saptamana – glasul 8

5231260_296443117160907_2105777335_nCanonul Preasfintei Născătoare de DumnezeuSâmbătă seara (glasul al 8-lea)

Facere a Cuviosului Nicolae Cataschepinul

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Prin dumnezeiasca pronie fiind adus la fiinţă şi după chipul cel înţelegător al lui Dumnezeu fiind făcut, vai, mie!, mi-am întinat sufletul cu aplecările cele spre rău, dar tu, Fecioară, izbă­veşte-mă de gheenă şi mă mântuieşte, ca să te slăvesc pe tine cu mulţumire.

Port o conştiinţă întinată cu spurcate patimi şi ca pomul cel neroditor mă împovărez cu păcate, Stăpână, dă-mi să fiu un pom răsădit lângă izvoarele lacrimilor mele şi să aduc roadă de pocăinţă.

Slavă…

împodobeşte sufletul meu cu multe feluri de fapte bune, fru­museţea lui Iacob, întru care S-a sălăşluit Dumnezeu Cuvântul, iubind-o ca minunată şi neprihănită, şi prin nepătimire, dezbracă-mă de tunica cea urâtă la chip a patimilor.

Şi acum…

Arată-mă templu al Duhului Sfânt, curată şi adevărată Maică a lui Dumnezeu, cea cu totul minunată, căci pe tine ocrotitoare te-am dobândit şi apărătoare şi ajutătoare în toate nenorocirile vieţii şi către Dumnezeu rugătoare trează.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai înte­meiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule lubitorule de oameni».

Ceea ce mai presus de fire în pântece fară de sămânţă ai zămislit şi pe Cuvântul mai presus de cuvânt L-ai născut, primeşte-mă pe mine, cel ce în multe păcate împotriva firii am păcătuit şi miluieşte-mă pe mine, cel ce dobitoacelor celor fară de minte m-am asemuit.

Tu singură ai covârşit, Curată, pe toţi pământenii în curăţie, iar eu am covârşit firea prin desfrânare, pentru aceea tu te-ai lăcut mai cinstită decât îngerii, iar eu mai rău decât demonii, dar tu mântuieşte-mă pe mine, risipitorul.

Slavă…

Chiar dacă am ajuns, Cuvioasă, în groapa nenorocirii şi în prăpastia deznădejdii, dar ştiind multa şi nemăsurată mila ta, tinde-mi mâna ta şi miluindu-mă, mântuieşte-mă.

Ca să te slăvesc cu evlavie şi să mă închin ţie cu dreaptă cin­stire, scoate-mă pe mine, netrebnicul robul tău, din tot felul de ispite, din primejdii şi necazuri, din boli şi din viitoarea osândă.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, lubitorule de oameni!».

Tu eşti veselia inimii mele, Născătoare de Dumnezeu, tu, întă­rirea mea, tu, lauda mea şi lumina, tu, bucuria mea, tu, slava mea şi podoaba, viaţa, suflarea, dulceaţa, plăcerea, desfătarea mea, voioşia, bucuria, mângâierea mea.

Primeşte laudă din necuratele mele buze, Sfântă Fecioară şi Prealăudată, fii mie, osânditului, scăpare nemincinoasă şi împă­care şi izbăveşte-mă de iad, de amara osândă, cu rugăciunile tale, de Dumnezeu dăruită.

Slavă…

Ceea ce singură eşti ajutătoare gata, tinde-ne nouă mână de ajutor şi ne rugăm: Apără neputinţa noastră în vreme de război, ca în glas de mulţumiri neîncetat să lăudăm apărarea ta cea fierbinte.

Şi acum…

Ascultător fiind în a face fapte rele, de la a Ie face am ajuns Ia obicei, de la obicei, la simpla aplecare spre rău, apoi de la aplecare am ajuns la deprindere, iar deprinderea, fiind ca o a doua fire, cere obiceiul ca pe o datorie.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

îngreunat de toropeala nepăsării şi de somnul trândăviei sunt cu totul nesimţitor şi mă târăsc în întunericul patimilor, dar tu luminează-mi ochii, uşa luminii, ca să nu adorm întru moarte.

La tine cad şi strig: Omoară, Preanevinovată, păcatul cel viu care împărăţeşte întru mine din pricina slăbirii minţii şi fă-mă părtaş vieţii dumnezeieşti, Fecioară, pe mine, cel omorât de cu­getul trupului.

Slavă…

Asemenea celor trei tineri nearşi dănţuind în cuptorul cel aprins şi călcând în picioare cuptorul cel clocotitor al patimilor arată şi cele trei părţi ale sufletului meu, ceea ce ai născut pe Unul din Sfânta Treime.

Şi acum…

Nor aducător de ploaie care picură apa cunoştinţei, răcorind pe cei părăsiţi şi topiţi de văpaia necunoştinţei şi cu rouă rourându-i, te cunoaştem pe tine, Fecioară prealăudată.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iartă-mi mie, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: Auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!».

Zdrobeşte, Stăpână, săgeţile agarenilor celor fără de Dumnezeu şi toată uneltirea demonilor fă-o deşartă, acoperind şi păzind pe poporul cel cu numele lui Hristos numit, ca să te slăvim pe tine cu dor.

Marie, sălaşul cel curat şi cu totul cuvios al Făcătorului a toate, curăţitor al sufletului, dă-mi mie lacrimă de pocăinţă şi ascultă rugăciunea mea, Preanevinovată.

Slavă…

Palat înţelegător al împăratului eşti, pentru aceea te rog: Arată-mă şi pe mine casă a Sfintei Treimi, Stăpână, alungând întunericul patimilor sufletului meu.

Şi acum…

Strălucească acum asupra mea negrăită milostivirea ta, slobozindu-mă, Fecioară, din adâncul păcatelor şi al deznădejdii şi ducându-mă la limanul pocăinţei.

Sedealna. Glasul al 8-lea întărirea credinţei cea neclintită..

Pe cinstirea cea cerească a puterilor celor de sus şi înălţarea cea împodobită a sufletelor noastre, pe Maica Fecioară să o lăudăm credincioşii: Bucură-te, ceea ce ai purtat în pântece pe Făcătorul îngerilor; bucură-te, împăcarea păcătoşilor, care ai în­trupat pe Dumnezeu Cuvântul; bucură-te, Mireasă nenuntită.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră de demult din Iudeea în Babilon, prin credinţa în Treime, văpaia cuptorului au înfruntat-o, cân­tând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat».

Născătoare de Dumnezeu, rodul curatului tău pântece ne-a înviat pe noi, cei omorâţi odinioară prin roada pomului, pentru aceea lăudându-te după datorie, strigăm: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Mai presus de fire şi de cuvânt, ai născut pe Stăpânul a toate şi ai hrănit la sânul tău pe Cel ce tuturor găteşte masă la bună vreme, pe Care roagă-L, Bună, pentru noi cu stăruinţă.

Slavă…

Minte de prunc, gând nesigur şi cuget nedesăvârşit având, Fecioară, ca un prunc, nu deosebesc binele de rău, dar tu dă-mi mie să cuget cu bărbăţie ceea ce este de folos.

Şi acum…

Pururea Fecioară Marie, ceea ce ne-ai născut nouă pe Dumnezeu întrupat, mântuieşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate străine, Binecuvântată Curată, ca să te fericesc.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul… ».

Genunchiul oarecând neplecându-l cinstirii celei fără de lege, tinerii au fost aruncaţi în focul cel înălţat şi au rămas nearşi, dar eu, biruit fiind de plăceri, voi fi aruncat în focul cel veşnic, voi plânge şi mă voi tângui, dar tu cruţă-mă, Fecioară, dându-mi întoarcere cu dumnezeieştile tale rugăciuni.

Plăcerile trupului, mişcările cele neorânduite şi schimbările trupeştii alcătuiri, cele săvârşite în chip nenorocit trimit vierme­lui celui neadormit pe cei ce rămân desăvârşit în acestea şi nu se pocăiesc. Ce voi face eu, ticălosul? La tine alerg, miluieşte-mă, Fecioară.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ceea ce ai primit, fără de prihană, focul cel dumnezeiesc în pântecele tău, arde toată materia patimilor mele, rogu-mă, lumi­nează mintea mea şi inima o străluceşte_şi izbăveşte-mă de toată vătămarea pe mine, cel ce strig: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum…

Domnul, Cel ce S-a sălăşluit în neîntinat pântecele tău, alt cer pe pământ te-a arătat, Marie Prealăudată, pentru aceea cu cre­dinţă strig ţie: Izbăveşte-mă pe mine din toate ispitele cele pă­mânteşti şi din primejdii, de toată năvălirea demonilor, de boli şi de păcate, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.

Să lăudăm… Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mân­tuiţi printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul şi Mântui­torul tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L popoare preaînăl­ţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup şi pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc».

în toată viaţa mea apărându-mă, Fecioară curată, încălzeşte smeritul şi mult păcătosul meu suflet şi mai cu seamă în vremea despărţirii şi tăierii de nenorocitul şi trecătorul trup care se îm­prăştie ca cenuşa.

Arată-mi atunci, Maica lui Dumnezeu, faţa apărării tale, iar faţa întunecată şi urâtă a vrăjmaşilor care vor să mă apuce şi să mă sfâşie ca nişte fiare, umple-o de ruşine, povăţuitoarea mea, ceea ce mă povăţuieşti în calea celor mântuiţi.

Slavă…

Fii mie ocrotitoare în ispite, în ziua mâniei, turn nebiruit, Curată, singur ajutor împotriva uneltirilor, în nenorociri, spri­jin, având putere, Preabună, căci poţi, ca Maică a Celui Prea- înalt, fără împiedicare, toate câte voieşti, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

înălţatu-s-a, slăvitu-s-a neamul muritorilor şi a fost învred­nicit de o cinste mai bună prin înrudirea ta, Fecioară, şi a dobândit dumnezeiasca înfiere prin mijlocirea ta, căci Dumnezeu a fost văzut purtător de trup din tine în chip negrăit, rămânând neschimbat cu dumnezeirea.

Prosomii. Glasul al 8-lea

O, preaslăvită minune…

Bucură-te, templu preasfânt al împăratului Hristos; bucură-te, adânc nemăsurat; bucură-te, înălţime nespusă şi îngerilor ne­cunoscută; bucură-te, cununa împăraţilor şi lauda cinstită a preoţilor; bucură-te, prealuminată; bucură-te, cu totul nepătată;

bucură-te, sprijin nesurpat al credincioşilor; bucură-te, turn neclintit.

Bucură-te, nume mult dorit; bucură-te, chivot de aur; bucură-te, încetarea lacrimilor şi trezirea bucuriei. Născătoare de Dumnezeu, Prealăudată; bucură-te, prinosul lacrimilor, bucură-te, intrarea bucuriei în lume; bucură-te, cea fără de bărbat; bucură-te, Maică nenuntită, scăparea tuturor şi apărarea celor ce aleargă la tine.

Bucură-te, lauda întregii lumi, bucură-te, sfeşnic de aur, lu­minos şi preastrălucit; bucură-te, pod dumnezeiesc, care duci la viaţă pe cei omorâţi de păcate şi care au alunecat în patimi; bu­cură-te, neîntinată; bucură-te, râul vieţii cel nedeşertat; bucură-te, izvor nesecat; bucură-te, preaminunată.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Duminică seara (glasul al 8-lea)

Facere a Sfântului Teofan al Niceei, Graptul

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufun­dat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Din buze necurate, primeşte laudă, Preanevinovată, cum a primit mai înainte Fiul tău şi Domnul Dumnezeul meu cei doi bani ai văduvei şi dezlegare datoriilor dă-mi mie, ca după datorie să te cinstesc pe tine.

Ai născut pe Cuvântul cel întrupat, pe Cel ce, mai înainte fără de trup fiind, S-a unit cu lumea dumnezeu-omeneşte în chip mai presus de fire, Preanevinovată, de Dumnezeu Născătoare Marie, pentru aceasta toţi te cinstim pe tine şi după datorie te fericim.

A te propovădui pe tine drept Născătoare de Dumnezeu aduce înlăturarea ereziei, căci ai născut pe Cel prin fire mai presus de fire, pe Cuvântul lui Dumnezeu cel veşnic Care fără de schim­bare trup S-a făcut, Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Născătoare de Dumnezeu, Marie, smerita şi trecătoarea fire a muritorilor a dobândit prin tine îndumnezeirea, căci Dumnezeul meu, nuntindu-Se întru tine, a luminat trupul după ipostas şi la ceruri l-a ridicat.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai înte­meiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni».

Uşă înţelegătoare te-ai arătat, arătându-se pe pământ răsări­tul cel din înălţime, Fecioară, căci prin tine a venit la noi Cuvân­tul, ca să-i mântuiască pe toţi din nebunie, cu totul fără prihană.

Toiag care ai odrăslit pe Hristos, floarea nestricăciunii şi cădelniţă de aur toţi te cunoaştem pe tine, Curată, purtând în braţele tale, Fecioară, cărbunele dumnezeieştii firi, de Dumnezeu dăruită.

Slavă…

Uşă luminoasă a iconomiei Cuvântului celei mântuitoare pentru noi tu ai fost cunoscută, Maică Fecioară, cu adevărat, căci tu ne-ai adus nouă raza înţelegătoare a dumnezeirii mai presus de dumnezeire.

Şi acum…

In pântecele tău cel fară de prihană, ca ploaia pe lână, aşa S-a pogorât Dumnezeul meu, Fecioară, şi ne-a rourat pe noi, cei topiţi de arşiţa păcatului, cu roua şi harul iubirii Sale de oameni.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubitorule de oameni!».

Cu adevărat, tu singură eşti temeiul mântuirii, Maica lui Dumnezeu, trup împrumutând din neprihănitele tale sângiuri Făcătorului şi Ziditorului prin Care porţile morţii se zdrobesc şi viaţă oamenilor se dăruieşte.

Raiul nemuririi cel pururea înfloritor şi minunat cu adevă­rat, ai arătat întru tine sădit pomul vieţii, purtând în pântece şi născând dumnezeieşte pe Dumnezeu Care tuturor picură nădej­dile cele dătătoare de viaţă celor ce cu credinţă te cugetă pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Odrăslită din neamul împărătesc al lui David, ai născut, Fecioară, în chip de negrăit şi mai presus de minte pe împăratul a toate, pe Cel mai înainte de veci din Tatăl, pe Cuvântul Care luminează, pentru aceea noi, credincioşii, cu dumnezeiască înţe­lepciune, Născătoare de Dumnezeu te vestim.

Şi acum…

Făcătorul pe tine din veac te-a aflat crin preacurat în valea lumii, strălucind de virtuţi, Cuvioasă, prin adâncul curăţiei şi cu lărgimea cuvioşiei şi te-a înălţat pe tine în neamul oamenilor, pentru aceea, ca Maica Ziditorului te slăvim.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul.

Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Oştirile puterilor celor de sus, Preacurată, pe tine te fericesc, iar neamurile oamenilor toate după vrednicie te slăvesc, căci cei de pe pământ, numai prin tine singură uniţi fiind cu cele cereşti, lăudăm naşterea ta.

Firea cea muritoare a întrecut în sfinţenie firea cea nemuri­toare, şi Fecioara covârşeşte îngerii cei netrupeşti, ca ceea ce a născut pe Dumnezeu, împăratul îngerilor, la Care le este cu ne­putinţă acelora să privească.

Slavă…

Ocrotitoarea credincioşilor, zidul cel nesurpat al celor ce te laudă pe tine, ceea ce te-ai arătat mântuitoare întregului neam al oamenilor, ca ceea ce ai născut pe Dumnezeu, pe Cel ce S-a arătat în trup, mântuieşte sufletul meu, Preacurată.

Şi acum…

Nor luminos care ai purtat Soarele cel neapus, Stăpână, muritorii ştiindu-te pe tine, te lăudăm şi te cinstim pe tine cu dor, căci urâţenia care a întunecat oarecând chipul lui Adam iarăşi ai preschimbat-o cu dumnezeieştile străluciri.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iartă-mi mie, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor căci către Tine am strigat: Auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!».

Tronul lui Dumnezeu cel mai înalt decât Heruvimii, norul luminii, Preasfântă, luminează ochii sufletului meu şi curăţeşte inima mea de negura patimilor.

Maica Izbăvitorului şi împărăteasa făpturilor, izbăveşte-mă pe mine, cel prins în înfricoşata robie, Marie preanevinovată, şi de împărăţia Fiului tău învredniceşte-mă.

Slavă…

Chemarea ta cu adevărat este curăţitoare a sufletelor şi înde­părtare a cugetelor spurcate şi izgonitoare a duhurilor rele, Năs­cătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Şi acum…

Cântarea Cântărilor tu eşti, de Dumnezeu dăruită, Stăpână, frumuseţea îngerilor, înnoirea muritorilor, căci ai născut pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce a schimbat firile.

Sedealna. Glasul al 8-lea Pe înţelepciunea şi Cuvântul

Veniţi toate neamurile, pe Maica Făcătorului tuturor să o lăudăm cu dumnezeiască cuviinţă zicând: Bucură-te, scaun în chipul focului al Stăpânului tuturor, al lui Hristos Domnul; bucură-te, singură Doamnă a toată făptura; bucură-te, vas al Sfintei Treimi, al Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, strălucit şi fără de pată; Marie, de Dumnezeu slăvită, roagă-te Fiului tău şi Dum­nezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce aleargă la tine cu credinţă şi cu dor te laudă pe tine.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat odinioară în Babilon. Pentru aceasta, tinerii în cuptor, ca într-o grădină verde dănţuind, cu bucurie cântau: Binecuvântat este Dumnezeul pă­rinţilor noştri».

Acum toate se împlinesc prin dumnezeiască lumina ta, Prea­curată, căci tu uşă te-ai arătat prin care Dumnezeu lumii a cu­vântat, luminează pe cei ce strigă cu credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Zămislit-ai, fără prihană, pe Dumnezeul tuturor şi Domnul, pe Cel ce a binevoit să mântuiască neamul oamenilor din stricăciunea morţii, pe Care cu vrednicie lăudându-L strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Palat însufleţit al împăratului Hristos, Prealăudată, bucură-te, vas care ai purtat mana în pântecele tău cel sfânt care hrăneşte pe cei ce strigă cu dor: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Cămară de nuntă cu totul fără prihană a dumnezeieştii întru­pări celei mai presus de cuvânt şi pat de nuntă şi tron pe tine te numim, drept cugetând, şi bucurându-ne de naşterea ta cântăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul…».

Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, întărirea credincioşilor, cu rugăciunile tale de Maică la Fiul tău, milostiveşte-L pe EI, Cel cu adevărat milostiv. Şi zapisul păcatelor mele rupe-l şi pe mine arată-mă, Preasfântă, de partea celor mântuiţi, ca să te măresc pe tine întru toţi vecii.

Ceea ce izbăveşti în necazuri şi ocroteşti cu căldură pe toţi cei aflaţi în întristări, Preasfântă Stăpână, milostiveşte-te, mântu­ieşte-mă şi ridică-mă pe mine, cel căzut, mai înainte de sfârşit tinzându-mi mână de ajutor, ca nu cumva noaptea morţii să mă apuce pe mine, cel ce dorm, ca după datorie să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Alt ajutor afară de tine, Stăpână, nu ştiu şi altă împăcare cu Dumnezeu, afară de tine nu am dobândit. Miluieşte-mă, fără pri­hană Fecioară, pe mine, cel pierdut pentru faptele mele cele ne­legiuite pe care încă din copilărie le-am săvârşit. Şi mântuieşte-mă pe mine, cel ce strig: Binecuvântată eşti, Slăvită, întru toţi vecii.

Şi acum…

Scară până la cer, înţelegătoare, te cunoaştem pe tine pe care pogorându-Se cu trupul Cel Preaînalt, cu oamenii a vorbit şi pe cei smeriţi i-a înălţat la petrecerea cea înaltă din ceruri, pentru aceasta pe tine, Fecioară, te propovăduim mai înaltă decât ceru­rile şi decât îngerii şi decât toate făpturile.

Să lăudăm… Irmosul

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mân­tuiţi printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul şi Mântui­torul tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup şi pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc».

Pe tronul Stăpânului cel înalt, pe scaunul cel preaslăvit al lui Hristos, pe cămara cea strălucită, pe templul cel cu totul de aur, pe locaşul cel primitor de Dumnezeu, pe împărăteasa tuturor, pe Maria, slava îngerilor, mântuirea muritorilor, toţi credincioşii să o lăudăm.

Zămislind pe împăratul tuturor, Fecioară, pe Făcătorul L-ai născut şi acum iată, ca o împărăteasă şezi de-a dreapta Lui, Curată. Pentru aceea te rog: Izbăveşte-mă pe mine de partea cea de-a stânga în ceasul judecăţii şi cu oile cele de-a dreapta rânduieşte-mă.

Culegând florile cântărilor din pajiştile cele nematerialnice ale sufletului şi amestecându-le cu curgerea lacrimilor mele în focul aprins în inima mea, Stăpână, am pregătit mirul, adică lauda, şi cu acesta, ca desfrânata, am udat preacuratele tale picioare, strigând mântuieşte-mă.

Şi acum…

Fii mie turn de mântuire care să ţină departe de mine tabe­rele demonilor şi să depărteze mulţimea ispitelor şi a primejdiilor şi năvălirea patimilor departe să o alunge, dându-mi desăvârşită slobozire şi belşug de haruri dumnezeieşti.

Prosomii. Glasul al 8-lea

O, preaslăvită minune

Bucură-te, izvor care izvorăsti viata: bucură-te, cleşte înţele­gător, care ai purtat în pântece cărbunele cel dumnezeiesc şi nestins pe Care L-a văzut Isaia, Născătoare de Dumnezeu, şi Care a curăţat păcatele a toată lumea; bucură-te, slăvită auzire şi grăire; bucură-te, Cuvioasă; bucură-te, sălaş dumnezeiesc şi munte sfânt.

Bucură-te, Fecioară, Preanevinovată; bucură-te, vistieria vieţii; bucură-te, munte umbrit; bucură-te, stâlp de foc şi nor prealuminos; bucură-te, curăţirea a toată întinăciunea; bucură-te, înnoirea lumii; bucură-te, nenuntită; bucură-te, Maică fără prihană; bu­cură-te, ceea ce ai stins văpaia cu naşterea ta; bucură-te, nă­dejdea tuturor.

Bucură-te, vistieria curăţiei; bucură-te, sălaş curat şi stră­lucit al luminii; bucură-te, vas cu totul de aur; bucură-te, palat însufleţit al împăratului, tron în chipul focului, Binecuvântată; bucură-te, cea fără de bărbat; bucură-te, cu totul nepătată; bu­cură-te, scăpare; bucură-te, Curată; bucură-te, de Dumnezeu slăvită; bucură-te, bucuria tuturor.

Trupul, sufletul şi duhul meu le-am întinat cu fapte cumplite, eu, ticălosul, trupul, predându-l patimilor celor de ruşine, sufle­tul, cu tot felul de îndeletniciri rele, în care am trăit, iar duhul cu obiceiurile cele mândre şi cugetele cele strâmbe din care izbă­veşte-mă, Stăpână.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Luni seara (glasul al 8-lea)

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căreia acrostih este: «Plânsul este pentru muritori har de la Dumnezeu»

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Apa trecând-o ca pe uscat Israel, şi din robia Egiptului scăpând, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Maica lui Dumnezeu, dă-mi viaţă de tânguire, strâmtă şi amară şi plină de lacrimi, ca să îmi spăl întinăciunea mea şi să mă înfăţişez curat înaintea Judecătorului.

Având însoţire trecătoare, pământească şi întinată, nu m-am ruşinat de frumuseţea strălucitoare a sufletului, Maica lui Dumnezeu, ci prin plăceri mi-am făcut trupul fără de folos.

Slavă…

Uşă a dumnezeiescului răsărit, deschide-mi mie uşile pocă­inţei şi izbăveşte-mă pe mine, Stăpână, cu mijlocirea ta de uşile păcatului celui aducător de moarte.

Şi acum…

Prin post, lacrimi şi plâns Dumnezeu Se face milostiv, Năs­cătoare de Dumnezeu, celor care, ca mine, în chip fără de minte

L-au amărât, pe Acesta, Stăpână, fa-L şi mie milostiv mai înainte de sfârşit.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Doamne Cel ce ai făcut acoperământul bolţii cereşti şi ai înte­meiat Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor şi întărirea credincioşilor, Unule lubi­torule de oameni».

Duhurile slujitoare ale îngerilor cereşti au plâns cu amar la căderea mea, iar duhurile cele întunecate ale demonilor din văz­duhuri au râs, Născătoare de Dumnezeu.

Prin dreapta socoteală a ostenelilor se lucrează în cei smeriţi mierea cea preaminunată a virtuţilor, tără prihană Fecioară, pentru aceea întăreşte nenorocitul meu suflet să petreacă puru­rea în cuget smerit.

Slavă…

Fiica împăratului şi cu adevărat, Stăpână, fiind Maică a împă­ratului tuturor, alungă departe de mine păcatul care acum mă asupreşte, ca o robie de necinste.

Şi acum…

Cu curgerile lacrimilor mele curăţeşte, Stăpână, urâtul chip al păcatelor şi spală putreziciunea mea şi rănile vii şi sănătate dăruieşte robului tău, rogu-mă.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am, Doamne, glasul Tău şi m-am temut, că Dumnezeu veşnic fiind, prin rânduială negrăită întrupându-Te, ai ieşit din Fecioară. Slavă pogorârii Tale, Hristoase! Slavă puterii Tale!».

Cei căzuţi, ridicaţi-vă! Hristos porunceşte să nu stăruim în răutate, ci mai degrabă să primim mila Maicii Lui.

Cine l-a mântuit pe Petru? Numai pocăinţa, Mireasa lui Dumnezeu şi pe tâlhar, pe desfrânata şi pe fiul cel risipitor; pe aceştia învredniceşte-mă şi pe mine să-i urmez.

Slavă…

Cel ce este tuturor necuprins, Preacurată, este cuprins în pântecele tău, din bunătate mântuindu-mă pe mine, cel afundat în adâncul păcatelor.

Şi acum…

Te rog pe tine, Stăpână, nu mă părăsi pe mine în ceasul întris­tării, ci arată-te mie milostivă şi izbăveşte-mă de rănirea demonilor.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Din noapte sculându-ne, strigăm Ţie, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim».

Eu, cel ce am făcut nefolositoare haina botezului, am tre­buinţă de multe lacrimi ca să o curăţ.

Rătăcindu-mi mintea cu amăgirea lumii, tu, Fecioară, întoarce-o prin frica de osândă, Stăpână.

Slavă…

Caută, Stăpână şi auzi, rogu-mă, glasul meu şi şterge toate păcatele mele, Preacurată.

Şi acum…

Luminează cu lumina feţei tale pe robul tău cel întunecat de patimi, Mireasă în chipul soarelui.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru».

Datori suntem, Fecioară, a-L lăuda neîncetat pe Dumnezeu cu inima şi cu gura, dar noi de lenevire suntem stăpâniţi.

Din primejdii întortocheate şi cumplite nenorociri care acum mă necăjesc scoate-1 pe nenorocitul tău rob, Preacurată.

Slavă…

In ceasul morţii mele, Cuvioasă, arată-mi-te ajutătoare şi izbăveşte-mă de demonii cei răi care caută să mă apuce.

Şi acum…

Să postim cât avem vreme, să plângem şi să ne tânguim, ca să dănţuim şi să ne desfatăm dincolo de cele veşnice.

Sedealna. Clasul al 8-lea.

Inviat-ai din morţi..

Cuvântul Tatălui în lume a venit şi înger de lumină strigă Fecioarei: Bucură-te, Binecuvântată, ceea ce singură ai păzit fe­cioria; bucură-te, ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Cel mai înainte de veci şi Domnul, ca să izbăvească din înşelare, ca un Dumnezeu, neamul oamenilor.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră de demult din Iudeea în Babilon, prin credinţa în Treime, văpaia cuptorului au înfruntat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat».

După iarnă vine primăvara şi după furtună, seninul, iar după întunericul păcatelor, prin pocăinţă, vine lumina nepătimirii, aşadar, noi, cei pătimaşi, avem îndrăznire, pocăindu-ne.

Fecioară cu nume de Doamnă, ceea ce pe Dumnezeu întrupat nouă ni L-ai născut, izbăveşte sufletul meu cel stăpânit de multe păcate grele, Binecuvântată, Curată, ca să te fericesc pe tine.

Tron de foc ai fost văzută şi palat dumnezeiesc al Atotţiitorului, mântuirea lumii, şi acoperământ celor ce strigă Fiului tău, Prea­nevinovată, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Şi acum…

Din sudori şi trude, din suspinele inimii, Născătoare de Dumnezeu, se naşte simţirea, din aceasta nepătimirea, la care învredniceşte-mă să ajung repede, eu, cel ce am căzut mai presus de toţi.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe împăratul… ».

împăratul cerurilor voieşte ca toţi să îi umplem împărăţia, dar noi, Fecioară, tânjim după gheenă.

Mai presus de zidirea întregii lumi, Maica lui Dumnezeu, Zi­ditorul a toate doreşte mântuirea oamenilor păcătoşi.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Fiindcă Hristos a pătimit pentru noi, suntem şi noi datori a pătimi pentru El şi să omorâm patimile cele stricătoare de suflet.

Şi acum…

Curată Fecioară, ocrotitoarea creştinilor, scoate-ne pe noi din toată nevoia, ca să te lăudăm pe tine întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul

«Pe împăratul cerurilor pe Care îl laudă oştirile îngerilor, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi, cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup».

Picăturile milei tale picură-nii-le mie, Maica lui Dumnezeu, şi alungă întunericul necunoştinţei, căci tu singură ai născut izbăvirea muritorilor.

De noroiul patimilor sunt acoperit şi de tina plăcerilor sunt pătat, însă tu, ca o bună ocrotitoare a mea, curăţeşte-mă, Stăpână.

Slavă…

Cu arma crucii păzeşte credinţa cârmuitorilor celor iubitori de Hristos, lubitorule de oameni, cu rugăciunile celei ce Te-a născut pe Tine, ca un mult milostiv.

Şi acum…

De Dumnezeu dăruită, izbăveşte turma ta, care te cinsteşte pe tine, de cutremur, de foamete, de foc, de năvălirea altor neamuri şi de războiul cel dintre noi.

Prosomii. Glasul al 8-lea

Ce vă vom numi pe voi, sfinţilor

Bucură-te, pururea Fecioară, Stăpână, cea bună, care ai imitat pe Cel bun cu firea, îmbogăţindu-te ca o Maică în bunătate, cea dintâi şi mai aleasă dintre însuşirile Lui, pentru aceea îi şi îmbunătăţeşti pe cei ce te laudă pe tine ca o milostivă şi iubitoare de bine şi îi călăuzeşti pe ei la bucurarea de bunătăţile cele veşnice.

Bucură-te, cort fericit al lui Dumnezeu, palat înalt şi strălucit al împăratului, Curată, cămară de nuntă nefacută de mână, pat îmbrăcat în aur şi porfiră, iatacul cel înmiresmat şi preacinstit, palatul cel însufleţit bătut cu pietre scumpe; bucură-te, tron cu totul de aur, cleşte însufleţit purtător de cărbuni al focului celui neniaterialnic.

Bucură-te, Marie, cu nume de Doamnă, fiind Doamna în­tregii lumi, Cuvioasă, ca ceea ce ai născut pe Domnul domnilor, pe Hristos, cu adevărat fiind pururea Fecioară, care te-ai îmbo­găţit prin dobândirea mai presus de desăvârşire a curăţiei minţii, sufletului şi trupului, prin care toate ţi s-au făcut roabe ca unei Doamne.

Dă-mi să îmi desăvârşesc viaţa mea prin toate cuvioasele fericiri ale Fiului tău, să fiu sărac cu duhul, să plâng, să fiu blând, să flămânzesc, să însetez de dreptate, să fiu curat cu inima şi milostiv, să fiu lăcător de pace, să fiu prigonit pentru Dumnezeu, Preanevinovată, şi să mă bucur, veselindu-mă de acestea toate.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Marţi seara (glasul al 8-lea)

Facere a Sfântului Mitrofan al Smirnei

Al căreia acrostih este «Acum a opta cântare cânt ţie, a lui Mitrofan»

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Apa trecând-o ca pe uscat Israel, şi din robia Egiptului scă­pând, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm».

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Izvor de rugăciuni cunoscându-te toţi, izvorând credincioşilor întărire sufletelor şi trupurilor, Născătoare de Dumnezeu, neîn­cetat te slăvim.

Mai presus de fire pe Cuvântul cel dumnezeiesc L-ai născut, Fecioară, şi firea din stricăciune o ai izbăvit, pentru aceea şi pe mine slobozeşte-mă din patimile cele dobitoceşti şi împotriva firii.

Slavă…

Turme de patimi trupeşti acum mă înconjoară şi cumplit mă împresoară, cercetează grabnic pe robul tău şi izbăveşte-l de cei ce îi fac rău, Fecioară.

Şi acum…

Cel ce cârmuieşte toată făptura şi o ţine şi o mântuieşte S-a arătat circumscris în braţele tale şi neamul oamenilor din nou l-a plăsmuit.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Tu eşti întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne, Tu eşti lumina celor întunecaţi, şi pe Tine Te laudă duhul meu».

Adoarme tulburarea ce mă cuprinde, Stăpână, şi acum mă slobozeşte din cumplita boală, din căderi şi din patimi.

Grăbeşte şi cercetează pe robul tău cel cuprins de boală, fără prihană Fecioară, şi din durerile cele cumplite izbăveşte-mă şi din tot necazul.

Slavă…

Negrăit este noianul milelor tale, fără prihană, prin care şi pe mine mă scoate din păcate şi din boli.

Şi acum…

întăreşte mila şi apărarea rugăciunilor tale asupra mea, Fecioară, şi izbăveşte-mă de ispite şi de necazuri.

Cântarea a 4-a

Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Doamne, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta».

Arată pururea inima mea jertfelnic de gânduri sfinte şi curăţitor de păcate, cu totul fără prihană Fecioară.

Mântuire dăruieşte-mi mie, a trupului şi a sufletului, Prea­nevinovată, dă celui bolnav vindecare şi izbăvire de dureri şi de chinuri.

Slavă…

Meşteşugirile preaviclenilor demoni nimiceşte-le şi dăruieşte ri­dicare din patimi şi celor neputincioşi întărire.

Şi acum…

Din pântecele tău, Preacurată, soarele dreptăţii a strălucit şi lumea a luminat-o, cu ale Cărui străluciri şi pe mine mă luminează.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină ne­apusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Se dezleagă prin naşterea ta legăturile morţii şi se alungă pu­terea stricăciunii, Preasfântă Fecioară Prealăudată, pentru aceea rupe degrab şi lanţul păcatelor mele şi greutăţile necazurilor.

Izbăveşte-mă, Stăpână, de răutatea demonilor şi de viclenia oamenilor şi boala sufletului şi a trupului degrab o tămăduieşte, ceea ce singură ai născut pe doctorul a tot trupul şi al sufletelor, pe Mântuitorul şi Domnul.

Slavă…

Ca pe cleştele dumnezeiescului cărbune, cu totul fără prihană Fecioară, te rog pe tine să arzi toată aplecarea pătimaşă a robu­lui tău şi neputinţele cele cumplite şi greu de nerăbdat şi să usuci şuvoaiele necazurilor.

Şi acum…

Mântuire a dat tuturor Fiul tău, Preacurată Stăpână, celor ce cred în El şi îl vestesc pe El Dumnezeu întrupat din tine, pentru aceea, mântuieşte-mă pe mine din felurite primejdii şi necazuri.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iartă-mi mie, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat: Auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!».

Caută spre mine cu ochi milostiv, Stăpână, şi din bolile cele cumplite izbăveşte-mă degrab şi din toată răutatea care acum mă pândeşte, din toată cursa şi căderea.

Izbăveşte-mă de sfatul cel de-a stânga şi de patima trupească şi de pizma duşmanilor şi de toată viclenia, Preasfântă Stăpână, şi de răutatea vieţii, cu rugăciunile tale.

Slavă…

Cel ce ne-a plăsmuit pe noi S-a plăsmuit întru tine, Fecioară, izbăvind din stricăciune firea muritorilor, aşadar, şi pe mine mă izbăveşte cu rugăciunile tale din ispitele ce mă împresoară.

Şi acum…

Cer învăpăiat şi tron cu adevărat în chipul focului şi rai însu­fleţit al lui Hristos, fără prihană Fecioară, vasul cu totul de aur, care ai cuprins mana vieţii, de viaţa cea dumnezeiască învred­niceşte-mă.

Sedealna. Glasul al 8-lea Porunca cea cu taină

Pe muntele cel netăiat şi dumnezeiesc, credincioşilor, pe palatul cel preacurat al Cuvântului, pe tronul cel în chipul focu­lui al împăratului tuturor, pe masa şi sfeşnicul cel aurit, podul care duce la viaţă, pe scara cea cerească, pe Născătoarea de Dumnezeu, Maria, să o lăudăm strigând: Bucură-te, Mireasă nenuntită!

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră de demult din Iudeea în Babilon, prin credinţa în Treime, văpaia cuptorului au înfruntat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat».

Vasul cel neînsufleţit de demult pe tine te-a arătat, vasul cel însufleţit, Stăpână, căci porţi mana vieţii, pe Hristos, dulceaţa cea adevărată şi luminarea lumii, Cel ce a tocit amărăciunea morţii.

Să nu apuce ca un leu vrăjmaşul cel cu chip de fiară sufletul meu, nefiind izbăvit şi mântuit, Fecioară, căci pe tine te-am aflat izbăvitoare ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos şi Izbăvitorul.

Slavă…

Fericită Fecioară, scăparea tuturor credincioşilor celor în­tristaţi, izbăveşte-mă din toată batjocura, întristarea şi răutatea celor ce mă pizmuiesc pe mine şi din multe căderi şi din felurite boli.

Şi acum…

Ceea ce ai născut strugurele vieţii cel nelucrat, Născătoare de Dumnezeu, învredniceşte-mă şi pe mine să aduc roade de pocă­inţă, strigând Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul… ».

Măreţiile feluritelor tale minuni, Preacurată, toţi le trâmbiţăm, cei ce cu credinţă alergăm la ajutorul tău şi acum mă slobozeşte şi pe mine din cumplita boală şi din durerile sufleteşti şi trupeşti şi arată-mă puternic şi la trup şi la suflet, ca să-L slăvesc pe Fiul tău, Hristos, întru toţi vecii.

Vânturi pizmaşe suflă împotriva mea cu furie, râuri duşmane izbesc cu tărie în casa mea cea înţelegătoare, Fecioară curată, dar, ca pe o mare tulburată de valuri, zdrobeşte puterea tuturor celor ce mă necăjesc şi dă-mi mie linişte cu rugăciunile tale în veci.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Cel ce a plăsmuit din lut pe om, punând apoi în el şi suflet nemuritor, întru tine Se plăsmuieşte şi iarăşi îl plăsmuieşte pe el, pe Acela arată-L şi mie binevoitor şi uşor de împăcat, Fecioară, cu rugăciunile tale şi dăruieşte putere şi izbăvire tuturor celor necăjiţi şi întristaţi.

Şi acum…

Străluceşti pururea lumina cea neînserată care a răsărit din pântecele tău, cea cu totul fară de prihană, celor ce te slăvesc şi îi slobozeşti din frica de noapte, din uneltirea cea diavolească şi întunecată pe robii tăi, pentru aceea izbăveşte-mă şi mă mân­tuieşte şi pe mine, cu rugăciunile tale, din chinurile ce mă cuprind.

Să lăudăm… Irmosul

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mân­tuiţi printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul şi Mântu­itorul tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine Fecioară curată, noi, cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu cetele cele fără de trup».

Ridică fruntea Bisericii şi dăruieşte putere credincioşilor îm­potriva neamurilor şi întăreşte, Curată, sceptrele împăraţilor celor binecredincioşi.

Arată zăbavnice, neputincioase şi înfrânte armatele celor de alt neam care voiesc acum degrabă războaie, Fecioară curată.

Slavă…

Singură ajutătoare a creştinilor ortodocşi, a celor ce te cinstesc pe tine, cu rugăciunile tale, pe agarenii cei purtători de arme degrab îi ruşinează.

Şi acum…

Dă pricepere, Fecioară, cetelor credincioşilor, călătorind îm­potriva duşmanilor văzuţi şi nevăzuţi şi ne mântuieşte din tot necazul.

Prosomii. Glasul al 8-lea

O, preaslăvită minune

Bucură-te, căruţă în chipul focului; bucură-te, zori de taină care în Iunie ai născut soarele cel strălucit, neapus şi neînserat; bucură-te, scoică, ceea ce din sângiurile tale ai ţesut porfiră împă­ratului a toate; bucură-te, cea cu totul fără prihană; bucură-te, păzitoare a tuturor credincioşilor care te cheamă pe tine în ajutor cu credinţă în suflet.

Bucură-te, îndreptarea celor căzuţi; bucură-te, hrana celor flămânzi; bucură-te, comoară neprădată şi vistierie nedeşertată a săracilor; bucură-te, cercetarea celor bolnavi; bucură-te, mân­gâierea celor necăjiţi; bucură-te, ajutorul celor ce te cheamă pe tine, armă nezdrobită şi întăritură şi zid nesurpat.

Bucură-te, rai de taină, care ai purtat în pântecele tău pe Hristos, Pomul vieţii şi L-ai născut, Nestricată, spre învierea noastră, a celor omorâţi prin gustarea din pom oarecând, şi rău supuşi morţii; bucură-te, mult dorită şi pururea pomenită; bu­cură-te, ceea ce dai muritorilor dumnezeiasca veselie.

Mântuieşte-mă, Preacurată Stăpână, ceea ce în chip negrăit ai născut pe Mântuitorul Hristos, căci pe tine singură te-am do­bândit ocrotire eu, robul tău, zid şi acoperământ,veselie şi dum­nezeiască mângâiere sufletului meu, tu, aşadar, izbăveşte-mă de viermele cel neadormit şi de focul cel veşnic, Maica lui Hristos Dumnezeu.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Miercuri seara – (glasul al 8-lea)

Facere a lui Calinic al Iracliei

Al cărei acrostih: «La Preacurata şi Pururea Fecioara alerg»

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Usucă putreziciunea sufletului meu şi urmele rănilor cu leacul puternic al Fiului tău, Preacurată, căci întru tine îmi pun toată nădejdea mea şi pe tine te aduc mijlocitoare înaintea Fiului tău şi Dumnezeul nostru.

Fără de grijă şi în trândăvie, Stăpână, întreaga mea viaţă eu am cheltuit-o, fiind risipitor cu mine însumi, dar la acoperământul tău alerg şi cu credinţă strig ţie: Mântuieşte-mă cu rugăciunile tale, Preacurată!

Mai mult decât nisipul sunt fărădelegile mele şi păcatele mele pe care fară de ruşine le-am făcut şi cu care m-am întinat, dispreţuind, eu, ticălosul, chipul lui Dumnezeu din mine, Preanevi­novată, dar tu, ca o mult milostivă, mântuieşte-mă.

Şi acum…

Pe cel ce aleargă acum la tine cu lacrimi şi cu mult suspin şi întristare a inimii nu îl trece cu vederea, rogu-mă, ci prin mij­locirea ta, în ziua judecăţii, roagă-L pe Fiul tău ca să fiu izbăvit de osândă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai înte­meiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni».

Picăturile lacrimilor mele şi suspinurile inimii şi ridicarea mâinilor mele celor întinse, văzându-le cu milostivire, miluieşte pe robul tău, căci alt ajutor afară de tine nu am, Stăpână.

Cunoscând firea mea cea căzută, Născătoare de Dumnezeu, care, în fiecare zi, nestăpânit alunecă, vai, mie!, spre mai rău, apără-mă şi mă mântuieşte, căci nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.

Slavă…

Cercetându-mă pe mine însumi aflu că am întrecut pe toţi oamenii în răutăţi şi unde voi fugi eu, ticălosul, dacă nu la tine, cea milostivă, că nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.

Şi acum…

Gol şi sărac sunt şi lipsit de toate bunătăţile de care am fost prădat, eu, nenorocitul, prin sfătuirea cea rea, pentru aceea, la tine am scăpat, căci nu am alt ajutor afară de tine, Stăpână.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubi­torule de oameni!».

Suspinurile şi lacrimile ninivitenilor, Fiul tău primindu-le oarecând, toată datoria păcatelor lor a iertat-o Cel mult milos­tiv, pentru aceea, rogu-mă, milostiveşte-L pe El să îmi treacă şi mie cu vederea păcatele.

O, vătămarea minţii mele, Prealăudată, căci vrând să mă amestec cu cele rele şi neîngrijindu-mă deloc de cele nepătimitoare, m-am făcut cu totul deşert prin pofte închipuite, pentru aceea, povăţuieşte-mă în calea pocăinţei, întorcându-mă şi înţelepţindu-mă.

Slavă…

Cu toată evlavia stau înaintea icoanei tale celei fără prihană, Preanevinovată, cucerindu-mă şi rugându-mă: Nu mă lepăda pe mine, nenorocitul, de la fata ta, ci îndură-te şi mă mântuieşte din toată vătămarea şi primejdiile şi din toată răutatea.

Şi acum…

Dăruieşte-mi întărire sufletului şi putere trupului, ca să fac voia Fiului tău cu frică şi bucurie căci fiind Maica Făcătorului tău, poţi şi faci toate câte voieşti celor ce aleargă, Fecioară, cu credinţă şi cu dor la Biserica ta.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul.

Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Cu totul m-am făcut sălaş întinat şi cu adevărat de ruşine, vai, mie!, cu faptele cele fărădelege şi cu nelegiuirile, Fecioară, urât fiind oamenilor şi îngerilor, dar spală-mă cu lacrimile mele.

Prins fiind de multe ispite, cu totul fară prihană, şi de neno­rociri din toate părţile, vai, mie!, bătut de furtuni şi necazuri, păzeşte-mă sub acoperământul tău cel dumnezeiesc izbăvindu-mă şi mântuindu-mă pururea.

Slavă…

Folosindu-te de rugăciunea ta fierbinte către Fiul tău, Prea­curată, pentru robul tău cel fără de folos şi căzut în multe păcate, pe Mântuitorul roagă-L, mai înainte de cercetare, ca să aflu dez­legare păcatelor mele.

Şi acum…

Nu înceta să mă izbăveşti pe mine, cel ce îmi mărturisesc pă­catele şi fărădelegile mele, cu care eu, ticălosul, am nelegiuit, pentru aceea strig rugându-te cu suspine nu lepăda pe robul tău, Stăpână.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iartă-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am stri­gat: Auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele!».

Ca o sarcină grea care apasă peste mine, cum spune Psalmistul, Stăpână, s-au făcut fărădelegile mele şi rănile sufletului meu de la fata nebuniei mele s-au împuţit şi au putrezit, Stăpână.

După datorie, la sfântă biserica ta am alergat şi ca un jalnic rugător stau înaintea ta, Stăpână, primeşte lacrimile mele, pre­cum a primit Hristos Domnul cei doi bani ai văduvei.

„O, cum mă rabdă pământul pe mine, cel de mine însumi osândit, cel ce mai presus de toţi muritorii ca un risipitor am trăit! O, cum nu mă înghite!”, mă întreb şi mă cutremur, dar tu eşti, Fecioară, ceea ce mântuieşti.

Şi acum…

Stinge, ceea ce eşti bună, cu roua milei tale, săgeţile cele aprinse şi îndreptate cu vicleşug împotriva mea, ziua şi noaptea, de vrăjmaşul, cel ce mă luptă pe mine.

Sedealna Pe înţelepciunea şi Cuvântul

Căruţa lui Dumnezeu cea mult luminoasă, sfeşnic de aur strălucind cu dumnezeiasca lumină, Nepătată, Neîntinată, Prea­nevinovată Stăpână, sufletul meu cel întunecat, orbit de patimi, luminează-l, rogu-mă, cu strălucirea nepătimirii şi spală inima mea cea întinată cu râurile căinţei şi cu lacrimile pocăinţei, ca să strig ţie cu dor: Roagă-te Fiului tău şi Dumnezeu să-mi dea ier­tare de păcate, căci pe tine singură nădejde te am, eu, robul tău.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii cei ce merseseră de demult din Iudeea în Babilon, prin credinţa în Treime, văpaia cuptorului au înfruntat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat».

Ridic spre tine ochiul nenorocitului şi ticălosului meu suflet şi strig cu credinţă Fiului tău şi Mântuitorului şi Ziditorului meu: Pentru rugăciunile Maicii Tale, Hristoase, miluieşte-mă.

Noian de vindecări având, Fecioară, ca ceea ce ai născut pe Hristos, varsă din belşug picăturile tale şi mie, rugătorului tău celui neputincios şi rănit cumplit din toate părţile.

Slavă…

Preasfântă Fecioară, umple de pocăinţă smeritul meu suflet, ca să ud cu curgerile lacrimilor mele dumnezeiască biserica ta,

Născătoare de Dumnezeu, şi să spăl, Curată, întinăciunea pati­milor mele.

Şi acum…

Mireasă nenuntită, păzeşte-i pe toţi cei ce aleargă la tine, căci dacă nu vei păzi tu pe robii tăi, Fecioară, toţi pierim şi ne facem hrană demonilor.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Dumnezeu, Cel ce în muntele cel sfânt… ».

Izbăveşte, Marie, Născătoare de Dumnezeu, pe robii tăi atunci când Fiul tău va veni să judece neamul oamenilor şi să ne des­partă unii de alţii, vai, mie!, pe drepţi de nedrepţi.

Minune mare, cum alăptezi Fecioară! Şi Fecioară te-ai arătat după naştere! Cu adevărat, preaslăvite sunt tainele tale, pentru aceea ne închinăm şi preaînălţăm negrăita ta naştere.

Binecuvântăm pe Tatăl…

M-am depărtat de tine şi m-am spurcat cu răutăţile mele, pentru aceea m-am făcut dispreţ şi batjocură celor din jurul meu, dar nu trece cu vederea până în sfârşit, rogu-mă, Fecioară, pe robul tău.

Şi acum…

Omorât de muşcăturile amăgitorului, înviază-mă ceea ce ai născut viaţa tuturor şi nu lăsa pe acesta încă să se întărească îm­potriva mea, deznădăjduitul şi smeritul.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe Dumnezeu, Cel ce S-a preaslăvit în muntele cel sfânt şi în rug prin foc lui Moise i-a făcut cunoscută taina pururea Fecioarei, pe Domnul lăudaţi-L şi preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogo­râre, cum Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup din pântece fecioresc făcându-Se om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o mărim».

A fost ridicată fruntea dreptmăritorilor când a fost înălţat pe lemn Fiul tău şi Dumnezeu întru Care s-a rupt zapisul şi s-a ni­micit până în sfârşit vrăjmaşul şi a căzut; pentru aceea, fără pri­hană Fecioară, pe tine te slăvim ca pricina tuturor acestora.

Văzând cu compătimire curgerea lacrimilor mele, milostiveşte-te spre mine, Stăpână; miluieşte cu mila ta smeritul meu suflet, alinându-l pururea, păzindu-l şi acoperindu-l, sfintindu-l şi smulgându-l din mâinile demonilor.

Slavă…

Puterea stăpânitorilor celor evlavioşi, lauda profeţilor şi apostolilor, frumuseţea ierarhilor, podoaba mucenicilor, Fecioară, şi bucuria cuvioşilor, desfătarea drepţilor şi bucuria necăjiţilor, nu trece cu vederea cererile robilor tăi.

Şi acum…

Popoare şi limbi şi neamuri, tinerii cu fecioarele, să venim toţi slujitorii în cuget curat ortodox să-i strigăm cu căldură Fecioarei şi curatei Maici a Dumnezeului nostru: Preasfântă Stăpână, mântuieşte-ne pe toţi cu rugăciunile tale.

Prosomii. Glasul al 8-lea

O, preaslăvită minune

Bucură-te, Fecioară, Mireasa lui Dumnezeu; bucură-te, nă­dejdea credincioşilor; bucură-te, curăţirea lumii; bucură-te, ceea ce pe robii tăi îi izbăveşti de toată întristarea; bucură-te, dezle­garea morţii; bucură-te, rai purtător de viată; bucură-te, apărarea celor ce te cheamă pe tine în ajutor; bucură-te, sălaş dumnezeiesc al lui Dumnezeu şi munte sfânt.

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată; bucură-te, izvorul vieţii; bucură-te, scară cerească; bucură-te, Stăpâna şi Doamna întregii făpturi; bucură-te, Preanevinovată, slăvită; bucură-te, Neîntinată, bucură-te, Prealăudată; bucură-te, cort dumnezeiesc; bucură-te, Cuvioasă; bucură-te, Maică Fecioară, Mireasă nenuntită.

Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Stăpână; bucură-te, singură nădejde a muritorilor şi apărare; bucură-te, scăpare; bucură-te, sfeşnic de lumină; bucură-te, palat strălucit; bucură-te, candelă luminoasă; bucură-te, lauda fecioriei celei neîntinate; bucură-te, izvor care verşi tămăduiri celor ce se apropie de tine.

Primeşte această rugăciune a mea şi nu trece cu vederea plânsul şi lacrimile, Curată, nici nu mă lepăda pe mine, cel pri­mejduit de chinuri, căci doar în tine mi-am pus toată nădejdea mea; arată-mă slobod de toţi cei ce mă necăjesc pe mine, Curată, şi bucurie dăruieşte-mi, ca ceea ce ai născut bucuria.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Joi seara (glasul al 8-lea)

Facere a Cuviosului Părintelui nostru Pavel, Episcop de Amorio

Al căruia acrostih este: «Până în sfârşit mântuieşte pe nevrednicul Pavel, Fecioară».

Cântarea 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Pe Faraon, cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a tăcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cum voi putea lăuda harul covârşitor al milei tale faţă de mine, Stăpână fără prihană, sau cum voi slăvi înălţimea purtării tale de grijă, că de atâtea ori m-ai izbăvit din moarte pe mine, cel deseori vrednic de ea?

Cu totul prins în fărădelegi, eu, ticălosul, sunt plin de păcate, neştiind ce altceva să fac; numai eu m-am făcut vas cu totul fără folos Celui ce cu iubire de oameni m-a zidit, Stăpâna lumii, ajută-mă.

Risipeşte negura patimilor mele, Preacurată, cu lumina naş­terii tale, alungând departe de mine norii întunecoşi ai închi­puirilor gândirii mele şi fă să răsară robului tău lumina curată a nepătimirii.

Şi acum…

Vai obiceiului meu celui rău, Stăpână, care mă ţine rob! Vai, mie, celui ce singur între muritori am alunecat în prăpastia pier­zaniei, răbdând şi rămânând în duhoarea patimilor, plata focu­lui lor.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai înte­meiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni».

Cu adevărat, părtaş naşterii trupului meu am faptul de a fi supus patimilor lui şi de a sluji în chip fără de minte faptelor acestora. Vai, mie, ticălosului! Stăpâna tuturor, ajută-mă.

O singură zi mă pocăiesc lui Dumnezeu, iar în toate celelalte zile întărât milostivirea Lui, nesimţitorul de mine şi învârtoşatul cu inima, ci roagă-L, cu totul fără prihană Fecioară, îndelung să mă mai rabde.

Slavă…

M-am nenorocit cumplit şi până în sfârşit m-am gârbovit cu totul sub sarcina grea a răutăţilor mele cărora din copilărie m-am supus de voie, eu, cel fără de minte, dar nu mă trece cu vederea pe mine, Curată, cel pierdut de acestea.

Şi acum…

Fiind întinat cu trupul, duhul şi sufletul am ajuns să stric aerul şi cu faptele mele să spurc pământul, eu, ticălosul, dar tu îmbunătăţeşte-mă, Fecioară, cu chipurile schimbării.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu eşti puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu Proorocul Avacum strig către Tine: Slavă puterii Tale, Iubi­torule de oameni».

Ca noaptea, eu singur între toţi mă duc să fac fapte vrednice de întuneric şi să mă ascund de ochii muritorilor, nesocotind deloc că de Dumnezeu nu mă pot ascunde, de Care, la dreapta judecată, voi fi dat întunericului, dar tu, Curată, încă de aici miluieşte-mă.

Suspin cu amar din adâncul inimii mele, gândindu-mă la mul­ţimea nesfârşită a răutăţilor mele, care cu adevărat covârşeşte la număr nisipul mării, pentru aceea, Născătoare de Dumnezeu, cu rugăciunile tale întorcându-mă mai înainte de sfârşit, mântuieşte pe robul tău.

Slavă…

Nu poate neamul muritorilor, rugându-se, să Îl milostivească pe Dumnezeu pentru cele ce am păcătuit pe pământ, eu singur umplându-mi sufletul de patimile cele urât mirositoare ale ru­şinii, dacă nu Îl vei milostivi tu, Născătoare de Dumnezeu şi Maica Lui şi dacă nu îl vei mântui tu pe robul tău.

Şi acum…

Acum pentru mine suspină întreg pământul, căci am rănit peste măsură îndelunga răbdare a Ziditorului pentru multele mele căderi pierzătoare, căci întreaga făptură s-a cutremurat, Fecioară, spăimântându-se toată de păcatele mele.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină ne­apusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele».

Nu trebuia, Fecioară, să urmez firea celor dobitoceşti, nu tre­buia, eu, ticălosul, să mă las înduplecat să râvnesc acestora, căl­când legile firii şi trăind contra firii, pentru aceea miluieşte-mă.

Intâistătătorii întunericului m-au pus să slujesc faptelor lor şi prin ele m-au pus şi altora învăţător nelegiuit, vai, mie! Ce voi face, eu, care am prins pe mulţi în cursa răutăţilor mele, cu totul fără prihană, Fecioară, mântuieşte-mă.

Slavă…

Socotit fiind de toţi cei ce mă cunosc că am murit lumii, Prea­curată, am ajuns, la o stare potrivnică părerii lor, abătându-mă din cale, eu, ticălosul, dar cu adevărat, vai, mie!, dacă nu mă întorci, Fecioară, grabnic pe cale.

Şi acum

La păcate adaug mereu alte păcate eu, ticălosul, şi adun în nenorocitul meu suflet focul gheenei cel de nerăbdat, de care izbăveşte-mă, Preanevinovată, mai înainte de cercarea aceea.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Iartă-mi mie, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog, ridică-mă din adâncul răutăţilor căci către Tine am strigat; auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele».

Mort fiind pentru toată fapta bună şi cu totul nefolositor, numai în fapte stricătoare de suflet petrecând, nu mă ruşinez trăind şi bucurându-mă. O, cum nu mă ruşinez, vrednicia sufle­tului meu!

De la toată porunca m-am abătut eu, ticălosul, şi am fost adus degrabă la grozava prăpastie a răutăţii prin lenevire, dar întoarce-mă pe mine, Stăpână.

Slavă…

Pământ uscat şi neroditor, lipsit de roadele Duhului m-am făcut, odrăslind, Fecioară, numai lemn bun de ars în focul ce va să vie, dar tu schimbă-mă.

Şi acum…

Iată, toată marea răutăţii m-a înconjurat şi râuri de patimi au ridicat glasurile lor asupra mea, cu totul fără prihană Fecioară, de a căror furtună şi năvălire dezlănţuită izbăveşte-mă.

Sedealna

Pe înţelepciunea şi Cuvântul

Pe tine, nor luminos şi cuvântător, cu adevărat roua cea dumnezeiască şi de taină, apa care sare la viaţa veşnică, ploaia mântuirii, te rog, Stăpână, cunoscând bunătatea ta, varsă peste capul meu apa pocăinţei, izvorul care izvorăşte lacrimi ca pâraiele, ca să mă spele pe mine de întinăciunea păcatelor mele şi să mă arate mai alb ca zăpada căci întru tine am nădăjduit, rugă­torul tău cel fără folos.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«De pogorârea lui Dumnezeu, focul s-a ruşinat odinioară în Babilon. Pentru aceasta, tinerii în cuptor, ca într-o grădină verde dănţuind, cu bucurie cântau: Binecuvântat este Dumnezeul pă­rinţilor noştri!».

Nu am pocăinţă, nici smerenie în inima mea, nici priveghere, nici rugăciune, nici înfrânare, nici lucrarea vreunui alt bine, pentru aceea strig: Stăpână, în dar mântuieşte-mă!

Din întunecarea minţii n-am dobândit deplin pocăinţa, nici cugetarea la moarte, nici înfrânare, nici înţelepciune, dar nici bărbăţie şi nici dreptate, pentru aceea strig: în dar mântuieşte-mă, Stăpână!

Slavă…

Zăcând în patimi şi înflorind în toate păcatele nu am luat aminte la frica de Dumnezeu şi râvna fată de Dumnezeu am trecut-o cu vederea, precum şi toată dragostea, nădejdea şi cre­dinţa. Pentru aceea strig: în dar, Stăpână, mântuieşte-mă!

Şi acum…

Nu este cineva pe pământ care să fi păcătuit mai mult decât mine, cu totul fără prihană Fecioară, nici nu este cineva care să-L fi mâniat aşa pe Făcătorul, trăind ca un risipitor, precum eu, ticălosul. Pentru aceea strig: în dar, Stăpână, mântuieşte-mă!

Cântarea a 8-a Irmosul:

«De şapte ori tiranul haldeilor… ».

Izbăveşte-mă de toată obişnuinţa răutăţilor, ceea ce eşti fără prihană, dă-mi mie, Curată, întoarcere către Domnul şi agoni­sirea curăţiei; fă-mi viaţa mea înţeleaptă prin cele mai înalte fru­museţi, Fecioară, şi dăruieşte-mi mie împărtăşire de toate bună­tăţile, ca să te slăvesc întru toţi vecii.

Ceea ce ai răsărit muritorilor lumina lui Dumnezeu cea negrăită, luminează simţirile sufletului meu, rogu-mă, alungând întunericul cumplitei mele nepăsări, aprinde în inima mea, Fecioară, focul dorului de Fiul tău şi umple-mă de veselie şi de dulceaţa Lui întru toţi vecii.

Binecuvântam pe Tatăl…

împodobeşte-mă, Stăpână, cu toată fapta bună; umple pe ro­bul tău de bucurie duhovnicească; încununează-l cu cununa vir­tuţilor, Preanevinovată; umple-mă de împărtăşirea tuturor da­rurilor şi părtaş arată-mă împărăţiei cerurilor, chiar dacă cererea mea este mai presus de vrednicie.

Şi acum…

Cu voie neabătută, cu putere neclintită, călăuzeşte-mă să mă îndrept fără împiedicare spre virtute şi să tind mereu spre cele dinainte, uitând pe toate cele din urma mea. Şi dăruieşte-mi mie, Fecioară, fierbinţeala pocăinţei şi a rugăciunilor, ca să te laud pe tine cu dor întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul:

«De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar văzându-i pe aceştia mân­tuiţi printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul şi Mântui­torul tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup şi pântecele tău s-a făcut mai cuprinzător decât cerurile. Pentru aceea pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te măresc».

Cum voi putea lăuda pe cea Curată, eu, cel necurat la suflet şi la inimă, cum o voi lăuda numai cu cuvintele pe cea Curată, eu, spurcatul? Cum voi îndrăzni eu, atât de rău fiind, să privesc la icoana ei, când cetele îngerilor sunt oprite să o privească? Pentru aceea, Stăpână, miluieşte-mă.

Luându-mă pe mine de mâna mea cea dreaptă, Fecioară, împacă-mă cu împăratul cel nemuritor, cu Fiul tău, cerând să îmi dea dumnezeiasca iertare rătăcirilor mele şi desăvârşită îndreptare vieţii, căci pe tine te am ocrotitoare, nădejde şi aco­perământ şi dacă trăiesc, şi dacă mor.

Slavă…

Cuvântul pe care l-am grăit acum către tine nu a mărturisit toate răutăţile mele, nici nu a descoperit faptele cele de ruşine săvârşite în ascuns, ci, ruşinându-se de cunoştinţa oamenilor, pe cele mai multe le-a ascuns, micşorându-le, dar tu, primind
intenţia mea cea bună, Fecioară, dă-mi mie desăvârşită dezlegare de acestea.

Şi acum…

Invredniceşte-mă să dobândesc cămara de nuntă cea veşnică şi desfătarea raiului, pe mine, cel ce pe pământ numai pe tine te am nădejde după Dumnezeu, singură solire, singură ocrotire, singură tărie, pentru aceasta îndrăznesc să spun acestea din inimă: Stăpână, mântuieşte-mă pe mine, robul tău.

                                                                     Prosomii. Glasul al 8-lea

Doamne, deşi ai stătut la judecată

Bucură-te, ceea ce din porfira sângiurilor tale ai născut măr­găritarul cel cu albă strălucire şi sclipitor şi de mult preţ, pe Cel ce a luminat cu dulcile lui raze întunericul a toată lumea, Prea­lăudată.

Bucură-te, ceea ce ai purtat ca pe un prunc în braţele tale, Fecioară, pe Cel ce şade ca Dumnezeu pe tronul cel înalt al slavei, ţinându-L adormit la pieptul tău pe Cel ce are ochi ne­adormit care vede toate.

Bucură-te, ceea ce mai mult decât îndulceşte mierea gâtul cel simţitor şi mai mult decât îndulceşte fagurele limba tuturor, cu numele tău cel dulce, îndulceşti inimile celor ce te laudă pe tine.

Dezbracă-mi haina de jale şi îmbracă-mă în haina mântuirii şi a dumnezeieştii veselii şi bucurii, ca să nu fiu aruncat afară din cămara de nuntă a Fiului tău, neavând haină de nuntă, de Dumnezeu dăruită Stăpână

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.Vineri seara (glasul al 8-lea)

Facere a Sfântului Fotie

Al căruia acrostih este «Acesteia se cuvine şi a opta rugăciune a lui Fotie»

Cântarea a 1. Glasul al 8-lea Irmosul:

«Apa trecând-o ca pe uscat Israel, şi din robia Egiptului scăpând, striga: Mântuitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Gura mea umple-o de dulceaţa ta dumnezeiască, Fecioară, şi luminează-mi mintea mea, ca să laud şi să măresc noianul cel nesfârşit al milelor tale.

Slăbind de patimi cumplite, inima mea cea mult împătimită, vrednică de milă şi greu îndurerată, tămăduieşte-o, Fecioară, ceea ce ai născut pe doctorul sufletelor.

Slavă…

Arată-mă mai înalt decât plăcerile cele trupeşti şi decât grijile cele lumeşti, ceea ce eşti mai înaltă decât cetele cele de sus şi mai strălucitoare decât soarele, Mireasa lui Dumnezeu.

Şi acum…

Ceea ce eşti binecuvântată între femei şi slăvită, te rog pe tine să asculţi glasul binecuvântat al Fiului tău şi să mă învredniceşti de slava Lui.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Doamne, Cel ce ai făcut acoperământul bolţii cereşti şi ai înte­meiat Biserica, Tu pe mine mă întăreşte întru dragostea Ta, Cel ce eşti marginea doririlor şi întărirea credincioşilor, Unule Iubitorule de oameni».

Cetatea cea preaslăvită şi cuvântătoare, Stăpână, a împăra­tului, roagă-L, de Dumnezeu dăruită, să fiu şi eu locuitor al cetă­ţii de sus şi nu mă ruşina pe mine în nădejdea mea.

Scăparea lumii, lauda creştinilor, acoperământul şi apărarea tuturor celor ce nădăjduiesc întru tine, nu mă trece cu vederea pe mine cel ce cred în tine, ci cu mila ta, Stăpână, mântuieşte-mă pe mine.

Slavă…

Nedumerire şi întuneric şi bezna gândurilor îi acoperă pe cei ce tâlcuiesc netâlcuită naşterea ta, Stăpână, căci pe Cel pe Care Moise mai înainte L-a văzut ascuns în întuneric, pe Acesta tu L-ai născut.

Şi acum…

Departe de raiul cel sfânt şi de locaşul vieţii, amăgindu-mă cu vicleşugul mâncării, vicleanul şarpe m-a surghiunit şi din pizmă m-a înşelat să schimb Raiul cu locaşul stricăciunii.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Auzit-am taina rânduielii Tale, Doamne, înţeles-ani lucru­rile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta».

Pântecele tău, ceea ce eşti fără prihană, mai larg decât ceru­rile s-a făcut, cuprinzându-L pe Cel necuprins, pe Care roagă-L să îi mântuiască pe cei ce te laudă pe tine.

în dar miluieşte-mă şi din toată boala, Fecioară, slobozeşte-mă şi smulge-mă din osânda cea veşnică, scăparea şi ocrotitoarea mea.

Slavă…

întru tine îmi pun toată nădejdea mântuirii mele şi cârmuirea vieţii, ceea ce eşti cu dar dăruită, pururea Fecioară.

Şi acum…

Nădejdea mea şi lauda, scăparea vieţii şi apărarea, sprijinul şi mângâierea mea tu eşti, preacucernică Fecioară.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Din noapte sculându-ne, strigăm Ţie, Doamne: Mântuieşte-ne pe noi, că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim!».

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul şi pe Domnul cel iubitor de oameni prin iubirea ta de oameni, fă-mi mie cunoscută calea mântuirii.

Cu ochiul tău cel milostiv, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, vezi smerenia mea şi mă mântuieşte.

Slavă…

încununează, cu arma bunăvoirii tale, capul meu, păzindu-mă pe mine cu sfânt acoperământul tău.

Şi acum…

Cel Preaînalt se întrupează în pântecele tău şi Se naşte, fără pri­hană Născătoare de Dumnezeu, şi înnoieşte firea omenească.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Dă-mi mie haină luminoasă, Cel ce Te îmbraci cu lumina ca şi cu o haină, mult milostive, Hristoase, Dumnezeul nostru».

Ceea ce ai născut pe Hristos, pricina liniştii, mă rog tie: îm­blânzeşte valul cel sălbăticit al patimilor mele.

Lărgeşte inima mea cea strâmtorată de patimi să alerge în calea poruncilor lui Dumnezeu, ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile.

Slavă…

Nu am dobândit râuri de lacrimi, ca să spăl păcatele mele cele nesfârşite, dar tu, Curată, izbăveşte-mă de acestea cu rugă­ciunile tale.

Şi acum…

Maica celui Preaînalt, primeşte-mă în pocăinţă pe mine din multele ape ale patimilor,trimiţând din înălţime harul tău.

Sedealna. Glasul al 8-lea

Pe înţelepciunea şi Cuvântul

Norul soarelui celui înţelegător, risipeşte norii cei întunecaţi ai minţii mele, Stăpână, cu lumina feţei tale şi luminează-mi cu lumina pocăinţei ochii cei întunecaţi de negreala patimilor întu­necatului meu suflet şi orbiţi cu totul de revărsările cele înnoro­iate ale faptelor mele celor rele, ca să strig ţie cu dor: Mijloceşte la Hristos Dumnezeu să îmi dea mie iertare păcatelor, căci pe tine te am nădejde, eu nevrednicul robul tău.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii evrei în cuptor au călcat văpaia cu îndrăzneală, şi în rouă focul l-au prefăcut strigând: Bine eşti cuvântat în veci, Doamne Dumnezeule».

Cu credinţă şi cu dor la tine alerg, legat fiind de lanţul păca­telor mele, pentru mila milostivirii tale, dezleagă-mă pe mine, cel ce strig: Binecuvântat este, Preacurată, rodul pântecelui tău.

Izvorăşte curgerea tămăduirii tale şi stinge, Fecioară, cup­torul plăcerilor şi al patimilor, al păcatelor şi al bolilor, căci tu eşti izvorul care izvorăşti curgerea dulce a vieţii dumnezeieşti.

Slavă…

Cerb rănit de săgeţi veninoase, însetez să beau picăturile milei tale, Preanevinovată, ca să scot afară veninul cel aducător de moarte.

Şi acum…

Toată nădejdea vieţii mele spre tine o pun, Fecioară, nu mă trece cu vederea, ci miluieşte-mă şi mă mântuieşte şi izbăveşte-mă de osânda veşnică de dincolo.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe împăratul cerurilor… ».

în pântecele tău zămislindu-L pe Cel mai înainte de tine, Maică dumnezeiască, fără prihană Marie, L-ai născut în chip ne­grăit pe Hristos împăratul.

Ca să slăvesc şi să mă închin cu frică preacuratului tău nume, Fecioară, izbăveşte-mă pe mine din toată întristarea şi vătămărea.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Porţi ca pe un prunc în sfintele tale mâini pe Cel ce poartă toate cu cuvântul, pentru aceea împreună cu El te lăudăm întru toţi vecii.

Şi acum…

Avându-te pe tine singură nădejde tare, te rog, fără prihană Marie, din păcate şi primejdii să mă izbăveşti degrabă.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe împăratul cerurilor pe Care Il laudă oştirile îngerilor lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Cu adevărat, Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim pe tine, Fecioară curată, noi, cei izbăviţi prin tine, slăvindu-te cu ce­tele cele fără de trup».

Pe jalnicii tăi rugători miluieste-i, Fecioară, şi slobozeşte-i din toată tulburarea, potolind atacurile care vin unele după altele.

Iartă, Mântuitorul meu, tuturor celor ce cinstesc pe Maica Ta, cea cu adevărat preaslăvită, şi arată-ne pe noi locuitori ai raiului slavei.

Slavă…

în calea răutăţii am alergat cu stăruinţă, iar calea virtuţilor am ocolit-o. Tu, Fecioară, fă-mi cunoscută calea în care voi merge.

Şi acum…

Lauda desăvârşită a arhanghelului, cea dintâi şi de la mijloc, îţi aduc ţie „bucură-te”, Cuvioasă, căci altă laudă pe potrivă nu pot afla.

                                                      Prosomii. glasul al 8-lea

O, preaslăvită minune

Bucură-te, nimicirea morţii, Maică Fecioară, Curată; bucură-te, omorârea iadului, ridicarea lui Adam şi izbăvirea Evei; bucură-te, tăria neclintită a mucenicilor; bucură-te, veş­mântul cuvioşilor de la Dumnezeu primit; bucură-te, mântuirea lumii, Preanevinovată; bucură-te,bucuria tuturor celor ţinuţi în necazuri, Cuvioasă.

Bucură-te, floarea credinţei; bucură-te, nădejdea murito­rilor; bucură-te, zid neclintit; bucură-te, cetate însufleţită a Stăpânului făpturii; bucură-te, podoaba maicilor şi frumuseţea multdorită a fecioarelor; bucură-te, lauda preaminunată a în­tregii lumi; bucură-te, sălaş sfânt al lui Dumnezeu; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu.

Bucură-te, epilogul tuturor cuvântărilor, Fecioară cuvioasă, împlinirea a toată Scriptura, celei vechi şi celei noi; bucură-te, încheierea cântărilor, temeiul ascuns al tuturor scrierilor, Alfa şi Omega, începutul şi sfârşitul, după naşterea ta, tu eşti, Stăpână, fiindcă prin puterea ta cântările acestea s-au săvârşit.

Primeşte această osteneală a mea ieftină, ceea ce eşti bună, pe care eu ţi-o aduc din slăbiciunea trupului, şi stăpânit fiind de dorul tău, dor care covârşeşte slăbiciunea, învredniceşte-mă de mântuire, ca să strig ţie întâi, la mijloc şi pe urmă lauda îngeru­lui: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s