saptamana – glas 3

5231260_296443117160907_2105777335_nCanonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Sâmbătă seara – Glasul al 3-lea

Facere a lui Manuil, marele retor

Al căruia acrostih este: «întreită cântare Fecioarei cânt, eu, Manuil»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Ca ceea ce ai născut adâncul nemăsuratei înţelepciuni, bine­cuvântată Marie, luminează-mă şi insuflă-mi cuvânt acum, ca să laud strălucitele tale minuni pe care le-a făcut tie Domnul.

Ceea ce boldul morţii şi puterea iadului desăvârşit le-ai surpat prin preasfântă naşterea ta şi nouă viată ne-ai dăruit, slavă minunilor tale, pe care ţi le-a făcut tie Domnul, Fecioară.

Slavă…

Uşă prealuminoasă prin care, strălucind, foc mare a ieşit în chip de negrăit şi pe credincioşi i-a luminat şi toate altarele de­monilor le-a mistuit: Slavă minunilor tale pe care le-a făcut tie Domnul, Fecioară.

Şi acum…

Ca să înviezi pe Eva şi pe Adam, cei morţi din veac pentru cumplita călcare a poruncii, ai născut pe Hristos, izvorul vieţii, pe Cel ce este cu adevărat Dumnezeul nostru. Slavă minunilor tale pe care le-a făcut ţie Domnul, Fecioară.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost, cu cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».

Izbăveşte din tot felul de primejdii şi nenorociri pe cei ce laudă, Stăpână, preasfântă naşterea ta. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.

Minunate fă bogăţiile tale peste mine, tinde mila ta şi mână de ajutor dă-mi mie. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.

Slavă…

M-au rănit săgeţile duşmanului, dar prin dumnezeiasca ta voie spre mai bine mă însănătoşeşte. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.

Şi acum…

Mintea supunându-mi-o mişcărilor trupului, m-am umplut de negură şi de întuneric, dar tu curăţeşte-mă şi mă luminează. Căci poţi toate câte voieşti, Curată.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţu­mind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Mijlocitoare între Dumnezeu şi muritori eşti, Prealăudată, şi fiind sălaş al Făcătorului tău, făptura în chip mai presus de fire cu Dumnezeu ai împăcat-o. Pentru aceasta, îţi strigăm ţie: Bu­cură-te, ceea ce ai strălucit tuturor robilor tăi mântuire.

Pune bucurie în inima mea cea multchinuită, stăpânită de mâhniciunile celui ce a semănat pizma în lume, ca să îţi cânt ţie, Fecioară: Bucură-te, ceea ce ai strălucit tuturor robilor tăi mântuire.

Slavă…

Izbăveşte-mă din necazurile ce mă împresoară, Preacurată, şi care nu lasă mintea mea să ţeasă laude dumnezeieştii slavei tale. Pentru ca să strig ţie cu dor: Bucură-te, ceea ce străluceşti tuturor robilor tăi mântuire.

Şi acum…

Milostiv fă-L nouă, cu rugăciunile tale, Fecioară, pe Fiul tău şi Dumnezeu, ca să ne izbăvim de mânia şi întristarea aceea şi să îţi strigăm ţie pururea: Bucură-te, ceea ce ai strălucit tuturor ro­bilor tăi mântuire.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Către Tine mă îndrept din zori, Ziditorule a toate, la pacea care covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile Tale; întru aceasta povăţuieşte-mă».

Amestec de leacuri fă, cu rugăciunile tale, pentru însănătoşi­rea robului tău, Fecioară, căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.

Să nu vină asupra poporului tău, boala ciumei, ci ca o mult- milostivă păzeşte-l nevătămat. Căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.

Slavă…

Fecioară fără de prihană, slobozeşte-mă pe mine din tot felul de boli şi păzeşte pe robul tău. Căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.

Şi acum…

Din patul bolii în care zac degrab mă ridică prin mila ta, Curată. Căci tu ai răsărit lumii viaţa cea veşnică.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat, şi slă­beşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».

Pom pururea înfloritor te ştim pe tine, Fecioară, care ai în­florit viaţa, pe Hristos Dumnezeul nostru, râul milei. Pentru aceasta, ca Născătoare de Dumnezeu te cinstim.

Chipul naşterii tale, Curată, pe rugul cel din muntele Sinai nemistuit l-a păzit. Iar pe noi, cu sfântul tău acoperământ, izbăveşte-ne de tot chinul. Căci pe tine ca Născătoare de Dumnezeu te cinstim.

Slavă…

Cu lacrimi cad la tine, ceea ce eşti bună şi strig ţie: Miluieşte-mă, Stăpână, pe mine cel vinovat de multe păcate şi patimi, ca să te cinstesc pe tine ca Născătoare de Dumnezeu.

Şi acum…

Izvor de haruri s-a sălăşluit întru tine; pentru aceasta, împarte harurile tale celor ce te laudă pe tine şi har dăruieşte cu îmbelşugare inimii mele, Fecioară, ca să te cinstesc pe tine ca Născătoare de Dumnezeu.

Sedealna. Glasul al 3-lea Mărturisirea dumnezeieştii credinţe

Tron cu totul de aur al împăratului, rai cu totul înflorit te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu, prealăudată, căci pe Dumnezeu purtându-L în pântecele tău, bine ne înmiresmezi pe noi cu dumnezeieştile haruri. Pentru aceasta, toţi cu adevărat Maică a lui Dumnezeu te propovăduim pururea şi te mărim.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Precum de demult pe cei trei tineri binecredincioşi i-ai ră­corit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi care strigăm: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

Tu eşti, Curată, mijlocitoare neîncetată şi mare altar al împă­cării creştinilor cu Dumnezeu şi Făcătorul, cu Cel născut din tine. Pentru aceasta, îţi strigăm, bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.

Toiagul lui Moise oarecând pe tine te-a preînchipuit, ceea ce ne-ai călăuzit de la înşelarea idolească cea cumplită la dumnezeies­cul adevăr, pentru aceea, strigăm ţie: bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.

Slavă…

Milostiv fă cu rugăciunile tale de maică pe Fiul tău şi Dumnezeul nostru, Preanevinovată, către noi păcătoşii şi rugă­torii tăi şi din boli ne slobozeşte, căci pururea strigăm ţie: Bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.

Şi acum…

Chipuri de heruvimi mai înainte umbreau chivotul Legii, dar pe tine, Curată, puterea Celui Preaînalt în chip vădit te-a umbrit ca pe un templu al dumnezeirii. Pentru aceea, strigăm ţie: Bucură-te, tronul slavei cel în chipul soarelui.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Dumnezeiescul David, strămoşul tău, zice „Lucruri slăvite s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeu” cea însufleţită, mai dinainte vestind slava cu care ne-ai îmbogăţit; bucură-te, templu al slavei, prin care a fost slăvit împăratul slavei.

Sufletul meu şi trupul căzut în boală din nebăgare de seamă, cu mila ta, Maica lui Dumnezeu, acum ridică-l din pat, ca să strig pururea ţie cu credinţă: Bucură-te, templu al slavei prin care a fost slăvit împăratul slavei.

Binecuvântăm pe Tatăl…

în tine singură mi-am pus nădejdea mântuirii mele, Fecioară, şi nădăjduiesc ca prin tine să fiu izbăvit de întristare şi de răutate, ca să cânt: Bucură-te, templu al slavei prin care a fost slăvit împăratul slavei.

Şi acum…

Opreşte, prin puterea ta, Preacurată Fecioară, năvălirile cele rele ale vrăjmaşilor care pururea mă tulbură prin pizma celui viclean, ca să cânt: Bucură-te, templu al slavei, prin care a fost slăvit împăratul slavei.

Să lăudăm… Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cânare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Minune nouă şi potrivită lui Dumnezeu! Că prin uşa cea încuiată a Fecioarei în chip vădit a trecut Domnul, gol la intrare, şi purtător de trup S-a arătat la ieşire Dumnezeu, şi uşa a rămas încuiată. Pe aceasta în chip de negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu o mărim».

Cu apele dumnezeieşti ale cunoştinţei tale umple, Fecioară, su­fletul meu cel pururea însetat şi îl îndreptează spre dorirea Fiului tău, izbăvindu-l din cursele vrăjmaşilor celor văzuţi şi nevăzuţi. Căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.

Ziditorul şi Făcătorul a toate sălăşluindu-Se întru tine în chip de negrăit, Fecioară curată, firea cea muritoare a curăţit-o toată de vechiul blestem strămoşesc. Pentru aceea şi pe mine mă izbă­veşte din primejdii, căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.

Slavă…

Mai presus de toate, tu mântuieşti din chinuri şi din toată răutatea cu puternica ta mână, Fecioară, pe cei ce cu credinţă laudă dumnezeiască naşterea ta, căci ai dobândit slavă de la Dumnezeul a toate. Păzeşte-mă şi pe mine acum, cel ce te laud pe tine. Căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.

Şi acum…

Poporul creştin şi tot clerul cade la mila ta, Curată, şi cheamă acum ajutorul tău ca degrab să-l izbăveşti de boala ciumei, de foamete şi de năvălirea duşmanilor căci numai printr-un semn al tău voi fi păzit nevătămat.

Prosomii. Clasul al 3-lea

Mare este puterea crucii Tale

Bucură-te, strigăm ţie cu toţii, Marie, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, templu al lui Dumnezeu; bucură-te, Stăpână cu dar dăruită; bucură-te, lumină care ai fulgerat în chip negrăit, lumi­nând pe cei din întunericul înşelăciunii.

Bucură-te, cunună strălucită a luptătorilor, Curată Maică Fe­cioară; bucură-te, tronul Domnului; bucură-te, Preacinstită şi Preaslăvită; bucură-te, ceea ce ai făcut să înceteze umbrele Legii, ca una care ai născut pe Dătătorul de Lege.

Bucură-te, Curată, ceea ce ai răsărit soarele celor ce zăceau în întuneric; bucură-te, zid şi acoperământ al celor ce aleargă la tine din inimă; bucură-te, strălucire dumnezeiască a fecioarelor şi ocrotitoarea tuturor ortodocşilor.

Pe robul tău, cel purtat de valuri pe marea primejdiilor şi bătut de vântul nenorocirilor, Fecioară, miluieşte-l şi îl mântuieşte, ceea ce ai născut noianul cel nemăsurat al milelor.

 Canonul Preasflntei Născătoare de Dumnezeu Duminică seara – Glasul al 3-lea

Facere a Sfântului Andrei Criteanul

Al căreia acrostih: «A se tângui în fiecare zi este câştigul vieţii»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cân­tând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Este cel mai bine a lupta în viaţă cu necazurile spre folosul sufletului. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu, noi, cei ce suntem în necazuri, pe tine pururea te chemăm în ajutor, fără încetare strigând: Stăpână, nu trece cu vederea rugăciunea ro­bilor tăi.

Rădăcina tuturor relelor în viaţă a fost râvna iubirii de arginţi al cărei câştig s-a arătat: spânzurarea lui Iuda. Pentru aceea, cei ce voim să slujim în cuget curat lui Hristos să o aruncăm departe pentru Maica lui Dumnezeu.

Ca alt soare pe cer s-a arătat viaţa cea neagonisitoare care împodobeşte în multe feluri cercul virtuţilor. Pentru aceasta, noi, cei pururea împiedicaţi de întunericul patimilor, să alergăm la Fecioara, prin luminarea ei.

Şi acum…

Acum m-a prins furtuna cea stricătoare de suflet şi cugete necurate mă trag în prăpastie şi în adâncul pierzaniei. Aşadar, tu, Fecioară, fii mie cârmuitoare şi îndreaptă-mă la limanul cel dumnezeiesc, Preasfântă, şi la fericita slavă.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău».

îngrăşatu-ne-am de plăcerile vieţii, noi cei îngroşaţi de patimi, şi poruncile lui Dumnezeu le-am părăsit.

Aprins fiind de crâncena patimă a pizmei, mă rog ţie, Prea­curată, să fiu izbăvit cu rugăciunile tale.

Slavă…

Minte de prunci au cei care fac nevoinţă pentru slava deşartă, de a căror parte să fim şi noi izbăviţi prin tine, lără prihană Fecioară.

Şi acum…

Pe cel ce nădăjduieşte şi scapă la tine cu credinţă, Mireasa lui Dumnezeu, nu îl trece cu vederea, ci izbăveşte-mă pe mine, robul tău, rogu-mă.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nevătămată Maică, în Biserica slavei Tale

arătatu-Te-ai ca un prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta».

Născătoare de Dumnezeu, prin vedere, satan în rai oarecând, m-a luat rob, Fecioară, iar acum, prin vedere, încearcă să îmi fure dumnezeiescul veşmânt al curăţiei şi să mă îmbrace iarăşi în tunica păcatului.

A sădit vrăjmaşul în toată simţirea mea amăgiturile lui, Năs­cătoare de Dumnezeu, şi prin ele mă trage pe mine la moarte, Fecioară. Ceea ce singură ai născut Cuvântul, supunând marele chit, din împletiturile mrejelor lui, degrab mă izbăveşte.

Slavă…

S-a aşezat în cale, adică în pornirile trupului, şarpele, vrăjma­şul cel viclean, şi atacă mintea, înţepându-mă în chip neaşteptat cu boldul patimilor şi moartea sufletească mi-o aduce, pentru aceea, Fecioară, tu ajută-mă.

Şi acum…

Cu sabia plăcerii caută să mă doboare în chip pizmaş vrăj­maşii, căci au întins împotriva mea arcul lor cel stricător de suflet şi prin el mi-au gătit uneltele morţii. Dar cu toiag de fier zdrobeşte-le, Stăpână, ca pe vasele olarului.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Când a văzut Isaia, în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun prea­înalt, de îngerii slavei înconjurat, a strigat: Vai, mie, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată».

Cu vicleşug în laţul plăcerii m-a prins vicleanul şi ca pe un peşte fără glas m-a pescuit, dar avându-te pe tine pază, Curată, din laţurile şi mrejele lui degrab mă izbăveşte, te rog eu, rugăto­rul tău.

Dumnezeu Cel mare în putere şi bogat în milă, Curată, Cel care din milostivire a luat trup din tine, strigă: Pocăiţi-vă şi moş­teniţi viaţa cerească, iar eu cu plăcerile vieţii mă amestec.

Slavă…

Intru tine, Preabună Maică, firea oamenilor S-a unit cu îngerii. Pentru aceea oamenii care trăiesc în curăţie şi feciorie pe pământ, râvnesc petrecerea îngerilor de a căror parte învredniceşte-mă şi pe mine, Stăpână.

Şi acum…

Ştii neputinţa trupului şi chinul sufletului meu şi nestatornicia minţii mele. Pentru aceea, Fecioară, învredniceşte-mă de mila şi harul tău, ca să te slăvesc pe tine, izbăvit fiind sub acoperământul tău.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Strigat-a ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu».

Deloc nu mă spăimântez, deloc nu mă cutremur de împărtăşirea de Taine; pentru aceea, Fecioară, mă îmbolnăvesc, neîncetat păcătuind.

Străbat viaţa aceasta de plăceri în chip materialnic; pentru aceasta, străin sunt de harurile iui Hristos.

Slavă…

Trai strâmtorat, după legile monahilor nu voiesc, Stăpână, ci, alergând pe calea cea largă, sunt pe calea pierzaniei.

Şi acum…

Puterea mea toată şi nădejdea mea, lumina, şi viaţa, şi mân­gâierea mea tu eşti, Fecioară, pentru aceea la tine aflu scăpare.

Sedealna. Glasul al 3-lea Fecioara astăzi

Cu fierbinţeala credinţei strig ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu gură nevrednică şi inimă spurcată: Mântuieşte-mă pe mine, cel afundat în păcate! îndură-te de mine, cel omorât de deznădejde, ca, mântuit, să strig ţie: Bucură-te, Fecioară, lauda creştinilor.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu- Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri».

Când mă gândesc, Preacurată, la scaunul cel nemitarnic şi iau aminte la faptele mele rele, întru deznădăjduire cad. Dar tu aruncă departe întunericul meu şi negura deznădejdii mele.

Din somnul lenevirii, lără prihană Fecioară, şi din moleşeala trândăviei şi din neînfrânarea de la bucate mi se întâmplă mie toate, dar tu dă-mi mie îndreptare şi trezvie sufletului şi cu lumina pocăinţei mă luminează.

Slavă…

Plâng, mă tânguiesc şi mă spăimântez, văzând eu, ticălosul, înălţându-se împotriva mea cuptorul ispitelor. Dar stinge-1 pe acesta, Preasfântă Fecioară, cu roua milei tale ca ceea ce eşti izvorul milostivirii.

Şi acum…

Viforul nesfârşit al căderilor mele m-a cuprins pe mine, ne­norocitul, şi în adâncul pierzaniei mă târăşte, Preacurată, ceea ce ai născut pe Cârmaciul, Maica lui Dumnezeu, Fecioară, la lima­nul nepătimirii ancorează-mă.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Tânguindu-se David pentru ucidere şi desfrânare, a cântat Miluieşte-mă, Dumnezeule, Dumnezeul meu*. Dar eu, fiind răs­punzător de mii de păcate, cum voi afla iertare, dacă nu îl vei milostivi spre mine cu rugăciunile tale pe Fiul tău?

Pururea zi după zi mă hrănesc cu nădejdi deşarte, căutând să mă pocăiesc, Născătoare de Dumnezeu, dar întorcându-mă iarăşi la vechiul obicei, alerg precum câinele la vărsătura lui, la duhoarea patimilor celor necurate.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Pocăinţa vieţii celei de-a doua pune legăminte în Domnul şi ridică pe cei căzuţi. Plânsul îi curăţeşte şi îi înfăţişează pe aceştia luminaţi Făcătorului, împreună cu ei să fiu rânduit şi eu, rugă­torul tău, Maica lui Dumnezeu.

Şi acum…

S-a umplut de rele sufletul meu, viaţa mea de iad s-a apro­piat, socotit am fost de vrăjmaşii mei ca un om neajutorat, dar tu arată-te apărare puternică lumii, ca ceea ce eşti ajutorul celor neajutoraţi.

Să lăudăm… Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cân­tare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui

Dumnezeu este. Aşadar pe Cuvântul Cel întâi născut, Fiul Tatălui Cel fară de început, Cel întâi născut din Maică, fară ispită bărbătească, îl slăvim».

Dăruieşte-mi mie, pătimaşului, râuri de lacrimi, Maică Fecioară, şi întristare inimii, plâns şi suspin în suflet, ca să-mi plâng mintea mea cea rău omorâtă şi, milostivindu-Se Fiul tău, să o învieze precum pe Lazăr.

Curată, Preasfântă Stăpână, care L-ai născut pe Hristos cu trupul, pe Unul din Treime, mă îmbogăţeşte pe mine, cel gol de toată virtutea cu această treime de virtuţi: cu frica lui Dumne­zeu, cu pocăinţa şi cu smerenia care să mă păzească.

Slavă…

Orice cuvânt grăitor de Dumnezeu omoară cugetul trupului, se zice. Căci întru acesta se face viu sufletul şi aleargă la Dumnezeu şi urcă la corturile cereşti pe care, Mireasa lui Dumnezeu, roagă-L pe Fiul tău, să le dobândesc şi eu.

Şi acum…

întunecat de noaptea patimilor, luminează-mă pe mine, Stăpână, cu ziua nepătimirii. Căci de noapte mânecă duhul meu către tine, cu inima zdrobită, Curată. Pentru că lumină pe pământ ai răsărit, pe Domnul.

Prosomii. Glasul al 3-lea

Mare este puterea crucii Tale

Bucură-te, Curată, lauda dumnezeieştilor profeţi; bucură-te, pat de nuntă al Domnului; bucură-te, nor uşor; bucură-te, fără de prihană Maică binecuvântată. Bucură-te, bucuria şi apărarea lumii; bucură-te, biruinţa împăraţilor ortodocşi.

Bucură-te, Fecioară, întărirea apostolilor; bucură-te, sfeşnic de aur şi vas primitor de mană; bucură-te, floarea credinţei, Fecioară; bucură-te, ceea ce ai născut lumina cea negrăită; bucură-te, scaun de foc al Celui Preaînalt.

Bucură-te, cort sfânt; bucură-te, masă; bucură-te, pod şi scară; bucură-te, muntele Domnului cel netăiat, Fecioară; bucură-te, mlădiţă sfântă şi nestricăcioasă; bucură-te, Maica Domnului.

Umple de bucurie şi de dumnezeiască veselie inima mea ca pururea să slăvesc, Stăpână, ajutorul tău cel tare, că nu am, Preacurată, eu, robul tău, altă nădejde afară de tine.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Luni seara – Glasul al 3-lea

Facere a Sfântului Fotie, Patriarhul Constantinopolului.

Al căruia acrostih: A treia rugăciune a lui Fotie către Preavestita Fecioară

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele cu dumnezeiasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe Cel ce întru tine S-a sălăşluit în chip de negrăit, pe Dumnezeu Cuvântul roagă-L, Maică Fecioară, să mă izbăvească din patimi de necinste şi să dea pocăinţă smeritei mele inimi şi iertare datoriilor.

întinat fiind cu fapte rele ticălosul meu suflet, cu apele curăţitoare ale milostivirii tale curăţeşte-l, Fecioară fără prihană, făcându-l templu strălucit al Sfântului şi Preacuviosului Duh.

Slavă…

Dumnezeiesc jertfelnic eşti creştinilor, Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, către tine toţi alergăm cu credinţă şi aflăm dezlegare de cumplitele învinuiri şi ne izbăvim de tot felul de răutăţi.

Şi acum…

Pe Fecioara Maria, care are nemăsurate mile şi care mân­tuieşte pe muritori din rele de tot felul, aflând-o ocrotitoare, o, suflete al meu, cazi la ea strigând: Stăpână cu totul fără de prihană, grăbeşte spre ajutorul meu.

Cântarea a 3-a. Irmosul:

«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost cu Cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».

Ceea ce eşti mai înaltă decât minţile cereşti şi stăpâna tuturor făpturilor, fără prihană Fecioară, tu fii mie ocrotitoare în ceasul înfricoşatei judecăţi, Născătoare de Dumnezeu.

Pururi, Mireasa lui Dumnezeu, voi striga ţie din adâncul su­fletului meu şi te voi chema pe tine nu mă lepăda pe mine ruşinat de la faţa ta.

Slavă…

Miluieşte-mă, miluieşte-mă pe mine, Curată, strig ţie cu lacrimi pururea şi cad la tine, roagă-L ca, mai înainte de sfârşit, să iau dezlegare păcatelor mele.

Şi acum…

Dumnezeiască uşă a împăratului Hristos, prin care a trecut şi S-a arătat lumii, deschide mie uşile pocăinţei, Curată.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

întăreşte-ne pe noi, cei bătuţi de vânturile întristărilor, al nevoilor şi ispitelor, pe piatra mântuirii, Curată, depărtând de la noi toată vătămarea vicleanului diavol.

Milostiveşte-L spre noi pe Mântuitorul tuturor şi Domnul, Stăpâna lumii, ceea ce eşti bună, şi binevoitor îl fă robilor tăi cu rugăciunile tale şi caldele tale cereri.

Slavă…

împreună luptătoare cu noi şi ocrotitoare arată-te nouă, Stă­până, nimicind războaiele cele rele ale vrăjmaşilor celor înţele­gători, păzindu-ne nevătămaţi şi acoperindu-ne pe noi de toată vătămarea şi răutatea.

Şi acum…

Grăbeşte, Curată, spre ajutor şi izbăveşte pe toţi cei ce aleargă la tine, astupând gurile viclenilor bărbaţi şi dându-ne nouă sigu­ranţa mântuirii tale.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Spre Tine mă îndrept din zori, Ziditorule a toate, la pacea care covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile Tale; întru acestea povăţuieşte-mă».

Potoleşte chinul nenorocitului meu suflet şi toate durerile trupului meu, ceea ce ai născut pe doctorul sufletelor şi al trupu­rilor, Preanevinovată.

Noaptea păcatelor mă împresoară, ceea ce eşti bună, şi negura plăcerilor mă acoperă, cu lumina rugăciunii tale, Fecioară, lumi­nează-mă.

Slavă…

Cu dumnezeieştile unde ale mijlocirilor tale, Marie, udă su­fletul meu cel topit de arşiţa cumplitelor păcate şi mă izbăveşte.

La tine alerg, nu mă lepăda pe mine, Buno, nici nu mă trece cu vederea, nici nu mă pierde, ci trimite cu bunăvoinţă harul ajutorului tău.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat şi slă­beşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».

Somn cumplit m-a cuprins, al nepăsării şi al pierzaniei, şi mă trage la moarte, Stăpână, Dar tu însăţi mă trezeşte la pocăinţă şi dăruieşte-mi mântuire.

Valuri de cugete pătimaşe neîncetat mă tulbură, fără prihană Fecioară, furia vânturilor rele mă scufundă, dar tu întăreşte-mă pe piatra nepătimirii.

Slavă…

Luminează cu strălucirea ta, ceea ce eşti bună, ochii cei întu­necaţi ai inimii mele şi Fiu al luminii mă fa şi la loc luminat mă sălăşluieşte.

Şi acum…

Având îmbelşugată compătimire şi nemăsurată milostivire, Născătoare de Dumnezeu, revarsă această bogăţie asupra robului tău care pe tine te cheamă în ajutor acum şi mă mântuieşte.

Sedealna. Glasul al 3-lea Mărturisirea dumnezeieştii credinţe

Mângâierea celor întristaţi, împăcarea cu Dumnezeu a celor păcătoşi te-ai arătat, Maică Fecioară, Stăpână, ceea ce ai născut mântuirea muritorilor, turn întărit singură tu te-ai făcut pentru credincioşi. Pentru aceasta strigăm: Roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Precum de demult pe cei trei tineri binecredincioşi i-ai răcorit în văpaia haldeilor, cu focul cel luminător al dumnezeirii, luminează-ne şi pe noi care strigăm: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Ai odrăslit în pântecele tău cu adevărat spicul cel dumnezeiesc, Stăpână curată, şi pe Acesta L-ai născut spre mântuirea tuturor muritorilor, umplând tot sufletul de harul Lui şi mântuindu-1.

Din noroiul patimilor şi din adâncul întristărilor şi ispitelor vieţii, ridică-ne la nepătimire, la bucurie şi veselie pe noi cei ce strigăm: Binecuvântat este rodul pântecelui tău.

Slavă…

Ca pe un crin în văile lumii şi ca pe un trandafir roşu înmiresmat înflorit în mijlocul spinilor vieţii aflându-te pe tine Dumnezeu, întru tine cu adevărat S-a sălăşluit şi pe noi ne-a umplut de bună mireasmă.

Şi acum…

Cel ce uşă de taină Şi-a pregătit şi S-a apropiat în chip străin de cei de pe pământ, prin tine, Curată, a dăruit tuturor murito­rilor uşă care duce la viaţa veşnică, ca un Milostiv şi Dumnezeu a toate.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Pe Cel ce în chip de înger S-a pogorât… ».

Izbăveşte-mă, Prealăudată, cu rugăciunile tale de toată rău­tatea şi nenorocirea vieţii şi dăruieşte-mi acoperământul tău cel mântuitor.

Ceea ce eşti luminătoarea celor dintru întuneric, Sfântă Marie, rogu-mă, luminează ochii sufletului meu risipind cu lumina ta întunericul patimilor mele.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Păzeşte-ne pe noi, cei ce cu credinţă chemăm numele tău, ne­vătămaţi de cursele vrăjmaşilor, închizând gurile şi vorbăria lor fără sfârşit.

Şi acum…

Ca ceea ce ai născut cu trup pe Făcătorul tuturor, poţi toate câte voieşti, fără prihană Fecioară, pentru aceea, izbăveşte-ne pe noi de viitoarea osândă.

Să lăudăm… Irmosul:

«Pe Cel ce în chip de înger S-a pogorât şi a potolit văpaia din mijlocul cuptorului, pe Dumnezeu, binecuvântaţi-L toate lucru­rile, ca pe Făcătorul şi Domnul».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel întâi-născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită băr­bătească, îl slăvim».

Legile tale le-am lepădat şi poruncile tale cele mântuitoare le-am călcat, Milostive, şi mă tem de înfricoşătorul Tău scaun de judecată pe care, şezând, vei judeca toate. Pentru aceea strig: în dar mă mântuieşte, Cuvinte, cu rugăciunile Maicii Tale.

Puterea mea, nădejdea şi lauda mea, tăria şi mântuirea mea, Mireasa lui Dumnezeu, Marie, izbăveşte-mă de vrăjmaşii mei cei văzuţi şi de cei nevăzuţi care, în chipul fiarelor, caută să mă apuce şi la sfârşit să mă piardă.

Slavă…

Viaţa mea întreagă, fără prihană Fecioară, în trândăvie se sfârşeşte şi s-a apropiat de iad, iar acum, Curată, din deznădejde

îmi dă îndreptare şi nu mă lăsa în asemenea răutate pe mine, cel ce scap la acoperământul tău.

Şi acum…

Pe Fiul lui Dumnezeu născându-L şi fiind tuturor stăpână, Fecioară preasfântă, miluieşte sufletul meu şi în ziua judecăţii izbăveşte-mă pe mine de osândă şi nu mă lăsa să fiu dus în chi­nurile gheenei.

Prosoinii. Glasul al 3-lea

Cel ce prin patima Ta, Hristoase

Bucură-te, dezlegarea blestemului şi izvorul bucuriei; bucură-te, cea prin care ne-am unit cu îngerii; bucură-te, Maică fără pri­hană; bucură-te, caldă şi sigură apărătoare a credincioşilor.

Bucură-te, laudă strălucită şi ridicarea credinţei; bucură-te, Curată, prin care noi, cei ţinuţi de întunericul necunoştinţei şi de adâncul păcatelor, suntem dezlegaţi din legături.

Bucură-te, lâna lui Ghedeon; bucură-te, palat al lui Dumnezeu; bucură-te, ceea ce ai odrăslit strugurele cel înţelegător; bucură-te, Stăpâna lumii; bucură-te, întărirea şi lauda ortodocşilor.

Sunt ţinut de mulţimea nenorocirilor şi a păcatelor, la apăra­rea ta cad, Stăpână, eu, ticălosul, nu mă lipsi, aşadar, de bogatul tău ajutor.

Canon către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu Marţi seara – Glasul al 3-lea

Facere a Sfântului Ioan al Evhaitelor

Cântarea 1.  Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Alunecând de la înălţimea celei mai bune şi desăvârşite vieţi, în locaşul cel mai de jos al iadului m-am pogorât, dar prin tine iarăşi m-am făcut mai presus de toată începătoria şi puterea, Stăpână, ceea ce ai născut pe Mântuitorul meu.

S-a deschis uşa cea încuiată a Raiului celui din Eden, Stăpână, prin tine, ceea ce eşti uşa dumnezeiască cea însufleţită şi vie, prin care numai Dumnezeu a trecut şi a lăsat-o încuiată, pentru aceea, rogu-mă, uşile vieţii deschide-mi.

Slavă…

Vas sfânt al Preasfântului Duh şi Sfânt Potir, Născătoare de Dumnezeu, sfinţeşte sufletul meu care a devenit sălaş al duhurilor necurate, înnoind acum degrabă duhul meu până în străfunduri.

Risipind întunericul şi noaptea patimilor cu dimineaţa pocă­inţei, sufletul meu cel adormit în întunericul necunoştinţei, cu lumina dumnezeieştii cunoştinţe, trezeşte-l ca să mânece şi să fie călăuzit spre lumină, cu strălucirea rugăciunii tale.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău».

Neamul cel pământesc, prin mijlocirea ta, ceresc s-a făcut, Născătoare de Dumnezeu. Pentru aceea şi pe mine, cel din pământ pământesc, izbăveşte-mă.

înmulţitu-s-au mai mult decât perii capului meu răutăţile mele, fără prihană Stăpână, dar tu izbăveşte-mă.

Slavă…

Din tinereţe am dispreţuit dumnezeieştile porunci ale Fiului tău, Stăpână, şi am alunecat în patimi de necinste.

Şi acum…

Acum ascultă glasul suspinului meu şi dăruieşte-mi mie duh zdrobit, inimă smerită, Mireasă nenuntită.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Acoperit-au cerurile bunătatea Ta, Hristoase, că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nevătămată Maică, în Biserica slavei Tale arătatu-Te-ai ca un prunc în braţe purtat; şi s-au umplut toate de lauda Ta».

Ca un chivot însufleţit, viu şi cuvântător, Binecuvântată Marie, ai cuprins pe Cuvântul cel dătător de Lege, Care, ca un al doilea Noe, a izbăvit lumea din potopul înşelării şi începător al celei de-a doua lumi S-a arătat şi al unei vieţi mai bune.

Te cinstim pe tine cădelniţă de aur întru care S-a aprins Cu­vântul Tatălui, Trupul cel preasfânt, şi lumea a umplut de dumneze­iască mireasmă şi a sfinţit văzduhul cel întinat de grăsimea jertfelor celor spurcate.

Slavă…

Tu picuri tuturor, Curată, roua vindecărilor, ca un izvor de tămăduiri şi de mântuire şi ca un râu al lui Dumnezeu plin cu ape dumnezeieşti, nematerialnice, hrănind sufletele şi dându-le viaţă. Pentru aceea, rogu-mă, şi pe mine, cel bolnav, mă tămăduieşte.

Şi acum…

Ceea ce eşti Preacurată cu adevărat şi Stăpâna tuturor, ceea ce pe Stăpânul tuturor prin netâlcuit Cuvânt, pe Hristos, L-ai ză­mislit cu trup, izbăvindu-mă din stăpânirea tiranului, a stăpânitorului lumii acesteia, arată-mă şi pe mine rob credincios al tău.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Când a văzut Isaia în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun prea­înalt de îngerii slavei înconjurat, a strigat: Vai, mie, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâ­neşte pacea şi lumina cea neînserată».

Dumnezeiesc alabastru al mirului celui fără de moarte, izvor sfânt al apei celei vii şi de viaţă dătătoare, uşă a mântuirii te laud pe tine, raiul cel cuvântător al lui Dumnezeu, cetatea cea însufleţită a împăratului Hristos.

Cu minte curăţită, dă-mi mie putere să te văd pe tine pururea, bucuria inimii mele, Fecioară, şi cu lumina ta să fiu strălucit şi să mă împărtăşesc de buna ta mireasmă.

Slavă…

Dă-mi mie harul de a mă îngriji de pocăinţă sinceră, plâns din inimă şi de străpungerea inimii, căci iată, deznădăjduit fiind de mulţimea păcatelor mele, Sfântă Fecioară, alerg la mila ta.

Şi acum…

Dumnezeiască juncă, ceea ce ai născut viţelul cel îngrăşat şi ales, mieluşeaua care ai născut pe Hristos mielul, numără-mă cu oile cele de-a dreapta, de verdeaţa Raiului şi de staulele cele cereşti învredniceşte-mă.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Nu trece cu vederea, Iubitorule de oameni, pe cei ce au ajuns la sfârşitul veacurilor şi în valurile ispitelor sunt primej­duiţi să piară, strigând: Mântuieşte-ne, Mântuitorule, precum ai mântuit din fiara mării pe Proorocul Iona».

Templu, şi uşă, şi sfeşnic, chivot şi catapeteasmă, vas şi toiag şi cort, pământ sfânt, dumnezeiască masă, pod şi scară, scaun şi pat de nuntă, palat al lui Dumnezeu eşti văzută, Fecioară.

Frumoasă şi preafrumoasă aflându-te pe tine, Fecioară, Domnul cel preaminunat, cu frumuseţea mai presus de fiii celor pămân­teşti, din pântecele tău cel nestricat, ca dintr-o cămară de nuntă, a răsărit, Curată, ca un soare luminos.

Slavă…

Cel minunat întru sfinţi, minuni a făcut cu tine, Stăpână, taina cea cu adevărat minunată, în cer şi pe pământ. Pentru aceea, minunate fă acum milele tale mie, cel ce am nevoie de mare milă.

Şi acum…

Ceea ce ai înălţat smerita fire a muritorilor şi pe săraci i-ai ridicat de la pământ şi pe cei sărmani i-ai ridicat din necurăţia patimilor, şi pe mine ridică-mă din tina răutăţilor, Preanevinovată.

Sedealna. Glasul al 3-lea Mărturisirea dumnezeieştii credinţe

Zid nebiruit, temelie tare, adăpost sigur şi liniştit dobândindu-te pe tine, Prealăudată Stăpână, noi, cei înviforaţi pe marea patimilor, spre limanul cel liniştit şi la apărarea ta scăpând cu credinţă, pace dobândim.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Pe Tine Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu- Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

Stea prin tine a răsărit, Curată, din Iacob, Hristos, Cel ce a făcut luna şi soarele la începuturi spre luminare ziua şi noaptea. Pe Acela roagă-L să lumineze sufletul meu.

Munte netăiat mai dinainte te-a văzut pe tine Daniel, Fecioară, din care s-a tăiat piatra cea netăiată de mână, Hristos. Dar acum mă rog, degrab ridică piatra grea a împietririi de pe inima mea.

Slavă…

Din rădăcina lui Iesei odrăslind mladita preasfântă, ai rodit credincioşilor nestricăciunea şi floarea vieţii celei dumnezeieşti care a înflorit binecuvântarea, uscând în chip vădit pomul bles­temului.

Şi acum…

Ai purtat, Curată, ca o viţă strugurele vieţii cel copt care a risipit beţia înşelării şi a izvorât lumii vinul cunoştinţei, pe care bându-l, noi, credincioşii, ne înţelepţim.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Nor ce străbaţi cerul, pe care a urcat Cel ce umblă pe nori, Dumnezeu Cuvântul, şezând ca pe un nor uşor, şi idolii Egiptului oarecând i-a răsturnat, zdrobeşte, Fecioară, şi idolii patimilor mele.

Cleştele cel dumnezeiesc care ai primit în chip de negrăit cărbunele cel dumnezeiesc, Născătoare de Dumnezeu, stinge cărbunii aprinşi ai patimilor mele, Preasfântă, cu roua rugăciunilor tale, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

De cămara de nuntă cea desfătată a sfinţilor şi de patul de nuntă cel ceresc, Ceea ce eşti cămara dumnezeieştii slave, învredniceşte-mă, îmbrăcându-mă cu haina strălucită a nepătimirii, Maica lui Dumnezeu, şi încingându-mă cu veşmântul nestricăciunii.

Şi acum…

Noaptea cea fără de lumină mă cuprinde, căci faptelor întune­ricului m-am robit, dar tu Fecioară, cu lumina ta mă luminează pe mine cel ce cânt: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Să lăudăm… Irmosul

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci pe Cuvântul Cel întâi-născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi-născut din Maică fără ispită bărbă­tească, îl slăvim».

Iată apărarea mea, iată mântuirea mea, iată ocrotirea sufletului meu şi bucuria, iată scăparea mea, iată acoperământul meu şi nă­dejdea mea cea tare, Fecioară şi Stăpână.

Aflându-te pe tine frumoasă cu trupul şi cu sufletul, fru­moasă şi cu mintea, Cel frumos S-a întrupat din pântecele tău cel feciorelnic, înfrumuseţând urâţenia mea, ca un Dumnezeu, pe Care roagă-L, Curată, să mă mântuiască.

Slavă…

Prunc nou, Fecioară, purtând în braţele tale pe Cel fără de început, ca ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile şi mai sfântă decât toate cele zidite, pe Acesta roagă-L să mă izbăvească pe mine, Sfântă, din căderile cele nemăsurate.

Şi acum…

Cârmuieşte tu viaţa mea şi inima mea o umple de bucurie. Dez­leagă chinurile nemăsuratelor mele suspinuri şi toată amărăciunea sufletului meu, Buno, schimbă-o în bucurie adevărată.

Prosomii. Glasul al 3-lea

Mare este puterea crucii Tale

Bucură-te, Preasfântă, ceea ce ai primit în pântecele tău, Fe­cioară, pe Sfântul Cuvânt al Celui Preaînalt. Bucură-te, slava cea cinstită a ortodocşilor; bucură-te, buna cuviinţă a îngerilor celor netrupeşti; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu, scăparea tuturor.

Bucură-te, frumuseţe strălucită şi multiubită a lumii întregi, Marie, Născătoare de Dumnezeu; bucură-te, dumnezeiască mân­gâiere a celor întristaţi; bucură-te, cercetarea celor bolnavi; bucură-te, scaun al Domnului în chipul focului.

Bucură-te, stâlp neclintit al fecioriei; bucură-te, binefăcătoa­rea tuturor celor ce te laudă pe tine; bucură-te, palat de aur al împăratului; bucură-te, cap al mântuirii noastre.

Tu singură eşti ocrotitoare neînfruntată, Fecioară, lauda şi slava creştinilor, depărtează de la mine muncile, iar norii neno­rocirilor întoarce-i în lumina bucuriei.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Miercuri seara – Glasul al 3-lea

Facere a lui Arsenie Monahul

Al cărui acrostih este: «întreită cântare, Preacurată, de la Arsenie»

Cântarea 1. Glasul al treilea Irmosul:

«Pământul cel roditor de adâncime, uscat l-a trecut oarecând soarele; căci ca un zid s-a închegat apa de amândouă părţile, trecând poporul marea pedestru şi lui Dumnezeu cu plăcere cântând: Să cântăm Domnului, căci cu slavă S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Pe Cel cu adevărat mai presus de toţi dumnezeii, pe Dumnezeu Cuvântul, Care pe muritorii cei cuvântători i-a mutat de la necuvântare la harul Cuvântului, ceea ce ai născut ca o maică pe Cuvântul, Născătoare de Dumnezeu, roagă-L să îmi dea cuvânt să te cânt şi să te slăvesc pe tine.

întăriţi fiind prin puterea ta întăritoare, cei ce nu suntem părtaşi puterii sufletelor căutăm ca la un dumnezeiesc doctor tăria ta, ca să luăm putere a te lăuda şi a te ferici pe tine.

Slavă…

Veninul cel pierzător pe care mai înainte l-a vărsat în firea noastră cel ce s-a strecurat în grădina raiului, rău sfătuitorul şarpe, curăţindu-l cu dulceaţa ta cea dumnezeiască, Maica lui Dumnezeu, întăreşte-ne pe noi acum să te lăudăm pe tine şi să-ţi strigăm: Bucură-te.

Şi acum…

De pomul cel prin fire de viaţă făcător, Stăpână, desfătându-ne acum în chip minunat prin contemplare înţelegătoare, prin caldă mijlocirea ta, noi, cei ce odinioară ne-am plecat spre pământ şi prin gustarea din pom moarte ne-am agonisit, pe tine toţi după datorie cu laude te preamărim.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«întărirea celor ce nădăjduiesc spre Tine, întăreşte, Doamne, Biserica Ta, pe care ai câştigat-o cu scump sângele Tău».

Pe Cel ce ca pe o comoară neprădată, L-ai primit în pântecele tău, Născătoare de Dumnezeu, pe Hristos roagă-L să îmbogă­ţească pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine.

Tu, tărie în mijlocul apelor ai fost văzută, purtând pe soarele dreptăţii, pe Care roagă-L să lumineze pe robii tăi.

Slavă…

Vie care ai odrăslit întregii lumi strugurele cel preadulce al tuturor, cu strălucirea bucuriei tale pe toţi veseleşte-i.

Şi acum…

Ridică, Preacurată, jugul răutăţii mele şi uşurează povara cumplită a păcatelor mele ca pururea să te fericesc pe tine cu credincioşie.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Acoperit-a cerurile bunătatea Ta, Hristoase; că ieşind din chivotul sfinţirii Tale, din nevătămată Maică, în Biserica slavei Tale arătatu-Te-ai ca un prunc în braţe purtat şi s-au umplut toate de lauda Ta».

Ai biruit cu virtuţile toată lumea, Curată: cerul prin curăţie şi întreg pământul îl covârşeşti cu neprihănirea ta cea înfricoşată şi marea o covârşeşti în cuprindere, pentru aceea nu înceta, Stă­până, să mijloceşti pentru noi toţi, curată Maica lui Dumnezeu.

A înflorit cu adevărat mai înainte toiagul lui Aaron şi cu acesta a înflorit şi toiagul lui Iesei, pe tine preînchipuindu-te, Curată, căci unul te-a arătat pe tine că eşti din neam preoţesc, celălalt, că eşti din neam împărătesc, ceea ce din amândouă te-ai născut, mântuieşte-ne pe toţi.

Slavă…

Cunoscându-te pe tine pământ roditor, fără de sămânţă ai rodit spicul care îi hrăneşte pe toţi şi ai zămislit cu trup pe Zidi­torul a toată firea, şi plămădind pe Hristos în pântecele tău, pe tine te rugăm, de foamea cea înţelegătoare izbăveşte-ne pe noi.

Şi acum…

Cetate însufleţită a Treimii ai fost gândită, căci se bucură de tine valurile râului Duhului, Tatăl te curăţeşte ca pe un cort, şi Fiul rămâne în mijlocul tău. Pentru aceea şi pe noi fără de clintire ne păzeşte cu acoperământul tău.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Când a văzut Isaia în vedenie, pe Dumnezeu pe scaun prea- înalt de îngerii slavei înconjurat, a strigat: Vai, mie, ticălosul! Că am văzut mai înainte pe Dumnezeu întrupat, pe Cel ce stăpâneşte pacea şi lumina cea neînserată».

Cel ce din Tatăl S-a născut Fiu în chip nezidit, prin tine ne­schimbat Se întrupează, Preacurată. O! Minune, cum în pânte­cele tău înţelepciunea Şi-a zidit Sieşi casă, iar pe noi ne înnoieşte şi pace ne dăruieşte.

Sufletul meu cel fără folos, muşcând cu dinţii din strugurele necopt al păcatului, mai mult s-a prostit la minte, ci tu, Maica lui Dumnezeu, cu rugăciunile tale, du-l la dulceaţa vieţii şi satură-l pe el cu pâinea cerească a harului tău.

Slava…

Cele la care şi îngerii doresc să privească, Ziditorul firii lor, venind, le-a luat, tu însăţi, Fecioară, născându-L cu trup pe Dumnezeu, ai întrecut pe îngeri şi ai arătat slava noastră.

Şi acum…

Se luminează mulţimile păcătoşilor întărite cu nădejdea ta, prin care cu nimic nu ne vătămăm de la vrăjmaşul, precum a fă­găduit Dumnezeu, căci întru tine, Fecioară, binecuvântare aflăm.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Strigat-a Ţie bătrânul, văzând cu ochii mântuirea, care a venit popoarelor de la Dumnezeu: Hristoase, Tu eşti Dumnezeul meu».

Marie, Maica lui Hristos-Ziditorul, cartea lui Dumnezeu cea pecetluită, în cărţile cele cereşti, cu rugăciunile tale, Curată, scrie-mă şi pe mine.

Noi, cei ce cu dumnezeiască credinţă te cugetăm pe tine sfeşnic purtător de făclii, cu lumina ta cea nematerialnică, ceea ce eşti bună, să fim luminaţi.

Slavă…

Stinge cu adierea ta pofta mea, zdrobeşte mânia mea – fiarele cele rele, şi păzeşte întreit, Fecioară, raţiunea sufletului meu.

Şi acum…

în chip, pe cel după chipul lui Dumnezeu dă-mi mie să îl îmbogăţesc; întru asemănare, după asemănare păzeşte-l, Curată.

Sedealna. Glasul al 3-lea Fecioara astăzi

Din fierbinţeala credinţei strig ţie, Născătoare de Dumnezeu, cu nevrednică gură şi inimă spurcată, mântuieşte-mă pe mine, cel cufundat în păcate, îndură-te de mine, cel omorât de deznădejde, ca, mântuit, să strig ţie: Bucură-te, Fecioară, lauda creştinilor.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu- Cuvântul, Te lăudăm, cântând cu dreaptă credinţă: Bine eşti cu­vântat, Dumnezeul părinţilor noştri».

în chip străin, Preanevinovată, cuptorul cel încins naşterea ta a preînchipuit. Căci tiranul, arzând pe cei trei tineri, văzându-i în cuptor lăudând împreună cu al patrulea, strigă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

A ridicat păstorul oaia, vrând întru tine să o găsească[1] şi, îmbrăcându-Se din sângiurile tale, pe umerii Săi o poartă. Pentru aceasta cu credinţă strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul pă­rinţilor noştri.

Slavă…

întinăciunea patimilor mele pururea întunecă sufletul meu, Stăpână, şi, ca trestia uscată şi fără rod, se aprinde cu tot păcatul. Pentru aceea strig ţie: De Dumnezeu fericită Fecioară, izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Şi acum…

Cu apele tale curăţitoare spală, curată Născătoare de Dumnezeu, sufletul meu cel întinat cu păcatele cele spurcate, Fecioară, ca să îţi cânt ţie cu credinţă: Binecuvântată eşti ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Vas de aur şi sfeşnic, masă şi toiag, munte dumnezeiesc şi nor, palat al împăratului şi scaun în chipul focului, Născătoare de Dumnezeu, toţi credincioşii te numim, ceea ce şi după naştere Fecioară ai fost păzită.

Cuvântul Cel ce a împodobit crinii câmpului, pe tine, Curată, crin văzându-te, firea cea spinoasă a smuls-o şi veşmânt din tine a îmbrăcat. Pentru aceea strig: îmbracă-mă pe mine, cel cu totul gol, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Din tine născându-Se Cel ce poartă toate prin Cuvântul Lui, prin tine Dumnezeu Cuvântul, dă curăţire de păcate; pentru aceea strig ţie: Mântuieşte-mă pe mine la judecată, Stăpână, ca să te laud pe tine întru toţi vecii.

Şi acum…

Fiindcă mintea mea a lepădat legea, legea trupului, care luptă împotrivă, m-a convins să nu păşesc în căile drepte ale dumne­zeieştilor voiri ale Fiului tău. Pentru aceea mă rog: Prin mijlocirea ta, îndreaptă-mă, Fecioară.

Să lăudăm… Irmosul

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cân­tare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«In lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel întâi născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi născut din Maică, fară ispită bărbă­tească, îl slăvim».

Privind la ochiul tău cel milostiv, cântăm din suflet: Miluieşte-i pe toţi pentru milele tale, Maica lui Dumnezeu, arată dumneze­iescul tău har celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă, ca pe tine, toţi cântându-te, cu laude să te preamărim.

Văzându-l, Curată, pe robul tău cu adevărat însetând de tine în necazuri, ajută-l în strâmtorări păzeşte-mă, în nenorociri, izbăveşte-mă şi în primejdii mântuieşte-mă. Căci tu eşti acoperământ lumii şi ajutor neamului omenesc.

Slavă…

Lumină mai presus de lumină nenăscută, Dumnezeu Tatăl şi Creatorul, Dumnezeu Fiule al Tatălui şi Cuvinte, Cel ce Te-ai născut ca lumina din lumină şi Dumnezeu Duhul cel nezidit Care luminezi purcezând, Treime una, Dumnezeul meu, păzeşte pe toţi cu puterea Ta.

Şi acum…

înălţând apărarea ta, Curată, trimite-o şi nouă, tinde mijlo­cirea ta cea folositoare tuturor, dă-ne nouă harul tămăduirilor şi mulţimea minunilor, pentru ca toţi să te cinstim pe tine şi neînce­tat să te mărim.

Prosomii. Glasul al 3-lea

Cel ce prin patima ta, Hristoase…

Bucură-te, Maica vieţii; bucură-te, pururea fericită, vederea preafericită a îngerilor, lauda muritorilor; bucură-te, ceea ce ai izvorât oamenilor bucuria, Stăpână.

Bucură-te, pisc al lui Hristos, odihna Bisericii, faima vredni­ciilor ei, Preanevinovată; bucură-te, uşă înţelegătoare, prin care a trecut Cel Preaînalt.

Bucură-te, frumuseţea lui Iacob, pe care a iubit-o Stăpânul; bu­cură-te, zori care ai purtat soarele Care luminează toate; bucură-te, ceea ce izbăveşti din stricăciune pe muritori prin naşterea ta.

Din toată năvălirea potrivnică şi din tot necazul şi de duşmanii cei vrăjmaşi, Preanevinovată, izbăveşte pe robii tăi, căci pe tine apără­toare tare te-am agonisit.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Joi seara – Glasul al 3-lea

Facere a lui Teoctist Monahul, Studitul

Al căruia acrostih este: «Cântare întreita cânt plinii de lacrimi»

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumneze­iasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi

Dă să fie udate cu belşug de lacrimi brazdele ticălosului meu suflet şi învredniceşte-l, Stăpână, să aducă roade însutit şi umple inima mea de toată bucuria, ca să te slăvesc pe tine pururea.

Pentru adâncul milelor tale, Stăpâna tuturor, miluieşte neno­rocitul meu suflet şi izbăveşte, Preasfântă, de focul cel veşnic şi de năvălirea demonilor pe cel ce scapă acum la acoperământul tău, Născătoare de Dumnezeu.

Slavă…

Ca ceea ce eşti casă neîntinată a împăratului, mă rog, curăţeşte cu rugăciunile tale inima mea cea întinată de patimi necu­rate şi îmbogăţeşte-o prin faptele petrecerii celei curate, ca să te slăvesc pe tine.

Şi acum…

Pentru ce în trândăvie ţi-ai cheltuit viaţa, ticăloase suflete, şi pentru ce nu te temi de înfricoşata zi a osândei celei veşnice? Ci scoală dar din căderi şi nepăsare, strigând cu râvnă: Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-mă, Preacurată.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost, cu Cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».

Izbăveşte-mă de gheenă şi de orice altă osândă în ceasul judecăţii pe mine, rugătorul tău, Preanevinovată, şi părtaş fă-mă împă­răţiei Fiului tău şi Dumnezeu.

Vindecă rănile trupului meu şi potoleşte valul cel mult tulbu­rat al gândurilor şi dăruieşte-mi pace.

Slavă…

Nenorocit fiind, acum deznădăjduiesc cumplit şi nu este vin­decare sufletului meu, Preanevinovată, dar nu părăsi, Fecioară, pe robul tău până în sfârşit.

Şi acum…

Dumnezeiescul şi cuviosul tău chip arată-l robului tău, te rog, Preasfântă, şi învaţă-mă să fac dreptăţile Fiului tău, Fecioară.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mul­ţumind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Cu totul bună tu eşti, Fecioară, cu totul milostivă, cu totul compătimitoare şi ajutătoare în primejdii şi nenorociri, Marie, fără de prihană. Pentru aceea şi pe mine tot mă păzeşte şi mă îngrădeşte.

Noaptea cea fară de lumină a patimilor mă cuprinde pe mine ticălosul. Dar cu lumina ta, ceea ce eşti bună, risipeşte norii sufle­tului meu şi către lumina poruncilor lui Dumnezeu mă călău­zeşte, Preanevinovată.

Slavă…

Scufundat de valul ispitelor şi de întreitele valuri ale cugetelor celor rele şi tras în jos pururea, în adâncul deznădejdii, mântuieşte, strig tie, Stăpână, pe robul tău.

Şi acum…

Când se va despărţi de trup sufletul meu, atunci, de faţă stând cu milă, smulge-mă din năvălirea demonilor, care caută fără în­cetare, Fecioară, pieirea mea.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Cel ce eşti nevăzut pe pământ Te-ai arătat şi cu oamenii de voie ai vieţuit, Tu, Cel necuprins. Pentru aceasta, către Tine din zori îndreptându-ne, Te lăudăm, Iubitorule de oameni».

Vezi, Curată, slăbiciunea smeritului şi ticălosului meu suflet şi izbăveşte-mă de răscoala vrăjmaşilor celor nevăzuţi şi de vătă­marea lor.

Să nu laşi, Stăpână, mintea mea trasă neîncetat la cugete ne­curate prin cursele cele diavoleşti, ci păzeşte-o neabătută.

Slavă…

Păcătoşilor şi vameşilor S-a arătat Fiul tău pentru adâncul milei pe Care urmându-L, Curată, acum mă miluieşte şi pe mine, cel ce am păcătuit mai presus de toţi.

Câini mulţi mă împresoară cu adevărat, mulţimea duhurilor rele m-a înconjurat, dar uneltirile acestora le risipeşte, fără de prihană, Fecioară.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat, şi slăbeşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».

Mă cufund în valurile patimilor, ale păcatului şi ale plăce­rilor, dar tu, Născătoare de Dumnezeu, vino mai înainte şi prin dumnezeiasca ta cârmă, la limanul pocăinţei mă povăţuieşte.

Râuri de lacrimi duhovniceşti dăruieşte-mi, Fecioară, ca să-mi spăl tina greşelilor mele şi la apa odihnei îndreptează sufletul meu în ziua judecăţii.

Slavă…

Am adormit în moartea sufletească şi zac în mormântul deznădăjduirii, dar tu tinde mâna ta şi înviază-mă, rogu-mă, călăuzindu-mă la pocăinţă şi la viaţă.

Şi acum…

A covârşit cu adevărat capul meu mulţimea fărădelegilor mele, ca o sarcină grea apăsat-au peste mine, dar tu uşurează grumazul meu, Prealăudată.

Sedealna. Glasul al 3-lea De frumuseţea fecioriei

Toată viaţa mea în trândăvie multă a trecut, Preacurată, şi acum m-am apropiat de vremea ieşirii mele şi mă tem de vrăj­maşii mei, să nu zdrobească sufletul meu, Preanevinovată, şi să nu mă trimită pe mine în adâncul pierzaniei, ci tu, Fecioară, îndură-te de robul tău şi mă izbăveşte de răutatea acelora.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Idolului celui de aur de demult, cei trei tineri nu s-au închinat cu închinăciune persană, ci pe Domnul în mijlocul cuptorului lăudau: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat».

Ca o milostivă, Maica lui Dumnezeu, pe robii tăi, Stăpână, de milostivire învredniceşte-i, pe cei ce cu credinţă strigă Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Depărtează păşunea păcatelor şi a faptelor rele, ca să strig cu dor Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Slavă…

Neamul muritorilor pe tine te roagă, Născătoare de Dumnezeu; Stăpână, miluieşte-mă şi pe mine, robul tău, cel ce cu credinţă strig Fiului tău: Dumnezeul părinţilor noştri bine eşti cuvântat.

Şi acum…

La scaunul lui Hristos când voi fi judecat ca un vinovat, Ceea ce eşti fără de prihană, arată-te mie izbăvitoare din tot chinul prin calda ta ocrotire.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Nu înceta, Curată, a te ruga să fie izbăviţi din cursele vrăj­maşului cei ce te cinstesc pe tine cu pocăinţă şi binecuvintează pe Fiul tău, Stăpână: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Nu numai mâinile şi ochii, ci şi mintea şi sufletul şi inima le tind către tine, Fecioară, luminează-mă tot cu lumina ta, tot mă spală cu lacrimi, tot mă curăţeşte prin pocăinţă fierbinte.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Noaptea păcatelor mă acoperă, întreitele valuri ale furtunii păcatelor mele mă tulbură, mă tem şi mă spăimântez de pedepse de care, Preasfântă, izbăveşte-mă, ceea ce eşti nădejde şi mântuire celor deznădăjduiţi.

Şi acum…

înfricoşată osândă mă aşteaptă, căci voi fi judecat înaintea îngerilor şi în priveliştea a mii de oameni, din mare strâmtorare izbăveşte-mă atunci, căci mare şi bogată milă ai, ceea ce ai născut pe împăratul cel mare.

Să lăudăm… Irmosul

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cântare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«în lege, în umbră şi în Scriptură, închipuit vedem noi, cre­dincioşii. Toată partea bărbătească ce se naşte întâi, sfântă lui Dumnezeu este. Deci, pe Cuvântul Cel întâi născut, Fiul Tatălui Cel fără de început, Cel întâi născut din Maică, fără ispită bărbă­tească, îl slăvim».

S-a apropiat de sfârşit sufletul meu; la uşă este judecata. Leapădă, deci, faptele cele de ruşine şi apucă buna vieţuire, căci ai ajutor pe Născătoarea de Dumnezeu care te izbăveşte pe tine din toată răutatea. între tâlharii cei înţelegători, Preanevinovată, căzând eu, cel slăbănogit de meşteşugirile lor, nebuneşte am lepădat tunica vir­tuţii şi plin de rănile cele stricătoare de suflet strig ţie: Născă­toare de Dumnezeu, nu mă trece cu vederea.

Slavă…

Viaţa mea întreagă, Preacurată, în trândăvie am săvârşit-o şi acum m-am apropiat de iadul deznădejdii, ci dă-mi îndreptare, Curată, şi nu mă lăsa în asemenea răutate pe mine, cel ce scap la acoperământul tău.

Şi acum…

Neputinţa trupului meu şi slăbiciunea sufletului, durerea inimii mele şi rătăcirile minţii mele, ţie încredinţându-le, strig: Fiecă­reia dintre acestea, Curată, dă-i vindecare, ca să te măresc pe tine cu laudă.

Prosomii. Glasul al 3-lea.

Mare este puterea crucii tale

Bucură-te, ocrotitoarea tuturor, Maică Fecioară, slava celor ce cu credinţă fierbinte te slăvesc pe tine; bucură-te, preafrumoasă podoabă a lumii; bucură-te, lauda şi întărirea şi zid nesurpat.

Bucură-te, ceea ce ai născut viţelul cel fără prihană, juncă singură preabinecuvântată; bucură-te, Slăvită; bucură-te, strălucirea de mult preţ a îngerilor; bucură-te, dătătoarea vieţii, nenuntită Năs­cătoare de Dumnezeu, Marie.

Bucură-te, candelă neadormită a lumii; bucură-te, preafrumoasă mireasă; bucură-te, dumnezeiesc palat de aur al Cuvântului; bucură-te, Fecioară, singură scăpare a tuturor celor ce strigă ţie: Bucură-te.

Izbăveşte-mă de leii cei stricători de suflet cu rugăciunile tale, nădejdea şi ocrotirea neamului omenesc, şi povăţuieşte-mă la împărăţia cea de sus şi învredniceşte-mă să văd frumuseţea Fiului tău, Fecioară.

Canonul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Vineri seara – Glasul al 3-lea

Facere a Sfântului Ioan Damaschinul

Cântarea 1. Glasul al 3-lea Irmosul:

«Cel ce odinioară a împreunat apele la un loc cu dumneze­iasca voie şi a despicat marea pentru poporul lui Israel, Acesta este Dumnezeul nostru cel preaslăvit; Acestuia unuia să-I cântăm, că S-a preaslăvit».

Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieste-ne pe noi

Bucură-te, scaun al Domnului; bucură-te, Fecioară, ceea ce ai risipit negura înşelăciunii şi ceea ce atragi pe toţi la lumina cea neapusă; bucură-te, nenuntită; bucură-te, carte de Dumnezeu scrisă, întărirea credincioşilor; bucură-te, Prealăudată.

Bucură-te, vas care ai purtat înlăuntru mana, pe toţi îndul-cindu-i prin credinţă, pe cei care te mărturisesc pe tine adevărată Stăpână; bucură-te, ceea ce ai născut pe Cârmuitorul a toată făptura; bucură-te, lumină care ai luminat lumii, Preacurată.

Slavă…

Bucură-te, frumuseţe multiubită, Preacuvioasă; bucură-te, ceea ce ai izbăvit pe toţi din prăpastia necredinţei prin naşterea ta cea mai presus de fire şi singură ai condus pe toţi la credinţa cea dumnezeiască; bucură-te, Preabinecuvântată; bucură-te, Mireasa lui Dumnezeu.

Primitoare a luminii, Fecioară, bucură-te, ceea ce singură ai născut mântuirea lumii, nădejdea celor nenorociţi, Curată; bucură-te, dătătoarea vieţii; bucură-te, Preasfântă; bucură-te, ceea ce ai iz­vorât izvorul cel veşnic.

Cântarea a 3-a Irmosul:

«Cel ce ai adus pe toate din cele ce n-au fost, cu cuvântul zidindu-le şi săvârşindu-le cu Duhul, Atotţiitorule Stăpâne, întăreşte-mă întru dragostea Ta».

Dumnezeiască scară pe care a văzut-o odinioară Iacob, care îi duci pe muritori la uşa cea cerească, bucură-te, Nepătată, nă­dejdea, bucuria şi acoperământul celor nenorociţi.

Bucură-te, Maică nenuntită, cleşte purtător de foc, care ai ţinut cărbunele cel înţelegător, pe Cel ce curăţă cu foc păcatul întregii lumi.

Slavă…

Bucură-te, toiagul care în chip minunat ai odrăslit floarea cea dătătoare de viaţă; bucură-te, Preanevinovată; bucură-te, sălaş strălucit al Domnului.

Şi acum…

Vas al manei celei înţelegătoare cunoscându-te pe tine, Curată, strigăm fără de tăcere: Bucură-te, Preasfântă Stăpână; bucură-te, paza sigură şi acoperământul credincioşilor.

Cântarea a 4-a Irmosul:

«Avut-ai către noi puternică iubire, Doamne, că pe Unul Născut Fiul Tău pentru noi la moarte L-ai dat. Pentru aceasta, mulţu­mind, strigăm Ţie: Slavă puterii Tale, Doamne!».

Bucură-te, rânduneaua cea înţelegătoare, cu dulce viersuire, ceea ce ai alungat iarna cea gândită şi la primăvară i-ai mutat pe toţi cei ce cu credinţă, Preacurată Fecioară, te măresc pe tine.

Bucură-te, masă de taină care porţi în mijlocul tău Pâinea cea cerească, pe Hristos, Nevinovată, din Care, împărtăşindu-ne toţi ne umplem de viaţă negrăită şi de bucurie.

Slavă…

Bucură-te, cu adevărat comoara fecioriei şi lauda. Bucură-te, ceea ce singură ai cuprins în pântecele tău piatra vieţii; bucură-te, preaminunată; bucură-te, îndreptarea cea sigură a celor căzuţi.

Şi acum…

Bucură-te, cetate întărită, neclintită şi dumnezeiască a credin­cioşilor; bucură-te, apărare tare împotriva duşmanilor necredin­cioşi şi vrăjmaşilor răi; bucură-te, preaminunată, binecuvântată; bucură-te, Stăpâna tuturor.

Cântarea a 5-a Irmosul:

«Spre Tine mă îndrept din zori, Ziditorule a toate, la pacea care covârşeşte toată mintea, pentru că lumină sunt poruncile Tale; întru acestea povăţuieşte-mă».

Bucură-te, locaşul luminii celei neînserate; bucură-te, vinde­carea celor bolnavi, Curată, bucură-te, leacul cel nematerialnic; bucură-te, templu sfânt al Stăpânului, Preacuvioasă.

Bucură-te, cort mai lat decât norul, vasul de aur al Celui Prea­înalt; bucură-te, Prealăudată, mirul cel de mult preţ şi tămâiere bine înmiresmată.

Slavă…

Bucură-te, zid neclintit al credincioşilor, ocrotitoare tare a lumii; bucură-te, Nepătată; bucură-te, întărirea tuturor celor ce te laudă pe tine, Mireasa lui Dumnezeu.

Locaş luminos al Stăpânului, bucură-te, singură îndreptare a lui Adam celui căzut şi izbăvirea lacrimilor Evei, Preacuvioasă.

Cântarea a 6-a Irmosul:

«Adâncul cel mai de jos al păcatelor m-a împresurat, şi slă­beşte duhul meu; ci tinzând braţul Tău cel înalt, Stăpâne, ca pe Petru mântuieşte-mă, îndreptătorule».

închinarea lui Gavriil, „bucură-te”, tot poporul tău, bucurându-ne, cu râvnă o strigăm: Născătoare de Dumnezeu, Stăpână, bucură-te, Curată, mult luminată, ceea ce ai răsărit credincioşilor soarele dreptăţii.

Bucură-te, strigăm cu multă bucurie ţie, Preanevinovatei Maici a Dumnezeului nostru; bucură-te, rug nemistuit şi ţarină nearată care ai odrăslit spicul cel ceresc.

Slavă…

Bucură-te, împărăteasă, într-un cuget strigăm ţie, noi, cre­dincioşii fără încetare. Bucură-te, scară însufleţită, care îi duci pe muritori la slava cea cerească şi fără pată.

Şi acum…

Toţi cu veselie îţi strigăm ţie: Bucură-te, ceea ce ai născut pu­terea cea veşnică, fără prihană Fecioară; bucură-te, cămară de nuntă atotluminoasă; bucură-te, puternică cetate întărită a lumii.

Sedealna. Glasul al 3-lea De frumuseţea fecioriei tale

Bucură-te, palat larg al lui Dumnezeu; bucură-te, templu prea- luminos al lui Hristos; bucură-te, cămară de nuntă împodobită cu aur şi pat acoperit cu porfiră; bucură-te, iatac în chipul focului, cerul cel mai înalt, Rai însufleţit, sălaş cuvântător, scaun slăvit al Stăpânului; bucură-te, Marie, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 7-a Irmosul:

«Pe Tine, Cel ce ai răcorit în foc pe tinerii cei ce Dumnezeu Te-au numit şi în Fecioară neîntinată Te-ai sălăşluit, Dumnezeu- Cuvântul, Te lăudăm cântând cu dreaptă credinţă: Bine eşti cu­vântat Dumnezeul părinţilor noştri».

Bucură-te, sălaş purtător de lumină, Marie fară prihană; bu­cură-te, cel mai curat cort al Ziditorului; bucură-te, zid şi acoperământ al celor ce cântă cu credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Bucură-te, dătătoarea mântuirii, scăparea muritorilor, frumu­seţea şi bunăcuviinţa Bisericilor; bucură-te, biruinţa şi îndrăznirea stăpânitorilor celor ce cântă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Slavă…

Bucură-te, lauda fecioarelor, podoaba maicilor; bucură-te, bogăţie nesecată a celor lipsiţi; bucură-te, putere şi slavă a celor ce strigă cu credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum…

Bucură-te, Născătoare de Dumnezeu, Preacuvioasă, scăparea muritorilor; bucură-te, locaş al sfinţirii şi cort al lui Dumnezeu Cel Preaînalt pe Care, lăudându-L, strigăm: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cântarea a 8-a Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat… ».

Ca noi credincioşii să strigăm ţie: Bucură-te, Fecioară, izbăveşte-ne din tot păcatul şi furtuna, din toată nevoia şi necazul, din toată nenorocirea şi întristarea şi de cumplita asuprire a vrăjmaşilor barbari.

Ca pe ceea ce eşti mai cuprinzătoare decât cerurile şi mai slăvită decât Heruvimii cunoscându-te pe tine, toţi către tine strigăm: Bucură-te, Maică Fecioară; bucură-te, chemarea muritorilor, ni­micirea şi surparea demonilor.

Binecuvântăm pe Tatăl…

Izbăveşte-mă pe mine din necazuri nesfârşite care neîncetat vin asupra mea, ticălosul; izbăveşte-mă din nenorociri şi din toată vătămarea, din toată osânda şi din toată boala, din toată ameninţarea şi biciul, ca să te slăvesc pe tine întru toţi vecii.

Şi acum…

Templul sufletului meu, vai, mie! mi l-am întinat în chip fără de minte, eu, ticălosul, rămânând în noroiul păcatului. Curăţeşte-mă pe mine, rogu-mă, cu apa ta curăţitoare, Preanevinovată Stăpână, şi du-mă la bucurie şi la dumnezeiasca slavă.

Să lăudăm… Irmosul:

«Cu focul cel greu de răbdat amestecându-se tinerii, cei ce au stat întru dreapta credinţă, şi de văpaie fiind nevătămaţi, cân­tare dumnezeiască au cântat: Binecuvântaţi toate lucrurile Dom­nului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii».

Cântarea a 9-a Irmosul:

«Minune nouă şi potrivită lui Dumnezeu! Că prin uşa cea în­cuiată a Fecioarei în chip vădit a trecut Domnul, gol la intrare, şi purtător de trup S-a arătat la ieşire Dumnezeu, şi uşa a rămas încuiată. Pe aceasta în chip de negrăit, ca pe Maica lui Dumnezeu o mărim».

Templu încăpător al Ziditorului tuturor şi al lui Dumnezeu cugetându-te şi cunoscându-te pe tine, Preasfântă Stăpână, noi toţi robii tăi cu dor strigăm ţie: „Bucură-te”. Bucură-te, vasul înţe­lepciunii lui Dumnezeu; bucură-te, mântuire neînfruntată a cre­dincioşilor înaintea lui Dumnezeu.

Dumnezeiesc acoperământ al muritorilor, bucură-te, bucurie a oştilor celor cereşti; bucură-te, laudă a Apostolilor; bucură-te, slava mucenicilor, bucură-te, curajul neclintit al luptătorilor; bucură-te, strălucire şi podoabă vestită a tuturor cuvioşilor şi drepţilor.

Slavă…

Tu, Stăpână, stinge văpaia chinurilor; tu, potoleşte valul; Curată, îmblânzeşte întristarea, fă să înceteze lacrimile, depăr­tează de la mine nenorocirile, bucurie dă robului tău, ca neîncetat să te măresc pe tine ca pe o binefăcătoare a mea.

Şi acum…

Născătoare de Dumnezeu, apărătoare tare şi acoperământ al tuturor celor ce aleargă la tine, primeşte acum cererile robilor tăi şi izbăveşte-i din mâinile vrăjmaşilor, ca una ce ai putere nebiruită, ca neîncetat în cântări să te mărim pe tine.

Prosomii. Glasul al 3-lea

Cel ce cu patima ta, Hristoase

Bucură-te, căruţă strălucită a Stăpânului făpturii; bucură-te jertfelnic fierbinte al muritorilor; bucură-te, nenuntită; bucură-te, ceea ce L-ai unit pe Dumnezeu cu oamenii, fără prihană Fecioară.

Bucură-te, arătarea tainei celei străine şi înfricoşate; bucură-te, cea prin care s-a deschis Raiul; bucură-te, masă dumnezeiască; bucură-te, Curată, care în chip minunat ai făcut nestricăcios ceea ce era stricăcios.

Bucură-te, comoara lumii; bucură-te, făgăduinţa săracilor; bucură-te, întărirea celor nenorociţi; bucură-te, îndreptarea celor căzuţi; bucură-te, vindecare şi însănătoşire a celor bolnavi.

Cugetând la noianul multelor mele păcate, la ajutorul tău, Nepătată, alerg eu, ticălosul. Mântuieşte-mă, Curată, şi de cum­plitele pedepse izbăveşte-mă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s