saptamana – glasul 1

5231260_296443117160907_2105777335_n

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Sâmbătă seara (Glasul 1)

Facere a Sfântului Teodor Studitul

A cărui metodă este aceasta: La troparul întâi al fiecărei cântări, se roagă păcătosul către Maica Domnului. La cel de-al doilea tropar, Maica Domnului către Hristos, iar în cel de-al treilea, Hristos răspunde Maicii Domnului, iar în ultimul Maica Domnului iarăşi răspunde păcătosului.

Al cărei acrostih este «Stăpână, pleacă-te la rugăciunea lui Teodor»

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:

«Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se zice după fiecare tropar)

Păcătosul către Maica Domnului:

Vas care ai cuprins firea cea necuprinsă, pe Hristos roagă-L să mă izbăvească pe mine de focul cel întunecat, Curată Fecioară, şi să mă arate părtaş împărăţiei Sale.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi (se zice după fiecare tropar)

Maica Domnului către Hristos:

Primeşte rugăciunea mea, Fiule şi Cuvântule, şi izbăveşte de osândă pe robul tău care strigă către mine din adâncul sufletului şi-l învredniceşte pe el de împărăţia Ta.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh

Hristos către Maica Domnului:

Tu, Maică, mă cunoşti pe Mine, izvorul milei, căci pe toţi păcă­toşii care-Mi greşesc Mie, Stăpânului, în toată clipa, îi miluiesc, dar acesta mai mult decât toţi mă amărăşte cu fapte de ruşine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Maica Domnului către păcătos:

Prin multe căderi şi fapte străine şi de ruşine ai amărât pe Fiul meu, încât acum mila Lui către tine s-a pornit spre mânie şi urgie.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos- Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».

întreaga mea viaţă cu adevărat în fapte rele am cheltuit-o, de aceea acum către tine strig: Roagă-L pe Fiul tău, Curată, ca precum pe fiul cel risipitor, să mă cheme iarăşi şi să mă mântuiască pe mine, cel ce zac în nelegiuiri.

Iartă, Stăpâne a toate, Care în chip de negrăit Te-ai născut din pântecele meu şi miluieşte pe robul Tău, precum odinioară pe fiul cel risipitor, şi arată-l pe el fiu al Tău, Preabunule, şi de-a dreapta Ta şezător în ziua Judecăţii.

Slavă…

O, maică, strig şi eu către tine, ascultă-mă şi tu cu luare-aminte: Cel ce a petrecut ca un risipitor, întorcându-se în fierbinţeala pocăinţei, a strigat „am păcătuit”, dar acesta, deşi strigă către tine pocăindu-se, în cele străine se rătăceşte.

Şi acum…

Cele ce mi-ai grăit le-am spus Fiului meu, strigând către El ca pe tine să te învrednicească de împărăţie, dar El mi-a răspuns împotrivă: că nu s-a apropiat de Mine cu credinţă fierbinte şi pentru aceasta îl lepăd de la faţa Mea pe acesta.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Cu Duhul mai înainte văzând întruparea Cuvântului, Proorocule Avacum, ai propovăduit strigând: Când se vor apropia anii, Te vei cunoaşte, când va veni vremea, Te vei arăta, Slavă puterii Tale, Doamne».

Cugetând, o, Fecioară, la puterea ta, cu frică strig ţie celei uneia bune: Deşi nu am pocăinţă fierbinte, cu rugăciunile tale către Stăpânul, dă-mi mie desăvârşită îndreptare.

Ascultă, Dumnezeule, prin fire Iubitor de oameni, pe Maica Ta, Stăpâne, strigând către Tine, cu stăruinţă, ca pe robul tău să îl izbăveşti de osândă şi chiar de nu a dobândit desăvârşită cre­dinţă, pe aceasta, ca un Dumnezeu dăruieşte-i-o.

Slavă…

O, Maică, acestuia de nenumărate ori i-am dăruit prilejuri de mântuire; dar el nu a lăsat păcatele cu care a ajuns până la moarte şi pentru aceasta nici nu poate fi mântuit, până ce nu se va arunca în foc.

Şi acum…

Acum am cunoscut pricina pierzaniei tale, precum spune dumnezeiescul meu Fiu, căci tu cu totul zaci în păcat şi desăvârşit te-ai dat nepăsării. Cine acum te va ridica pe tine care zaci de boală?

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfatu­lui Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni».

Fecioară, acum însetez a petrece pururea, în cărările pocăinţei, care să mă poarte către viaţa cea fără de sfârşit. Insă, acum degrabă, înfricoşătoarele cete ale vrăjmaşilor demoni mă trag în jos să mă arunce în adâncul păcatului şi în înfricoşatul noroi al pierzaniei.

Omorând moartea, Mântuitorule, mai întâi pe Adam din le­gături l-ai slobozit, pentru aceea şi acum pe robul tău, Fiule, te rog, smulge-1 dintre cetele demonilor celor batjocoritori, căci aceia nu îl lasă pe acesta vreodată cu desăvârşire a se pocăi.

Slavă…

Prealăudată Maică, strig ţie şi Eu: Cu postul şi rugăciunea ar ieşi afară din acela mulţimea atotviclenilor demoni, însă acesta, necurăţindu-şi trupul prin înfrânare, rugăciune şi curăţie, vai, s-a făcut peşteră demonilor.

Şi acum…

Cuvintele de mai înainte ale Fiului meu le-ai auzit prea bine şi cunoaşte cele de trebuinţă pentru mântuire; căci nici ucenicii Lui, când nu au putut să alunge demonul, le-a strigat acestora zicând: Cu post şi rugăciune iese neamul acesta de demoni!

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Proorocului Iona urmând, strig: Scapă viaţa mea din strică­ciune, Bunule, şi mântuieşte-mă, Mântuitorul lumii, pe mine, cel ce strig: Slavă Ţie».

Sunt plin de cuvinte, dar de fapte bune cu totu-s deşert, căci nu iubesc nici post, nici rugăciune a plini, Mireasa lui Dumne­zeu, de aceea acum la tine caut scăpare.

Vezi, mult milostive Fiule, pe Maica Ta, Te rog: Cel ce aleargă la mine, este lipsit de toată fapta bună şi strigă mie: Nu am altă nădejde afară de tine, Stăpână.

Slavă…

Cu fierbinţeală rugându-te, încetează, Maică, a grăi, căci acesta se întinează, gândind că sunt milostiv, neluând seama la mânia mea.

Şi acum…

Am rugat pe Fiul şi Dumnezeul Meu pentru tine, ca să agoni­seşti miluire. Dar El îmi strigă mie să încetez a mai mijloci pentru mântuirea ta.

Sedealna, glasul 1 Mormântul tău, Mântuitorule…

Rai cuvântător pe pământ te-a răsădit pe tine Hristos, Sădi- torul Raiului celui dintâi, iar în mijlocul tău a crescut pomul vieţii, pe Care şi roagă-L să mă învrednicească şi pe mine de des­fătarea Raiului şi să mă adape cu apele odihnei celei desfătate.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Toată nădejdea mea spre tine o pun, Stăpână, nu mă lepăda în adâncul pierzaniei pe mine cel slăbit, ci întoarce-te, strigând iarăşi către Fiul Tău: Nu pierde lăptura mâinilor Tale.

Nemăsurat având noianul milei, Stăpâne, primeşte-mă iarăşi, Te rog pe Tine, Care singur eşti uşor de împăcat şi miluieşte făp­tura mâinilor Tale, Cel ce ai miluit oarecând pe Canaaneeanca.

Slavă…

Miluiesc şi mântuiesc pe oricine vine la Mine cu mult dor, căci Eu nu voiesc vreodată a pierde făptura Mea, căci anume pentru a o mântui M-am născut întreg din tine, dar acesta departe este de zidirea Mea.

Şi acum…

înţelepciune a Celui Preaînalt fiind mai înainte, Fiul Meu S-a făcut om desăvârşit din mine, ca să îi mântuiască pe cei ce cu credinţă fierbinte păzesc dumnezeiescul botez, dar tu te-ai arătat nepărtaş acestora.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel de care se înfricoşează şi îngerii… ».

îndrăznind, la tine vin iarăşi, Fecioară, văzând pe Fiul Tău mântuind pe desfrânata şi pe tâlharul, căci nici aceştia nici o faptă bună din Lege nu au plinit în viaţa lor, dar au dobândit iertare.

Din înălţime caută şi vezi şi auzi pe Maica Ta care se roagă Ţie şi izbăveşte de foc pe robul tău acesta ca pe desfrânata mai înainte şi precum ai mântuit pe tâlharul pe cruce.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul

Tâlharul spânzurat oarecând pe cruce cu credinţă a strigat: „Pomeneşte-mă şi pe mine”, iar desfrânata a vărsat izvor de lacrimi, dar acesta nu este asemenea cu ei.

Şi acum…

Pe desfrânata care plângea, Hristos a mântuit-o, precum şi pe tâlharul care a crezut, pe cruce, dacă, aşadar, voieşti să do­bândeşti mântuire, aleargă către Domnul cu lacrimi şi credinţă.

Să lăudăm, bine să cuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţându-L pe Dânsul întru toţi vecii

Irmosul

«Pe Cel de Care se înfricoşează şi îngerii şi toate oştirile, ca de Făcătorul şi Domnul, preoţi preaslăviţi-L, tineri lăudaţi-L, po­poare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel lără de început, S-a pogorât din cer, ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat, pentru noi făcându-Se om, să o mărim toţi ca pe o Maică curată a Dumnezeului nostru».

Fiind aflat mai păcătos decât toţi oamenii la un loc, Fecioară, şi pentru aceasta mă ruşinez a mă apropia de Fiul tău, dar tu roagă-L, fă-L milostiv să mă primească în credinţă fierbinte şi pe mine care mă apropii de El cu dor.

Izbăveşte de osândă, Cuvinte, pe robul cel ce se apropie de Tine şi Te rog pe Tine nu pomeni fărădelegile lui, căci chiar dacă a greşit Ţie, Mântuitorule, către mine caută scăpare şi mă rog: Cel ce plineşti cererile tuturor, pentru mine, primeşte-I şi pe acesta.

Slavă…

Maică, cel ce acum aleargă la tine, nu este vrednic de milă, nu este, căci nimeni dintre oameni precum acesta nu M-a întă­râtat spre mânie, dar pentru preacuvioasele tale rugăciuni nu îl voi face pe el părtaş osândei la Judecată, dacă îmi va aduce roade de pocăinţă.

Şi acum…

în iadul cel mai de jos fiind, ai fost urcat la înălţime prin ru­găciuni către dumnezeiescul meu Fiu, dar ia aminte, ca nu cumva să mai cazi în învinuirile cele cumplite de la început, ci umblă în căile pocăinţei, ca nu cumva iarăşi să fii aruncat în gheenă.

                                                                                  Prosomii. Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti

Liman păcătoşilor, bucurie lumii, izbăvirea celor înviforaţi, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, strig ţie: Primeşte şi rugă­ciunea mea şi cererea, Nepătată, pe care du-le degrab Fiului Tău, ca să mă mântuiască şi pe mine, risipitorul.

Pricina a toată bucuria fiind, Preaiubitul meu Fiu, iertare de păcate dăruieşte robului Tău, ca să cunoască toţi că eu, ca o Maică, am mare îndrăznire către Tine, de a mă ruga Ţie, Hristoase al meu, mai presus de toţi sfinţii Tăi.

Sălaşul bucuriei, Maică, plecându-mă la rugăciunea ta, ier­tare de păcate îi dau orbului acestuia şi dezlegare; dar spune-i să înceteze a mai păcătui şi a Mă mai întărâta spre mânie, căci prin fire sunt Iubitor de oameni.

Iată, ai primit iertare pentru căderile tale, prin rugăciunile şi mijlocirile mele, dar ia aminte restul vieţii să-1 petreci în chip plăcut Domnului, ca să ai parte în Rai cu cei aleşi de slava bucu­riei şi desfătării care nu are sfârşit.

Duminică seară – Glasul 1 Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al cărei acrostih este:

«Primeşte, Fecioară, părga plânsurilor mele. Da»

Cântarea 1. Glasul 1 Irmosul:

«Dreapta ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preaslăvit; că aceasta, Nemuritorule, ca o atotpu­ternică, pe potrivnici i-a zdrobit, lăcând israelitenilor cale nouă, prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Vino, suflete, ca pârga plânsurilor să o aducem astăzi Născă­toarei de Dumnezeu, căci ea a izbăvit neamul omenesc din bles­temul lui Adam şi ne-a dăruit nouă binecuvântarea şi bucuria.

 Cu curgerile Iordanului, lacrimile mele nu pot cu nici un chip să spele întinăciunea păcatelor mele, ci tu, Fecioară, cu mila ta, curăţeşte-mă.

Slavă…

Pe Hristos, Soarele dreptăţii cel neapus, născându-L, Fecioară, rogu-mă: Luminează-mi ochii cei întunecaţi de negura patimilor şi de îngroşarea păcatelor.

Poruncile Stăpânului călcându-le, tot chipul răutăţii am săv­ârşit, iar acum întorcându-mă, nu trece cu vederea pe robul tău cel nefolositor, Stăpână Marie, ci milostivindu-te, mântuieşte-mă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel Ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni».

Ca Eva oarecând aflându-mă, şarpele m-a înşelat şi prin gus­tarea din plăcere m-a aruncat afară din Raiul dumnezeieştii cu­noştinţe; ceea ce ai născut pe Hristos, al doilea Adam, întoarce- mă iarăşi la viaţă, Stăpână.

Vătămându-mă în chip nenorocit cu nebunia lui Cain, Fe­cioară, precum acela pe frate, mi-am ucis mintea, pizmuind rău urcuşul ei, folosindu-mă de sabia iubirii de plăcere, ci tu, ca o iubitoare de oameni, mântuieşte-mă.

Slavă…

Se tânguia oarecând Adam cel izgonit din Eden, căruia un heruvim de foc îi tăia calea. Iar eu care am căzut din cunoştinţa cea dumnezeiască, tânguindu-mă, mă rog ţie împreună cu sfinţii: Mijloceşte, Maica Iui Dumnezeu, să fiu izbăvit de patimi.

Şi acum…

Cugetarea morţii o, nenorocitule suflete, să te călăuzească pururi pe tine în faptele vieţii; tânguieşte-te şi plângi, având pe Fecioara cea preacurată şi fără de prihană mijlocitoare către Hristos, Cel Ce S-a născut dintr-însa.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, Care avea să Se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

O, minunile tale, Stăpână, ceea ce nu ştii de nuntă! căci eşti mijlocitoarea muritorilor păcătoşi către Cel Ce S-a născut din tine, pentru aceea roagă-te ca şi pe mine, cel ce am păcătuit mai presus de toţi muritorii, să mă împace cu El.

Omoară, Fecioară, cugetul trupului meu şi năvălirile patimi­lor şi sfătuirile demonilor fă-le deşarte şi călăuzeşte-mă, ca să umblu pe căile Vieţii, ceea ce ai odrăslit tuturor Viaţa.

Slavă…

Curăţeşte întinăciunile inimii mele, prin lacrimi, prin rugăciunile cuvioşilor îngeri, Curată, şi ridică sufletul meu din întuneric şi mintea cheam-o din căi lăturalnice şi călăuzeşte-o pe calea nepătimirii.

Şi acum…

Mintea mi-am spurcat prin cugete de ruşine şi sufletul cu plăceri, întrecându-i pe cei din vremea lui Noe prin străine fapte de ruşine, pentru care şi strig acum, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-mă şi mă izbăveşte de potopul cel înţelegător.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cel Ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Scoate-mă pe mine din văpaia cea cumplită a gheenei, ceea ce ai născut focul dumnezeirii cel neapropiat, pe Cel Ce S-a făcut ca noi în ipostasul dumnezeu-omenesc, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

De viitoarea osândă nu mă spăimântez, eu, ticălosul, nici de întunericul cel preaadânc, nici de viermele cel neadormit şi nici

de scrâşnirea dinţilor, nici de focul cel nestins, pentru aceasta îţi cer ţie, Fecioară, de acestea toate, mântuieşte-mă.

Slavă…

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel Ce vindecă toate bolile noastre cu Patimile Lui cele mân­tuitoare şi preacurate, ca să te mărim pe tine cu credinţă.

Şi acum…

Nu am ucis precum Lameh pe tânăr, nici pe bărbat, Maica lui Dumnezeu, ci, prin căderi, mi-am omorât mintea şi cugetul; aşadar, dreapta mânie a lui Dumnezeu să nu mă predea pe mine Judecăţii, ci aici să mă curăţească.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Inconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este iz­băvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Trupul mi l-am întinat cu faptele cele viclene, mintea cu pof­tele, simţurile cu atingerile plăcerilor, dăruieşte-mi mie izbăvire de acestea pentru curgerile lacrimilor mele, ceea ce eşti de Dumnezeu dăruită.

Timpul vieţii mele cu somnul l-am cheltuit, şi în lenevire şi desfătare şi în cugete întortocheate, şi acum măcar, la vremea bă­trâneţii, înţelepţeşte-mă, Maica lui Dumnezeu, şi la pocăinţă mă călăuzeşte.

Slavă…

Cugetând la nebunia celor dinainte de Lege, nebuneşte am lucrat fapte de ruşine, una peste alta clădindu-le, ca pe nişte ziduri. Dar tu, Curată, înţelepţeşte-mă prin Duhul Sfânt.

Capcane mi-au întins în ascuns, Prealăudată, cei mândri cu adevărat, şi cu frânghiile păcatelor mele, laţuri întind picioarelor mele, pe care tu, ca o bună, desfă-le ca pe nişte fire de păianjen.

Sedealna, Glasul 1

Soborul îngeresc

Nădejdea creştinilor nemincinoasă şi tare, dătătoarea milei şi izvorul milostivirii, cheie care descui bunătatea lui Dumnezeu, deschide-ne nouă tuturor uşile milostivirii şi intrarea în raiul desfătării tuturor ne-o dăruieşte, Stăpână.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că, precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, păcătosul, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Rupe, curată, legăturile inimii mele, uitarea şi înfricoşata ne- cunoştinţă şi împietrirea sufletului şi nebunia, cu care, legându-se, mintea mea nu poate să alerge la lărgimea contemplaţiei şi la înălţimea dumnezeieştii cunoştinţe.

Vai patimilor şi pornirilor mele! Vai nemăsuratelor mele răutăţi! Care faptă de ruşine nu am săvârşit ca unul fără de minte? Ce păcat nu am făcut din patima plăcerii? Dar tu, Curată, măcar la bătrâneţe, pocăinţă dăruieşte-mi.

Slavă…

Trândăvia în care zac, Stăpână, şi somnul cel îngreunat al lenevirii mele, rogu-mă, Nepătată, cu privegherile tale către Dumnezeu, depărtează-le cu rugăciunile tale şi miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Vai, mie, suflete! Cum laşi la o parte ruşinea mai mult decât Ham cel fără de ruşine? Căci nu ai acoperit ruşinea celui de aproape al tău prin fire şi prin har, ci, în chip neomenos, l-ai dispreţuit. Acum, aşadar, cu căldură spre milostivire te întoarce, Fecioară.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«In cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare… ».

Mort fiind, ticăloase suflete, din cumplită nepăsare ridică-te ca dintr-un somn şi agoniseşte-ţi mijlocitoare pe cea singură fără de bărbat, pe Născătoarea de Dumnezeu, ca să te învieze prin chipurile pocăinţei şi să îţi arate căile nepătimirii.

Adoarme dar poftele cele împătimite şi şterge până în sfârşit închipuirile patimilor celor pierzătoare de suflet, Curată, ca să te slăvesc pururi şi să te binecuvântez pe tine, ceea ce eşti singură pricină a mântuirii tuturor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh Domnul

Tot chipul a toată plăcerea am săvârşit nebuneşte şi toate sim­ţirile mele le-am întinat în chip cu totul de ruşine, dar către tine scap, cea neîntinată, Stăpână, apărătoarea tuturor păcătoşilor, izbăveşte-mă pe mine de focul şi întunericul cel de veci.

Şi acum…

Prin curăţia lacrimilor mele, Curată, spală rănile sufletului meu, ceea ce ai născut pe Hristos, Cel Ce a vindecat pe cei zece leproşi şi pe femeia cea cu curgere de sânge, pentru ca şi eu să aud doritul glas: „credinţa ta te-a mântuit, mergi în pace.”

Să lăudăm…

Irmosul «In cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe mai curat decât aurul au strălucit, grăind: bine­cuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.»

Cântarea a 9-a Irmosul:

«închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Iată, deja de sfârşitul vieţii mele vremelnice m-am apropiat, vai, mie, şi îngreunat de păcate, mă duc să fiu pedepsit pentru nesfârşite veacuri, Fecioară, ceea ce ai născut pe Judecătorul tu­turor, pe Acesta, fă-l mie milostiv, Stăpână.

Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi legii păcatului am supus sufletul meu şi legii minţii nu m-am plecat, eu, nenorocitul; ceea ce ai covârşit legile firii prin preacurată naşterea ta, supune le­gile trupului meu.

Slavă…

Ridică greaua povară a păcatelor mele, Născătoare de Dumnezeu, Preanevinovată, şi învredniceşte-mă, Curată, să port jugul cel uşor al Fiului şi Dumnezeului tău şi să străbat calea vieţii care duce la odihna cea de sus.

Şi acum…

Ca să arăţi adâncul cel nesfârşit al îndurărilor tale şi al bunătăţii şi milei Fiului tău, Prealăudată, dăruieşte-mi iertare şi mie celui care mai presus de toţi am păcătuit şi sălaş în grădina raiului îmi dăruieşte.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici.

Bucură-te, palat însufleţit, preacurat şi purtător de lumină, Prea­lăudată; bucură-te, cea fără de bărbat; bucură-te, dumnezeiesc acoperământ; bucură-te, zid nebiruit; bucură-te, ceea ce în chip de negrăit ai născut pe Dumnezeu; bucură-te, îndreptarea lui Adam şi izbăvirea Evei; bucură-te, puterea tuturor credincioşilor.

Bucură-te, tron de foc al lui Dumnezeu, trandafirul cel ne­veştejit; bucură-te, ceea ce singură ai odrăslit crinul cel cu bună- mireasmă; bucură-te, Preasfântă, prin care suntem izbăviţi de bles­temul de la început; bucură-te, Stăpână preaniinunată, bucuria lumii; bucură-te, lauda tuturor ortodocşilor.

Bucură-te, pajişte înflorită şi înmiresmată, fără de prihană; bucură-te, vită înflorită; bucură-te, Fecioară, măslin pururea roditor; bucură-te, mireasma mirului celui bun; bucură-te, livada lui Dumnezeu; bucură-te, munte umbrit şi împădurit; bucură-te, pururi Fecioară, rai binecuvântat de haruri.

Umple de veselie inima mea, Curată, ca o mult milostivă şi slobozeşte-mă de lacrimi ca una care ai născut bucuria, ceea ce singură eşti Maica lui Dumnezeu. Şi rogu-mă, scoate pe robul tău din toate necazurile, ca să te slăvesc pe tine şi să te preamăresc cu ^dragoste, pe tine, ceea ce eşti mai presus de toate făpturile.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Luni seara (Glasul 1)

Facere a Sfântului Iosif Imnograful

                                                                                          Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul: «Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţati-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Creştinilor scăpare, celor căzuţi îndreptare tu eşti, Preacura­tă, jertfelnic de împăcare pentru cei căzuţi; izbăveşte-mă pe mine de înfricoşătoarea judecată şi de focul cel nestins, dăruindu-mi viata cea veşnică.

în deznădăjduire pururea zac, cugetând la mulţimea căderilor mele şi la hotărârea dreptului Judecător; Stăpână de Dumnezeu Născătoare, fii mie dumnezeiască mijlocitoare, împăcându-L pe El pentru mare mila Ta!

Slavă…

Fecioară singură vrednică de laudă, Fecioară care ai întrupat pe Dumnezeu, care ai dăruit tuturor viaţa veşnică, luminează-mă cu lumina pocăinţei, risipind întunericul căderilor mele.

Şi acum…

Iată, către tine acum scap, acoperământul şi dumnezeiescul meu sprijin; deschide-mi mie izvoarele harului tău, nu te mânia pe mine, nu mă trece cu vederea, nici nu mă lepăda pe mine, cel pierdut.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, si mai pe urmă din Fecioară întrupat, fără sămânţă, lui Hristos- Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».

Toţi prorocii pe tine, Maica lui Dumnezeu, mai dinainte te-au propovăduit prin taine străine, a căror plinire limpede văzând-o, credem şi cerem să dobândim prin tine dumnezeiasca bucurie.

Mai cuprinzătoare decât cerurile fiind văzută, ai cuprins pe Dumnezeul tuturor şi în braţele tale ai ţinut pe Cel ce ţine toate, Preacurată; pentru aceea mă rog ţie, pe mine, cel ţinut de înfri­coşătoare patimi, degrab mă slobozeşte.

Slavă…

Tu, Fecioară, celor aflaţi în nevoi şi în necazuri le eşti apără­toare tare, celor în furtuna vieţii le eşti bună cârmuitoare; de aceea, rugându-mă, strig ţie: Dăruieşte robului tău ajutorul tău, Fecioară preacurată.

Şi acum…

Stăpâna lumii, mântuirea credincioşilor şi apărarea, primind lacrimile mele şi suspinurile cele din adâncul inimii trimise către tine, Preacurată, izbăveşte-mă pe mine de multe căderi şi de necazuri.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Toiag din rădăcina lui Iesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioara ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!».

Pe tine singură, după Dumnezeu, noi, credincioşii, te avem neînfruntată nădejde şi apărare, prin mijlocirile tale, izbăveşte- ne pe noi de vrăjmaşii noştri cei văzuţi şi nevăzuţi, de toată vătă­marea şi de ispitele cele de multe feluri, ca pe tine fără de încetare să te slăvim.

De închipuirile cele materialnice, Curată, curăţindu-mi mintea, arată-mă plin de dumnezeiasca iubire, pururea cele dumnezeieşti să cuget, cele dumnezeieşti să grăiesc şi cu osârdie cele dumneze­ieşti să făptuiesc, ca să scap de înfricoşata, veşnica osândă.

Slavă…

Altă apărătoare şi ajutătoare şi zid nebiruit n-am dobândit pe pământ afară numai pe tine singură, Curată, fără de prihană Născătoare de Dumnezeu: căci tu eşti nădejdea, mântuirea, aco­perământul şi ajutorul meu şi iertarea păcatelor.

Şi acum…

Surpă îndrăznirea cea rea a vrăjmaşului şi uneltirile lui cele aduse împotriva mea; îmbracă-mă cu puterea ta, Preanevinovată, păzindu-mă pururea nerănit, teafăr şi nevătămat pe mine, cel ce te cinstesc pe tine cu adevărat.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfa­tului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţa venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni».

îndreptarea tuturor celor căzuţi tu eşti, grabnică cercetare celor bolnavi, pentru aceea pe mine, cel căzut cumplit în păcate şi bolnav cu sufletul, vindecă-mă şi mă mântuieşte îndreptându-mă, Fecioară, cu atotputernică mâna ta, Stăpână.

Drept arme mântuitoare, te rog pe tine, Fecioară, din înălţimi grabnic îmi dăruieşte: dumnezeiasca ta apărare, acoperământul şi puterea ta, cu care, biruind lucrătura începătorului răutăţii, să fiu învrednicit de dumnezeiasca mântuire, de Dumnezeu fericită Fecioară.

Slavă…

Palat dumnezeiesc al Cuvântului, Preacurată, pe mine, care sunt atelier al duhurilor răutăţii prin fapte de ruşine şi care împlinesc în chip fără de minte voia lor, prin pocăinţă arată-mă sălaş al lui Dumnezeu.

Şi acum…

în ceasul cel de pe urmă al ieşirii mele şi al despărţirii sufletului de trup arată-te mie ajutor şi sprijin, alungând de la mine pe vrăj­maşii mei cei nevăzuţi care mă atacă şi du-mă la Dumnezeu.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Din pântece pe Iona, ca pe un prunc, l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit, iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi trup luând, a ieşit, lăsând-o nestricată. Că Cel ce n-a primit stri­căciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată».

Uşă dumnezeiască, rază şi izvor al luminii veşnice te-ai tăcut căci plinătatea Dumnezeirii întreagă s-a sălăşluit în chip de negrăit în pântecele tău, Preanevinovată, a căreia energie firească şi strălucire o dai în dar celor ce au nevoie.

Odată cu tine, Fecioară, moartea s-a oprit, căci ai născut pe Hristos- Viaţa Care dăruieşte celor ce cred curat în El nemuritoarea şi dum­nezeiasca mântuire; pe Acesta roagă-L, Preasfântă, să izbăvească de păcate pe robii tăi.

Slavă…

Te-ai făcut vas al mirului celui înţelegător care a înmiresmat tot pământul cu buna mireasmă a dumnezeirii, Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu; pentru aceea, cu buna mireasmă a rugăciunii tale alungă din sufletul meu toată urâciunea căderilor mele.

Şi acum…

Focul plăcerilor mă arde cu tărie şi întristează pururea sme­ritul meu suflet şi mă trage la lucrarea celor nefireşti şi nelegiuite, ci tu, care ai născut dumnezeiescul foc, stinge focul acesta care mă veştejeşte, ceea ce eşti mântuirea mea, Mireasă a lui Dumnezeu.

Sedealna. Glasul 1

Mormântul tău Mântuitorule

Sfeşnic aurit al soarelui slavei, candelă cu albă strălucire a luminii celei neapuse, nor prealuminat, strălucire a Tatălui, luminează ochii cei orbiţi ai inimii mele, cu mărgăritarele cele tară de prihană şi cu dumnezeieştile străluciri.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Cleştele pe care l-a văzut oarecând Isaia Proorocul tu eşti, Fecioară, care ai purtat în pântecele tău dumnezeiescul cărbune, pe Hristos, Care arde toată materia păcatului şi luminează sufletele credin­cioşilor.

Ca ploaia pe lână, pogorându-Se în pântecele tău, S-a întru­pat, râul păcii, izvorul bunătăţii, picătura cea numărată a ploii: Dumnezeul Părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Mireasă a lui Dumnezeu, Marie, nădejdea şi bucuria celor ce te laudă pe tine, rupe lanţurile păcatelor mele cu rugăciunile tale şi leagă-mă cu legătura iubirii de oameni a lui Hristos, ca şi eu să înfloresc roadele virtuţii.

Ridică-mă, Fecioară, din adâncul faptelor mele de ruşine; po­toleşte, Preacurată, valul patimilor mele; dezleagă împietrirea inimii mele şi dăruieşte-mi izvor de lacrimi.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc răcorit… ».

Prihană în frumuseţea ta nu este, Fecioară. Căci tu singură fiind văzută din veac prin strălucirile fecioriei tale celei cu totul fară prihană, ai luminat lumea cu lumina fecioriei; pentru aceasta lăudându-te strigăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Vas al dumnezeirii care ţii mana, te-am cunoscut pe tine, Fecioară, chivot şi masă, şi sfeşnic, tron al lui Dumnezeu, palat şi pod care duci la dumnezeiasca viaţă pe cei care cântă: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Ancoră preasigură dobândindu-te pe tine, nădejdile mântuirii noastre întru tine le punem, Născătoare de Dumnezeu; fii dar nouă, rugătorilor tăi, liman şi zid nebiruit; îndreaptă-ne ca să strigăm fără încetare: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum…

Ascultă suspinul inimii mele, auzi glasul plângerii mele, Prea­sfântă Stăpână; nu trece cu vederea zdrobirea sufletului meu, ci dăruieşte-mi desăvârşită dezlegare păcatelor mele şi învredniceşte-mă şi pe mine de bucuria viitoare, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul:

«Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-l preaînalţe întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Ca să te cinstesc pe tine, Fecioară, cu bucurie prin cântări de mulţumire, şi să te preamăresc pe tine prin toată viaţa mea, scoate-mă din gura leului, care cumplit răcneşte, luptându-se să mă înghită pe mine.

Fiind mai înainte văzută templu sfânt şi palat curat al lui Hristos, Care cu adevărat mai înainte de veci împărăţeşte şi stă­pâneşte toată făptura; pentru aceasta inima mea de patimile cele necurate o curăţeşte.

Slavă…

Opreşte cugetele trupului şi potoleşte tulburarea patimilor celui care la acoperământul tău scapă, Născătoare de Dumnezeu, şi care te are pe tine temei al nădejdii, dumnezeiască ajutătoare şi apărătoare.

Şi acum…

Ridică sufletul meu, Stăpână, către tine, căci cu toată credinţa întru tine m-am încrezut; să nu fie ruşinat, Stăpână, în veac robul tău; nici să râdă de mine vrăjmaşii mei cei înţelegători, nici să mă apuce pe mine în ceasul plecării mele.

 Prosomii. Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti

Bucură-te, templu preasfânt al Preasfântului Dumnezeu; bu­cură-te, a împăraţilor nebiruită îndrăzneală, apărătoarea tu­turor pământenilor; bucură-te, adânc nemăsurat; bucură-te, înălţime neînţeleasă; bucură-te, bucuria şi mângâierea celor întristaţi.

Bucură-te, Mireasă a Tatălui celui mai înainte fară de început, Preanevinovată; bucură-te, Fecioară şi Maică a Fiului celui împreună fără de început cu Tatăl; bucură-te, vasul curăţiei. Bucură-te, ceea ce lui Adam ai deschis raiul; bucură-te, norul cel prealuminat, care pe cei credincioşi îi ocroteşti şi îi acoperi.

Bucură-te, templu dumnezeiesc al luminii celei neapropiate; bucură-te, ţarina cea cu bună roadă, care ai odrăslit spicul cel nearat; bucură-te, întărirea celor nenorociţi; bucură-te, îndrep­tare, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, pod care îi duci pe toţi la viaţă cu rugăciunile tale.

Felurimi de patimi înviforează smeritul meu suflet şi îl trag în adâncul deznădejdii; ci tu, venind mai înainte, mântuieşte-mă ca o bună căci la tine am scăpat; apărătoarea mea cea tare şi pu­ternică, nu trece cu vederea cererea mea.

Canonul Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu. Marţi seara (Glasul 1)

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor, cel numit Mavropos

Cântarea 1. Glasul 1

Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt, şi a mântuit pe Israel că S-a preaslăvit».

Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Umple gura mea, Curată, de dumnezeiască laudă, ca să cânt slava ta, Prealăudată, şi să laud mare cuviinţa celui ce te preamăreşte pe tine cu cinste toată ziua.

Dăruieşte-mi plânsul cel plin de bucurie şi pricinuitor de dum­nezeiască mângâiere, ceea ce eşti bucuria şi mângâierea ortodocşilor, Stăpână de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai izvorât bucurie şi mântuire lumii.

Slavă…

Ca un cer nou însufleţit, pe soarele dreptăţii ai răsărit, Fecioară, şi ai odrăslit, ca un rai de taină şi rai cuvântător, pomul cel de viaţă roditor, din Care, mâncând, nu gustăm moarte.

Şi acum…

Mai înaltă decât toate făpturile te-ai făcut, Curată, întrupând pe Dumnezeu; pentru aceea, te rog, din spurcăciunea patimilor ridică-mă şi mă du la dumnezeiasca înălţime a nepătiniirii. 

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Cel ce singur ştii slăbiciunea firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei fără prihană, lubitorule de oameni».

Ceea ce singură ai îndumnezeit firea muritorilor, Preanevi- novată, prin naşterea ta cea mai presus de fire, cere pentru noi iertare păcatelor şi bucuria cea veşnică, Preasfântă Fecioară, Prealăudată.

Ţarină care tară de sămânţă ai crescut spicul vieţii şi nearat L-ai odrăslit, întăreşte sufletul meu cel topit de foamea după dum­nezeiasca hrană, cu pâinea dumnezeieştilor făptuiri, îngrăşând-o cu untdelemnul virtuţilor.

Slava…

Din tine ne-a odrăslit floarea cea neveştejită Care bine a în­miresmat tot neamul omenesc cu dumnezeiescul mir al firii Sale, Cel împreună fără de început cu Tatăl şi Care S-a născut din tine sub ani, Marie, preanevinovată.

Şi acum…

Chipul frumuseţii tale celei cuvioase este închinat de îngeri, mântuitor muritorilor şi duhurilor răutăţii înfricoşat, pentru aceasta, cu credinţă cinstindu-te şi închinându-ne, Născătoare de Dumnezeu, ne luminăm sufletele. 

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, Care avea să se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

Munte netăiat mai de demult te-a văzut pe tine Daniil; munte umbrit, Avacum; munte închegat David; iar altul, munte sfânt şi luminat; munte gras, Prealăudată, întru care Dumnezeu a binevoit a Se sălăşlui.

Dumnezeiesc palat al Cuvântului te ştim pe tine, întru care sălăşluindu-Se cu trupul, ne-a înnoit pe noi, cei stricaţi cu patimile, pentru aceasta, curată Maică a lui Dumnezeu, pe tine te cinstim, şi pe Cel născut din tine II slăvim.

Slavă…

Dumnezeiască oglindă nepătată te gândim pe tine, ceea ce ai primit strălucirea dumnezeiescului mărgăritar şi pe aceasta ai fulgerat-o cu trupul tău peste toată lumea, Prealăudată, pentru mântuirea celor ce te laudă pe tine.

Şi acum…

Templu preacurat al lui Dumnezeu, te cunoaştem pe tine al Celui ce a făcut cerurile şi al întregii zidiri; pentru aceasta, ţie îţi strigăm: Fă-ne şi pe noi temple ale dumnezeiescului Duh, pe noi, cei îmbogăţiţi prin rugăciunea ta cea fierbinte. 

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi, cu Crucea Ta ai umplut de bucurie marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Vindecă durerile sufletului meu, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cel ce vindecă bolile noastre cu Patimile Lui cele mântuitoare şi preacinstite, ca să te mărim pe tine cu credinţă.

Curăţeşte nenorocitul meu suflet, cel spurcat de patimi, cu isopul dumnezeieştii tale rugăciuni, Născătoare de Dumnezeu, fără de pri­hană, dăruind acestuia strălucită haina mântuirii.

Slavă…

Pe tine te-am dobândit ajutor gata spre mântuire; pentru aceasta, cad la picioarele tale şi strig ţie cu lacrimi, Născătoare de Dum­nezeu: Izbăveşte-mă de săgetările celui de alt neam şi de viitoarea osândă.

Şi acum…

Tu eşti tăria mea; tu eşti lauda şi veselia mea, paza şi apără­toarea mea, scăpare şi ocrotitoare nebiruită, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu; pentru aceea mântuieşte-mă pe mine, robul tău.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «înconjuratu-ne-au pe noi adâncul cel mai de jos şi nu este izbăvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Fecioară care cu rugăciunile tale împrăştii cu vânturătoarea Duhului mulţimea păcatelor mele, curăţeşte pleava inimii mele şi depărtează de ea tot cugetul care odrăsleşte neghină.

Văzând, Preanevinovată, răutatea în care zace sufletul meu cel ţinut în Egiptul patimilor şi care face cărămizi din lutul tru­pului, vino degrabă şi mă izbăveşte din robia cea de necinste.

Slavă…

Mi se sfâşie inima şi sunt răscolit săvârşindu-se vremea vieţii mele şi văzându-mă pe mine sporind mereu în cele mai rele lucruri şi adăugând rană la rană şi pată la pată.

Şi acum…

Acum s-a apropiat sufletul de sfârşit; lasă, dar, suflete, toate faptele cele grozave ale întunericului şi nopţii şi încinge-te cu armele luminii, ca să umbli ca ziua, făptuind cele bune.

Sedealna, Glasul 1.

                                                                                  Soborul îngeresc…

Zi de taină te-ai arătat, Fecioară, pe Hristos soarele strălu­cind tuturor celor ce stau în întunericul necunoştinţei, Mireasă a lui Dumnezeu. Pentru aceea, toţi cei luminaţi prin tine te fericim după datorie, ca pricina înnoirii muritorilor.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, căci precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Bucură-te, preaminunată, Curată, cămară luminoasă de nuntă a Stăpânului. Bucură-te, zidul credincioşilor; bucură-te, scară care duci la dumnezeiasca odihnă pe cei ce cântă naşterii tale: Dumnezeul Părinţilor noştri, lăudat eşti şi preaslăvit.

Pe Cel pe Care cerurile nu-L cuprind L-ai încăput tu, ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile, Născătoare de Dumnezeu, cer cuvântător şi însufleţit al Celui care a zidit cerurile cu voia, podoaba Singurului Dumnezeu al cerului şi al pământului.

Slavă…

Ca să-l facă pe om dumnezeu, din tine S-a întrupat Dumnezeu pe Care şi roagă-L stăruitor, fără prihană şi cu totul nevinovată Fecioară, să-i mântuiască pe robii tăi de batjocoririle pierzătorului şi din văpaia cumplită a gheenei şi din toată întristarea.

Şi acum…

Trândăvia mea, Stăpână, şi somnul cel greu, rogu-mă, alungă-le cu privegherile şi rugăciunile tale către Dumnezeu, tară prihană, şi miluieşte-mă pe mine cel ce cânt: Lăudat şi preaslăvit este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «în cuptor tinerii lui Israil, ca într-o topitoare… ».

Ceea ce din rădăcina lui lesei ai odrăslit, de Dumnezeu Năs­cătoare, ai născut pe Hristos, floarea cea neveştejită; pentru aceasta, te rog pe tine: Smulge toate rădăcinile şi spinii patimilor mele şi sădeşte în mine, Fecioară, frica de Dumnezeu.

Ca pe o minunată, ca pe o preafrumoasă, ca pe o nevinovată, ca pe o aleasă mireasă şi copilă curată, ca pe o Fecioară fără pată şi sfântă, pe tine te cântăm şi cu dor ne închinăm ţie, cea binecu­vântată întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pe tine zid şi scăpare, scară care urci la înălţime firea cea ome­nească, Fecioară Marie, cunoscându-te, strigăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Şi acum…

Pământ sfânt şi ales în care nimeni dintre cei pământeşti nu a călcat, acoperiţi fiind de vălul necredinţei şi de cugete de îndoială, arată mintea mea mai presus de grijile cele pământeşti şi învred- niceşte-mă pe mine de pământul celor blânzi. 

Să lăudăm…

Irmosul. «în cuptor, tinerii Iui Israil, ca într-o topitoare, mai curat decât aurul au strălucit cu podoaba bunei credinţe, grăind: „Binecuvân­taţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii». 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor, cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Munte preasfânt al lui Dumnezeu, pe care l-a lucrat mai dinainte dreapta Domnului, căutându-mă pe mine, cel rătăcit în munţii pier­zaniei şi tras în prăpăstii şi în adâncuri, călăuzeşte-mă la muntele virtuţii.

Iată, cămara de nuntă este gătită şi patul de nuntă este împo­dobit şi vor intra cu bucurie cei ce au păzit curăţia lor nestricată. Numai eu, Născătoare de Dumnezeu, mă voi duce în întuneric.

Slavă…

Legile lui Dumnezeu le-am călcat şi m-am supus pe mine însumi legii păcatului, iar legii cugetului nu m-am plecat eu, nenorocitul. Ceea ce ai covârşit legile firii prin sfânta ta naştere, supune legile trupului meu.

Şi acum…

Ca să arăţi adâncul nesfârşit al îndurărilor tale şi milostivi­rea bunătăţii Fiului Tău, Prealăudată, dăruieşte-mi şi mie iertare şi sălăşluirea în rai, celui ce mai mult decât toţi am păcătuit.

Prosomii. Glasul 1.

Prealăudaţilor mucenici.

Bucură-te, cetate însufleţită a lui Dumnezeu; bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, Mireasă dumnezeiască, Stăpână; bucură-te, rai care ai odrăslit în mijloc pomul vieţii, pe Hristos Dătătorul de viaţă şi Domnul, pe Care şi roagă-L, cu rugăciunile tale de maică, să izbăvească din primejdii pe robii tăi.

Bucură-te, Mireasă nenuntită, munte umbrit al lui Dumnezeu, pe care l-a văzut Avacum.

Bucură-te, frumuseţea cea multdorită, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, dumnezeiască masă care porţi pâinea cea cerească, pe Hristos Domnul, pe Care şi roagă-L să izbăvească pe robii tăi din toată răutatea.

Bucură-te, palat al lui Dumnezeu Cuvântul, Preanevinovată, întru care, sălăşIuindu-Se, pe toate cele stricăcioase le-a înnoit.

Bucură-te, ceea ce ai odrăslit fără de sămânţă spicul vieţii, Năs­cătoare de Dumnezeu, Prealăudată, pe Care acum roagă-L să hrănească sufletul meu cu pâinea faptelor virtuţii.

Năvălirile multor chinuri mă înviforează, Mireasa lui Dumnezeu, felurite întristări şi biciuiri, noian de primejdii acum acoperă pe robul tău, fără prihană Fecioară, către cine voi scăpa, eu, neno­rocitul? Către tine, cea milostivă. Aşadar, cu mila ta, Stăpână, îndură-te şi mă mântuieşte cu rugăciunile tale.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Miercuri seara (Glasul 1)

Facere a Preasfinţitului Fotie, Patriarhul Constantinopolului

Al căreia acrostih este: «Cea dintâi rugăciune a lui Fotie către Preacurata Fecioară»

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Dreapta Ta cea purtătoare de biruinţă, cu dumnezeiască cuviinţă întru tărie s-a preslăvit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o atotputer­nică, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Uşă a luminii celei înţelegătoare, deschide-mi mie uşile pocă­inţei şi luminează mintea mea, alungând întunericul cel nepă­truns al păcatului şi al patimilor, Preanevinovată.

Izbăveşte sufletul meu, Preabună, de stăpânirea diavolului celui amăgitor, care mă aruncă, prin momelile plăcerilor şi prin înşelarea cea rea, în prăpastia pierzării.

Slavă…

Arătatu-te-ai oamenilor dăruitoare a bunătăţilor celor mai presus de minte, Stăpână Iară prihană; aşa şi mie, fii dăruitoare a mântuirii veşnice şi a bucuriei.

Şi acum…

Pe Cel Care cu voia Lui a tăcut toate cu puterea dumnezeirii, pe Cuvântul cel veşnic, pe Acesta, Curată, L-ai cuprins în pânte­cele tău, pe Cel întrupat pentru binefacerea pământenilor.

Cântarea a 3-a

Irmosul:«Cel Ce singur ştii neputinţa firii omeneşti şi din milostivire ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus, ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a slavei Tale celei negrăite, Iubitorule de oameni».

Acoperământul şi izbăvirea noastră, zidul şi întărirea celor ce te laudă pe tine, Prealăudată, izbăveşte-mă pe mine din tot felul de întristări şi necazuri ale vieţii, ca să te slăvesc pe tine.

Stăpâna lumii cea bună, pe Cel singur milostiv, pe Cel ce singur are noian de milă, pe Cel întrupat din preacuratele tale sângiuri roagă-L să mă miluiască pe mine cel ţinut de răutăţi fără de număr.

Slavă…

Având multă compătimire şi inimă milostivă şi bunătate mai presus de cuget, arată-mi şi mie unele ca acestea, fără prihană, şi dăruieşte-mi mie, celui ce alerg la tine, iertare pentru căderile mele cele fără de număr.

Şi acum…

Pântecele tău a fost văzut cu adevărat mai cuprinzător decât cerurile, Marie pururea Fecioară, cuprinzând pe împăratul şi Făcătorul a toate, pe Cel ce este necuprins de toată zidirea prin puterea dumnezeirii Sale.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc, privindu-te Avacum, cu ochii cei mai înainte văzători, a proorocit pe Sfântul lui Israel, Care avea să Se nască din tine, spre mântuirea şi înnoirea noastră».

Mântuieşte-mă pe mine, Fecioară nenuntită, mântuieşte-mă. Nu mă trece cu vederea, Preabună, pe mine, cel muncit de chinuri, de plăceri, de patimi, de cugete necurate şi pline de răutate şi de tul­burările diavolilor.

Cu rugăciune vin la acoperământul tău, fără prihană, şi strig cu fierbinţeală din adâncul chinuitului meu suflet: miluieşte-mă, izbăveşte-mă de focul veşnicei osânde, prin rugăciunile tale cele fără de prihană către Dumnezeu.

Slavă…

Slobozirea trupului meu şi iertarea sufletului, cu puterea tare a ajutorului tău, cuvioasă Stăpână, lă-mă vrednic de acestea, dă- ruindu-mi vindecare, spre lucrarea dumnezeieştii voiri.

Şi acum…

Marea, preacinstita şi dumnezeiasca taină a voii celei ascunse a lui Dumnezeu întru tine cu adevărat, Curată, s-a arătat: că însuşi Cel prin fire necuprins de toată făptura în pântecele tău a fost cuprins.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Cel Ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează cu lumina dumnezeieştii Tale cunoştinţe inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă».

Sfeşnic de aur care ţii dumnezeiasca făclie, risipind întuneri­cul patimilor mele, aprinde focul dragostei dumnezeieşti în inima mea, de Dumnezeu Născătoare.

Dezleagă, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, meşteşugirile cele încurcate şi uneltirile diavolului celui amăgitor, pe care Ie născoceşte împotriva robului tău cu viclenie, încercând să mă apuce.

Slavă…

Lipsit fiind de orice ajutor omenesc, ceea ce eşti tară de prihană, alerg cu evlavie la grabnica ta apărare. Tu mă învredniceşte de bunăvoinţa şi ocrotirea ta.

Şi acum…

Umbrele şi chipurile cele din lege oarecând au vestit că vei fi Născătoare de Dumnezeu, Curată şi Preanevinovată, iar noi acum având plinirile acestora cu fapta, neîncetat te lăudăm pe tine.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Inconjuratu-ne-a pe noi adancul cel mai de jos şi nu este iz­băvitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare».

Palat preasfânt al lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, curăţeşte sufletul meu, trupul şi mintea de faptele necurate şi de cugetele de ruşine şi fă-mă şi pe mine templu al Celui născut din tine.

La liniştea cea înţelegătoare ancorează-mă, potolind furtuna şi tulburarea patimilor mele, Cuvioasă, şi întreitul val al plăceri­lor domoleşte-l, ceea ce ai născut dumnezeiasca linişte.

Slavă…

Prin râurile tainice ale rugăciunilor tale, inima mea cea topită de arşiţa păcatelor umple-o şi arat-o roditoare prin cuvintele şi faptele cele iubitoare de Dumnezeu şi bineplăcute Lui.

Şi acum…

Ca una ce eşti curată şi cu totul fără de pată, pe Cuvântul cel nepătat L-ai primit în pântecele tău, Cuvioasă, şi pe Acesta L-ai născut spre izbăvirea pământenilor de blestemul strămoşilor.

Sedealna. Glasul 1

Mormântul tău, Mântuitorule

Fără de sămânţă pe Hristos singură tu L-ai născut, minune mai presus de minte: cum eşti Fecioară şi Maică? De aceea, închinân- du-ne, pe tine te slăvim drept Născătoare de Dumnezeu, căci tu ai născut pe împăratul slavei pe Care roagă-L să dăruiască pace lumii şi să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea a 7-a

Irmosul: «Cuptor duhovnicesc te gândim noi, credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, că, precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, păcătosul, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preaslăvit».

Cu credinţă multă şi cu dor vin la acoperământul tău cel dumnezeiesc, Cuvioasă, tu fii mie scăpare; tu, altar de împăcare; tu izbăveşte-mă din primejdii şi din necazuri şi din ispite, Născă­toare de Dumnezeu, din boli şi din răutate.

Răsărit al soarelui celui înţelegător, Stăpână, ca o milostivă, tu, cu strălucirea cea prealuminoasă a dumnezeieştii tale rugăciuni, luminează răsăritul pocăinţei mele, alungând negura întunecată a patimilor şi căderilor mele.

Slavă…

Pe noi, care te lăudăm pe tine, izbăveşte-ne din tirania vrăj­maşului care caută nebuneşte să ne piardă şi fa deşartă răutatea Iui, Preanevinovată, şi cu puterea ta toceşte toată uneltirea lui.

Şi acum…

Tron al lui Dumnezeu şi pat de nuntă însufleţit, Născătoare de Dumnezeu, noi, credincioşii, care te cunoaştem pe tine cu ade­vărat strigăm ţie cu credinţă: Mântuieşte pe rugătorii tăi de toată reaua întâmplare, ca pururea să te binecuvântăm, Curată, şi să ne închinăm ţie.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «în cuptor tinerii lui Israel… ».

Pe piatra cea tare a iubirii lui Dumnezeu întăreşte sufletul meu şi de năvălirile patimilor păzeşte-mă neclintit, Născătoare de Dumnezeu, ca din inimă tare să te cânt şi să te slăvesc pe tine cu credinţă în veci.

încordează, Stăpana mea, Curată, puterea inimii mele, încingându-mă cu puterea ta împotriva patimilor, păzindu-mă nevătămat de stăpânirea acestora şi de amara lor tiranie, ca să te slăvesc pe tine cu veselie.

Binecuvântăm pe Tatăl…

O, Fecioară, Stăpână, Curată, sufletul meu s-a lipit de tine. De aceea tinde dreapta ta cea fără de prihană şi apără-mă în toate, acoperindu-mă, păzindu-mă şi de bucuria cea veşnică învrednicindu-mă.

Şi acum…

Cort purtător de lumină al lui Dumnezeu, te-ai arătat, Năs­cătoare de Dumnezeu, palat însufleţit şi preacurat, Cuvioasă, tron de foc al firii dumnezeieşti celei neatinse. De aceea pe tine te cântăm şi te slăvim noi, credincioşii în veci.

Să lăudăm…

Irmosul:  «In cuptor tinerii lui Israel ca într-o topitoare, mai curat decât aurul au strălucit cu podoaba bunei credinţe grăind: Bine­cuvântaţi toate lucrurile pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii». 

Cântarea a 9-a

Irmosul: «închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

Strălucire a curăţiei ai fost văzută care covârşeşti toată firea, Preacurată, primeşte-mă pe mine cel spurcat mai presus decât toţi oamenii, cu întinăciunile plăcerilor şi curăţeşte cu rugăciunile tale sufletul şi trupul.

Umblând în căile dumnezeieşti, întoarce sufletul meu la po­căinţă din calea care duce la moarte şi cu adevărat la veşnica pierzanie, Marie, Născătoare de Dumnezeu, altar al împăcării pentru cei păcătoşi.

Slavă…

Pentru ce mă părăseşti, lumina ochilor mei şi bucuria inimii mele? Şi pentru ce ispitele mă înconjoară? Ci niilostiveşte-te, Fe­cioară, şi mă mântuieşte, mângâierea celor întristaţi şi necăjiţi.

Şi acum…

Laudă cu evlavie aducem naşterii tale celei fără de sămânţă, Stăpână preacurată, şi pe tine neîncetat te slăvim, rugându-te să izbăveşti de osândă pe cei ce te cinstesc pe tine cu dor şi se închină ţie cu dreaptă credinţă.

Prosomii, Glas 1

Ceea ce eşti bucuria cetelor cereşti..

Bucură-te, munte gras şi de Dumnezeu umblat; bucură-te mi­nunea cea vestită a îngerilor, tăria mucenicilor; bucură-te, Cuvioasă, strălucirea preoţilor; comoară neprădată a săracilor; bucură-te, vestirea celor ce te cinstesc pe tine.

Bucură-te, putere împărătească şi zid neclintit; bucură-te, slava credincioşilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, îndreptarea celor căzuţi; bucură-te, Curată, căderea diavolului şi a toată deznădej­dea, că pe Hristos, nădejdea tuturor ai născut.

Bucură-te, pleiadă, steaua strălucită a Polului, care uneşti ca pe nişte stele pe toţi fiii tăi, pe creştinii ortodocşi şi ca o maică iubitoare îi acoperi ocrotindu-i, învrednicindu-i de sălăşluirea în ceruri.

Cine va putea spune, Fecioară, minunile tale? Căci pe Cel pe Care nu rabdă să Îl vadă ceata îngerilor L-ai purtat ca un scaun de heruvimi. Pe Acesta roagă-L, Preacurată, în ziua aceea înfri­coşată ce va să vie, pe toţi să ne izbăvească de osândă.

Canon de pocăinţă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Joi seara (Glasul 1)

 Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Cântare de biruinţă să cântăm toţi lui Dumnezeu, Cel ce a făcut minuni fără de seamă, cu braţ înalt şi a mântuit pe Israel, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Cântare de mângâiere să aducem noi, credincioşii, Născătoarei de Dumnezeu, cerând iertare pentru greşelile noastre, scăpare de vrăjmaşul şi mântuirea sufletelor noastre.

Ceea ce ai născut adâncul milei îndură-te, miluieşte neputinţa mea, de Dumnezeu dăruită, şi călăuzeşte-mă la lumina pocăinţei.

Slavă…

înălţându-mă eu, ticălosul, din nebunie, răpit fiind de cuget, am căzut în prăpastia păcatelor, dar, tu, Curată, prin pocăinţă, iarăşi mă îndreptează.

Şi acum…

îngreunat de mii de învinuiri ale păcatelor, către tine cad, Fecioară Iară de prihană, primeşte-mă pe mine cel ce mă pocăiesc fierbinte şi milostiv fa mie pe Judecătorul, Stăpână.

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Să se întărească inima mea, întru voia ta, Hristoase Dumnezeule, Care peste ape ai întărit cerul şi ai întemeiat pământul, Atot­puternice».

Cel ce a greşit mai presus decât toţi oamenii singur eu sunt, pentru aceea ţie îţi strig, preanevinovată Stăpână, ajută celui ce se roagă ţie să primească iertare.

Pe mine cel îngreunat de patimi şi scufundat de întreitele valuri, cel cu minte vicleană se târăşte să mă apuce, dar tu, ca o bună, izbăveşte-mă şi du-mă Ia lumina pocăinţei.

Slavă…

Eu sunt, Fecioară preacurată, pomul cel rău şi neroditor; dăru­ieşte-mi mie rodul cel bun, dumnezeiesc şi umple-mă cu harul şi dulceaţa lui Hristos.

Şi acum…

Arată-mi mie calea cea mântuitoare prin care să moştenesc eu, nevrednicul robul tău, împărăţia cerească, ceea ce eşti bună, şi să aud întreita cântare a trisaghionului bucurându-mă.

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Auzit-am, Doamne, glasul Tău şi m-am temut, înţeles-am lu­crurile Tale, grăia proorocul şi am preaslăvit puterea Ta».

Ca nişte uriaşi înţelegători, trei patimi mă încolţesc: trândă­via, uitarea, necunoştinţa. Dar tu, Mireasă dumnezeiască, ajuto­rul meu, pe acestea le doboară.

Cu un cuget trufaş şi o minte înălţată am sfârşit viaţa mea, dar tu smerenie dăruieşte-mi, Născătoare de Dumnezeu, şi mă mân­tuieşte.

întinându-mă, mi-am spurcat cu desfrânări sufletul meu, fa- cându-mă sălaş demonilor, eu, ticălosul; Preacurată Marie, curăţeşte-mă.

Şi acum…

Preasfântă Mireasă a lui Dumnezeu, mângâierea celor întris­taţi, scăparea muritorilor, întărirea credincioşilor, rogu-mă, mân­tuieşte-mă pe mine, robul tău.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Pacea Ta dă-ne-o nouă, Fiule al lui Dumnezeu, că afară de Tine pe alt Dumnezeu nu ştim şi numele Tău numim, că eşti Dum­nezeu al celor vii şi al celor morţi».

Călăuzeşte-mă, Fecioară, prin nevoinţă, să umblu cu uşurinţă pe calea cea aspră a virtuţii, ca să potolesc patimile şi să văd limanul cel liniştit al nepătimirii.

Pe tine singură te-am agonisit scăpare, Curată, toţi cei care am mâniat rău pe Dumnezeu şi ne-am îngreunat de păcate, ca să tlm miluiţi de EI cu rugăciunile tale.

Slavă…

Cu posturi şi rugăciuni oarecând Ninive L-a tăcut milostiv ei prin pocăinţă pe Cel singur Iubitor de oameni. Dar eu, Maica lui Dumnezeu, către tine scap acum.

Şi acum…

Stricându-mi dumnezeiescul veşmânt al botezului, altul ca mine spurcat nu este. Pentru aceea strig ţie, nu mă trece cu vederea, ci mântuieşte, Fecioară, pe robul tău cel fără folos.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Pe Proorocul Iona l-ai mântuit din chit, Iubitorule de oameni; şi pe mine scoate-mă din adâncul păcatelor, rogu-mă ţie».

Pricinile patimilor nu le-am tăiat cu totul şi caut neîncetat nepătimirea în rugăciuni. Prealăudată, împietrirea mea o dez­leagă şi mă mântuieşte.

Pe sodoniiteni i-am covârşit cu adevărat cu fapte de ruşine şi mă tem ca nu cumva focul să mă cheltuiască acolo, Mireasă dum­nezeiască, de cercarea focului acestuia izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Slavă…

Suspin, mă cutremur şi strig: Nu mă trece cu vederea, Curată, pe mine, cel ce am căzut cu totul în patimi cumplite, ci mă milu- ieşte şi la pocăinţă mă povăţuieşte.

Şi acum…

Viu fiind, păzeşte-mă pe mine pururea, izbăvindu-mă de ispite, plecând de pe pământ, spre viaţa cea veşnică mă călăuzeşte, Maică Fecioară, cu mila ta.

Sedealna, Glasul 1

Soborul îngeresc

Dăruieşte-mi, Curată, râuri de pocăinţă, şuvoi de lacrimi îm­belşugat şi bogat, ceea ce ai izvorât noianul milelor şi al bună­tăţii, astupă izvorul şi curgerea răutăţilor mele, care picură roşeala patimilor.

Cântarea a 7-a 

Irmosul: «Cuptorul se răcorea, Mântuitorule, iar tinerii dănţuind cântau: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat ».

Nor te cunosc pe tine, Mireasa lui Dumnezeu, ceea ce L-ai născut pe soarele slavei, care luminează toate păcatele mele întunecate.

Uscând rădăcinile gândurilor şi ale faptelor mele rele, Mireasă dumnezeiască, fă-mă şi pe mine pururi să rodesc roadele virtuţii.

Gol sunt de veşmântul virtuţilor şi voi fi aruncat afară din cămara de nuntă, ceea ce ai născut pe Hristos, îmbracă-mă cu haina nestricăciunii.

Şi acum…

Nu încetează să mă biciuiască necontenit conştiinţa, Fecioară, ci slobozeşte-mă cu ajutorul tău cel grabnic.

Cântarea a 8-a

Irmosul: «Pe Cel de Care se înfricoşează îngerii… ».

Cum stai fără grijă, ticălosule suflete? Cum ai dat uitării faptele cele de ruşine? Descoperă-le pe acestea Maicii lui Dumnezeu, ca să mijlocească pentru tine la Cel ce S-a născut dintr-însa.

Asemenea m-am făcut lui Ismael cel din vechime, fugind de mine însumi ca de un alt Isaac, pentru aceea voi fi izgonit din casa lui Avraam, moştenirea cea de sus.

Binecuvântăm pe Tatăl…

înstrăinându-mă de patria cea de sus, am ajuns la străini şi la tâlhari, mâncând străina hrană a porcilor, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, ca pe fiul cel risipitor, mântuieşte-mă.

Şi acum…

Peceţile curăţiei le-am rupt fără ruşine, ceea ce ai născut pe Săditorul curăţiei, pe Hristos, fă să trăiesc în curăţie restul vieţii mele, Maica lui Dumnezeu.

Să lăudăm…

Irmosul: «Pe Dumnezeu, Cel de Care se cutremură îngerii şi toate oştirile ca de Făcătorul şi Domnul, preoţi lăudaţi-L, tineri slăviţi-L, popoare binecuvântaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a

Irmosul: «Pe norul cel purtător de lumină întru care Stăpânul tuturor, Cel fără de început, S-a pogorât din cer ca ploaia peste lână, şi S-a întrupat pentru noi, făcându-Se om, să o mărim toţi ca pe o cu­rată Maică a Dumnezeului nostru».

 Avraam a fost învrednicit a vedea pe Dumnezeu, după cum era drept, fiindcă se nevoia cu iubirea de străini. Iar eu, care am zgârcenie şi ură faţă de străini, pe bună dreptate voi fi aruncat în gheenă. Dar tu, Născătoare de Dumnezeu, scoate-mă din osânda de dincolo.

Cu râuri de lacrimi, păcătoasa, ştergând cu suspine preacu­ratele lui Hristos picioare, îndată a aflat dezlegare din căderile sale, Curată, dar eu, căzând la picioarele tale, suspin din adâncul inimii mele şi cer să fiu izbăvit de patimi.

Slavă…

Mintea şi sufletul şi trupul şi restul simţurilor mele ţie ţi le încredinţez, Curată. Păzeşte-le nevătămate de săgeţile celui viclean şi dă-mi pocăinţă să îmi plâng patimile, mie, celui ce trândăvesc şi trăiesc fără de grijă.

Şi acum…

Căzând din nepăsare în uitare, din uitare în nefrică şi din nefrică în adâncul păcatului, către tine, Maica lui Dumnezeu, strig: Tinde mâna ta şi mă mântuieşte cum a mântuit Fiul tău pe Petru din marea cea amară.

 

Prosomii

Prealăudaţilor mucenici

Bucură-te, car dumnezeiesc al Iui Dumnezeu; bucură-te, Stăpâna tuturor; bucură-te, Doamna făpturii; bucură-te, viţă care ai născut strugurele care picură vinul care îi veseleşte pe cei ce te laudă pe tine cu credinţă, te măresc şi te cinstesc, Prealăudată, ca Maică a lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Bucură-te, cort dumnezeiesc al lui Hristos; bucură-te, Prea-binecuvântată; bucură-te, preaminunată Stăpână; bucură-te juncă nenuntită, care ai născut viţelul cel fără prihană, pe Hristos, Dă­tătorul de viaţă şi Domnul, pe Care, acum, roagă-L cu rugăciunile tale de maică să izbăvească din primejdii pe robii tăi.

Bucură-te, carte însufleţită a lui Dumnezeu, care ai purtat scris întru tine pe Cuvântul cel preasfânt; bucură-te, rug nemistuit; bu­cură-te, Copilă, nor cu totul luminos, ceea ce ai răsărit oamenilor pe Hristos, cu adevărat soarele cel înţelegător; bucură-te, cea fără prihană, ajutor gata celor nenorociţi.

Vindecă, Prealăudată, sufletul meu cel bolnav de cele mai rele patimi, ceea ce ai născut pe Hristos vindecătorul şi Mântu­itorul tuturor, pe Cel ce tămăduieşte orice boală, pe Cel ce biruieşte orice răutate a diavolului şi pe Cel ce ne-a slobozit pe noi din moarte.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu; Facere a Sfântului Ioan Damaschin

Cântarea 1, Glasul 1

Irmosul: «Hristos se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul şi cu bucurie, popoare, lăudaţi-L, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pricina bucuriei, umple de har mintea mea şi luminează cu lu­mina ta sufletul meu şi cugetul, Curată, ca să strig ţie împreună cu Arhanghelul cântare de mulţumire, de Dumnezeu dăruită.

Vas dumnezeiesc, cu totul de aur, care înlăuntru ţii mana, în chip luminat noi credincioşii te lăudăm, strigând: Bucură-te, curată Maică; bucură-te, nădejdea marginilor lumii şi mântuirea celor ce te laudă pe tine.

Slavă…

Bucură-te, nor prealuminos, care îi umbreşti pururea pe cre­dincioşi; bucură-te, sfeşnic cu şapte făclii, cum te-a văzut mai înainte oarecând Zaharia Proorocul, ceea ce porţi în suflet, Preacurată, energiile Duhului Sfânt.

Şi acum…

Fii mie, Fecioară, putere, întărire şi laudă robului tău, celui acum căzut în felurite necazuri şi ispite; potoleşte valul, nădej­dea mea, bucuria şi veselia mea. 

Cântarea a 3-a

Irmosul: «Fiului, Celui născut fără stricăciune din Tatăl mai înainte de veci, şi mai pe urmă din Fecioară întrupat, tară sămânţă, lui Hristos-Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, Sfânt eşti Doamne».

Bucură-te, ceea ce eşti mai înaltă decât toate puterile cele ne- materialnice; bucură-te, Fecioară nenuntită, ceea ce ai născut fără de sămânţă pe Hristos Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, sfânt eşti, Doamne.

Bucură-te, cunună de preţ a împăraţilor celor dreptmăritori; bucură-te, dumnezeiască putere a mucenicilor şi tron în chip de foc al lui Hristos Dumnezeu, Căruia îi cântăm: Cel ce ai înălţat fruntea noastră, sfânt eşti, Doamne.

Slavă…

Mulţimea căderilor şi a primejdiilor mă scufundă pe mine, nenorocitul. Ci tu la limanul bucuriei şi la ţărmul cel veselitor al harului tău cel atotputernic ancorează-mă, ca pururi să te laud pe tine, Prealăudată.

Şi acum…

O, minunile tale cele mai presus de cuget şi negrăite, Mireasa lui Dumnezeu! Cum şi Fecioară ai rămas, şi ai putut naşte pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt!

Căruia Ii cântăm neîncetat noi, credincioşii: Sfânt eşti, Doamne!

Cântarea a 4-a

Irmosul: «Toiag din rădăcina lui lesei, şi floare dintr-însul, Hristoase, din Fecioara ai odrăslit, Cel lăudat din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup şi Dumnezeu. Slavă puterii Tale, Doamne!».

Bucură-te, veşmântul preoţilor evlavioşi, de Dumnezeu dăruită, şi podoaba cuvioşilor; bucură-te, bucuria drepţilor şi lauda mu­cenicilor.

Bucură-te, toiagul bătrânilor şi puterea celor ce strigă: Slavă puterii Tale, Doamne!

Bucură-te, porumbiţă cuvântătoare, ceea ce ai adus încetarea necredinţei şi care ai atras tainic la credinţa în Dumnezeu pe cei ţinuţi de întunericul necunoştinţei, Fecioară, şi care acum strigă cu credinţă: Slavă puterii Tale, Doamne.

Slavă…

Cu toiagul dumnezeiescului tău ajutor deschizând inima mea cea secătuită, Născătoare de Dumnezeu, fă-o să reverse izvoare şi râuri de lacrimi, prin care, spălând-o de întinăciunea păcatului, strălucitoare arat-o Fiului tău.

Şi acum…

Vino-ţi în fire, nenorocitule suflete, şi strigă din adâncul chi­nurilor tale Unuia Dumnezeului nostru: Am păcătuit Ţie, Mântui­torule! Ci îndură-Te şi mă mântuieşte, ca un bun, cu rugăciunile celeia ce fără de bărbat Te-a născut pe Tine, şi numără-mă cu cei aleşi.

Cântarea a 5-a

Irmosul: «Dumnezeu fiind al păcii, Tată al îndurărilor, pe îngerul sfa­tului Tău celui mare, dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă; deci, fiind povăţuiţi la lumina cunoştinţei de Dumnezeu, dis-de-dimineaţă venind, Te slăvim pe Tine, Iubitorule de oameni».

Iată, noi, credincioşii îţi strigăm ţie: Bucură-te! Bucură-te, tron în chipul focului al Celui Preaînalt şi uşa mântuirii noastre, a pământenilor; bucură-te deslătarea lumii, Fecioară, şi întăritură dumnezeiască şi cetate de scăpare.

Scara pe care a văzut-o odinioară Iacob, care duce pe muri­tori de pe pământ la slava cea cerească, tu eşti cu adevărat, Stăpână Marie, de aceea noi cei mântuiţi cu naşterea ta strigăm ţie cu mulţumire: Bucură-te.

Slavă…

Acoperământul lumii şi bucuria tuturor, ceea ce vii grabnic în ajutor şi mântuieşti, miluieşte-ne şi acum, Mireasa lui Dumnezeu, Curată, pe noi, cei ce te chemăm pe tine pururea în necaz, căci alt ajutor afară de tine, după Dumnezeu, nu avem.

Şi acum…

Ca ceea ce eşti templu luminos al Stăpânului tuturor şi cort, pe mine, cel ce m-am tăcut templu şi peşteră de tâlhari, cură- ţeşte-mă tot şi luminează-mă, Fecioară, şi du-mă în cămara de nuntă cea dumnezeiască, Preanevinovată.

Cântarea a 6-a

Irmosul: «Din pântece pe lona, ca pe un prunc, I-a lepădat fiara mării, precum l-a primit, iar Cuvântul, în Fecioară sălăşluindu-Se şi trup luând, a ieşit, lăsând-o nestricată. Că Cel ce n-a primit stri­căciune, pe ceea ce L-a născut o a păzit nevătămată».

Bucură-te, izvor limpede şi nedeşertat, din care, izvorând apa cea mai curată, mai limpede şi pururea vecuitoare, adapă pe po­porul cel însetat şi rourează pe cei ţinuţi oarecând de văpaia păcatelor şi îi duce la dumnezeiasca răcorire.

Bucură-te, râu nesecat al lui Dumnezeu, cu adevărat plin de multe ape, prin care se adapă toată făptura care te laudă pe tine şi se bucură toate inimile cele ţinute de văpaie şi însetate de apele cele de viaţă dătătoare.

Slavă…

Palat al Stăpânului, lumină plină de strălucire fii mie, celui căzut în chinuri şi celui ce zace în prăpastia deznădejdii şi caută sprijinul tău cel dumnezeiesc; căci afară de tine alt ajutor nu am dobândit eu, robul tău, Stăpână.

Şi acum…

Cer nou te-ai arătat mai strălucit, căci ai răsărit mai presus de cuget si de cuvânt, pe soarele cel mare şi neapus, Preacurată, risipind noaptea necredinţei. Pentru aceea toată făptura se vese­leşte împreună cu tine şi neîncetat îţi strigă ţie: Bucură-te.

Sedealna, Glasul 1

Mormântul Tău, Mântuitorule..

 Fecioară cu adevărat mai înainte de naştere, Fecioară cu ade­vărat în vremea naşterii, Fecioară şi după naştere ai rămas şi pururi Fecioară te mărturisim şi nădăjduim întru tine, Fecioară, ca să fim mântuiţi, lauda fecioarelor.

Cântarea a 7-a 

Irmosul: «Tinerii, în dreapta credinţă fiind crescuţi, păgânească poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat; ci în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat».

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, îndreptare sigură a celor nenorociţi; bucură-te, turn de strajă tare şi întărire a împăraţi­lor, ocrotire sigură pentru cei ce strigă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Bucură-te, de Dumnezeu Născătoare, ceea ce ai strălucit cu razele luminii tale lumea cea căzută în păcatele cele întunecate şi luminezi pe cei ce cu credinţă cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Slavă…

Ca roua pe lână pogorându-Se, din pântecele tău S-a întrupat râul păcii, izvorul bunătăţii, Cel ce numără picăturile de ploaie, Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Ceea ce singură ai născut pe Mântuitorul, Cel întrupat mai presus de minte, pe mine, cel stăpânit de ispite înfricoşate şi pri­mejduit, slobozeşte-mă şi mă mântuieşte pe mine cel ce cânt: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a

Irmosul:«Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de fire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii».

Bucură-te, ceea ce singură eşti mai presus de oştirile cele de sus, Preanevinovată Fecioară; bucură-te, preaminunată; Bucură-te, acoperământul pământenilor; bucură-te, pod care duci la viaţa cea nemuritoare pe muritorii care cântă: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Bucură-te, dumnezeiesc sălaş al luminii celei neapropiate, Maică Fecioară; bucură-te, pământ roditor; bucură-te, ceea ce ai odrăslit spicul cel cu adevărat dumnezeiesc, Care pe toate le hrăneşte, şi Căruia toţi îi strigăm cântând: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Iată sfârşitul minunii celei mai presus de fire: Fecioara naşte în feciorie, pe Cel ce S-a făcut om, pe Făcătorul tuturor, pe Cel împreună veşnic cu Tatăl şi cu Duhul, Căruia toţi îi strigăm, bucurându-ne: Să binecuvinteze toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Şi acum…

Voind să mântuieşti ca un binefăcător firea muritorilor, Cel ce pe toate le-ai zidit cu cuvântul ai luat chipul meu, unindu-Te cu mine întreg, întrupându-Te din Fecioară, Cel mai presus de fire, Căruia toţi, săltând, îi strigăm: Să binecuvinteze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Să lăudăm ..  

Irmosul: «Cuptorul cel cu foc răcorit a arătat de demult închipuirea minunii celei mai presus de lire, pentru că focul n-a ars pe tineri, arătând dumnezeiasca naştere a lui Hristos, cea fără de sămânţă, din Fecioară. Pentru aceea, lăudând, să cântăm: Să binecuvin­teze toată zidirea pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii».

Cântarea a 9-aIrmosul:

«închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu».

 Bucură-te, Maica Stăpânului tuturor; bucură-te, pricina bu­curiei lumii, Preacurată; bucură-te, juncă ce ai purtat viţelul cel cuvântător, pe Iisus Mântuitorul şi Domnul; bucură-te, vas al luminii; bucură-te, altar al împăcării pentru cei căzuţi.

Bucură-te, podoaba tuturor; bucură-te cleşte care ai purtat cărbunele cel dumnezeiesc; Bucură-te, porfiră împărătească cu aur strălucită; Bucură-te, păzitoarea legilor lui Dumnezeu; bucură-te, împlinirea vădită a profeţiilor proorocilor.

Slavă…

Bucură-te, cer înstelat, împodobit cu strălucirile virtuţilor; bu­cură-te, împărăteasă care stai de-a dreapta Stăpânului tău, având haină cu cuviinţă împodobită, după cum a strigat ţie David.

Şi acum…

Bucură-te, rai cuvântător, care ai odrăslit în mijloc pe Hristos, pomul vieţii; bucură-te, cea care ai nimicit amăreala pomului celui dintâi şi pe cei care odinioară au murit prin gustarea din el, i-ai îndulcit şi părtaşi dumnezeieştii vieţi i-ai arătat.

Prosomii. Glasul 1

Ceea ce eşti bucuria..

Bucură-te, norul luminii şi stâlp de foc, care ai condus la vrednică odihnă pe Israelul cel înţelegător, Fecioară; bucură-te, Cu­vioasă, îndreptarea lui Adam şi slobozirea lacrimilor Evei, bucură-te, ajutorul lumii.

Bucură-te, cleştele care ai purtat cărbunele cel dumnezeiesc; Bu­cură-te, zid neclintit al Bisericii; Bucură-te, tăria credincioşilor; Bucură-te, împăcare a muritorilor cu Dumnezeu. Bucură-te, pod care duci la viaţă pe cei ce te laudă pe tine, Mireasa lui Dumnezeu.

Bucură-te, Maica Stăpânului tuturor; bucură-te, împărăteasa împăraţilor lumii, Născătoare de Dumnezeu, Marie.

Bucură-te, grabnică vindecare şi izbăvire a celor neputincioşi; bucură-te, desfătarea raiului celui din Eden, ceea ce tară de asemănare îl covârşeşti.

Cu mărgăritarele cele fără de pată ale Duhului Sfânt stră­luceşte întunecatul meu suflet şi de întunericul cel mai din afară izbăveşte-mă, Curată, şi învredniceşte-mă să mă sălăşluiesc pururea în bucurie cu strălucirile sfinţilor, Născătoare de Dumnezeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s