit al faptelor mele celor
rele m-am aruncat eu ticălosul; ci îndură-te, Stăpâne, şi
mă mântuieşte, ca un Îndurat, cu rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Ceea ce eşti pierzătoare a întristării şi pricinuitoare a veseliei, plâns pricinuitor de bucurie şi întristare veselitoare dă-mi mie şi mă izbăveşte de focul cel veşnic.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl …
Când socotesc mulţimea cea nemărginită a păcatelor mele, Fecioară, plâng, suspinând dintru adâncul inimii, şi alerg la adâncul îndurărilor tale.
Maică Fecioară, Prunc tânăr pe pământ a-i născut, pe Fiul Cel împreună fără de început al Tatălui, Care pentru milostivirea cea negrăită S-a asemănat nouă, celor stricaţi de păcat.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe Unul Dumnezeu Cel ce negrăit S-a născut din Unul Dumnezeu, fără de mamă, tu, Fecioară, L-ai născut fără de tată, Care poartă un ipostas şi două firi unite şi neamestecate.
Şi acum …
Norul greşelilor mele celor nemăsurate mă înghesuie pe mine ticălosul. Vai mie! Ce să mă fac? Te chem ajutorul meu pe tine, Fecioară, folositoarea şi limanul celor deznădăjduiţi.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Cel ce S-a născut din Tatăl mai înainte de veci, Fiul şi Dumnezeu, şi în anii cei mai de pe urmă din Fecioara Maică S-a întrupat, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Maica lui Dumnezeu, ceea ce mai presus de minte şi de cuvânt ai născut negrăit sub ani pe Cel fără de ani, credincioşii cu un gând te mărim.
La tine cad, Stăpână, şi-ţi aduc rugăciune de umilinţă. Dă-mi mie în dar mila ta, că nu este întru mine nicidecum lucrare dumnezeiască; pentru aceea mă rog ţie: În dar, miluieşte-mă.
Mi se pare că te văd cu ochii minţii pe tine, lumina sufletului meu, şi dulceaţa, şi singura mângâiere, şi veselie, şi răsuflare şi bucurie a inimii mele, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă …
Pe mine mă tânguiesc, luând în minte mulţimea păcatelor mele şi aducerile asupră-mi ale patimilor, orbirea sufletului meu şi schimbările minţii mele; mântuieşte-mă, Hristoase, cu mila Ta, pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum …
Pe mintea mea cea neputincioasă o împinge spre strâmtorare şi o strâmtorează lăţimea laudelor tale, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, mulţimea înecându-mă pe mine, şi mi se întâmplă mie, dintru a fi bine dumerit, să fiu nedumerit.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA glas 5
Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului Celui Minunat, că din amara robie slobozind pe Israil, pe Faraon cu toată oastea l-a înecat.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ceea ce eşti uşa Dumnezeieştii Slave, care ai deschis uşa raiului, uşile pocăinţei deschide-mi, rogu-mă, şi mintea mea o luminează, ca să te laud pe tine, cea de Dumnezeu dăruită.
Oprit-ai pornirea morţii, ceea ce eşti cu totul fărăprihană, născând pe Cel ce stăpâneşte peste moarte şi peste viaţă. Deci, pe Acela roagă-L ca să oprească greşelile cele ce-mi omoară sufletul meu şi să mă mântuiască.
Slavă …
Pe tine singură, ceea ce eşti frumuseţea lui Iacov, te-a ales Cuvântul dintre neamuri, Cela ce este dimpreună cu Tatăl fără de început, şi din sângiurile tale, Stăpână, S-a întrupat, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.
Şi acum …
Pe Cel ceresc, care S-a pogorât peste tine, ca o ploaie pe lână, L-ai primit Preacurată; pentru aceasta mă rog usucă ploile patimilor mele, Maică Fecioară.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe piatra poruncilor Tale, întăreşte-mă pe mine, cel ce mă clătesc; înalţă fruntea mea întru priceperea dogmelor Tale, ca, lăudându-mă, să strig Ţie: Nu este sfânt afară de Tine, Doamne al puterilor.
Pe mine cel rănit cu săgeata păcatului, însănătoşează-mă, Curată, cu doctoria cea de la tine şi izbăveşte-mă de durerea care mă ţine, ceea ce cu Naşterea ta ai izbăvit neamul omenesc din dureri.
Vrăjmaşii cei nevăzuţi, care necăjesc în deşert inima mea cea smerită şi caută să mă omoare, surpându-se, de părtinirea ta, Stăpână, rămân nelucrători, umplându-se de ruşine.
Slavă …
Stăpână, ceea ce ai izvorât lumii Apa cea Dumnezeiască, umple-mă de apele cele făcătoare de viaţă, uscând izvoarele cele cumplite ale fărădelegilor mele şi îmblânzind valurile inimii mele cu liniştea ta cea dumnezeiască.
Şi acum …
Trecut-au cele ce umbros se săvârşeau de Lege, că pe Hristos, Dătătorul de Lege, L-ai născut, PreacuratăFecioară, pe Cela ce dar, curăţie şi luminare ne-a legiuit nouă şi ne-a scos din blestem, întru tot lăudată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Taina iconomiei Tale înţelegând-o Avacum, cu taină scriind venirea arătării Tale, striga: Când va veni vremea, Doamne, Te vei arăta.
Din lucruri nu-mi este mie mântuire; pentru aceasta sub acoperământul tău cu nădejde alerg, Stăpână Prealăudată. Pe mine cel deznădăjduit, mântuieşte-mă cu rugăciunile tale.
Lăcaşul cel curat al Luminii, căruţa cea cinstită a Soarelui, inima mea cea cumplit întunecată de negura răutăţilor luminează-o, Stăpână, şi mă mântuieşte.
Slavă …
Fecioară, ceea ce din sângiurile tale cele fecioreşti ai ţesut veşmânt Celui ce îmbracă cerul cu nori, îmbracă-mă cu haina nestricăciunii, pe mine cel dezgolit prin amăgire.
Şi acum …
Din văile lumeşti, ca pe un crin primindu-te Făcătorul, din tine lumii a suflat bună mireasmă duhovnicească, Fecioară Preasfântă, Dumnezeiască Mireasă.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Soare gândit al Dreptăţii, luminează-mă pe mine cel cuprins de noaptea patimilor şi mă povăţuieşte către cărarea cea dumnezeiască, că tu Singur eşti Împăratul păcii.
Ajutătoare să te aflu pe tine, Fecioară, în ceasul cel de judecată al osândirii, când voi sta înaintea Judecătorului Celui ce S-a născut dintru tine.
Întoarce-mă, Curată, pe mine cel biruit de legea păcatului, şi de amăgirile celui străin adeseori rătăcit şi în prăpastia păcatelor surpat.
Slavă …
Ceea ce ai născut Cărbunele pe care L-a văzut Isaia, arde materia păcatelor mele, rogu-mă, şi mă luminează, ceea ce eşti cu totul fără prihană.
Şi acum …
Trup dând împrumut lui Hristos din sângiurile tale, Fecioară, patimile mele cele trupeşti de tot le curăţeşte şi-mi arată calea nepătimirii.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Auzit-ai din pântecele iadului strigarea mea şi glasul meu, şi ai izbăvit din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
Stăpână, să nu mă înghită pe mine adâncul trândăvirii, nici valurile păcatelor să mă acopere, ci cu singură rugăciunea ta să mă mântuiesc.
Preasfântă Stăpână, iubitoare de bine, ceea ce ai născut pe Cel Bun, pe Făcătorul de bine şi Ziditorul, sufletului meu celui necăjit fă-i bine.
Slavă …
Preacurată, sfeşnicul Legii mai înainte te închipuia pe tine, ceea ce ai născut Lumina care luminează toate; pentru aceea strig ţie: Luminează-mă pe mine cel întunecat.
Şi acum …
Toată dorirea mea mut-o către tine, Preacurată, ceea ce ai adus dulceaţa doririi cea mai presus de cuvânt, celor ce te cunosc de Dumnezeu Născătoare.
Sedealna:
Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul şi mila ta, arată-le spre robul tău, şi valurile gândurilor celor deşarte potoleşte-le, Curată, şi sufletul meu cel căzut ridică-l, Născătoare de Dumnezeu, că ştiu, Fecioară, ştiu, că poţi câte voieşti.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cela ce prin înger pe tineri i-ai mântuit şi cuptorul cel ce tuna în rouă l-ai prefăcut, binecuvântat eşti Doamne Dumnezeule în veci.
Fecioară Preasfântă, te laud pe tine, cea cu totul fără prihană, că ai născut fără sămânţă pe Dumnezeul Cel prealăudat, Care îndumnezeieşte pe cei ce cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Ceea ce ai născut Viaţa, omoară-mi patimile mele, şi ridică-mă din groapa nesimţirii, pe mine cel ce zac, ca să te slăvesc cu dragoste pe tine, Dumnezeiască Mireasă.
Slavă …
Pe Cel cu nemărginire puternic, Care a purtat neputinţa noastră, L-ai născut, Curată, pe Care roagă-L să vindece sufletul meu cel cu totul slăbănogit.
Şi acum …
Fecioară, pe mine cel clătit de patimi, întăreşte-mă acum, ceea ce ai izvorât nepătimire tuturor credincioşilor, care cu credinţă cântă: Dumnezeule, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul Hristos, pe Care …
Ceea ce eşti prea frumoasă şi cu dumnezeiască strălucire, Fecioară, înfrumuseţează-mă şi pe mine cu podoabele bunătăţilor şi mă luminează, ca să strig: Pe Domnul lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Ceea ce eşti uşa Luminii, deschide-mi mie uşa pocăinţei cea strălucitoare de lumină, arătându-mi toată calea dreaptă a dreptăţii care duce către intrările voii celei dumnezeieşti.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Pe Sfântul Cuvânt, Care sfinţeşte pe credincioşi, negrăit L-ai născut, Preasfântă Curată; pe Acesta roagă-L ca smeritul meu suflet, cel spurcat cu răutatea, acum să-l sfinţească.
Şi acum …
Curgerea cea luminată, Izvorul nemuririi, a ieşit dintru tine, Sfântă Stăpână. Pentru aceasta strig ţie, Curată: Usucă râurile răutăţilor mele, cu ploile rugăciunilor
tale.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Împăratul Hristos, pe Care Îl laudă heruvimii şi-L slăvesc serafimii, lăudaţi-L popoare şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Că ţi-a făcut ţie mărire Cel puternic, arătându-te pe tine Fecioară Curată după naştere, ca pe ceea ce fără de sămânţă ai născut pe Făcătorul tău; pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Născut-ai, Preacurată, Temelia cea neclătită a mântuirii, pe Cel ce cu dumnezeiască poruncă a întemeiat pământul pe ape, întru Care roagă-te să ne întărim noi, cei ce cu adevărat te fericim.
În calea păcii, a dumnezeieştilor tale porunci, cele nerătăcitoare, fă-mă a călători neabătut, Curată, gonind tulburarea diavolilor şi împresurările patimilor, şi mintea mea luminând-o.
Slavă …
Văzându-mă vrăjmaşul ţinut de dormitarea lenevirii, mă împresoară fără de ruşine, prin somnul dulceţii nădăjduindu-se să mă jefuiască; ci însăţi mă păzeşte, Curată, cu neadormită rugăciunea ta, Maică Fecioară.
Şi acum …
Ca un singur de sine-mi osândit, iau în minte mulţimea păcatelor mele şi înfricoşatul divan al Judecătorului, la care voi fi judecat; ci tu, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Judecătorul Dumnezeu, păzeşte-mă atunci neosândit.
Ortodoxia 