Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – SÂMBĂTĂ SEARA glas 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cela ce este cu firea nezidit şi cu Părintele de-a pururea vecuitor, şi mai presus de ani şi mai înainte de veci, din tine, Stăpână, zidit şi sub vreme se face Om, ca să mântuiască pe om.
Tu singură Dumnezeiască Mireasă ai ţinut în braţe pe Cela ce şade întru cele înalte, Care S-a făcut trup. Căci tu ai fost din toţi vecii încăpere vrednică a Stăpânitorului a toate.
Slavă …
Veniţi toţi să lăudăm pe Preacurata Maria, ca pe ceea ce însăşi a născut pe Hristos Domnul, Care a înnoit firea omenească, şi a rămas Fecioară nestricată.
Şi acum …
Izbăveşte-mă de lacrimile şi de suspinele cele gă-tite mie la înfricoşata judecată care va să fie, cu bine primitele tale rugăciuni, Maică neîntinată, cele către Ziditorul şi Dumnezeul nostru.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine Biserica Ta Hristoase, strigând: Tu eşti tăria mea, Doamne, scăparea şi întărirea. Cela ce m-a zidit dintâi din ţărână pe mine omul, Acela Se zideşte în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, îndreptând căderea cea de demult.
Stăpânirea morţii şi hotărârea blestemului celui de demult le-ai stricat, Născătoare de Dumnezeu, zămislind Viaţa; drept aceea, cinstim preacurată Naşterea ta.
Slavă …
Pe tine Maica lui Dumnezeu, părtinitoare tare te-am câştigat; spre tine punându-ne nădejdile, ne mântuim şi către tine năzuind, ne păzim.
Şi acum …
Pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeu, te slăvim, Născătoare de Dumnezeu, potrivind numire Celui Născut al tău şi chemare asemănată, Preacurată.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele Dreptăţii, a stătut întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Slavă puterii Tale, Doamne.
Înfrumuseţatu-te-ai mai mult decât toată buna cuviinţă a îngerilor, ca ceea ce ai născut pe Făcătorul lor şi Domnul, întrupat din preacuratele tale sângiuri, Fecioară, pe Cel ce izbăveşte pe toţi cei ce-L slăvesc pe Dânsul.
Lepădând toată întinăciunea mâncării celei dintâi, să ne hrănim cu Pâinea vieţii cea din cer, care a răsărit din pământul Fecioara, pe care, ca pe o pricinuitoare a bunătăţilor, să o lăudăm.
Slavă …
Sfânta Născătoare de Dumnezeu, cortul cel neîntinat, uşa Luminii, masa şi năstrapa cea cu totul de aur, muntele cel netăiat şi cu umbra deasă, care a încăput pe Ziditorul, se fericeşte.
Şi acum …
Curgerile darurilor tale şi izvorul tămăduirilor şi împărţirile bogăţiei celei dumnezeieşti se împărţesc din mâna cea încăpătoare de viaţă a Atotţiitorului, Cela ce S-a născut din pântecele tău, Mireasă Dumnezeiască.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Tu, Domnul meu, Lumină în lume ai venit; Lumină sfântă, Care întorci dintru întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.
Din tine Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, răsărind Soarele cel gândit, razele cele strălucitoare ale Dumnezeirii Lui peste toţi le-a întins; pentru aceasta toţi te slăvim.
Adevărat Dumnezeu născând nouă, cu trup, pe Unul-Născut al Tatălui, Născătoare de Dumnezeu Preacurată te numim, şi glasul cel potrivit alcătuim Naşterii tale.
Slavă …
De o fire şi de un chip fiind cu Tatăl, Fiul Cel Unul-Născut, de voie S-a făcut de un neam cu oamenii, întrupându-Se Cel Înalt din pântecele tău, Maică Fecioară.
Şi acum …
Născătoare de Dumnezeu, cu totul fără prihană, sufletul meu cel îngheţat de stăpânia răutăţilor, cu fierbinte rugăciunea ta, cu bună cuviinţă ridică-l la căldura dumnezeieştii dragoste a Ziditorului.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine; de sângele diavolilor curăţindu-se, cu Sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta. Aflându-te pe tine lăcaş curat al curăţiei, în pântecele tău, Fecioară, S-a sălăşluit Stăpânul cel curat, vrând să curăţească frământătura oamenilor.
Cer ai făcut firea cea pământească a oamenilor, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi stricată fiind o ai înnoit pe dânsa; pentru aceasta cu neîncetate glasuri te lăudăm.
Slavă …
Zămislit-ai în pântece, Maica lui Dumnezeu, pe Dumnezeu Cuvântul, Cel fără de început, Care pentru noi oamenii S-a făcut Om, precum suntem noi, fără de schimbare, în două firi cunoscut.
Şi acum …
Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale şi ale nenumăratelor puterilor celor de sus, mie celui viscolit în marea vieţii tinde-mi mână de ajutor.
Sedealna:
Cu multe păcate, eu desfrânatul mi-am întunecat mintea; deci strig folosinţei tale celei tari, Născătoare de Dumnezeu: Luminează-mi luminile sufletului meu, străluceşte-mi raza cea luminată a pocăinţei şi mă îmbracă în arma Luminii, Născătoare de Dumnezeu Preacurată.
Cântarea a 7-a, Irmos:
În cuptorul cel persesc tinerii lui Avraam, cu dragostea bunei credinţe, mai vârtos decât cu văpaia focului fiind aprinşi, au strigat: Bine eşti cuvântat în Biserica slavei Tale, Doamne.
Cuvântul Cel ce este dintru început, sălăşluindu-Se în pântecele tău, Fecioară, S-a întrupat, şi pe noi cei robiţi ne-a chemat Iubitorul de oameni, Domnul Dumnezeul părinţilor, Cel binecuvântat.
Uşă gândită te-ai arătat, Dumnezeiască Mireasă, a Soarelui Celui de sus, Care, mai presus de cuvânt şi de cuget, din tine S-a arătat oamenilor pe pământ, a Dumnezeului părinţilor, Cel binecuvântat.
Slavă …
Înfrumuseţată fiind cu fapte bune, ai stat de-a dreapta Împăratului tuturor, Celui ce S-a întrupat din sângiurile tale, Fecioară nenuntită, rugându-te neîncetat ca să ne izbăvim de toată nevoia.
Şi acum …
Cu îndrăzneala ta de Maică rupe lanţurile greşelilor, ale celor ce cu dreaptă credinţă cântă Naşterii tale, Fecioară: Prealăudate Doamne, Dumnezeul părinţilor, bine eşti cuvântat.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniil …
Neapropiat fiind, ca un Ziditor, de toate cetele cele mai înalte, a locuit în pântecele tău, Fecioară, păzindu-te nearsă şi după naştere nestricată, Căruia acum strigăm: Lăudaţi lucruri pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Curată fiind de prihane şi de întinăciuni şi lăcaş a toată sfinţenia, ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt, Care pe toţi sfinţeşte şi cu Tatăl împreună fără de început este; pentru aceasta pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cunoscându-te Născătoare de Dumnezeu, te mărturisim cu gura şi cu mintea, ceea ce eşti cu totul fără de prihană, că ai născut, Preacurată, pe Hristos, Făcătorul şi Domnul şi Împăratul, îmbrăcat cu trup. Pentru aceasta te lăudăm, Fecioară, şi te preaînălţăm întru toţi vecii.
Şi acum …
Pe tine chivotul cel preasfânt şi umbrit de Dumnezeiescul Duh, ceea ce ai născut pe Cuvântul Cel mai înainte de veci şi pururea vecuitor, Care pentru negrăita Sa milostivire S-a făcut Om, te lăudăm Născătoare de Dumnezeu şi te preaînălţăm întru toţi vecii
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Mâinile întinzându-şi Daniil în groapă, gurile leilor cele deschise le-a încuiat. Şi puterea focului au stinso tinerii cei iubitori de buna credinţă, cu fapta bună încingându-se şi strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, Cea din marginea unghiului, din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, S-a tăiat, împreunând firile cele depărtate; pentru aceasta, veselindu-ne, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Pe Cărbunele Cel gândit, Dumnezeiască Mireasă, pe Care L-a văzut Isaia, Îl porţi în braţe, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, cu chipul nostru unindu-Se, şi mântuire lumii strălucind; pentru aceasta toţi te mărim.
Semnele Naşterii tale, ceea ce eşti cu totul fărăprihană, proorocii mai înainte le-au propovăduit, de departe pentru cele cu taină învăţându-se, şi prin insuflarea Dumnezeiescului Duh cu mare glas le-au propovăduit lumii; de ale căror împliniri acum ne minunăm.
Slavă …
Frumos cu podoaba şi mai strălucit decât toţi este Rodul pântecelui tău, că tu Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, ai născut pe Dumnezeu întrupat, Care S-a arătat ca să mântuiască pe om; pentru aceasta toţi te mărim.
Şi acum …
Ca să te slăvesc, Fecioară, pe tine cea cu adevărat prea proslăvită, de toată neslăvirea păcatului mă izbăveşte şi slavei cereşti mă fă părtaş pe mine, cela ce alerg la tine.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – DUMINICĂ SEARA las 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Pe voievozii cei tari, pe cele trei părţi ale sufletului, Cela ce Te-ai născut din Fecioară, întru adâncul nepătimirii îneacă-i, rogu-mă; ca Ţie, întru omorârea trupului, ca într-o alăută să-Ţi cântăm cântare de biruinţă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Curgeri de lacrimi dă-mi mie, Născătoare de Dumnezeu, prin care voi scăpa de cercarea lacrimilor celor din focul gheenei. Că tu, Curată, toată lacrima de pe faţa pământului ai încetat.
Cetăţean al locului celui nestricăcios şi de viaţă făcător m-a pus Ziditorul meu dintru început şi m-a orânduit să stăpânesc pe toate cele de pe pământ; dar vrăjmaşul pizmuindu-mă, cu dorul îndumnezeirii m-a surpat, Preacurată.
Slavă …
Pahar aducător de moarte mi-a dres mie Eva de demult, iar tu, Curată, născând Strugurul vieţii, must mi-ai izvorât şi vinul nemuririi, care veseleşte inimile credincioşilor.
Şi acum …
Cort mai înalt decât cerurile şi mai desfătat decât pământul te-a lucrat pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Ziditorul cerului şi al pământului, şi te-a arătat, pe pământ, Rai cuvântător şi însufleţit.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce eşti mai presus decât toată începătoria, de voie Te-ai pogorât dintru înălţime pe pământ şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o din iadul cel mai dedesubt; că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Vezi neputinţa mea, vezi necazul meu, Maica lui Dumnezeu, şi dezleagă nelegiuirile mele cele nenumărate, iar datoriile mele le şterge.
Nici o cântare vrednică, potrivită ţie, nu iese din gură omenească, Născătoare de Dumnezeu, pe care te audă dumnezeieştile oşti ale cerurilor.
Slavă …
Armă nebiruită şi zid nerupt avându-te pe tine, răstorn cetele celor potrivnici şi laud măririle tale, Născătoare de Dumnezeu, cea neispitită de nuntă.
Şi acum …
Ia aminte la strigarea robului tău, celui ce are trebuinţă de ajutorul tău, Maica lui Dumnezeu; nădejdea mea, auzi-mă şi sârguieşte de mă mântuieşte.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Dumnezeiescul sfat cel neurmat al Celui Preaînalt, al întrupării Tale celei din Fecioară, proorocul Avacum înţelegându-l a strigat: Slavă puterii Tale, Doamne.
Ploi de lacrimi şi izvor de umilinţă dă-mi mie, care îmi spală toată tina greşelilor mele, şi învredniceşte ca inima mea cea îngheţată să izvorască curgeri vii.
Plângând împreună şi lăcrimând, cad la tine Născătoare de Dumnezeu: Fii-mi mie ajutor când sufletul meu se va despărţi de ticălosul meu trup şi ruşinează pe diavolii care vor căuta atunci să mă apuce.
Slavă …
Neispitită de nuntă, Marie, numele cel prea dulce şi mai scump decât aurul, şi mult mai cinstită decât pietrele cele scumpe, bogăţia cea de mult preţ şi lucrul cel prea scump, mântuieşte-mă pe mine cel ce alerg la tine.
Şi acum …
Îmi întind mâinile mele şi ochii către tine, şi buzele mele cele întinate, Stăpână, le pornesc spre rugăciune; deci să nu mă urgiseşti pe mine, că întru tine, după Dumnezeu, mi-am pus nădejdea mea, eu robul tău.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Acum Mă voi scula, după proorocie, a zis Dumnezeu; acum Mă voi proslăvi, acum Mă voi înălţa, luând din Fecioară pe cel căzut, şi la lumina cea minunată a Dumnezeirii Mele înălţându-l.
Somnul cel greu al trândăvirii m-a cuprins pe mine, făcându-mă lenevos spre cele bune şi cu totul greu de pornit, iară către cele rele sârguitor; dar tu, Fecioară, îndreptează-mă.
Din viaţa cea sfinţită şi prea bună am căzut, supunându-mă dulceţilor, şi dobitoacelor celor necuvântătoare m-am asemănat. Că în cinste fiind eu, omul, n-am priceput, ticălosul; ci miluieşte-mă, Preasfântă Fecioară.
Slavă …
Cu lesnire vremea vieţii mele se sfârşeşte, curgând cu dulce pătimire ca o apă nestatornică, şi cheltuindu-se îmi vesteşte mie mai înainte că se apropie tăierea morţii. Iar tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, mântuieşte-mă.
Şi acum …
Gânditor şi simţitor cad la tine, Curată; slobozeşte-mă de bântuitorii cei gândiţi şi simţiţi, care se pun asupra mea, şi mă izbăveşte de vătămarea cea văzută şi nevăzută.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Venit-am întru adâncul mării şi m-a înecat viforul păcatelor mele celor multe; ci ca un Dumnezeu, scoate din stricăciune viaţa mea, mult Milostive.
Cutremură-te şi te înfricoşează suflete, luând în minte divanul cel cu adevărat înfricoşat şi nemitarnic la care vei sta înainte, şi mai înainte de sfârşit pocăieşte-te, căzând la Preacurata Fecioară.
Pe tine părtinitoare te avem, Preasfântă Fecioară; prefă-ne nouă întru bucurie mâhniciunea şi ne izbăveşte de tot necazul ce naşte moarte, Preacurată.
Slavă …
Bubele şi rănile sufletului meu să nu le vădeşti, Cuvinte, nici să mă ruşinezi înaintea celor mulţi, când vei face cercarea cea înfricoşată, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
Se înfricoşează cerul şi pământul se clăteşte, spăimântându-se împreună cu cele dedesubt, cum Făcătorul amândorura, Prunc fără de sămânţă, în braţele Fecioarei se poartă.
Sedealna:
Ceea ce ai născut pe Dumnezeul cel Milostiv, ca ceea ce eşti izvor al îndurării, milostivă şi iubitoare de bine, Fecioară, dăruieşte umilinţă sufletului meu mai înainte de sfârşit, dăruieşte plâns veselitor inimii mele, ca plângând să dobândesc prin tine, acolo, mângâierea drepţilor.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Cei trei tineri în Babilon, porunca tiranului bârfire socotind-o, în mijlocul văpăii au strigat: Bine eşti cuvântat Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri.
O, înfricoşată taină! O, uimitor semn! O, minunată auzire! Că Doamna Fecioară, cea neispitită de bărbat, s-a făcut şi hrănitoare şi Născătoare a Dumnezeului şi Ziditorului tuturor.
Când iau în minte mulţimea relelor mele, mă întunec şi pe sinemi înlăuntru mă osândesc, mai înainte de Judecată, Preasfântă Stăpână, căci am divanul cel mare al ştiinţei care mă osândeşte.
Slavă …
Arătatu-te-ai Biserică preasfântă a Fiinţei celei mai presus de fiinţă, că pe Sfântul Dumnezeu, ca o Sfântă, cu sfinţenie L-ai născut, Fecioară, din Duhul Sfânt, într-un ipostas şi în două firi.
Şi acum …
Iată, Curată, cele mai de pe urmă şi cele dedemult, toate patimile mele şi relele mele cele în multe feluri, cu plângere şi cu durere şi cu lacrimi le-am mărturisit ţie, strigând: Să nu mă laşi lipsit de ajutorul tău.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor …
Acum socoteşte întru sineţi, suflete al meu, unde vei fi ridicat după puţină vreme şi înainte a ce fel de divan şi Stăpânitor vei sta, a Celui ce cunoaşte sfaturile tale cele ascunse; ci suspină dintru adâncul inimii, strigând: Mântuieşte-mă, Hristoase, pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut.
Ridică-ţi ochiul tău, suflete, către Sion şi către Ierusalim, cetatea cea de sus; înalţă-ţi dorirea, întoarce-ţi pofta ta şi întinderea ta la cele cereşti, căzând la Maica lui Dumnezeu, că acolo este petrecerea tuturor sfinţilor şi veselia cea adevărată.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Cei ce seamănă aici cu lacrimi şi seminţele faptelor bune mai înainte le aruncă, aceştia şi vor secera cu adevărat, bucurându-se, multă rodire a bucuriei celei făcătoare de viaţă în ceruri. Acesteia învredniceşte-mă, Fecioară, ca să te slăvesc întru toţi vecii.
Şi acum …
Fiind vinovat a nenumărate pedepse, ce voi face, ticălosul, când voi sta înaintea înfricoşatului divan al Fiului tău şi răspuns potrivit pentru relele care am făcut mi se va cere să dau? Tu însă ajută atunci, Născătoare de Dumnezeu.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Atotputernice, Izbăvitorul tuturor, pe cei ce se ţineau de buna credinţă, în mijlocul văpăii pogorându-Te, i-ai răcorit şi i-ai învăţat să cânte: Toate lucrurile binecuvântaţi, lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Eva adică, prin boala neascultării, blestem înlăuntru a adus, iar tu, Fecioară, de Dumnezeu Născătoare, prin Pruncul purtat în pântece, ai înflorit lumii binecuvântare; pentru aceasta toţi te mărim.
Acum, ca şi cum aş sta înaintea judecăţii gol, cu grumazul împilat, ruşinându-mă, cu cutremur mă apuc de preacuratele Tale picioare şi cu lacrimi le ud, ca mai înainte desfrânata, şi strig Ţie: Mântuieşte-mă, Mântuitorule, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Fiu, pe Cel mai înainte fără de maică, mai pe urmă L-ai născut fără de tată, Fecioară, pe Cela ce este întocmai cu Tatăl şi întocmai cu oamenii, şi simplu şi îndoit, Cel nealcătuit, nemuritor şi muritor, Cel fără de trup, îndoit cu firea şi cu voirea.
Slavă …
Înaintea oamenilor, Hristoase, şi a toată adunarea cea cerească, când mii de mii şi întunecime de întunecime de îngeri vor sta înaintea Ta, să nu mă osândeşti când mă vei judeca, pentru solirile celeia ce curat Te-a născut pe Tine.
Şi acum …
O, Maică a Făcătorului tuturor, mângâierea cea cu totul luminată a celor scârbiţi, apărătoarea celor ce se primejduiesc, sprijinitoarea celor necăjiţi şi cercetarea celor bolnavi, mântuieşte-mă; mântuieşte-mă pe mine nevrednicul!
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – LUNI SEARA glas 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Cela ce ai bătut Egiptul şi pe tiranul Faraon l-ai cufundat în mare, mântuit-ai pe popor din robie, pe cel ce cânta cu Moisi cântare de biruinţă, că Te-ai proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Tu singură eşti sprijin şi scăpare şi păzire a robilor tăi, Născătoare de Dumnezeu, Curată; pentru aceasta cad la tine şi strig: Mântuieşte-mă pe mine ticălosul cu milostivirea ta.
Faptele mele cele ascunse muncesc ştiinţa mea, aducând înaintea feţii mele mustrarea acesteia. Deci, sârguieşte-te, Stăpână, de-mi fii mie ajutor şi mai înainte de sfârşit izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Slavă …
Sfinţeşte-mi Stăpână, inima mea cea întinată, ceea ce ai născut pe Cuvântul cel Preasfânt şi eşti mai sfântă decât puterile cele de sus, cea singură Prealăudată.
Şi acum …
Întru tine mi-am pus nădejdile mântuirii mele şi către tine, cea milostivă, cu credinţă am năzuit; să nu mă treci cu vederea, nădejdea celor deznădăjduiţi, ci ca o atotputernică întâmpină-mă şi mă mântuieşte.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Cela ce întăreşti tunetul şi zideşti duhul, întăreşte-mă Doamne, ca să Te laud cu adevărat şi să fac voia Ta, că nu este sfânt ca Tine, Dumnezeul nostru.
Roua milostivirii tale dăruieşte-o mie celui topit de arşiţa păcatului şi a necazurilor, cea cu totul fără prihană, Curată, răcorindu-mi sufletul şi veselindu-mi inima.
Întunericul minţii mele, Născătoare de Dumnezeu, mă rog risipeşte-l, ca o bună, cu Lumina cea dintru tine, şi învredniceşte-mă a mă spăla cu lacrimile pocăinţei, ca o îndurată şi mult milostivă.
Slavă …
Cu picăturile milei tale, Fecioară, stinge cărbunii patimilor mele, de Dumnezeu dăruită, şi făclia inimii mele cea stinsă aprinde-o, ceea ce eşti sfeşnic de aur.
Şi acum …
Mă viscoleşte pe mine viscolul păcatului şi valul gândurilor celor necuvioase; milostiveşte-te, cea cu totul fără prihană, şi-mi tinde mână de ajutor, ca o milostivă, ca, mântuindu-mă, să te cinstesc pe tine.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Auzit-am, Dumnezeule, auzul Tău şi m-am temut; înţeles-am lucrurile Tale, grăia proorocul, şi am proslăvit puterea Ta.
Maica lui Dumnezeu cea foarte minunată, străluceşte-mi mie razele pocăinţei, dezleagă-mi negura ticălosului meu suflet şi pierde-mi gândurile cele rele ale inimii mele.
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţăm te rog şi cer: Milostiv fă-mi mie, ca o milostivă, pe Judecătorul şi Fiul tău, ca întru laudă să te slăvesc pe tine.
Slavă …
Pe inima mea cea smerită şi leproasă cu aducerile asupră-i a necuratelor patimi, ceea ce eşti singură curată, ca un doctor tămăduieşte-o şi din mâna diavolilor răpeşte-o.
Şi acum …
Acoperământ, sprijin şi scăpare fii-mi mie, robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de focul gheenei pe mine cel vrednic de osândă, ca veşnic să te slăvesc pe tine.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Să-mi răsari mie, Doamne, lumina poruncilor Tale, că la Tine, Hristoase, mânecă duhul meu şi Te laudă, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi la Tine am scăpat, Împăratul păcii.
Omorât fiind cu patimile şi cu gândurile, cea cu totul fără prihană, la îndurările tale alerg, la acoperământul tău cel fierbinte, şi ajutor năzuiesc, Stăpână; ceea ce singură ai născut Viaţa, înviază-mi inima mea.
Pe mine cel rănit cu sabia păcatului, vindecă-mă cu prea lucrătoarea ta doctorie, ceea ce ai născut pe Domnul Mântuitorul, Care cu suliţa S-a rănit pentru mine şi a rănit, Preacurată, inima şarpelui.
Slavă …
Tămăduieşte rătăcirile minţii mele, vindecă patimile sufletului meu şi goneşte întunericul trândăviei mele, cea cu totul fără prihană, ca să te laud cu mulţumită şi cu dorire să cânt sprijinul tău cel fierbinte.
Şi acum …
Ape de vindecări verşi tuturor celor ce bolesc, pururea Fecioară, ca un nor însufleţit, cu adevărat al Împăratului Hristos. Pentru aceea, te rog pe tine cu de-adinsul: Trimite-mi mie, celui bolnav, roua vindecărilor tale.
Cântarea a 6-a, Irmos:
În marea vieţii, pentru faptele mele m-am pogorât până la iad, ci ca Iona din chit, aşa strig: Fiule şi Cuvântule al lui Dumnezeu, mă rog, scoate-mă dintru adâncul răutăţilor.
Ceea ce singură eşti ajutorul tuturor, ajută-ne nouă celor ce ne primejduim şi trimite-ne mâna şi către limanul mântuirii îndreptează-ne, Una de Dumnezeu dăruită.
Răpeşte-mă, Preacurată, în ceasul cel înfricoşător de la darea de seamă şi izbăveşte-mă de la amăgirea cea cumplită a diavolilor şi de judecată şi de focul cel veşnic.
Slavă …
Te laud pe tine, Preacântată şi slăvesc măririle tale cele cinstite; pentru aceea slobozeşte-mă de patimile cele necurate şi slavei celei negrăite învredniceşte-mă.
Şi acum …
Datori suntem a te lăuda, dar cu adevărat, după vrednicie, nu putem. Pentru aceea minunându-ne, cu tăcerea cinstim Taina cea negrăită care, înfricoşat, întru tine s-a lucrat.
Sedealna:
Cela ce îmbracă cerul cu nori, Cela ce înfăşoară tot pământul cu negură şi îngrădeşte marea cu nisip, Acesta nescris împrejur cu Dumnezeirea fiind, vrând, Se scrie împrejur şi cu scutece Se înfaşă şi cu îmbrăcămintea trupului dintru tine, Curată, S-a făcut Om şi a mântuit pe om.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, lămuritu-s-au ca aurul în topitoare, că în cuptorul cel cu foc, ca într-o cămară luminată dănţuiau, strigând: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Ceea ce singură ai născut pe Domnul neschimbat, de Dumnezeu dăruită, roagă-L pe Dânsul ca să schimbe mintea mea cu preaputernica Sa dreaptă, către cele mai bune, care cumplit se răstoarnă de asuprelile diavolilor.
Împărăteasă Fecioară, ceea ce ai născut pe Împăratul Hristos, milostiveşte-te şi mă mântuieşte pe mine, cela ce mă clătesc de patimi, şi întăreşte-mă întru credinţă şi mă povăţuieşte la calea mântuirii, ceea ce eşti mântuirea credincioşilor.
Slavă …
Curăţitoare arată-te mie către Cel ce S-a născut dintru tine, cea cu totul fără prihană, opriri de datoriile cele cumplite pricinuindu-mi mie şi dumnezeiască intrare în împărăţia lui Dumnezeu, şi îndulcire a desfătării şi împărtăşire a Luminii.
Şi acum …
Marie, cea cu totul fără prihană şi neasemănată întru sfinţenie, care ai născut pe Dumnezeu cu trup, fără ispită de nuntă, Fecioară curată, roagă-te Lui ca să mă izbăvească de tot felul de răutate şi de muncă.
Cântarea a 8-a, Irmos:
În văpaie de foc …
Cu desfrânare săvârşindu-mi viaţa şi lucrând toată necurăţia, mă cutremur de divan, de înfricoşata cercare şi de cumplita hotărâre a osândirii mele; miluieşte, Fecioară, sufletul meu, şi mai înainte de moarte dă-mi iertare.
Întru tine mi-am pus toată nădejdea mântuirii, Maica lui Dumnezeu cea neispitită de nuntă, şi pe tine te chem totdeauna spre ajutor. Mântuieşte-mă din necazuri şi din ispitele vrăjmaşilor, şi-mi dezleagă laţurile greşelilor mele şi din focul cel veşnic răpeşte-mă.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Arătatu-te-ai mai înaltă decât îngerii, întrupând negrăit pe Dumnezeu. Deci, pe Acesta roagă-L, Stăpână cu totul fără prihană, ca să mă fac mai înalt decât ispitele cele trupeşti şi să mă izbăvesc de judecata ce va săfie şi veşnicii vieţi să mă învrednicesc.
Şi acum …
Umple-mă de ape dumnezeieşti, Fecioară, ceea ce ai născut Izvorul vieţii; izbăveşte-mă de arşiţa păcatelor mele şi povăţuieşte-mă către viaţă şi mântuire, Curată, ca să cânt la toţi minunile tale şi să cinstesc cu dorire puterea ta.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
În văpaie de foc Îţi stau Ţie înainte heruvimii şi serafimii, Doamne, şi toată zidirea cântare frumoasă cântă Ţie: Lăudaţi, binecuvântaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Făcut-a tărie cu braţul Său, pentru că a surpat pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, Dumnezeul lui Israil, întru care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi ne-a îndreptat pe calea păcii.
Opreşte păşunea păcatului meu, de Dumnezeu dăruită, care vatămă sufletul şi trupul şi gândul meu, şi cu atotputernică solirea şi părtinirea ta dă-mi tămăduirea mântuitoare, adică preacurata frică a Stăpânului.
Tu eşti luminarea mea, tu izbăvirea mea şi ajutătoarea mea; tu slava şi lauda şi aşteptarea şi mântuirea mea eşti, cea cu totul binecuvântată, şi ţie cu credinţă mă închin şi strig: Mântuieşte-mă pe mine ticălosul, cela ce nebuneşte de la Dumnezeu m-am depărtat.
Slavă …
Mântuieşte-mă, Curată, ceea ce ai născut pe Mântuitorul, Cel întru tot îndurat; miluieşte pe robul tău şi îndreptează-mă către cărările pocăinţei; ridică din mijloc smintelile vicleanului şi de pândirea lui izbăveşte-mă şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Şi acum …
Mintea nu poate şi tot gândul pământenilor se întunecă, vrând a te lăuda pe tine, ceea ce covârşeşti şi pe îngeri cu sfinţenia şi eşti mai înaltă decât serafimii şi decât heruvimii, Preasfântă; pentru aceea, binecuvântându-te, strigăm ţie glasul îngerului: «Bucură-te».
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MARȚI SEARA glas 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Să cântăm Domnului, Celui ce cu preaslăvire a cufundat pe Faraon în mare, cântare de biruinţă, că S-a proslăvit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Preasfinţită Născătoare de Dumnezeu, ceea ce te-ai făcut încăpere sfinţită a Cinstitului şi cu adevărat Sfântului Duh, sfinţeşte inima mea, ceea ce s-a făcut încăpere pângărită a necuratelor duhuri.
Dă-mi, Preasfântă, lacrimă stingătoare a focului gheenei şi învredniceşte-mă ca noaptea şi ziua să-mi spăl patul meu şi aşternutul meu cu curgeri de umilinţă, ca să nu adorm întru moarte.
Slavă …
Mulţimea dulceţilor celor de multe feluri mă tulbură şi viscolul patimilor celor în multe chipuri mă învârteşte, împingându-mă întru deznădăjduire; ci cu dreapta ta cea de viaţă purtătoare, Prealăudată, ocârmuieşte-mă la limanul pocăinţei.
Şi acum …
Cuvântul Tatălui, Cela ce pe toate le-a înfiinţat dintru nefiinţă, ca un Dumnezeu, Pricinuitorul Cel mai presus de pricină a toată văzuta şi nevăzuta zidire, întrupându-Se precum a voit, pe tine Te-a avut pricină, Stăpână.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Veseleşte-se de Tine, Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti tăria mea, Doamne, şi scăparea şi întărirea. Mai cinstită cu neasemănare decât serafimii fiind, pe mine cel ce te cinstesc pe tine de-a pururea, Preacinstită Stăpână, din necinstirea necinstitelor patimi izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
În ziua înfricoşatei cercări să te aflu pe tine părtinitoare nemincinoasă, iar în vremea ieşirii mele, grabnică sprijinitoare, Născătoare de Dumnezeu.
Slavă …
Cela ce se poartă pe umerii cei curaţi ai heruvimilor, pe tine, Stăpână, căruţă purtătoare de văpaie te-a făcut pe pământ, întru care purtându-Se cu noi a vorbit.
Şi acum …
Ca ceea ce eşti mai sfântă decât sfintele puteri, pe Dumnezeu, Cel ce în sfintele suflete ale sfinţilor Se odihneşte, cu sfinţenie L-ai născut, Preasfântă Fecioară.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioară S-a întrupat şi firea omenească a îndumnezeit, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Scârba strămoşilor ai dezlegat-o, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, bucurie nouă născându-ne, pe Ziditorul şi Izbăvitorul, pe Care cu de-adinsul roagă-L sământuiască sufletele noastre.
Prin tine, Maică Fecioară, lumea s-a miluit, care prin călcarea de poruncă s-a netrebnicit. Pentru aceasta cu cântări de laude, după datorie, pe tine te fericim.
Slavă …
Fecioară, cea cu mii de nume numită, Stăpânămult cântată, Preasfântă Doamnă, cămară cu totul de aur, neîmpletită de mâini, neîntinată, nestricată Mireasă, prea nestricăcioasă, neispitită de nuntă, Maica lui Dumnezeu, tu mă miluieşte.
Şi acum …
Pe Iisus, Dătătorul de viaţă, pe care L-ai născut, Stăpână, Care mai presus de minte şi de cuvânt din tine S-a făcut Om, roagă-L totdeauna ca să mă arate părtaş părţii şi stării aleşilor.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Cu legea poruncilor Tale, Singure Iubitorule de oamenii, luminează mintea mea, rogu-mă, Doamne, şi mă miluieşte.
Scaune în chipul focului, căruţă heruvimicească a lui Dumnezeu, cămară preacinstită, scară cerească, sicriule preafrumos aurit, porumbiţă cuvântătoare, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă.
Ploi de lacrimi curăţitoare plouă-mi mie, Curată; plâns de bucurie, scârbă veselitoare, izvor de lacrimi purtător al umilinţei, pocăinţă fierbinte şi iertare, dă-mi mie, Stăpână.
Slavă …
Lăcaşule însufleţite, încăpător al slavei lui Dumnezeu, sfântă sălăşluire, dumnezeiescule palat, cel curat şi sfinţit, vistierie a lui Hristos, cămară cu porfiră de aur, Preasfântă Fecioară, mântuieşte-mă.
Şi acum …
Suspină, plângi, spală-ţi faţa ta, suflete, cu lacrimile cele ce curg; spală-ţi mâinile tale cu curgeri de umilinţă şi ca desfrânata cu mintea apucă-te de picioarele celei Preacurate şi vei lua iertare.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum pe proorocul dintru adânc şi din stricăciune l-ai scos, şi viaţa mea, Bunule, izbăveşte-o din greşeli, cu milostivirea Ta.
Născătoare de Dumnezeu, întăreşte-mă să picurez picături de lacrimi curgătoare, căci peste tine a picat roua cea cerească; că lâna cea purtătoare de rouă, Naşterea ta, Fecioară, a arătat.
Acum ascultă suspinul meu, Fecioară, şi grăbeşte de scoate pe robul tău din gura leului, ca să te laud pe tine, cea Prealăudată şi fără prihană.
Slavă …
De multe ispite fiind ţinut, strigat-am de multe ori, şi din toate m-ai izbăvit nerănit; şi acum strig ţie: Mântuieşte sufletul meu, Stăpână.
Şi acum …
Ceea ce ai născut pe Cuvântul cel iubitor de oameni şi îndurat şi voitor al milei, Născătoare de Dumnezeu, miluieşte sufletul meu, că spre tine nădejdile şi-a pus.
Sedealna:
Mieluşeaua şi Fecioara văzându-Te pe Tine, Puternice, spânzurat pe Cruce, tânguindu-se zicea lăcrimând: Ce este această negrăită pogorâre a Ta, Cuvântule? Cum Te-a osândit acum poporul cel osândit, pe Tine, Dumnezeule, Cela ce pe toţi vei judeca? Laud mila Ta cea nespusă.
Cântarea a 7-a, Irmos:
Pe Cela ce în cuptor pe tineri nearşi i-a păzit şi focul l-a stins, să-L lăudăm, zicând: Bine este cuvântat,
Dumnezeul părinţilor noştri.
Bogatul cel mult, care mai înainte petrecea întru îndulcire şi întru desfătare, o picătură de apă cerând, ca să-şi răcorească limba, care se chinuia în văpaia gheenei, Fecioară, nu a dobândit-o! O, suflete al meu, înfricoşează-te de pildă!
Ceasul judecăţii punându-l în minte mă cutremur, Stăpână, şi cu grijă fiind ţinut, la tine, nădejdea mea cea tare, alerg cu lacrimi; să nu mă laşi atunci fără de părtinire.
Slavă …
Cela ce sunt cu sufletul nesimţitor şi întunecat ca piatra, te rog pe tine, Preasfântă, ceea ce eşti lespede de Dumnezeu scrisă, întru care a scris Dumnezeu iertarea tuturor, scrie-mă şi pe mine în cartea celor vii.
Şi acum …
Eu cel întinat cu multe păcate, când voi sta gol înaintea înfricoşatului divan al lui Hristos, atunci să stai împreună cu mine, Stăpână, izbăvindu-mă de nevoie şi de toată vătămarea.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Împăratul Hristos …
Bucură-te, pământule de Dumnezeu umblate, raiule cuvântător, de Dumnezeu odrăslit; bucură-te, cetate însufleţită; bucură-te, scaune de foc; bucură-te, palat şi încăpere a bucuriei, cleşte de Cărbune purtător şi sfeşnic cu totul de aur, plin de Dumnezeiasca Lumină cea nestinsă.
Dulceaţa dumnezeieştii mângâieri să o picuri în sufletul meu, care este ţinut cu amărăciunea greşelilor, Fecioară neispitită de nuntă; că tu eşti dulceaţa îngerilor, tu şi a oamenilor credincioşi, şi-mi dă să dobândesc Cina cea cerească şi desfătarea cea dulce a raiului.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ceea ce eşti sfeşnic preastrălucit al Luminii celei cu trei Sori, cu lumina ta alungă întunericul greşelilor mele, Născătoare de Dumnezeu, dăruindu-mi izbăvire de durerile cele grele, mie celui ce cu credinţă laud şi preaînalţ, Preacurată, Naşterea ta.
Şi acum …
În ceasul sfârşitului meu, Fecioară, din mâinile diavolilor răpeşte-mă, şi din osândire, şi de la darea de seamă, de la înfricoşata cercare, şi de la vameşii cei amari, şi de la cumplitul stăpânitor, Maica lui Dumnezeu, şi din focul cel veşnic al osândei.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Împăratul Hristos, pe Care L-au mărturisit, tinerii cei robiţi în cuptor ziceau cu mare glas: Toate lucrurile lăudaţi pe Domnul.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine, Mireasa cea Preaslăvită şi Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ai născut pe Ziditorul tuturor celor văzute şi a celor nevăzute, întru cântări te mărim.
Cu ochiul Tău cel milostiv vezi-mi necazul meu cel mai de pe urmă, pe care mi l-a pricinuit nemăsurarea greşelilor mele, şi după mulţimea durerilor mele, mângâierile tale, Stăpână, acum în inima mea pe sufletul meu degrab să-l veselească.
Cu gură desfătată şi cu limbă întinsă şi cu suflet bucuros, niciodată nu voi înceta a te cinsti pe tine, Stăpâna cea mult lăudată. Că întru numele tău voi ridica mâinile mele şi în toată viaţa mea, bucurându-mă, bine te voi cuvânta, ceea ce eşti viaţa celor ce te doresc pe tine.
Slavă …
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu, adâncul şi noianul cel mare al milei, opreşte şi usucă izvorârea şi curgerile relelor mele cu curgerea milostivirii tale, cea cu totul fără prihană, dându-mi mie curgere de umilinţăcare mă spală, Fecioară.
Şi acum …
Stâlpare putredă, rod sănătos n-a odrăslit niciodată, nici izvor amar n-a izvorât apă dulce. Dar cuvinte drepte, cum va face inima îndărătnică? Pentru aceasta mă cutremur, Stăpână, a te cinsti pe tine, însă ştiind credinţa mea, mântuieşte-mă.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – MIERCURI SEARA glas 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Nu este asemenea Ţie, Preaslăvite Doamne, pentru că ai izbăvit cu mână tare pe poporul pe care l-ai câştigat, Iubitorule de oameni.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Chiar şi cu adevărat ai născut pe Dumnezeu şi Domnul şi Născătoare de Dumnezeu, tu singură, cu adevărat şi chiar te-ai numit, Curată; pentru aceasta cu credinţă te cinstim şi după datorie te slăvim.
Pe tine cămară a întrupării lui Dumnezeu, Curată, prea fără prihană şi cuvântătoare cunoscându-te arătat, te rog să mă izbăveşti de patimile trupului şi ale sufletului, şi de ispite şi de înconjurări.
Slavă …
Ca ceea ce eşti scară a venirii către noi a Atotţiitorului, prin care Dumnezeu S-a pogorât pe pământ, din patimile cele pământeşti ale trupului la cer înalţă-mă şi către Dumnezeu povăţuieşte-mă.
Şi acum …
Ceea ce te-ai făcut Maică a Luminii, luminează-mă cu lumina solirilor tale, pe mine cel ce dorm ca într-o noapte, şi povăţuieşte-mă, cu milostivirea ta, către Lumina cea neînserată şi către viaţă veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pentru că Biserica cea stearpă din păgâni a născut şi adunarea cea multă întru fii a slăbit, Minunatului Dumnezeului nostru să-I strigăm: Sfânt eşti Doamne.
Te-ai arătat fântână care de-a pururea izvorăşti mângâieri celor necăjiţi; pentru aceasta şi mie, Stăpână, curgerea apelor tale celor curgătoare izvorăşte-mi şi-mi stinge cuptorul patimilor.
Pe mine cel rănit de gânduri necuvioase, tămăduieşte-mă ceea ce ai vindecat rana cea cumplită a firii noastre; că pe Ziditorul şi Domnul acesteia L-ai născut.
Slavă …
Viscolindu-mă în noianul greşelilor mele celor multe şi al patimilor şi al ispitelor, cu multă grăbnicie la limanul sprijinirii tale povăţuieşte-mă, cea cu totul fărăprihană.
Şi acum …
Pe tine, cea ce eşti mai desfătată decât cerul şi mai înaltă decât pământul, eu cel căzut şi strâmtorat cu năvălirile asupră-mi ale vrăjmaşilor, te rog ca întru necaz să mă desfătezi, Stăpână.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Acesta este Dumnezeul nostru, Cela ce din Fecioară S-a întrupat şi firea omenească a îndumnezeit-o, pe Care lăudându-L, strigăm: Slavă puterii Tale, Doamne.
Fecioară, ceea ce ai născut pe Vindecătorul şi Mântuitorul şi Dezlegătorul necazurilor, slobozeşte-mă de toate greutăţile şi de veselie negrăită umple inima mea, ca de-a pururea să te fericesc.
Pe tine, pom cu frumoase roade şi sad cu bună umbră, te numim noi credincioşii, ca ceea ce ai odrăslit Rodul cel frumos cu podoaba şi Mântuitor al nemuririi, pe Carele roagă-L pentru cei ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Slavă …
O, nouă şi preaslăvită unire şi amestecare! Cu fecioria pe naştere a unit-o Dumnezeul Cel ce S-a născut, şi pe ceea ce L-a născut negrăit, iarăşi curată şi nestricată a lăsat-o, ca şi mai înainte de naştere.
Şi acum …
Cela ce este înfricoşat şi neapropiat oştilor celor de sus, apropiat celor de jos S-a arătat, din Fecioară fără
de bărbat; pe care cu dreaptă credinţă Născătoare de Dumnezeu o numim, ceea ce cu numirea cea potrivită Naşterii s-a îmbogăţit.
Cântarea a 5-a, Irmos:
De noapte mânecând, toţi fără de tăcere Te rugăm pe Tine, Lumina cea neapropiată, Dumnezeul cel Îndurat; pacea Ta, Hristoase, dăruieşte-o nouă.
Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti rai al vieţii, de moartea păcatului şi de patimi de multe feluri izbăveşte pe robii tăi.
Alabastru gândit al Mirului celui deşertat din cer pe pământ, tu eşti Curată; fă-mă acum şi pe mine binemirositor.
Slavă …
Pe omul cel ce a curs întru stricăciune, iarăşi l-ai întors prin dumnezeiască Naşterea ta, Fecioară, şi nemuririi celei mai dinainte l-ai învrednicit.
Şi acum …
Ca ceea ce eşti mai înaltă decât heruvimii şi serafimii, Născătoare de Dumnezeu, cea cu totul neîntinată, străluceşte sufletul meu cu lumina ta cea dumnezeiască.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Precum pe Iona proorocul l-ai izbăvit din chit, Hristoase Dumnezeule, şi pe mine dintru adâncul greşelilor scoate-mă şi mă mântuieşte, Unule Iubitorule de oameni.
Miluieşte-mă, ca o milostivă, pe mine cel necurat, ca ceea ce eşti mai curată decât strălucirile soarelui şi neîntinată, şi de lumina ta cea dumnezeiască umple inima mea.
Oprit-ai acum stricăciunea ce păştea firea, prin adevărata nestricăciune; opreşte, Preacurată, pâraiele patimilor mele şi curgerile cugetului celui trupesc.
Slavă …
Te laud pe tine, ceea ce ai născut pe Dumnezeul Cel Prealăudat, şi te rog cu dorire: De înfricoşata judecată şi de veşnica osândă, Născătoare de Dumnezeu, izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.
Şi acum …
Pe tine singură te-am cunoscut, Preacurată, mai cinstită decât heruvimii, ca ceea ce ai născut pe Cel ce i-a făcut pe dânşii dintru nefiinţă; pe Carele roagă-L să ne miluiască pe noi cei ce te lăudăm pe tine.
Sedealna:
Ceea ce eşti părtinitoarea nebiruită a celor necăjiţi şi gata solitoare a celor ce nădăjduiesc spre tine, mântuieşte-mă de sminteli şi să nu mă treci cu vederea pe mine cel ce cumplit mă primejduiesc.
Cântarea a 7-a, Irmos:
De aşezământul Tău aducându-Ţi aminte, Hristoase Dumnezeule, pe tineri i-ai izbăvit din foc prin pogorârea îngerului, Cel singur cu adevărat Preaslăvit.
Ceea ce eşti dumnezeiască fântână a milostivirii şi a bunătăţii, izvorăşte-mi şi mie, cu îndestulare, bogăţia milostivirilor tale, şi spălându-mi întinăciunea greşelilor mele, stinge-mi înfocarea trupului.
Duhovniceasca bogăţie, cea dată mie de la Dumnezeu, mai înainte vieţuind în desfrânare, toată am cheltuit-o prin dulceţile trupului. Ci precum pe desfrânat, cu rugăciunile tale, Fecioară, îndreptează-mă.
Slavă …
Cetele îngerilor, cetele mucenicilor şi ale apostolilor Tăi, Cuvinte, roagă totdeauna multă milostivirea Ta, Iubitorule de oameni, ca pe toţi să-i miluieşti, ca un Milostiv, pentru Născătoarea de Dumnezeu.
Şi acum …
Născătoare de Dumnezeu, nădejdea şi singura mea scăpare, izbăveşte-mă de stăpânirea dulceţilor şi a patimilor care mă tiranizează, dându-mi mie dezlegare datoriilor cu rugăciunile tale.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Dumnezeu Cel ce a întins cerul …
În pântecele tău sălăşluindu-Se Cel Preaînalt, te-a arătat pe tine, Fecioară, mai desfătată decât cerurile şi părtinitoare nebiruită a celor ce strigă: Toate lucrurile Domnului, lăudaţi pe Domnul.
Supunându-mă dobitoceşte patimilor, întru adâncul pierzării m-am pogorât şi ardere a văpăii pe sinemi m-am făcut; ci tu, Maica lui Dumnezeu, căutând spre mine miluieşte-mă şi mă mântuieşte.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Trecând prin nestatornicia vieţii, am căzut în gândurile cele tâlhăreşti, şi rănindu-mă m-am împuţit; Doctorule al celor bolnavi, dă-mi mâna, pentru rugăciunile Maicii Tale celei fără stricăciune.
Şi acum …
Tămăduieşte sufletul meu cel ce boleşte şi luminează mintea mea cea întunecată, iar în vremea cea viitoare, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, de nesuferitele munci cele veşnice izbăveşte-mă.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Dumnezeu, Cel ce a întins cerul ca o piele, şi a întărit pământul pe întemeierea sa, preoţii Domnului şi robii Domnului, lăudaţi-L pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe Naşterea ta cea fără de sămânţă, Născătoare de Dumnezeu Preacurată, pe Hristos Dumnezeul nostru, cu cântări fără tăcere Îl mărim.
Suspină, ticăloase suflete, căzând la Maica lui Dumnezeu; mâhneşte-te, chipuri de pocăinţă arată; acum lângă uşă este ziua, Judecătorul fără de milostivire şade, dând fiecăruia cele vrednice de cele lucrate, precum este scris.
Marie, Doamna tuturor, pe mine cel robit de toate felurile de păcate, slobozeşte-mă, că tu, Fecioară, ai născut mai presus de cuvânt pe Slobozitorul sufletelor noastre, Care este Bunătatea cea firească.
Slavă …
Nu am fapte bune, am întinat veşmântul pe care l-am luat prin îmbrăcămintea Dumnezeiescului Botez şi umblu întru întunericul necunoştinţei; pentru rugăciunile celeia ce Te-a născut pe Tine, Doamne, îndreptează-mă pe mine cel deznădăjduit.
Şi acum …
Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Cel iubitor de bine, Născătoare de Dumnezeu, cea iubitoare de bine, mă rog, degrab mă slobozeşte de prietenia cea vicleanăcătre trup şi mă fă rob al dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – JOI SEARA glas 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israil cel de demult, cu mâinile lui Moisi, în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustie a biruit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
De tot ajutorul cel din lucruri golindu-ne, Preacurată, toţi cei ce suntem în primejdii spre ajutorul tău cel cu adevărat întemeiat de-a pururea alergând, ne mântuim.
Alinare în furtuna ispitelor şi dumnezeiască ocârmuire în întreitele valuri ale patimilor te-a pus înainte pe tine Cel ce te-a proslăvit pe tine; pentru aceasta către limanul veseliei îndreptezi pe robii tăi, Preacurată.
Slavă …
M-am rănit, eu ticălosul, cu săgeţile păcatului, şi acum zac în patul deznădăjduirii, care la moarte mă duce şi în iadul cel de suflet pierzător; din care răpeşte-mă, Stăpână.
Şi acum …
Gavriil ţi-a adus ţie, Preacurată, din cer «bucură-te», împotriva blestemului strămoaşei. Că tu ne-ai născut nouă Binecuvântarea şi tuturor ai izvorât Bucuria cea veşnică.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Dintru înălţime Te-ai pogorât pe pământ cu voirea, Cel mai presus de tot începutul, şi firea omenească cea smerită ai înălţat-o, prin Crucea Ta, din iadul cel mai de jos; pentru că nu este sfânt afară de Tine, Iubitorule de oameni.
Milostiveşte-te, singura Maică a lui Dumnezeu, şi mă miluieşte, îndură-te de sufletul meu, care în valurile patimilor trupului şi ale sufletului se primejduieşte, şi ca o iubitoare de fiu întâmpină-mă şi-l izbăveşte pe acesta cu tăria ta.
Amăgirea celor văzute, cu taină depărtându-mă de la dragostea celor nevăzute şi nerătăcite, întru cele de scârbă m-au încuiat, din care răpeşte viaţa mea, Preacurată, cu solirile tale.
Slavă …
Abătându-mă de la poruncile Tale, am căzut cumplit întru adâncurile necazurilor şi dureri cumplite mă cuprind; dintru care izbăveşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Aducându-ne aminte, Fecioară, de graiurile dumnezeiescului înger, întru bucurie strigăm ţie: Bucură-te, Cinstită; bucură-te, îndreptarea lui Adam; bucură-te, izbăvirea Evei; bucură-te, mântuirea credincioşilor.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Pentru dragostea chipului Tău, Îndurate, ai stătut pe Cruce, şi s-au topit neamurile; că Tu eşti, Iubitorule de oameni, tăria mea şi lauda.
Tărie celor neputincioşi şi mângâiere celor deznădăjduiţi, veselie celor întristaţi şi bucurie celor necăjiţi şi bogăţie celor săraci te-a dat pe tine Cel Puternic, Mireasă Dumnezeiască.
Acoperământ şi sprijin şi scăpare fii mie, robului tău, Fecioară, şi mă izbăveşte de nemăsuratele mele rele, ca să propovăduiesc minunile tale tuturor marginilor.
Slavă …
Lipsit fiind de lacrimi şi de suspine, din întunecarea patimilor mele, te rog pe tine, izvorul milei, să mă izbăveşti de chinuri şi să mă aduci către dumnezeiasca umilinţă.
Şi acum …
Pe tine curăţitoarea tuturor oamenilor cu credinţă te rog şi mă cuceresc ţie, celei binecuvântate: Fă-mi mie milostiv pe Judecătorul în ziua judecăţii, cu rugăciunile tale.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Între doi tâlhari Te-ai cunoscut pe Cruce, Hristoase Dumnezeule, şi s-a ridicat soarele cu cutremur şi luna a stat întru rânduiala sa; slavă puterii Tale, Doamne.
Cu curgeri de umilinţă spală-mi întinăciunile inimii mele, neîntinată Fecioară, şi dăruieşte-mi chipuri de pocăinţă cu sfinţitele tale rugăciuni cele către Milostivul Dumnezeu, pe Care negrăit L-ai născut.
Să nu încetezi rugând pe Dumnezeu, pe Care L-ai întrupat, Fecioară, ca pe Mântuitorul şi Stăpânul, să-mi dăruiască dezlegare greşelilor mele şi iarăşi să mă aducă la veselia cea de demult, pe care nebuneşte am pierdut-o.
Slavă …
Pe Înţelepciunea lui Dumnezeu cea ipostatică ai născut-o cu trup după Ipostas, Fecioară, pe Cuvântul Cel mai înainte fără de început, Care în zilele cele mai de pe urmă S-a unit din sângiurile tale cele curate, ca să mântuiască pe om.
Şi acum …
Vrând să facă cunoscută negrăita Lui bunătate, Curată, Cel ce S-a întrupat din tine, te-a dat pe tine mijlocitoare nouă, care de-a pururea împaci cu Dânsul, prin solirile tale, pe cei ce-L mânie pe El.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, Biserica strigă către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se, cu sângele cel curs, prin milostivire, din coasta Ta.
Să-mi fii mie, Preacurată Stăpână, alinare şi liman de mângâiere, trecându-mă la dumnezeiasca adăpostire cea neînvăluită, şi furtuna patimilor mele potolind-o.
Întru tine, Fecioară, ne lăudăm; întru tine de greutăţi ne izbăvim; întru nădejdea cea spre tine de năvălirile vrăjmaşilor nu ne temem, noi cei ce te lăudăm pe tine.
Slavă …
Dă-mi ajutorul tău şi mă izbăveşte de primejdii şi de necazuri, slobozindu-mă de dureri şi de greşelile mele, ceea ce ai născut Izbăvirea tuturor.
Şi acum …
Învredniceşte-ne, Preaneîntinată, pe noi cei de acum să vedem slava Fiului tău, ca să ne îndulcim şi mai adevărat de împărtăşirea Lui, cu rugăciunile tale.
Sedealna:
Dacă Te-a văzut pironit pe Cruce, Doamne, Mieluşeaua şi Maica Ta, se spăimânta şi striga: Ce vedere este aceasta, Preaiubite Fiule? Acestea Ţi-au răsplătit nespusa adunare a celor fărădelege, care s-au îndulcit de minunile Tale cele multe, Stăpâne? Ci, slavă negrăitei smereniei Tale!
Cântarea a 7-a, Irmos:
Tinerii lui Avraam, oarecând în Babilon, văpaia cuptorului au călcat şi lăudând cântau: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Tărie fără de boală, nouă celor bolnavi, te-a dat pe tine, Fecioară, Domnul, Doctorul sufletelor şi al trupurilor, ca ceea ce tămăduieşti pe cei ce strigă: Bine este cuvântat, Rodul pântecelui tău.
S-a schimbat, cu lucrurile mele cele necuvioase şi cu sfaturile, bucuria vieţii celei de acum, întru mâhniciune şi smerenie; ci tu, Curată, ceea ce eşti pricinuitoarea bucuriei celei adevărate, dă-mi veselia ta.
Slavă …
Pe oamenii cei înstrăinaţi de la Dumnezeu, prin amăgirea şarpelui, Mireasă Dumnezeiască, i-ai chemat înapoi, născând pe Dumnezeu, Cel ce S-a făcut Om din sângiurile tale, Care a rămas ceea ce era şi S-a făcut ceea ce nu era; pentru aceasta toţi te lăudăm pe tine.
Şi acum …
Noi cei uscaţi cu bolile patimilor cunoscându-te pe tine cu adevărat izvor de tămăduiri, scoatem ape mântuitoare şi dumnezeieşti şi slăvim pe Domnul, lăudând măririle tale cele multe.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe Hristos Dumnezeul nostru …
De iubirea Sa de oameni şi de singură bunătatea cea mai presus de nemărginire, Ziditorul înduplecându-Se, prin tine, Prealăudată, S-a arătat celor de pe pământ, trup luând, şi iarăşi, prin tine face prieteni pe toţi cei ce te laudă de-a pururea, Născătoare de Dumnezeu.
Mâinile şi ochii sufletului meu cu dinadinsul le întind către tine, Stăpână, cu totul fiind ţinut de necazurile cele de multe feluri, şi chem sprijinul tău cel fierbinte.
Pentru aceasta arată spre mine, Născătoare de Dumnezeu, bogăţia cea nebiruită a iubirii tale de oameni.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Legile Tale cele dumnezeieşti, fără de lege călcându-le, ne-am dat vrăjmaşilor şi cu sufletul şi cu trupul; ci ca un Preabun, tare surpă-i pe aceştia, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Maicii Tale celei nestricate, şi ale apostolilor şi ale tuturor sfinţilor.
Şi acum …
În Sfânta Sfintelor hrănindu-te, ai născut pe Cel mai Sfânt decât toţi sfinţii, Sfântă Mireasă a lui Dumnezeu; pentru aceea cu sfinte glasuri toţi strigăm: Bucură-te, Maica lui Dumnezeu, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, Fecioară; bucură-te, veselia sfinţilor îngeri.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe Hristos Dumnezeul nostru, Cela ce pe Cruce cu trupul S-a pironit şi ne-a arătat nouă armă spre mântuire, tineri preaînălţaţi-L întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Pe tine ceea ce pe Luminătorul Dumnezeu, Cel ce a răsărit mai înainte de soare, Care trupeşte la noi a venit, din coapsele cele fecioreşti negrăit L-ai întrupat, Binecuvântată Preacurată, de Dumnezeu Născătoare, te mărim.
Luminează-mi, Curată, ochii şi înţelegerile sufletului meu, ca să nu mă apuce întunericul cel prea adânc al păcatelor, nici să mă acopere întunericul deznădăjduirii, ci tu însăţi mântuieşte-mă şi mă ocârmuieşte, ceea ce eşti părtinitoarea cea neruşinată a credincioşilor.
Făcându-mă cu totul întinat, prin călcările de poruncă, întru nepovestite fapte şi urâciuni, chem ajutorul şi sprijinul tău, Stăpână, pe care dăruieşte-le mie şi mă izbăveşte de toate ispitele cele grele şi de necazuri.
Slavă …
Pentru bunătatea Ta, Hristoase, ai venit ca să ne izbăveşti pe noi, care nu din lucrurile dreptăţii avem îndrăzneală către Tine, ci din singură iubirea Ta de oameni, Doamne; pentru aceasta în dar cerem iertare, pentru rugăciunile Maicii Tale.
Şi acum …
Mântuieşte-mă, Curată, pe mine netrebnicul tău rob, care strig ţie cu credinţă: Bucură-te, lăcaşul cel cu totul fără prihană al Împăratului Hristos; bucură-te, Fecioară, dumnezeiască masă, care ai purtat Pâinea vieţii; bucură-te, rugule nears; bucură-te, uşa lui Dumnezeu cea neumblată.
Canonul Maicii Domnului (Bogorodicina) – VINERI SEARA Glas 4
Cântarea 1-a, Irmos:
Deschide-voi gura mea şi se va umplea de Duhul, şi cuvânt voi grăi Împărătesei Maici, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Din tina patimilor, de întreitele valuri ale gândurilor, de săgeţile vicleanului şi de adăugirile potrivnicului, mântuieşte ticălosul meu suflet, Preacurată de Dumnezeu Născătoare, şi mă răpeşte din focul cel veşnic.
Scoate-mă, Curată, din adâncul greşelilor şi mă povăţuieşte către lumina dumnezeieştilor porunci ale Mântuitorului Hristos şi Dumnezeu; străluceşte-mi mie raza cea mântuitoare a pocăinţei şi-mi dă viaţa cea veşnică.
Slavă …
Căzând în tina cea noroioasă a răutăţilor mele, mă înec foarte cu lucrurile cele viclene şi nu-mi este statornicie. Stăpână, Fecioară Maică, cu puterea ta scoate-mă, şi de focul cel veşnic şi de muncă izbăveşte-mă.
Şi acum …
Pe moarte şi pe stricăciune tu le-ai pierdut, întru tot cântată Născătoare de Dumnezeu, născând pe Hristos, Izvorul nestricăciunii, înfrumuseţând cu nemurire şi cu dar firea omenească, ceea ce eşti prea nevinovată.
Cântarea a 3-a, Irmos:
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ca ceea ce eşti izvor viu şi îndestulat, pe cei ce au adunat ceată duhovnicească, întăreşte-i, pentru Dumnezeiască slava ta, cununilor slavei învredniceşte-i.
Ceea ce te-ai arătat Fecioară Curată, ia întunericul sufletului meu şi legăturile păcatelor le rupe, şi cu folosinţa ta, mă rog, mântuieşte-mă.
Inima mea, ceea ce se clăteşte de adausurile patimilor, întăreşte-o întru preacurată frica lui Dumnezeu, cu bună îndurarea ta, Fecioară prea fără prihană.
Slavă …
Deznădăjduindu-mă de tot felul de ajutor, către tine, preanevinovată, acoperământul şi păzitoarea cea puternică am alergat; nu mă lepăda dar de la dumnezeiescul tău acoperământ.
Şi acum …
Ca o Împărăteasă împodobită cu lanţuri de aur, de-a dreapta Împăratului şi Dumnezeu, acum stai înainte, Stăpână, rugându-te pentru robii tăi.
Cântarea a 4-a, Irmos:
Cela ce şade în slavă pe scaunul Dumnezeirii, pe nor uşor a venit Iisus, Cel mai presus de dumnezeire, prin palmă curată, şi a mântuit pe cei ce strigă: Slavă, Hristoase, puterii Tale.
Pe mine cel ce sunt ţinut de trândăvie şi cu negura patimilor cu totul întunecat şi de păcate robit, de Dumnezeu fericită Doamnă, slobozeşte-mă, şi mă fă să fiu al Fiului tău şi Dumnezeului nostru.
Pe mine cel omorât cu răutatea vicleanului, ca ceea ce ai născut Viaţa, înviază-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, căci către tine am alergat, şi afundat fiind întru adâncul căderii, scoate-mă, ca o milostivă cu totul curată.
Slavă …
În mormântul desfrânărilor mele celor netrebnice zac şi sunt ţinut de trândăvie şi lenevie; ci tu, ceea ce ai născut Învierea tuturor, înviază-mă şi mă mântuieşte, ca ceea ce eşti bună.
Şi acum …
Pe tine, Fecioară Curată, de demult proorocul te-a numit Munte Dumnezeiesc şi sfinţit, peste tot umbrit cu fapte bune, din care S-a arătat Mântuitorul Cuvânt, spre zidirea şi luminarea sufletelor noastre.
Cântarea a 5-a, Irmos:
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască slava ta, că tu, Fecioară neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeul Cel peste toate, şi ai născut Fiu pe Cel fără de ani, tuturor celor ce te laudă pe tine, pace dăruindu-le.
Povăţuieşte-mă, Stăpână, ca să se veselească sufletul meu cel smerit, să se teamă de Fiul tău şi să facă poruncile Lui din inimă, cu rugăciunile tale, Preacurată, cu totul fără prihană.
Stăpână, ceea ce eşti bună, învredniceşte-mă ca sămă mărturisesc Izbăvitorului cu toată inima mea, gonind neştiinţa inimii mele, dimpreună şi a sufletului meu celui pătimaş, ceea ce eşti cu totul fără de prihană.
Slavă …
Preacurată, ceea ce eşti bună, păzeşte sufletul meu ca lumina ochiului, sub acoperământul aripilor tale, şi izbăveşte-l pe el detirania duhurilor celor viclene şi de muncă.
Şi acum …
Arată-te, Preacurată, izbăvind de năvălirile patimilor şi de viclenii diavoli pe robul tău, cel ce te-a câştigat puternică apărătoare şi folositoare neruşinată.
Cântarea a 6-a, Irmos:
Cugetătorilor de Dumnezeu, săvârşind acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să plesnim cu mâinile, slăvind pe Cel ce S-a născut dintr-însa.
Surpă, Stăpână, pe cei ce pururea mă luptă pe mine şi risipeşte norul cugetelor celor viclene, fiind uşă a Soarelui dreptăţii, Maica lui Dumnezeu.
Străluceşte-mi mie raza pocăinţei, Stăpână, şi risipeşte norul cugetelor mele celor rele, de care sunt tras cu amăgiri cumplite şi stricăciuni.
Slavă …
Alină valul cel sălbăticit al patimilor mele şi viforul cugetelor celor rele, ceea ce eşti tuturor tare folositoare şi acoperământ, cea cu totul fără prihană.
Şi acum …
Înmulţitu-s-au greşelile sufletului meu mai mult decât nisipul mării şi ca o sarcină grea mă pun jos pe mine; ci tu, Fecioară, mai înainte de sfârşit, milostivindu-te, mântuieşte-mă.
Sedealna:
Pe ceea ce este apărătoare caldă întru nevoi, şi ajutătoarea noastră şi împăcătoarea către Dumnezeu, prin care din stricăciune ne-am izbăvit, pe Născătoarea de Dumnezeu, credincioşii să o fericim.
Cântarea a 7-a, Irmos:
N-au slujit făpturii cugetătorii de Dumnezeu, fără numai Făcătorului, ci îngrozirea focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau cântând: Prealăudate, Dumnezeul părinţilor şi Doamne, bine eşti cuvântat.
Pe tine, de Dumnezeu Născătoare, Curată, cu credinţă te chem: Păzeşte inima mea cea smerită şi mă izbăveşte de văpaia muncii şi de întunericul cel veşnic.
Rupe, Fecioară curată, cu suliţa Fiului tău, zapisul greşelilor mele şi mă izbăveşte, rogu-mă, de toată cuprinderea în ceasul sfârşitului meu.
Slavă …
Stinge, Fecioară Curată, cu pâraiele lacrimilor mele şi cu ploaia îndurărilor tale, cuptorul pe care mi l-au mijlocit mulţimea răutăţilor mele, prin lucrarea diavolească.
Şi acum …
Izbăveşte-ne pe noi de ispitele ce vin asupra noastră şi de toată munca, singura care eşti Maica Cuvântului, Pururea Fecioară, pe cei ce te cântă pe tine întru adevăr întru toţi vecii.
Cântarea a 8-a, Irmos:
Pe tinerii cei binecredincioşi …
Vindecă sufletul meu cel ce boleşte şi mintea mea cea întunecată lumineaz-o şi din foc şi din muncile cele negrăite şi veşnice mă răpeşte, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, Mireasă a lui Dumnezeu.
Plecându-mă patimilor celor necuvântătoare, m-am pogorât întru adâncul pieirii şi singur m-am făcut ardere văpăii, din care izbăveşte-mă, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, pe mine robul tău.
Binecuvântăm pe Tatăl …
Ceea ce ai născut pe Noianul milostivirii, pe Izbăvitorul şi Domnul, usucă noianul răutăţilor mele şi legăturile păcatelor mele mai înainte de sfârşit dezleagă-le, ceea ce ai născut pe Mântuitorul tuturor.
Şi acum …
Domnul, Cel ce domneşte făptura, Cel ce S-a întrupat din pântecele tău, pe tine, Fecioară, te-a arătat Doamnă tuturor celor văzute şi celor nevăzute, proslăvindu-te ca pe o Maică a Sa fără prihană.
Să lăudăm, bine să cuvântăm …
Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, Naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum lucrată; pe toată lumea a ridicat să-Ţi cânte Ţie: Pe Domnul lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.
Cântarea a 9-a, Irmos:
Tot neamul pământesc să sălteze cu Duhul, fiind luminat, şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, Pururea Fecioară.
Inima mea neroditoare fiind de dumnezeieştile fapte bune, Preacurată, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, arat-o aducătoare de roadă, ceea ce te-ai născut din cea stearpă, cu voia Aceluia ce toate le preface, ca să te laud pe tine, cea întru tot cântată.
Cu lumina ta străluceşte-mă, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ai născut Lumina cea neapropiată; alungă norii patimilor mele şi din întunericul cel neluminos răpeşte-mă şi Luminii celei dumnezeieşti mă învredniceşte, ca să te cânt pe tine Maică Fecioară.
Slavă …
Cu stropirea îndurărilor tale, Curată, spală putrejunea inimii mele şi mă învredniceşte ca să vărs pururea pâraie de lacrimi, ca să înceteze râurile patimilor şi să mă izbăvească de munci.
Şi acum …
Ceea ce eşti iubitoare de bine, Născătoare de Dumnezeu, care ai născut pe Iubitorul de bine, Dumnezeu, de dragostea trupească cea vicleană, acum îngrab mă slobozeşte pe mine, Stăpână, şi mă fă să fiu rob dumnezeieştii voi, pe mine cel ce pier cu lenevirea.
Ortodoxia 