Sfintii Adrian si Natalia

Sfintii Adrian si Natalia, sot si sotie, au trait in Nicomidia, in vremea imparatului Maximian. Adrian era pagan si pretor al Nicomidiei, iar Natalia era crestina. In timpul unei persecutii, vazand curajul si blandetea a 23 de barbati crestini, Adrian, un tanar de 28 de ani, a ales sa devina crestin. Cand imparatul a auzit cele petrecute, l-a intrebat pe Adrian: „Ti-ai iesit din minti?”. Pretorul Adrian i-a raspuns: „Nu, abia acum mi le-am aflat”. A fost aruncat in temnita impreuna cu ceilalti barbati crestini. Nu trecusera decat treisprezece luni de la casatoria lor. Cand l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat langa el, intarindu-l in credinta. Inainte de a fi omorat, temnicerii i-au permis sa mearga acasa si sa-si ia ramas bun de la sotie si familie. Natalia, cand a vazut ca Adrian vine acasa, a incuiat usa. Se temea ca acesta a lepadat credinta in Hristos si pentru acest lucru a fost eliberat. Dar cand a aflat scopul venirii sale, de indata supararea i s-a schimbat in bucurie. Dupa ce si-a luat ramas bun, s-a intors impreuna cu ea la temnita. Pe drum ea l-a indemnat sa nu se ingrijeasca de cele pamantesti, ci sa cugete la bunatatile ceresti. L-a intarit in suferinta spunandu-i: „Scurte sunt caznele, dar cele ce urmeaza sunt fara de sfarsit; scurta este suferinta, dar slava muceniciei vesnica. Sufera durerea numai putina vreme si curand te vei bucura cu ingerii”. Dupa torturi prelungite, imparatul a poruncit ca bratele si picioarele mucenicilor sa fie zdrobite cu ciocanul pe nicovala. In aceste chinuri si-au dat duhul Adrian si cei 23 de crestini. Dupa cateva zile de la trecerea lor la cele vesnice, Natalia l-a vazut pe Adrian in vedenie si acesta i-a descoperit ca in curand va veni si ea in lumina cereasca. Dupa ce timpul s-a implinit conform celor vestite, Natalia si-a dat duhul, alaturandu-se sotului ei in imparatia lui Dumnezeu.

„O, pereche fara de prihana si aleasa Domnului! O, preadorita doime si lui Hristos preaiubita! O, insotire preabuna si lui Dumnezeu fericita! Cine nu se va spaimanta de aceasta, auzind faptele cele mai presus de om? Cum femeia s-a imbarbatat asupra tiranului celui amar, si pe barbatul ei l-a intarit a nu slabi in cele cumplite, ci sa aleaga a muri pentru credinta mai degraba decat a trai. O, graiuri impletite de Dumnezeu ale inteleptei Natalia! O, sfatuiri dumnezeiesti care au strabatut cerurile si au facut pe maritul Adrian cunoscut catre insusi scaunul Imparatului Celui mare! O, insotire sfanta! Rugati-va lui Hristos pentru noi, care din dragoste savarsim pomenirea voastra, sa ne mantuim din ispite si de tot necazul.“ (Mineiul pe August, p. 300)

Marele prigonitor al Bisericii lui Hristos, paganul imparat Maximian, omorand pretutindeni multi crestini, a mers in Nicomidia, cetatea Bitiniei, si a intrat mai intai in capistea idoleasca, de s-a inchinat necuratilor zei. Apoi, cazand cu fata in jos inaintea idolilor, a adus necuratele lor jertfe, impreuna cu toti cetatenii. Dupa aceea a poruncit ca pe cei ce cred in Hristos, sa-i caute si sa-i aduca la chinuire. Ingrozirea lui era infricosata asupra acelora ce ar ascunde un crestin; iar acelora ce ar sti undeva un crestin ascuns si ar spune sau il va prinde singur si-l va aduce la judecata, ii fagaduia daruri si cinste. Atunci se dadeau la moarte vecini pe vecini si tata pe fii; pe de o parte, temandu-se de ingrozirea imparateasca, iar pe de alta, asteptand plata. Pentru aceea, oarecare din pagani, apropiindu-se de mai marii ostilor, au zis: „Iata, crestinii s-au ascuns in pestera. Eu i-am auzit acolo in noaptea aceasta, cantand si rugandu-se Dumnezeului lor”. Atunci indata s-au trimis ostasi, care, alergand degraba si ajungand la acea pestera, au prins pe toti crestinii citi au fost in ea, adica 23 de barbati, si, legandu-i cu lanturi de fier, i-au adus in cetate ca sa-i puna inaintea imparatului. In vremea aceea imparatul mergea la jertfe cu careta spre capistea idoleasca. Pe cale l-au intampinat ostasii, care duceau pe acei crestini legati, si i-au zis: „O, imparate, iata acestia sant potrivnicii poruncii tale, care batjocoresc pe mai-marii nostri zei”. Iar imparatul, oprind careta, a poruncit sa-i aduca mai aproape de el pe cei legati; deci i-a intrebat: „De unde sunteti?” Iar ei au raspuns: „Santem nascuti aici, iar cu credinta santem crestini”. Zis-a imparatul catre ei: „N-ati auzit oare ce fel de chinuri sant pregatite acelora ce se numesc crestini?” Raspunsera sfintii: „Am auzit si am ris de nebunia ta si chiar de satana cel ce lucreaza in fiii necredin-tei si carora tu le esti incepator”. Maniindu-se, imparatul a zis: „O, ticalosilor, indrazniti a ma numi pe mine nebun si a ride de mine? Ma jur pe mai-marii zei, ca voi sfarima trupurile voastre cu chinuri amare”. Si a zis catre ostasi: „Intindeti-i si bateti-i cu toiege, si atunci vom vedea de va veni Dumnezeul lor sa-i ajute si sa-i scoata din mainile mele”. Astfel sfintii mucenici au fost batuti de ostasi. Deci, au adus trei muncitori care au batut pe sfinti cu vine de bou pe trupul gol. Batandu-se, mucenicii ziceau catre imparat: „Vrajmas al lui Dumnezeu, mai pune inca alti trei ca sa ne chinuie; pentru ca, cu cat vei inmulti numarul chinuitorilor si vei adauga chinuri multe, cu atit vei inmulti cununile noastre”. Zis-a imparatul catre dansii: „O, ticalosilor mai mult decat toti oamenii, eu voi lua capetele voastre si voi mai asteptati cununi! Lepadati-va de credinta voastra cea desarta si nu va pierdeti singuri prin nebunia voastra!” Atunci mucenicii au raspuns: „Te va pierde pe tine Dumnezeu, pentru ca ii chinuiesti pe robii Sai fara vina, care nu ti-au facut nici un rau!” Zis-a imparatul catre slujitori: „Bateti-i cu pietre peste gura”. Atunci slujitorii, luind pietre, i-au batut peste gura pe mucenici, dar nu i-au vatamat pe dansii, ci pe ei insisi; deoarece, innebunind, isi sfarimau falcile cu aceleasi pietre unul altuia. Sfintii au zis catre tiranul Maximian: „Pe noi, cei ce nu ti-am gresit nimic, ne bati fara mila; si pe tine sa te bata ingerul lui Dumnezeu si toata casa ta cea necurata sa o piarda, nelegiuitule si ocaratorule de Dumnezeu! Nu poti sa te saturi de chinurile cu care ne chinuiesti de atitea ceasuri, maniindu-te asupra noastra? Dar mai mari chinuri decat acestea te asteapta pe tine, deoarece n-ai socotit ca santem imbracati si noi cu acelasi trup ca si tine, afara numai ca trupul tau este blestemat si necurat, iar al nostru este curatit si sfintit prin Sfantul Botez”. Chinuitorul Maximian, aprinzandu-se cu manie mai mare, a zis: „Ma jur pe marii zei ca voi porunci sa va taie limbile, ca si ceilalti care privesc la voi sa se invete a nu se impotrivi stapanilor sai”. Iar mucenicii lui Hristos au zis: „Asculta, chinuitor pagan, daca tu urasti si chinuiesti acei robi, care sant potrivnici trupestilor stapani, pentru ce pe noi ne silesti ca sa ne impotrivim Domnului Dumnezeului nostru? Oare voiesti ca sa luam si noi aceleasi chinuri care-ti sant gatite tie?” Chinuitorul a intrebat: „Spuneti-mi ce chinuri imi sant pregatite mie?” Sfintii au raspuns: „Acelea pe care Dumnezeu le-a pregatit diavolilor si ingerilor lui. Acelea sant pregatite si voua, care sunteti vase diavolesti. Ele sant: focul cel nestins, viermele cel neadormit, chinuirea cea neincetata, pedeapsa cea vesnica, groapa pierzarii iadului, intunericul cel din afara si tartarul, unde este plingerea si scrisnirea dintilor, si alte chinuri nenumarate”. Zis-a chinuitorul: „Cu adevarat va voi taia limbile”. Sfintii au raspuns: „Nebunule, macar de ne vei taia limba, cu care laudam pe Dumnezeu, insa suspinele noastre se vor sui mai bine la Domnul si inimile noastre cu mai mare glas vor striga catre Dansul. Asemenea si sangele nostru cel varsat o sa strige ca o trimbita catre Stapanul nostru, ca patimim acestea fara vina”. Astfel graind sfintii, imparatul a poruncit sa-i lege cu fiare si sa-i arunce in temnita; iar numele si cuvintele sa le scrie in cartea cea de judecata. Cand s-au dus sfintii in curte pentru scrierea numelui, unul dintre mai-marii curtii, barbat cinstit, anume Adrian, tinand de elineasca paganatate si privind la rabdatoarea si vitejeasca patimire a acelor mucenici, s-a apropiat de ei si le-a zis: „Va jur pe Dumnezeul vostru, pentru care patimiti toate acestea, spune-ti-mi adevarul: Ce fel de rasplatire asteptati de la Dumnezeul vostru pentru aceste chinuri? Pentru ca mari si minunate trebuie sa fie acelea care le nadajduiti de la Dansul”. Raspunsera sfintii mucenici: „Nici gura noastra nu poate sa marturiseasca acele bucurii, nici auzul tau sa-l incapa, nici mintea nu poate sa le ajunga; caci asteptam sa luam de la Stapanul nostru cel drept rasplatitor, daruri mari si preaslavite”. Zis-a Adrian: „Nu v-ati instiintat de ele prin legea voastra, de la prooroci si din cartile celorlalti pe care-i aveti?” Dar sfintii au raspuns: „Nici proorocii singuri n-au putut sa inteleaga desavarsit acele bunatati vesnice, pentru ca oamenii care au cinstit pe Dumnezeu prin buna credinta, prin fapte bune si prin cele ce au luat de la Duhul Sfant, pe acelea le-au grait. Iar pentru slava si pentru rasplatiri, pe care le nadajduim este scris: Ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit si la inima omului nu s-au suit. Acelea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”. Auzind Adrian acestea, a stat in mijloc si a zis catre scriitorii, cei ce scriau numele muceni-cilor: „Sa scrieti si numele meu cu acesti sfinti, ca si eu sant crestin si, bucurandu-ma, voi muri si eu cu dansii pentru Hristos”. Indata scriitorii, ducandu-se la imparat i-au zis: „Adrian s-a facut crestin si cere sa i se scrie numele lui in numarul celor osanditi”. Auzind imparatul de acestea, s-a mirat si s-a maniat si indata a chemat pe Adrian la dansul, zicand: „Adriane, oare ai innebunit? Vrei si tu sa sfarsesti rau?” Raspuns-a Adrian: „Nu am innebunit, dar m-am intors din acea nebunie multa, spre cunostinta cea sanatoasa”. Zis-a imparatul: „Nu grai multe, ci cere-ti iertare si sa marturisesti inaintea tuturor ca ai gresit, ca astfel sa stergi numele din numarul celor osanditi”. Raspuns-a Adrian: „De acum voi incepe a ruga pe adevaratul Dumnezeu ca sa-mi ierte greselile pe care le-am facut petrecand in inselatoarea ratacire a inchinarii de idoli”. Maniindu-se, imparatul Maximian a poruncit sa-l ferece cu fiare si sa-l arunce in temnita la ceilalti mucenici, hotarand ziua in care avea sa-l scoata la chinuire cu ceilalti. Una din slugile lui Adrian, alergand degraba acasa, i-a spus Nataliei, stapanei sale, femeia lui Adrian: „Pe stapanul nostru l-au dus in temnita legat in obezi”. Auzind ea de aceasta, s-a spaimantat si a plins cu tanguire. Deci, rupandu-si haina de pe sine, a zis catre sluga: „Care este pricina pentru care sotul meu este aruncat in temnita?” Sluga a raspuns: „Adrian, stapanul meu a vazut pe oarecare oameni chinuindu-se pentru numele unui oarecare, ce se numeste Hristos, si, nesupunandu-se sa se lepede de El si sa aduca jertfe zeilor, domnul nostru a zis scriitorilor ca si numele lui sa-l scrie intre acei osanditi la moarte, pentru ca voieste sa moara cu ei”. Natalia iarasi a intrebat pe sluga: „Stii bine pentru ce a chinuit pe acei barbati?” Raspuns-a sluga: „Ti-am spus ca i-a chinuit pentru un oarecare Hristos si ca nu au ascultat porunca imparatului, ca sa se inchine zeilor”. Atunci Natalia s-a bucurat cu duhul si a incetat a plinge. Deci, schimbandu-si hainele cele rupte, s-a imbracat in altele mai bune si a alergat la temnita. Ea era nascuta din parinti credinciosi si sfinti; insa se temea ca mai inainte sa spuna cuiva credinta sa cea intru Hristos, pe care o pazea in taina, de vreme ce vedea cumplita prigoana si tiranie ce se facea crestinilor de pagani. Dupa ce a auzit ca barbatul ei a crezut in Hristos si ca s-a numarat cu sfintii mucenici, atunci a luat si ea indrazneala sa se arate ca este crestina. Fericita Natalia, intrand in temnita, a cazut la picioarele barbatului sau si i-a sarutat legaturile, apoi i-a zis: „Adrian, domnul meu, esti fericit ca ai aflat comoara pe care nu ti-au lasat-o parintii tai; pentru ca asa se va binecuvanta omul care se teme de Domnul. Cu adevarat, tocmai acum ai adunat bogatie in tineretile tale crezand in Hristos, bogatie pe care n-ai fi aflat-o nici la batranete in paganatatea elineasca. Atunci vei merge cu adevarat fara de grija in viata vesnica, care va sa fie, pazind comoara pe care o afli la vreme de trebuinta. Acea comoara nu o vor afla acolo aceia care isi aduna aici multe bogatii si cistiga averi, ca atunci nu vor avea vreme sa cistige ceva sau sa dea cu imprumut sau sa ia de la cineva, cand nimeni nu va putea sa se izbaveasca din moartea cea vesnica, din iad si din muncile gheenei. Niciunul altuia nu-si vor ajuta, nici tatal pe fiu, nici mama pe fiica, nici multimea bogatiei vremelnice pe care a adunat-o, nici slugile pe domnul lor, ca fiecare isi va purta sarcina sa. Iar ale tale, domnul meu, vor merge cu tine la Hristos, ca sa primesti de la Dansul bunatatile fagaduite si pregatite celor ce-L iubesc. Deci vino la dansul cu indrazneala, netemandu-te de rautatile ce au sa fie, ca acum ai calcat peste focul cel nestins si peste celelalte chinuri. Domnul meu, te rog sa petreci in aceasta chemare, la care ai venit prin dumnezeiasca milostivire. Sa nu te impiedice de la aceasta buna alegere nici crutarea tineretilor frumuseti, nici dragostea neamului, nici prietenii, nici bogatiile, nici slugile, nici slujnicele, nici orice lucru pamantesc, ca toate acelea se invechesc si se strica. Dar numai pe acelea sa le ai inaintea ochilor, care sant vesnice, nici inapoi sa nu cauti la cele vremelnice, care se par a fi bunatati ale lumii acestea, dar care pier degraba. Sa nu te amageasca cuvintele cele imbunatoare ale rudelor si prietenilor tai, sa nu-ti fure credinta cu sfaturile lor cele viclene. Uraste inselaciunea lor si leapada cele ce te sfatuiesc dansii. Sa nu voiesti a asculta cuvintele lor cele inselatoare, ci priveste numai catre sfintii mucenici care sant cu tine. Ia aminte cuvintele lor, urmeaza rabdarii lor, neindoindu-te in nimic. Sa nu te infricoseze mania chinuitorului si sa nu te sperie cumplitele lui chinuri, pentru ca toate acelea sant necurate, iar slava cea cereasca a robilor lui Hristos Dumnezeu, care patimesc pentru El, este vesnica. Natalia, graind acestea, a tacut, caci se facuse seara. Adrian a zis catre dansa: „Sora mea, acum du-te acasa si mananca, iar cand vom afla vremea in care ne vor scoate la chinuire, iti voi da de stire, ca sa vii sa vezi sfarsitul nostru”. Sculindu-se ea de la picioarele lui, a inconjurat pe toti cei 23 de sfinti legati si, cazand la dansii, le saruta lanturile, zicandu-le: „Ma rog voua, robii lui Hristos, intariti pe aceasta oaie a lui Hristos, sfatuiti-o sa rabde pana la sfarsit, spuneti-i rasplatirile care li s-au gatit celor care isi aduc sangele lor spre jertfa lui Hristos Dumnezeu, precum si voi v-ati adus sangele vostru Aceluia si aveti ca rod al patimirii voastre mantuirea cea vesnica. Cistigati dar si sufletul acestuia cu sufletele voastre si sa-i fiti parinti, in locul parintilor lui trupesti, care au fost pagani. Intariti-i sufletul cu sfintele voastre indemnuri, ca, crezand cu neindoire, sa-si savarseasca cu bine alergarea sa cea muceni-ceasca”. Natalia, zicand astfel, a cazut la picioarele sfintilor si, sarutan-du-le legaturile, s-a intors iarasi la Adrian, care era in temnita cea mai dinauntru si mai adanca si a zis catre dansul: „Domnul meu, vezi sa nu-ti cruti tineretile si frumusetile trupului tau, ca acest trup de pamant este mancarea viermilor. Sa nu te gandesti la averile tale de aur si de argint, pentru ca acelea nimic nu folosesc in ziua infricosatei judecati, nici poate acolo cineva cu daruri sa-si rascumpere sufletul din pierzarea cea vesnica, nici va fi cineva sa primeasca daruri, fiindca Dumnezeu va primi numai lucrurile cele bune ale sufletelor sfintilor, ca pe niste daruri”. Natalia, graind acestea, s-a dus acasa. Trecand cateva zile, Adrian a auzit ca imparatul voieste sa-l scoata la judecata si la chinuire impreuna cu ceilalti legati si a zis catre sfintii mucenici: „Domnii mei, mi se cade mie a ma duce, cu binecuvantarea voastra, la casa mea, ca sa chem pe roaba voastra si sora mea, Natalia, ca sa vada patimirea noastra, pentru ca i-am fagaduit s-o chem in ceasul patimirii”. Sfintii l-au binecuvantat si s-au chezasuit pentru dansul. Deci, dand el daruri strajerilor temnitei, a iesit. Pe cand era pe cale, l-a vazut unul din cetateni. Acela indata a alergat inainte si i-a spus Nataliei, ca barbatul ei este liber din legaturi si vine spre casa. Ea, auzind aceasta, n-a crezut si a zis: „Cine a putut sa-l libereze? Sa nu fie aceasta, ca barbatul meu sa se desparta de sfintii mucenici”. Ea graind acestea, una din slugi alergand, i-a zis: „Doamna, stii ca domnul nostru este liber si vine acasa?” Ea, socotind ca s-a lepadat de Hristos si a scapat de la mucenicie, s-a mahnit foarte si a plins cu amar. Vazand pe fereastra ca se apropie, s-a sculat degraba, a aruncat lucrul care il avea in maini si a alergat de a inchis usile inaintea lui si striga, zicand: „Du-te de la mine, departatule de Dumnezeu. Du-te, cel ce ai mintit pe Domnul meu! Sa nu-mi mai fie mie a vorbi cu cel lepadat de Dumnezeu! Eu nu voiesc sa ascult cuvintele unei guri mincinoase. O, nedumnezeitule si mai ticalos decat toti oamenii! Cine te-a silit la lucrul pe care n-ai putut sa-l savarsesti? Cine te-a despartit de sfinti? Cine te-a amagit ca sa te desparti de la prietenia lor? Cine te-a pus pe fuga, pe tine cel ce n-ai iesit inca la razboi? N-ai vazut inca pe potrivnici si ai lepadat armele? Inca nu s-au slobozit sagetile asupra ta si esti ranit? Ma miram, gandind in mine: Se poate oare din neamul unui om fara Dumnezeu si din cetate paganeasca sa fie cineva bun! Ma miram ca cineva din semintia de chinuitor, sa poata sa se aduca jertfa curata lui Dumnezeu! Oare din cei ce au varsat sangele cel nevinovat, va fi tamaie bine primita celui Preainalt! Ce voi face eu, ticaloasa, care m-am insotit cu acest pagan? Nu mi s-a dat acea cinste, ca sa pot totdeauna a ma numi femeie de mucenic, ci m-am facut femeie a departatului de Dumnezeu. Scurta mi-a fost bucuria mea si s-a prefacut in amaraciune, defaimare de putina vreme mi-a fost lauda intre femei si de acum intotdeauna ma voi rusina intre dansele”. Deci, fericitul Adrian, stand in urma, se bucura cu duhul, auzind cuvintele ei si, intarindu-se spre nevointa, mai cu caldura dorea sa-si implineasca fagaduinta sa cea spre Hristos. El se mira de cuvintele acelei femei tinere, cu care nu de mult era insotit prin nunta, pentru ca abia trecusera 13 luni de cand se casatorise. Vazand mahnirea ei cea mare, a inceput a bate in usa, graind catre dansa: „Doamna mea, Natalio, deschide-mi usa, ca n-am fugit de la chinuire precum socotesti tu, sa nu-mi fie mie aceasta! Eu am venit, precum ti-am fagaduit, ca sa te iau si pe tine sa vezi sfarsitul nostru”. Dar ea, necrezand cuvintele lui, a raspuns: „Iata cum ma amageste calcatorul de lege! Iata cum minte calcatorul de lege! Iata cum minte al doilea Iuda! Departeaza-te de la mine, ca sa nu ma omor singura!” Astfel, nevrand ea sa deschida, Adrian i-a zis: „Deschide mai degraba, ca apoi ma voi duce fara sa te vad. Atunci vei plinge, ca nu m-ai vazut mai inainte de ducerea mea. Pentru mine au chezasuit sfintii mucenici si de nu ma voi afla la vremea hotarata, atunci voi fi cautat de cei mari. Astfel rabdatorii de chinuri, pe linga ale lor chinuri, vor lua si pe ale mele, chinuindu-se si pentru mine. Deci, vor putea ei suferi chinuirea, fiind acum mai mult morti?” Aceasta auzind-o Natalia, indata i-a deschis cu bucurie usa si au cazut unul in bratele altuia. Apoi Adrian a zis catre dansa: „Fericita esti intre femei, pentru ca tu singura ai cunoscut pe Dumnezeu, ca sa-ti mantuiesti barbatul tau. Cu adevarat tu singura esti pe pamant iubitoare de barbat. Fericita este cununa ta, ca esti partasa cu mucenicii, macar ca nu patimesti chinuri”. Apoi, luind-o pe ea, s-a dus. Mergand pe cale, el a zis catre dansa: „Cum vom randui averea noastra?” Insa ea a zis lui: „Nu pomeni nimic despre cele pamantesti, domnul meu, ca sa nu ti se intoarca mintea ta spre dansele. Singur ia aminte de tine si te ingrijeste, ca sa-ti savarsesti nevointa la care esti chemat. Sa iasa din mintea ta toate cele lumesti, stricacioase si vatamatoare de suflet si sirguieste-te sa vezi si sa cistigi vesnicile bunatati, cele pregatite de Dumnezeu tie si sfintilor acelora cu care ai inceput a alerga in calea Domnului”. Roaba lui Dumnezeu, Natalia, intrand in temnita, a cazut la picioarele sfintilor mucenici si, sarutand legaturile lor, le-a vazut trupurile putrezite de rani, incat si viermii cadeau dintr-insele. Din trupurile lor se rupeau bucati din greutatea lanturilor cu care erau legati; deci s-a plecat la dansii si le-a sters puroaiele ranilor. Apoi a trimis degraba slujnicele sale sa aduca panze curate si basmale de mult pret, ca bogatia lor era mare, deoarece amandoi se nascusera din parinti bogati si slaviti. Aducand acelea, cu mainile sale lega ranile lor, si pe cat putea facea usurare durerilor sfintilor, slujindu-le in temnita sapte zile; pentru ca atita vreme mai era pana cand i-au scos pe ei la intrebare. Apoi, venind ziua cercetarii lor si imparatul Maximian sezand la judecata, a poruncit sa-i aduca inaintea sa pe cei legati. Atunci indata slujitorii au alergat la temnita si au poruncit ca mucenicii sa iasa; dar, vazandu-i pe ei slabi cu trupurile, din cauza ranilor celor dureroase, si neputand sa mearga, i-au tarat cu un lant pe toti cei 23, ca pe niste trupuri dobitocesti; iar pe Adrian l-a dus dinapoia lor, legandu-i mainile la spate. Apropiindu-se ei de divan, au instiintat pe imparat ca i-au adus pe cei legati, iar imparatul a zis: „Sa se aduca aici toti impreuna, ca sa-si vada unul altuia chinul; insa cei pregatiti acum spre chin, sa fie adusi goi, numai partile lor de jos sa fie acoperite”. Atunci Comentarisie a zis catre imparat: „Acei care au fost chinuiti mai inainte, nu mai pot fi adusi acum la intrebare. Numai Adrian singur sa se duca, pentru ca el este nou si sanatos cu trupul si poate suferi toate chinurile, iar celorlalti le-au putrezit trupurile si oasele lor se vad prin rani. De vor incepe iarasi a-i chinui, atunci indata vor muri, fara sa mai sufere chinurile care li s-au pregatit lor. Noi nu voim ca ei sa moara cu moarte scurta, ca si cum ar fi gresit putin, ci sa li se mai lase putina vreme pana ce se vor insanatosi, ca astfel trupurile lor sa poata sa sufere iarasi chinuri pentru faradelegile lor”. Atunci imparatul a poruncit ca pe Adrian singur sa-l aduca la chin gol, numai partile de jos sa-i fie acoperite. Cand slujitorii l-au dezbracat si inca si uneltele de chin i le-a dat in mainile lui, sfintii mucenici au zis: „Fericit esti, Adriane, ca te-ai invrednicit a-ti duce crucea ta si a urma pe Hristos. Deci, vezi sa nu te infricosezi si sa te intorci inapoi, ca-ti vei pierde rasplata ta. Pazeste-te ca diavolul sa nu fure comoara ta. Nu te teme de chinurile cele vazute, ci cauta spre rasplatirile cele asteptate; deci, apropie-te cu indraz-neala si rusineaza pe chinuitor. Sa stii ca nu sant vrednice patimirile vremii de acum, fata de slava care are sa se arate intru noi si pe care asteptam sa o cistigam cu darul Domnului”. Asemenea si fericita Natalia a zis catre dansul: „Domnul meu, sa-ti adancesti mintea catre Dumnezeu si de nimic sa nu se infricoseze inima ta. Osteneala este putina, iar odihna este fara de sfarsit. Scurta este patimirea, iar slava cea muceniceasca este vesnica. Putin vei suferi durerile si degraba cu ingerii te vei bucura. Daca ai slujit pamantescului imparat, te-ai luptat pentru putina leafa si nu ti-ai crutat sanatatea ta, indraznind la razboaie; iar acum cu multa barbatie ti se cade sa suferi toate chinurile si sa mori pentru Imparatul ceresc, cu Care singur ai sa imparatesti”. Deci, Adrian fiind dus inaintea paganului chinuitor, imparatul Maximian a cautat spre dansul si a zis: „Tot mai petreci in nebunia ta si voiesti ca rau sa te lipsesti de viata aceasta?” Adrian a raspuns: „Ti-am spus ca n-am innebunit, ci mai mult m-am inteleptit si sant gata ca in viata aceasta sa mor”. Dar imparatul i-a zis: „Nu aduci inca jertfa si nu te inchini zeilor, precum eu si toti cei cu mine ne inchinam lor si le aducem jertfe?” Adrian a raspuns: „Nebunule, singur ratacind, pentru ce si pe altii ii aduci in aceeasi ratacire?” Dar nu numai pe tine singur te duci la pierzare, ci si pe tot poporul care te asculta pe tine, in aceeasi pierzare il tragi, sfatuindu-l si silindu-l sa se inchine zeilor celor ciopliti si fara de suflet si parasind pe Dumnezeul cel adevarat, Care a facut cerul si pamantul”. Imparatul a zis: „Oare ti se pare ca zeii nostri sant mici, cand ei sant mari?” Adrian a raspuns: „Eu nu-i numesc pe ei nici mici, nici mari, de vreme ce nu sant nimic”. Atunci chinuitorul, maniindu-se, a poruncit sa-l bata cumplit cu toiege. Cand a auzit fericita Natalia ca au inceput a-l bate pe barbatul ei, indata a spus sfintilor mucenici, zicand: „Iata, domnul meu a inceput a patimi”. Atunci sfintii indata s-au intins la rugaciune catre Dumnezeu pentru dansul, ca El sa-l intareasca in chinuri. Chinuitorul poruncea celor ce-l bateau: „Ziceti-i lui: Nu huli pe zei”. Mucenicul, fiind batut, zicea catre imparat: „Daca eu sant chinuit astfel, ca hulesc pe zeii care nu sant zei, apoi ce fel de chinuire vei suferi tu, hulind pe Dumnezeul cel viu si adevarat?” Imparatul a zis: „Niste cuvinte ca acestea ai invatat de la cei amagitori?” Mucenicul a raspuns: „Pentru ce numesti amagitori pe povatuitorii spre mantuire si pe conducatorii spre viata vesnica? Voi mai ales sunteti amagitori, fiindca amagiti pe oameni spre pierzare”. Maximian, maniindu-se, a poruncit la patru slujitori puternici ca sa-l bata cu pari. Adrian, fiind batut, zicea: „O, chinuitorule, pe cat mai multe chinuri imi vei afla mie, pe atit imi vei fi mijlocitor de cununi mai frumoase”. Fericita Natalia spunea sfintilor mucenici toate cuvintele cate le zicea imparatul si cate raspundea Adrian. Muncitorul a zis: „Macar acum cruta-ti tineretile tale si marturiseste pe zei. Pentru ce voiesti a muri de bunavoie asa, in desert? Ma jur pe marii zei ca ma doare inima foarte mult pentru tine, vazandu-te ca te chinuiesti si-ti pierzi frumusetile tale”. Mucenicul a raspuns: „Ma cruti pe mine, ca sa pier cu totul?” Muncitorul a zis: „Marturiseste pe zei ca sa te miluiasca pe tine si iarasi te vei randui in cinstea ta cea dintai. Nu ti se cade tie sa fii asemenea cu aceia care au fost cu tine in legaturi, caci tu esti de neam bun, fiu de parinti cinstiti; desi esti tanar, esti vrednic de mare cinste. Dar cei legati sant de neam prost, nebuni si necunoscatori”. Mucenicul a raspuns: „Te stiu pe tine ca-mi stii neamul si patria, dar, de ai fi stiut neamul acelor sfinti si patria lor cea bogata, pe care ei o asteapta, tu mai intai ai cadea la picioarele lor si i-ai ruga sa se roage pentru tine, si cu mainile tale ai sfarima zeii cei fara de suflet”. Atunci muncitorul, iutindu-se mai mult, a poruncit celor patru ostasi puternici, sa-l bata pe mucenic peste pantece. Deci, sfantul a fost batut pana ce i s-a deschis pantecele si au inceput a-i iesi maruntaiele. Muncitorul, vazand acest lucru, a poruncit sa inceteze de a-l bate. Fericitul era tanar cu varsta, avand numai douazeci si opt de ani. Imparatul a zis catre dansul: „Vezi cum te crut pe tine? Deci, macar cu cuvantul cheama pe zei, ca indata iti vor fi milostivi; iar eu voi chema pe doctori, ca sa-ti tamaduiesc ranile si astazi vei fi cu mine in palatul imparatesc”. Mucenicul a raspuns: „Desi imi fagaduiesti mie ingrijire de doctori si cinste in palatul tau, si imi spui de zeii tai ca-mi vor fi milostivi, insa eu voiesc ca singuri ei cu gura lor sa-mi spuna ce voiesc sa-mi dea si ce facere de bine imi fagaduiesc. Cand voi auzi din gura lor cuvantul, atunci le voi aduce lor jertfa si ma voi inchina precum voiesti”. Imparatul a zis: „Ei nu pot sa vorbeasca”. Mucenicul a zis: „Daca nu pot sa vorbeasca, atunci pentru ce sa ma inchin lor, fiind muti si fara suflet?” Imparatul, maniindu-se si iutindu-se, a poruncit sa lege iarasi pe mucenic cu ceilalti legati si sa-l duca in temnita, hotarand ziua in care voia sa-i mai scoata inca la intrebare. Ostasii luind pe sfintii mucenici, pe unii i-au tarat, pe altii i-au dus in carute, fiind foarte slabi de durerile trupesti si neputand sa mearga. Astfel a fost dus Sfantul Adrian in temnita, care a primit iarasi pe legatii lui Hristos. Fericita Natalia, intarind pe Adrian si punand mana sa pe grumajii lui, il mangiia si ii zicea: „Fericit esti, domnul meu, ca te-ai invrednicit partii sfintilor mucenici. Fericit esti, lumina ochilor mei, ca patimesti pentru Cel ce a patimit pentru tine. Iata, te duci sa vezi slava Lui si sa fii partas aceleia; ca cel ce se impartaseste patimilor Lui, va fi partas si slavei Aceluia”. Natalia, zicandu-i aceasta, ii stergea sangele si isi ungea cu el trupul sau, iar sfintii mucenici se bucurau foarte mult de vitejeasca rabdare a lui Adrian si, apropiindu-se, il sarutau, zicandu-i: „Pace tie, frate!” Iar cei ce nu puteau sa umble de rani, zacand aruncati, aceia, tarandu-se pe pamant, se apropiau de dansul ca sa-l mangiie si toti ziceau catre el: „Bucura-te in Domnul, iubite frate, caci numele tau este scris cu robii cei desavarsiti ai lui Dumnezeu”. Sfantul Adrian a raspuns: „Bucurati-va si voi, robii lui Hristos, caci osteneala voastra pentru mine este cununa voastra. Rugati-va Domnului pentru mine ca sa ma intareasca, fiindu-mi trupul foarte slabit, ca vrajmasul diavol sa nu poata nimic si sa nu se scoale impotriva mea”. Sfintii i-au zis: „Nadajduieste spre Domnul, ca nu te va birui pe tine satana. Patimirea ta l-a gonit departe, desi noi la inceput ne temeam pentru tine, gandind la neputinta cea omeneasca din tine; dar acum ai covarsit firea cea omeneasca prin rabdarea cea tare. De acum nu ne mai indoim de tine si credem in ajutorul lui Dumnezeu, caci de acum nimic nu va mai spori vrajmasul asupra ta; deci, nu te teme, Hristos este cu tine, El este Cel ce biruieste pe vrajmas”. Cu Sfanta Natalia erau si alte femei dreptcredincioase, care slujeau sfintilor, tamaduindu-le ranile si legandu-le cu fese. Ele isi imparteau intre ele pe sfintii mucenici, ca fiecare sa faca slujirea celui al sau. Paganul imparat, instiintindu-se despre aceea ca multe femei credincioase merg la temnita, ca fac slujba celor legati si pun tamaduiri pe ranile lor, a oprit sa se mai fac aceasta. El a poruncit sa nu lase nici o femeie in temnita la cei legati. De aceea, Sfanta Natalia, vazand ca nu este cu putinta femeilor sa mearga la mucenici, si-a tuns parul capului si s-a imbracat in haine barbatesti. Dupa savarsirea slujbei, sezand la picioarele lui Adrian, zicea: „Domnul meu, ma rog tie, adu-ti aminte de insotirea noastra, de aceasta zabovire a mea de fata in patimirea ta, si de dorinta ta de cununi. Roaga-te Domnului nostru Iisus Hristos, ca, impreuna cu tine, sa ma ia si pe mine; si, precum am fost in aceasta viata plina de primejdii si de pacate, tot asa sa petrecem nedespartiti in viata cea fericita. Ma rog tie, domnul meu, cand vei sta inaintea lui Hristos, mai intai sa-I faci aceasta rugaciune pentru mine; pentru ca stiu ca toate cele ce le vei cere de la El, Domnul iti va da tie, ca iubeste rugaciunea ta si este primita cererea ta. Stii paganatatea acestor cetateni si imparateasca lor nedumerire, pentru aceea ma tem ca nu cumva sa ma sileasca pe mine a lua un alt barbat necurat si inchinator de idoli; si astfel patul tau se va intina si se va necinsti sfanta noastra insotire. Ma rog, pazeste pe sotia ta, precum invata apostolul. Da-mi plata aceasta a intregii mele intelepciuni, ca sa ma sfarsesc cu tine”. Astfel graind ea, s-a sculat si iarasi a slujit sfintilor, hranindu-i, adapandu-i si curatind ranile lor, le lega. Instiintindu-se si celelalte femei binecredincioase, ca Natalia slujeste sfintilor in chip barba-tesc, au facut si ele asemenea, adica s-au tuns si s-au imbracat barbateste si, intrand in temnita, slujeau sfintilor ca si mai inainte. Deci, nu i s-a tainuit nimic paganului imparat despre ceea ce faceau femeile; caci s-a instiintat de aceasta, ca legatii au slabit cu totul, putrezindu-le ranile si sant aproape de moarte. Atunci a poruncit sa aduca in temnita la dansii o nicovala si un ciocan de fier, cu care sa le sfarime fluierele si mainile, pentru ca zicea: „Sa nu moara cu moartea de obste a tuturor oamenilor, ci cu moarte silnica”. Aducand ucigasii slujitori ai muncitorilor, nicovala si ciocanul in temnita si vazandu-le Natalia, a cunoscut ce se va face cu ele; deci, i-a intampinat, rugandu-i sa inceapa de la Adrian, de teama ca nu cumva sa se infricoseze barbatul ei, vazand o chinuire asa de cumplita si sfarsitul celorlalti mucenici. Ucigasii au ascultat-o si s-au apropiat mai intai de Adrian, iar ea, ridicand picioarele barbatului sau, le-a intins pe nicovala. Chinuitorii, lovindu-l tare cu ciocanul, i-au sfarimat fluierele picioarelor. Atunci fericita, fecioara Natalia a zis catre mucenic: „Ma rog tie, domnul meu si robul lui Hristos, intinde mana cat mai esti inca in viata, ca s-o sfarime cu voia ta, pentru ca sa fii intocmai cu ceilalti mucenici, caci ei au patimit mai mult decat tine”. Sfantul Adrian, intinzand mana spre ea, Natalia i-a intins-o spre nicovala, iar ucigasul, lovind-o cu tarie, i-a rupt-o. Deci, Sfantul Adrian indata din acea mare durere si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu. Astfel omorand ucigasii pe Sfantul Adrian, au mers cu nicovala si ciocanul la ceilalti mucenici, iar ei singuri isi intindeau picioarele si mainile pe nicovala, zicand: „Doamne, Iisuse Hristoase, primeste sufletele noastre!” Astfel, suferind sfarimarea madularelor, si-au dat sufletele in mainile Domnului. Dupa aceea, necuratul imparat a poruncit ca trupurile muce-nicilor sa le dea focului, zicand ca nu cumva sa vina galileenii, sa le ia. Auzind Sfanta Natalia de aceasta porunca, a aruncat in taina mana barbatului ei, ascunzand-o ca sa nu fie aruncata in foc. Slujitorii tiranului, arzand cuptorul, scoteau trupurile sfintilor din temnita si le duceau la cuptor, iar Sfanta Natalia si celelalte cinstite si binecuvantate femei, sangele cel ce pica din trupurile mucenicesti il luau in hainele lor cele de mult pret, ungandu-si trupurile cu el. Hainele acelor slujitori, care erau stropite cu sangele mucenicilor, le-au cumparat pentru ele cu aur si argint. Aruncand trupurile mu-cenicesti in cuptor, femeile acelea au strigat cu lacrimi: „Pomeniti-ne si pe noi intru odihna voastra”. Sfanta Natalia s-a pornit spre gura cuptorului, vrand sa se arunce in foc, ca sa fie arsa impreuna cu barbatul sau, dar a fost oprita. Deci, indata au tunat tunete mari, incat toata cetatea s-a cutremurat, s-au facut fulgere infricosate si s-a varsat o ploaie mare, de s-au umplut toate locurile cu apa, asemenea si cuptorul s-a stins, umplindu-se cu apa. Toata cetatea inota ca intr-un potop; iar paganii slujitori, vazand frica aceea, au fugit. Altii, cazand cu fata in jos, au murit, pentru ca i-au ucis trasnetele. Credinciosii barbati ce se intamplasera sa fie acolo cu Sfanta Natalia si cu celelalte femei, dupa fuga chinuitorilor, au luat din cuptor trupurile sfintilor mucenici intregi si nevatamate, incat nici de parul lor nu se atinsese focul. Un barbat oarecare dreptcredincios si cu femeia sa, cazand, au inceput a ruga pe Natalia si pe ceilalti, zicand: „Noi petrecem la un loc ascuns dinaintea cetatii; deci, nemaiputand suferi paganatatea si varsarile de sange pe care paganul imparat le face in cetate, voim acum ca, lasandu-ne locul nostru, sa ne ducem la Vizantia. Dati-ne noua trupurile sfintilor mucenici, sa le punem in corabie, ca sa le ducem de aici si, acolo petrecand, le vom pazi pana ce va pieri necuratul chinuitor Maximian. Dupa pierzarea aceluia, iarasi aici – de ne vom afla printre cei vii -, ne vom intoarce, ca aici sa fie cinstite de toti. Daca vor ramane aici, imparatul iar va porunci sa le arda, si va veti face vanzatori de trupurile sfintilor, trupuri pe care Dumnezeu le-a ferit de foc”. Cuvintele barbatului aceluia au placut fratilor care au dus trupurile mucenicilor in corabie; deci, au pornit spre Vizantia, avand vantul spre inotare cu buna sporire. Sfanta Natalia a ramas in casa sa, avand mana iubitului ei barbat, Sfantul Adrian, pe care, ungand-o cu mir si invelind-o cu porfira, a pus-o la capataiul patului sau, nestiind nimeni din casa. Dupa cateva zile, un barbat cinstit din acea cetate, cu dregatoria tribun, a voit sa ia de femeie pe Natalia, pentru ca era de neam bun, bogata si frumoasa la fata ca o fata tanara. Apropiindu-se de imparat, l-a rugat sa-i porunceasca sa-si ia in insotire pe femeia lui Adrian. Imparatul nu l-a oprit, ca sa-i fie dupa cerere. Tribunul indata a trimis la Natalia niste femei cinstite ca sa-i zica de insotire. Sfanta Natalia a raspuns femeilor ce venisera la ea: „Bucuroasa sant de vestea aceasta, si cine mi-ar fi dat mie ca sa ma casatoresc cu un barbat ca acela, insa va rog sa ma lasati trei zile ca sa ma gatesc, pentru ca nu m-am asteptat ca atit de iute sa ma ia cineva de sotie”. Acestea le graia fericita Natalia, dar cu mintea se gandea ca sa fuga acolo unde sant duse trupurile sfintilor. Astfel a eliberat pe femeile trimise de tribun. Ea a intrat in camara unde era mana Sfantului Adrian si, cazand cu fata la pamant, a plins, zicand catre Domnul: „Doamne, Dumnezeul nostru, Dumnezeul celor scirbiti, Cel ce esti aproape de cei zdrobiti cu inima, cauta spre mine, roaba Ta, si nu lasa sa se spurce patul mucenicului Tau, Adrian. Nu uita, Stapane, patimirile robului Tau, pe care le-a rabdat pentru numele Tau cel sfant. Milostive Doamne, adu-ti aminte de zdrobirea fluierelor lui si de taierea mainilor. Asemenea si de ale celorlalti robi ai Tai, care au rabdat pentru Tine, sa nu le fie in zadar patimirile cele dureroase, ci miluieste-ma pe mine pentru aceia. Scoate-ma de la impreuna-vietuire cu vrajmasii Tai, Tu, Care ai izbavit din foc pe sfintii Tai, si izbaveste-ma de asteptarea omului cel necurat”. Rugandu-se asa, sfanta a adormit de multa mahnire si, dormind usor, iata in vis i-a stat ei de fata unul din acei sfinti mucenici, zicandu-i: „Pace tie, Natalie, roaba lui Hristos! Indrazneste, ca nu te-a trecut Dumnezeu cu vederea, nici noi n-am uitat ostenelile tale, pe care le-ai suferit slujindu-ne noua pe cand eram in legaturi, ci, stand inaintea fetei lui Hristos, L-am rugat pe El sa-ti porunceasca sa vii degraba la noi”. Fericita Natalia a zis catre dansul: „Spune-mi mie, sfinte mucenice, oare Adrian, stapanul meu, a stat cu voi inaintea Domnului Hristos?” Mucenicul a raspuns: „El a stat mai inainte de noi inaintea stapanului. Iar tu, sculindu-te, nu zabovi, ci intra in corabie si mergi la locul acela unde sant trupurile noastre; pentru ca acolo te va cerceta Domnul si te va aduce la noi”. Sfanta Natalia, desteptandu-se din somn, indata a lasat toate si, luind numai mana Sfantului Adrian, a iesit din casa, a mers la malul marii unde a gasit o corabie, ca si cum o astepta, si cu aceea a mers la Vizantia. Intrand intr-insa, a vazut in ea barbati si femei, toti fiind crestini, care fugeau de chinuirea paganului imparat Maximian, si astfel a preamarit pe Dumnezeu, pornind in cale. Tribunul, instiintindu-se de plecarea Nataliei, a cerut de la imparat ostasi in ajutor si, sezand in alta corabie, a plecat dupa dansa. Plutind el ca la o mie de stadii, s-a ridicat pe mare un vant puternic, incat a intors corabia tribunului inapoi si a aruncat-o iarasi pe acelasi mal de unde a plecat, nu fara vatamare, pentru ca multi din cei de pe corabie s-au inecat in valuri. Iar corabia crestineasca, in care era Sfanta Natalia, a plutit in calea sa fara primejdie. La miezul noptii, s-a aratat duhul vrajmasului impotriva lor, ca si cum venea in corabie din partea rasaritului, parand ca are cu sine oameni calatori, si a zis corabierilor celor crestinesti, ca printr-un glas de cirmaci: „De unde veniti si unde mergeti?” Acestia au raspuns: „Venim din Nicomidia si mergem in Vizantia”. Vrajmasul le-a zis: „Ati ratacit din calea cea dreapta, intoarceti corabia spre partea stanga”. Duhul cel necurat, zicand aceasta, voia sa-i amageasca, sa-i duca in ratacire si sa-i inece. Crestinii, crezand minciuna si socotindu-i pe ei ca sant corabieri de la rasarit, au inceput a indrepta panzele si corabia spre stanga, dar indata li s-a aratat Sfantul Mucenic Adrian, stralucind ca o lumina, si a strigat cu glas mare, zicand: „Sa mergeti inainte pe calea pe care ati inceput si sa nu ascultati glasul dusmanului, care va mestesugeste pierzarea cu viclesug”. Zicand aceasta, mucenicul se vedea ca merge inaintea corabiei pe apa, iar duhul diavolului s-a stins cu corabia cea inchipuita. Fericita Natalia, sculindu-se, a vazut pe Sfantul Adrian mergand inaintea corabiei, si s-a bucurat foarte mult si a strigat, zicand: „Iata, domnul meu!” Atunci indata sfantul s-a facut nevazut. Vantul le sufla cu buna sporire, astfel ca au ajuns in Vizantia mai inainte de a se lumina de ziua. Deci, s-au oprit la malul unde era biserica, in care se pusesera trupurile sfintilor mucenici, si au iesit pe uscat cu bucurie. Sfanta Natalia, mergand la trupurile sfintilor mucenici, s-a veselit cu duhul; deci, cazand la dansii si sarutandu-i, varsa lacrimi de bucurie. Apoi, lipind mana Sfantului Adrian de trupul lui si plecandu-si genunchii, s-a rugat mult. Sculindu-se dupa multa rugaciune, a sarutat pe fratii si pe surorile care se aflau in acel loc, caci se adunasera acolo multi credinciosi. Aceia au primit-o pe ea cu bucurie si, ducand-o in casa cea dinauntru, au rugat-o sa se odihneasca putin, caci o vazusera pe ea foarte ostenita de acea calatorie pe mare. Ea odihnindu-se, i s-a aratat in vis Sfantul Mucenic Adrian, zicandu-i: „Bine ai venit aici, roaba lui Hristos si fiica mucenicilor. Vino de acum la odihna cea pregatita tie de Domnul! Vino si-ti primeste rasplatirea cea cuvenita tie!” Ea, desteptandu-se din vedenia aceea, a spus fratilor si surorilor ceea ce a vazut si a auzit, si i-a rugat sa se roage pentru dansa. Dupa aceasta, iarasi i s-au inchis ochii si a adormit. Dupa un ceas, fratii au mers ca s-o destepte si au gasit-o sfarsita; caci sfantul ei suflet se dusese la Domnul in odihna cea vesnica. Astfel, degraba dupa savarsirea patimirii sfintilor mucenici, si-a sfarsit si Sfanta Natalia alergarea sa cea muceniceasca, desi fara de varsarea sangelui; pentru ca a patimit mult, slujind sfintilor mucenici in legaturi si privind la patimirea lor, fugind inca din casa si din patria sa pentru intreaga intelepciune. Ea a stat in ceata mucenicilor inaintea lui Hristos, Mantuitorul nostru, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh se cuvine cinstea si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

9

PARACLISUL SFINȚILOR MUCENICI ADRIAN ȘI NATALIA (26 august)

Rugăciunile începătoare

Troparul
Credinţa cea mântuitoare comoară nerăpită ai socotit-o, de trei ori fericite, păgânătatea cea părintească părăsind-o şi, urmând Stăpânului, te-ai îmbogăţit cu darurile cele dumnezeieşti. Adriane mărite, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Slava… Si acum… asemenea:

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul
Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ce cununi de cântări vom împodobi prăznuirea voastră cea cinstită, Sfinților Mucenici, căci valea chinurilor ați trecut-o cu nădejdea în Hristos, pe Care rugați-L pentru cei ce vă cinstesc pe voi.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Stând înaintea Ziditorului a toate și aducând jertfe de rugăciuni pentru toată lumea, pomeniți pe toți cei din primejdii, ca să se izbăvească de focul chinurilor celor de multe feluri.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ce vom lăuda mai întâi Sfântă Natalia, iubirea ta cea pentu Sfinții Mucenici ai lui Hristos sau vitejia soțului tău, care toate le-a defăimat, ca să dobândească pe Mărgăritarul Cel ceresc ?

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.
În pântecele Tău S-a sădit Cel Ce dă viață lumii și ocrotește pe toți cei ce aduc Ție cântare de laudă.

Cântarea a III-a
,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Întrebat-ai Sfinte Adrian pe creștini pentru ce își primejduiesc viața lor și răspunsul lor cel minunat de Duhul insuflat a lucrat și în inima ta, însuți aruncându-te în valurile chinurilor pentru Hristos.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Veniți să o fericim toți pe mărita Natalia, care mucenicie sufletească a răbdat, văzând pe soțul ei răbdând chinurile trupului pentru Viața lumii.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu toiege ai fost cumplit bătut Sfinte Adrian, dar cugetai la dulceața mângâierii Duhului, Care te întărea a răbda cumplita nevoință.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Măcar că ai adormit cu trupul, vie ești mai ales în inimile credincioșilor Tăi robi Stăpână, ridicând povara necazurilor lor.

Apoi aceste stihiri:
Ocrotitori ai familiei fiind, întăriți-ne și pe noi a duce Crucea rânduită de Hristos spre dobândirea mântuirii.
Maica Luminii, cu ploaia rugăciunilor Tale curățește sufletul meu cel întinat în păcate și îmi dăruiește lumina pocăinței .

Sedealna
Cu vitejie ai stat Sfinte Adrian, înaintea asupritorilor și pentru răbdarea ta ai luat cununa muceniciei, rugându-te acum și pentru întărirea noastră în răbdarea necazurilor.

Cântarea a IV-a
,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Pântecele tău a fost cumplit lovit, dar s-a zdrobit pântecele vrăjmașului care căuta să te tragă în adâncul iadului; de înșelăciunea acestuia și pe noi ne păzește.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Rugăciunile soției tale și ale Mucenicilor împreună nevoitori cu tine te-au întărit a sta neclintit pe piatra mărturisirii.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe Hristos ai mărturisit, primind Botezul sângelui și împărtășire cu lumina cea neapusă a Sfinților.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Potolește valurile ispitelor care înviforează puntea inimii mele și fă să răsară mie lumina mântuirii.

Cântarea a V-a
,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit, milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Caută cu milostivire spre cei ce te cinstesc pe tine, Sfinte Adrian, și de toată mânia vrăjmașilor nevăzuți îi izbăvește.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Păziți-ne pe noi de toate cursele celui rău, ca fără de primejdia căderii duhovnicești să trecem podul acestei vieți trecătoare .

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Mâinile și picioarele tale s-au tăiat Sfinte Adrian, dar de tot ai tăiat pe cel rău ce voia să te împiedice de la nevoința muceniciei.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Poarta mântuirii deschide-mi mie, Ceea Ce ești Poartă a Împăratului Celui Mare prin Care a venit în lume lumina mântuirii.

Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu tari cuvinte ai îmbărbătat pe soțul tău, ca să rabde chinurile și să ia cununa slavei Sfinților lui Hristos.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sângele Sfinților ai uns trupul tău, Sfântă Natalia, ca și cu un mir sfințit.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Credincioasă fiind soțului tău pâna la sfârșit, ai adormit întru Domnul și tu după săvârșirea lui, ca împreună să vă bucurați de darurile lui Hristos în Împărăția cea veșnică a Luminii .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cu ale Tale rugăciuni scoate sufletul meu din tulburarea patimilor, Ceea ce ești Liniștea robilor Tăi credincioși.

Apoi aceste stihiri:
Doimea cea prea strălucită a mucenicilor să fie încununată cu laude, căci trufia vieții au biruit și au ales calea anevoioasă a mântuirii.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Aleşilor slujitori ai lui Dumnezeu şi mucenici ai lui Hristos, cei ce toată slava cea deşartă a lumii acesteia pentru dragostea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, de nimic o aţi socotit, şi vieţile voastre jertfă curată şi fără de prihană aţi aşezat, dorind chinuri şi moarte mai curând a primi, decât a vă lepăda de Dumnezeu cel adevărat: cu dragoste vă lăudăm pe voi, Sfinţilor Adrian şi Natalia. Înaintea scaunului slavei Domnului cu bucurie stând, şi cu vederea aceleia pururea desfătându-vă, rugaţi-vă pentru noi, păcătoşii, care cu credinţă şi cu cinstire cădem către voi, ca să strigăm vouă cu mulţumire: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Adrian şi Natalia, prealăudaţilor mucenici ai lui Hristos şi luptători nebiruiţi!
Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Mucenicilor Tăi, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Jetfa rugăciunilor voastre aduceți pentru cei ce vă cinstesc pe voi, ca să trecem și noi cu bine marea grijilor lumești.
Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Desfătarea Raiului ați moștenit, fericiților, iar acum vă rugați pentru cei întristați, ca să afle calea mântuirii.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Chinurile cele cumplite ai răbdat și de slava cea mucenicească te-ai împărtășit, rugându-te și pentru sufletele noastre.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Paharul durerilor ai băut, Sfinte Adrian, ca să te izbăvești de durerile cele veșnice și împreună cu credincioasa ta soție te veselești în corturile Stăpânului.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucuria mucenicilor, întărește-mă și pe mine a răbda ocările și toate necazurile cele îngăduite pentru păcatele mele.

Cântarea a VIII-a
,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.
Lăudăm tăria ta de suflet Sfântă Natalia, căci pe soțul tău ai întărit să rabde chinurile cele pentru viață.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Icoană a Mucenicilor v-ați arătat și soților sunteți întăritori în căsnicie, ca să săvâșească cu bine mucenicia jertfirii pentru ceilalți.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu picăturile rugăciunii voastre umpleți și paharul inimii mele, ca să aduc vouă ploaie de laude cerești.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Bucură-Te, Cea mai strălucită decât toți Sfinții, Care ai purtat în brațele Tale pe Arhiereul Cel veșnic, Cel Ce pentru rugăciunile Tale dă iertare păcatelor noastre.

Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Lauda mucenicilor, nu încetați a vă ruga să se izbăvească din mâna celui viclean cei ce vă cinstesc pe voi cu credință.

Stih: Sfinților Mucenici Adrian și Natalia, rugați-vă lui Dumnezeu pentru noi.

Rugați-vă pentru pacea lumii și pentru întărirea în credință a celor ce cu dragoste prăznuiesc pomenirea voastră cea dătătoare de nădejde.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu făcliile rugăciunilor voastre luminați întunericul sufletului meu și povățuiți-mă la limanul Adevărului.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Nu înceta a Te ruga pentru mântuirea robilor Tăi și pentru izbăvirea de primejdia căderii în păcat.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.
Bucurați-vă, doime sfințită de mucenici, stele ale Bisericii lui Hristos, flori prea frumoase ale Raiului, vasele nădejdii, nu încetați a cere întărire în mărturisirea dreptei credințe celor ce vă cinstesc pe voi .
Durerile cele cumplite ai răbdat, Sfinte Adrian, și acum, după vrednicie, te odihnești întru bucuria Treimii.
Sfântă Natalia, lauda femeilor credincioase, adu jertfa rugăciunilor tale și pentru întărirea noastră în mărturisirea dreptei credințe .
Cu candela rugăciunii voastre luminați și sufletul meu, cel ce s-a adâncit în întunericul păcatelor celor multe .
Veselește-te Sfinte Adrian, căci ai trecut cu bărbăție marea chinurilor și acum te desfătezi la limanul cereștii bucurii.
Cu ale voastre rugăciuni cereți pace lumii tulburate de multe necazuri și surparea eresurilor celor stricătoare de suflete.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfinții Mucenici Adrian și Natalia şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…Preasfanta Treime…Tatal nostru…

Cinstea mucenicilor, rugați-vă pentru pacea și întărirea în credință a familiilor celor credincioase care așteaptă cu nădejde binecuvântarea Stăpânului Hristos.
Pereche prea strălucită, voi de chinuri nu v-ați temut, ci pe Hristos cu tărie ați mărturisit, iar acum trimiteți raze de rugăciuni celor ce vă cinstesc pe voi.
Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

 10

Acatistul Sfintilor Adrian si Natalia (26 august)

Condacul 1
Alesilor slujitori ai lui Dumnezeu si prealaudati mucenici ai lui Hristos, pentru iubirea Lui ati dispretuit desertaciunea lumeasca, punandu-va viata ca o jertfa curata, dorind sa primiti mai degraba chinuri, decat sa va lepadati de Dumnezeul cel adevarat, cu dragoste va laudam sfintilor Adrian si Natalie. Deci, ca cei ce stati langa Tronul cel de har al Domnului desfatandu-va, rugati-va pentru cei ce cu credinta si evlavie va imploram, si cu multumire va cantam asa: Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prelaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Icosul 1
Cu o iubire ingereasca te-ai rugat neincetat Mantuitorului, Natalie preafericita, ca sa-i lumineze mintea intunecata a sotului tau si sa o intoarca spre cunoasterea Facatorului si Stapanului tau, pana cand au fost auzite rugaciunile tale; harul s-a atins de inima lui Adrian, care a crezut si plin de curaj a suferit chinuri si chiar moartea. Admirand ravna si dragostea voastra pentru Hristos, cu evlavie va cantam asa:

Bucurati-va lumini ai dragostei Dumnezeiesti.
Bucurati-va stalpi neclatiti de relele paganesti.
Bucurati-va, ca ati purtat crucea drept si cu rabdare.
Bucurati-va ca cu aceasta ati invins pe demon si vicleniile sale.
Bucurati-va ca de Domnul voi ati fost incununati.
Bucurati-va ca la Tronul ceresc, pentru noi va rugati.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

Condacul 2
Vazand Domnul curatia inimii tale, preacinstite Adriane, macar ca era umbrita de politeism, dara gata sa primeasca Adevarul, te-a chemat la Lumina Sa, deschizandu-ti usile imparatiei Sale, pentru rugaciunile sotiei tale; impreuna cu care ai cantat lui Dumnezeu cantare de lauda: Aliluia.

Icosul 2
Intelegerea adevaratei cunostinti de Dumnezeu, ti-a umplut sufletul Adriane, cand, ca notar, scriai numele sfintilor mucenici, osanditi la chinuri si moarte pentru numele Domnului; cand ai intrebat pe servii lui Hristos, ce rasplata au sa primeasca ei de la Domnul in imparatia Sa, pentru martirajul lor, iar ei au raspuns ca, limba nu poate spune si mintea nu poate cuprinde, ce a pregatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El. indata ai parasit religia cea paganeasca si din toata inima ai strigat: „Si eu sunt crestin!” Laudand intoarcerea ta catre Soarele Dreptatii, te rugam primeste, impreuna cu sotia ta, sfanta Natalia, de la noi pacatosii laudele acestea:

Bucurati-va ai adevaratului Dumnezeu sfinti slujitori.
Bucurati-va ai voiei Lui sfinte buni implinitori.
Bucurati-va ca in locul frumusetii pe Hristos L-ati iubit.
Bucurati-va ca iubirea conjugala, Lui o ati daruit.
Bucurati-va ca ne ziceti, sa nu ne lipim de cele de jos ci de cele de Sus.
Bucurati-va ca-n neputinte, sa urcam ne ajutati nespus.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

Condacul 3
intarit cu putere de Sus ai mers fericite la nevointe si chinuri dorind sa mori pentru Domnul si Mantuitorul tau. Sotia ta, Natalia, cu rugaciuni si indemnuri iti ajuta sa ridici crucea randuita de Domnul si sa primesti cununa nestricaciunii, pregatita tie in ceruri si cu indrazneala sa canti lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 3
Avand sa te prezinti la nelegiuita judecata a lui Maximian, ai fost inchis in temnita, unde cu ceilalti mucenici, ai petrecut toata noaptea in rugaciuni, cantari si sfatuiri duhovnicesti. Sotia ta, dispretuind iubirea fireasca si neputinta femeiasca, in tot chipul te convingea sa nu parasesti credinta in Hristos, ci sa ramai pana la sfarsit un marturisitor neclintit al numelui Domnului, netemandu-te de moarte. De aceea, ca adevaratilor ostasi ai lui Hristos, cu bucurie sufleteasca va cantam:

Bucurati-va curajosi ravnitori ai credintei celei adevarate.
Bucurati-va neinfricati mustratori ai credintelor desarte.
Bucurati-va ca cu rabdarea ca cu o arma v-ati imbracat.
Bucurati-va ca Crucea ca pe un scut puternic in mani ati luat.
Bucurati-va ca chinuitorii, de curajul vostru s-au minunat.
Bucurati-va ca prin voi numele Domnului e binecuvantat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 4
Viforul indoielii si al fricii de la inima ta ai gonit, slavite Adriane si spre nevointa muceniceasca te-a intarit fericita sotia ta Natalia, toata noaptea vorbind depsre rasplata viitoare ce a pregatit-o Dumnezeu celor ce isi pun viata pentru El, spunandu-ti astfel: „Fericit esti domnul meu, ca ai aflat comoara cea nepretuita, margaritarul cel preascump – pe Hristos Domnul!” Nu te mai intoarce iar la bezna idoleasca, ci ramai credincios Celui ce te-a iubit pe tine, cantandu-l din toata inima: Aliluia.

Icosul 4
Auzind Natalia, fiind acasa, ca te-ai intors din temnita si gandindu-se ca te-ai infricosat de chinuri si te-ai lepadat de Hristos, plangea amarnic si, intampinandu-te in usa casei, te dojenea ca te-ai lepadat de credinta. Dar tu, bucurandu-te in duh si mai tare intarindu-te in suferinta, cu lacrimi i-ai povestit ei, ca nu numai nu te-ai lepadat de Hristos, ci voiesti mai mult sa suferi pentru Numele Sau sfant.

Mirandu-ne de o asa inalta dragoste crestineasca, cu umilinta va cantam:
Bucurati-va ca chipul adevaratei insotiri crestinesti ne-ati aratat.
Bucurati-va ca iubire cereasca in inimile voastre ati purtat.
Bucurati-va ca cu lepadare de sine pe noi ne insufletiti.
Bucurati-va ca in toate, voia lui Dumnezeu, sa o vedem ne cersiti.
Bucurati-va ca ne-ati invatat sa parasim cele de jos-trecatoare.
Bucurati-va ca ne sfatuiti sa cugetam la cele de Sus-viitoare.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 5
Minunata mila si dragoste ai aratat Natalie, cand impreuna cu sotul tau, ati cazut la picioarele celor intemnitati pentru numele lui Hristos, si sfintele lor rane ungandu-le si sarutandu-le, aducandu-le alinare sii usurare, cu inima smerita, inaltand lui Dumnezeu cantare ingereasca: Aliluia.

Icosul 5
Vazand chinuitorul pe sfintii intemnitati impreuna cu tine, ca sant atat de torturati, incat n-ar mai putea sa sufere alte chinuri si mai groznice, a poruncit sa te duca pe tine, Adriane, la judecata si sa te sfatuiasca sa te lepezi de Hristos, ori de nu, sa fii supus si la mai grele chinuri, insa, intarit fiind cu putere de Sus si mangaiat de fericita ta sotie, ai ramas statornic impotriva ispitirilor vrajmasului. De aceea pentru suferinta cea pentru Hristos, va fericim impreuna cu sfanta Natalia si cu bucurie va cantam:

Bucurati-va purtatori de biruinta, ai Celui Preainalt slujitori.
Bucurati-va puternici ai credintei in Hristos marturisitori.
Bucurati-va mustratori indrazneti ai ratacirii idolesti.
Bucurati-va neinfricati propovaduitori ai slavei Dumnezeiesti.
Bucurati-va ca de mania lui Maximian nu v-ati infricosat.
Bucurati-va ca rautatea si cruzimea lui o ati desconsiderat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici al lui Hristos.

Condacul 6
Propovaduitor si retor te-ai aratat Adriane, in fata judecatii imparatesti, marturisind ca Hristos este Dumnezeu adevarat, care a facut cerul si pamantul, iar ratacirea diavoleasca o ai defaimat, si pentru acesta marturisire si defaimare ai suferit groaznice batai si chinuri, cantand Celui Atoatebiruitor: Aliluia.

Icosul 6
Lumina slavei ceresti a stralucit pe fata ta intelepte patimitorule, cand, fiind batut in mod barbar peste pantece, de iti curgeau maruntaiele, dar nu incetai sa slavesti pe Hristos in fata poporului si sa marturisesti Numele Lui. Iar fericita Natalia, vazand rabdarea si barbatia ta, se ruga ca sa nu slabeasca sufletul tau, ci sa ramai pana la sfarsit slujitor credincios al lui Hristos. Amandurora, noi va cantam asa:

Bucurati-va ca sfinte lacasuri ale Duhului Sfant ati fost.
Bucurati-va vase slavite ale Harului lui Hristos.
Bucurati-va ca-n suflet si trup, v-a patruns Dumnezeiasca Lumina.
Bucurati-va ca Imparatul-Hristos v-a dat intelepciuneadivina.
Bucurati-va ca cu puterea Dumnezeirii Lui ati fost intariti.
Bucurati-va ca fara de frica, ati primit sa fiti munciti.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 7
Vrand prigonitorul imparat sa te cheme din nou la judecata, fericite Adriane, te-a inchis in temnita cu ceilalti mucenici, unde a venit Natalia si, fericindu-te, te intarea zicand: „Fericit esti domnul meu, ca te-ai invrednicit de starea sfintilor mucenici ai lui Hristos, si cu dansa bucurandu-te ai cantat lui Dumnezeu: Aliliua.

Icosul 7
Noua tortura a nascocit chinuitorul, poruncind ostasilor sa interzica intrarea femeilor, la cei intemnitati, care veneau sa-i mangaie si sa le usureze chinurile. Atunci si tie, fericita Natalie, ti s-a interzis sa-l vizitezi si sa-l servesti pe sotul tau; dar dispretuind porunca imparateasca, imbracata in haine barbatesti, veneai la inchisoare, ca si mai inainte si pe sotul tau il intareai ca, barbateste sa mearga la chinuri si moarte, pentru Hristos-Domnul. Pentru aceasta cu vrednicie va laudam, cantandu-va acestea: Bucurati-va a slujitorilor lui Hristos, podoaba luminoasa.

Bucurati-va, a marturisitorilor Lui, frumusete aleasa.
Bucurati-va ca ne-ati aratat calea ingusta, pe care voi v-ati pornit.
Bucurati-va ca pe dansa ati ajuns la limanul linistit.
Bucurati-va ca acuma in slava si vesnica fericire va aflati.
Bucurati-va ca cu rugile voastre, de nenorociri ne aparati.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 8
Priveliste stranie si strasnica a fost in temnita, unde erai inchis cu ceilalti, Adriane, cand dupa porunca tiranului chinuitor, au vrut sa-ti zdrobeasca fluierele picioarelor. Atunci sotia ta ti-a ridicat picioarele si Ie-a pus,pe nicovala, ca sa fie zdrobite de mainile chinuitorilor, ca mai curand sa te unesti cu Domnul si Mantuitorul tau, caruia il vei canta: Aliluia.

Icosul 8
Arzand in iubirea lui Hristos, mucenice Adriane, ai rabdat pana la fericita adormirea ta, cand curatul tau suflet s-a unit cu Domnul, pentru Care atat de mult ai suferit, incat si mana ti-a fost taiata. Cinstind cu credinta sfarsitul tau mucenicesc, tie si sfintei Natalia, va cantam acestea:

Bucurati-va ca chinuri sufletesti, pentru Hristos ati rabdat.
Bucurati-va ca pe aripile iubirii spre Dumnezeu ati zburat.
Bucurati-va, ca ca vulturii spre Soarele Dreptatii v-ati ridicat.
Bucurati-va ca din valea plangerii, spre Lumina v-ati inaltat.
Bucurati-va ca-n ceata mucenicilor, prin chinuri ati intrat.
Bucurati-va, ca cu toti sfintii, imne lui Dumnezeu ati cantat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 9
Toata mandria chinuitorului tiran a fost rusinata, cand o ploaie puternica a stins flacara focului, si n-a lasat sa arda osemintele mucenicilor lui Hristos, ba inca si cetatea a inundat-o cu apa, si lumea necredincioasa a fost infricosata cu tunete si fulgere, iar fericita Natalia, plina de bucurie, canta lui Hristos, Cel ce toate le iconomiseste: Aliluia.

Icosul 9
Retorica pamanteasca nu-i in stare sa laude indeajuns nevointele voastre sfintilor mucenici Adrian si Natalia, caci unul parasind slava pamanteasca, si-a pus sufletul sau pentru credinta in Hristos, iar cealalta, invingand neputinta fireasca, barbateste s-a luptat, intarindu-si sotul in chinurile lui si bucurandu-se de fericitul lui sfarsit. Faptele bune ale voastre, nestiind cu vrednicie a le pretui, cu dragoste va cantam acestea:

Bucurati-va ca Crucea Domnului, plini de curaj pe umeri ati dus.
Bucurati-va ca greutatea Crucii, nici pe unul nu v-a rapus.
Bucurati-va ca patimile Domnului, voi insiva le-ati imitat.
Bucurati-va, ca patimi si pofte, cu voie le-ati crucificat.
Bucurati-va ca pilda de dragoste si blandete v-ati aratat.
Bucurati-va ca sarcina unul altuia sa purtam ne-ati invatat.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 10
Vrand sa izbaveasca trupurile sfintilor mucenici de batjocura si dispret, a venit un oarecare binecredincios barbat cu sotia sa la Natalia si ceilalti frati crestini si i-a rugat sa le dea sfintele moaste ca sa le duca in Bizant, pana cand va trece prigoana lui Maximian-paganul. Crestinii din cetatea Nicomodiei, Ie-a ascultat rugamintea si Ie-a incredintat aceasta comoara de mare pret, cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 10
Ca si cu un zid, suntem inconjurati cu rugaciunile voastre sfintilor Adrian si Natalie, caci in orice napaste si nenorocire, totdeauna ne ajutati, cu atat mai mult cand cu dragoste va serbam amintirea, slavind, pentru voi, pe Hristos Dumnezeul nostru. Fiind noi paziti de sfintele voastre rugaciuni, va laudam cu acestea:

Bucurati-va ca in dragoste, santeti grabnicii nostri ajutatori.
Bucurati-va bunii nostri mijlocitori si invatatori.
Bucurati-va ca pentru noi la Dumnezeu mereu va rugati.
Bucurati-va, ca sa traim placut lui Dumnezeu ne invatati.
Bucurati-va prieteni ingaduitori, ce-n necaz pilda ne dati.
Bucurati-va ca pe culmile inocentii si curatiei ne ridicati.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 11
Cantare lui Dumnezeu din toata inima ai adus, fericita Natalie, cand te-a scapat din mana tribunului, ce voia sa te ia in casatorie. Tu ca o sotie credincioasa sotului tau -mucenicul lui Hristos Adrian, n-ai voit sa te recasatoresti, ci, rugandu-te te-ai dus cu corabia la Bizant, unde a fost dus trupul sfantului sotului tau. Ajungand in cetatea aceea ai cantat cu dragoste lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 11
Far luminos a devenit corabia cu care ai calatorit pe mare, avand ca un margaritar de pret – mana sotului tau, cu a caruia rugaciuni ai scapat de urmarirea tribunului si ai ajuns cu bine la Biznat, cu sufletul plin de bucurie, sarutand trupul fericitului domnului tau, cu adanca umilinta ti-ai dat duhul in mainile Domnului. Slavind plecarea ta la Domnul, impreuna cu sfantul Adrian, va cantam acestea:

Bucurati-va soti fericiti, in viata si moarte nedespartiti.
Bucurati-va prieteni ai Domnului, ce langa Tronu-I-L slaviti.
Bucurati-va ca de vederea Fetii Lui pururea va indulciti.
Bucurati-va ca fericirea vesnica, pe totdeauna o primiti.
Bucurati-va ca in locasul celor drepti la odihna va aflati.
Bucurati-va ca moastele cele sfinte, spre vindecare ni le lasati.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 12
Vase pline cu har s-au aratat cinstitele voastre moaste, daruite noua de Hristos-Domnul, pe dansele cinstindu-le, cu rugaciunile voastre sfintilor mucenici ai lui Hristos, capatam dezlegarea pacatelor, din toata inima cantand lui Dumnezeu: Aliluia.

Icosul 12
Cantand cinstitele voastre patimi si fericita adormire, prin care v-ati urcat la cele de Sus cu toti sfintii din veac bineplacuti lui Dumnezeu, va laudam prealaviti mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, si va rugam sarguincios, sa ne pomeniti neincetat la Tronul Slavei, pe cei ce va fericim asa:

Bucurati-va ostasi rabdatori de chinuri si purtatori de biruinta.
Bucurati-va alesi luptatori pentru adevarata credinta.
Bucurati-va luminatori aprinsi ai virtutii crestinesti.
Bucurati-va carbuni aprinsi ai dragostei Dumnezeiesti.
Bucurati-va cuplu, ce intariti legaturile casatoresti.
Bucurati-va ca ati fost incununati cu bunurile cele ceresti.
Bucurati-va sfintilor Adrian si Natalie, prealaudati si neinvinsi mucenici ai lui Hristos.

Condacul 13
O, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, fericiti soti si purtatori de chinuri straluciti. Auziti-ne pe noi cei ce ne rugam cu lacrimi, venind la biserica, rugati-L pe Stapanul cel milostiv, Domnul nostru lisus Hristos, sa ne daruiasca noua tuturora: pace in familie, sanatate trupeasca si sufleteasca, mantuirea sufletului, ca intotdeauna sa-l cantam Lui: Aliluia.

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se repeta Icosul I si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfintii Adrian si Natalia
O, sfintit Cuplu, sfintilor mucenici ai lui Hristos, Adrian si Natalie, fericiti soti si straluciti purtatori de chinuri! Ascultati-ne pe noi ce ne rugam si mijlociti pentru noi, ca sa ni se dea toate cele de folos trupurilor si sufletelor, si rugati pe Hristos Dumnezeu, sa ne miluiasca si sa faca cu noi dupa indurarile Sale, ca sa nu pierim in pacatele noastre. Asa sfintilor mucenici, primiti glasul rugaciunilor noastre si cu mijlocirile voastre, izbaviti-ne de foamete, de ciuma, de cutremur, de potop, foc si grindina, de sabie si de navalirea celor de alt neam, de razboiul cel dintre noi, de moartea cea napraznica si de toate nenorocirile, scarbele si durerile; ca intotdeauna prin mijocirile voastre fiind intariti, sa slavim pe Domnul lisus Hristos, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, cu Cel Fara de inceput al Sau Parinte si Preasfantul Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Sfintilor douazeci si trei de Mucenici care au fost chinuiti impreuna cu Sfantul Adrian;
– Sfintilor Mucenici Atic si Sisenie;
– Sfantului Cuvios Ivistion;
– Sfantului Mucenic Adrian, printul;
– Sfantului Cuvios Ioasaf, fiul lui Avenir, imparatul Indiei;
– Sfantului Cuvios Titoe.