Sfantul Tihon de Zadonsk

Sfantul Tihon de Zadonsk s-a nascut in anul 1724 in Rusia, din parinti crestini. A primit la nastere numele de Timotei. Din cauza mortii tatalui sau, diaconul Savelie Chirilov, familia pierde sustinerea materiala. Acesta va fi motivul pentru care Domnica, mama sa, va fi la un pas de a-l da pe Sfantul Tihon spre crestere unui vizitiu. A absolvit seminarul in anul 1754, intr-o vreme in care scolastica era la moda. Va fi profesor de retorica in seminar, din anul 1754 pana in 1758, anul cand intra in monahism, primind numele de Tihon. Devine arhimandrit si egumen al Manastirii Jelticov, episcop-vicar al Novgorodului pentru un an de zile si din 1763 episcop de Voronej si Eletk pentru vreme de patru ani si jumatate. In aceasta calitate, lupta impotriva ereticilor, paganismului, dezvolta invatamantul din zona in care pastorea si se ingrijeste sa aiba in eparhia sa preoti competenti. Decide sa se retraga in singuratate in anul 1769, la Manastirea Bogoroditk din Zadonsk. Aici, se adanceste în rugaciune si viata ascetica, incat de multe ori a fost vazut cu chipul stralucind, in extaz duhovnicesc. Sfantul Tihon de Zadonsk a trecut la cele vesnice pe 13 august 1783. A fost inmormantat intr-o cripta de sub altarul Manastirii Bogoroditk. A fost trecut in randul sfintilor de catre Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, pe 25 mai 1861.

Această stea a sfinţeniei ruse a văzut lumina zilei în 1724, în familia unui paraclisier sărac din satul Koreţk, dioceza Novgorod. Fiind în mare mizerie după moartea timpurie a tatălui său, copilul mergea să lucreze la ţărani pentru a-şi câştiga pâinea zilnică. Evlavios şi silitor la învăţătură, a învăţat la şcoala bisericească, apoi la seminarul din Novgorod, unde a fost numit profesor de retorică după primirea diplomei. In timpul acestor ani când era încă profesor, avea sentimentul prezenţei neîncetate a lui Dumnezeu şi iubea să citească sau să cugete timp de nopţi întregi. In cursul uneia dintre aceste privegheri, în vreme ce cugeta la fericirea veşnică, cerul s-a deschis deodată şi o lumină de nedescris a strălucit înaintea lui, care a aprins în inima lui o dorinţă arzătoare pentru viaţa călugărească şi pentru rugăciune. După patru ani, în 1758, el a fost tuns călugăr cu numele Tihon şi după ce a fost hirotonit preot în acelaşi an, i s-a încredinţat conducerea seminarului din Tver. Deşi dorea să-şi ducă viaţa de monah în linişte şi rugăciune, el a fost ridicat la rangul de episcop la vârsta de 37 de ani, în 1761, şi a fost îndată numit episcop de Voronej, o dioceză cu o populaţie răzleaţă şi pe jumătate barbară, a cărei cârmuire era foarte grea. El a început îndată a cerceta parohiile, a îndrepta relele şi a îndemna fără întrerupere, atât prin predici, cât şi în scris, la starea de curăţie propovăduită de Hristos în Evanghelie. El îi sfătuia pe creştini să se socotească întotdeauna mădulare ale Trupului al cărui Cap este Hristos, ca precum mădularele trupului sunt unelte ale capului, aşa şi ei să fie unelte ale lui Hristos; şi precum Mântuitorul a pătimit, aşa şi ei să pătimească în lume şi să fie batjocoriţi împreună cu El. Luând măsuri hotărâte împotriva ereziilor şi a păcatelor din popor, episcopul era gata să treacă peste toate piedicile pentru a trece, îmbrăcat ca un călugăr de rând, pe la orice suflet care pătimea, pentru a-i aduce mângâierea Domnului. Blândeţea şi smerenia sa nu aveau margini, şi atunci când credea că a jignit pe cineva, cerea îndată iertare şi îi făcea metanie până la pământ. Astfel, într-o zi, fiind invitat la locuinţa unui boier, sfântul a fost luat în derâdere de un tânăr iluminist care se mândrea cu opiniile sale anticreştine. Blândeţea şi dreptatea răspunsurilor sfântului l-au făcut pe acel neruşinat să-şi piardă cumpătul şi să-l pălmuiască pe episcop. Atunci căzând în genunchi înaintea celui care l-a jignit, sfântul i-a cerut iertare pentru că l-a mâniat într-atâta cu cuvintele sale. Astfel, tânărul s-a căit pentru fapta sa şi a devenit un bun creştin. Mânat de mila şi de zelul său, omul lui Dumnezeu nu şi-a cruţat puterile sale şi doar în cinci ani a trebuit să renunţe la sarcina sa, din pricina sănătăţii (1768). El s-a retras la modesta mănăstire din Zadonsk, la 24 de kilometri de Voronej, pe malul Donului, unde a petrecut restul zilelor sale într-o nevoinţă plăcută lui Dumnezeu, zidind Sfânta Biserică prin rugăciunile sale şi prin lucrările inspirate de Duhul Sfânt. Chilia sa era lipsită de orice confort. In chip de pat, el avea un covor întins pe pământ şi două perne, iar ca şi acoperământ, o piele de oaie. Mai avea câteva icoane pe perete, o masă, un scaun şi câteva cărţi. Imbrăcat cu o rasă de lână de rând şi cu încălţări de scoarţă împletită, el împărţea la săraci toată pensia sa şi darurile care le primea. Când nu mai avea nimic de dat, işi trimitea ucenicii să împrumute la negustorul cutare sau cutare. In zilele când numeroşi săraci veneau să ceară milostenie, el era bucuros, şi se întrista când numărul acestora scădea. Uşa sa era întotdeauna deschisă, atât săracilor, cât şi oricărui călător, care găseau la sfântul episcop mâncare, îmbrăcăminte şi cuvinte de mângâiere sufletească. Nu ieşea decât pentru a participa la Sfânta Liturghie, cântând cu călugării în cor, dar neslujind niciodată el însuşi. Se împărtăşea întotdeauna cu lacrimi, căci de altfel lacrimile curgeau totdeauna din ochii săi, precum două izvoare de apă vie. După Liturghie, se ocupa de scrierea lucrărilor sale teologice şi morale. In timpul mesei, punea să i se citească Vechiul Testament de unul din ucenicii săi şi adesea, uitând mâncarea, începea să plângă, mai ales la lectura Proorocului Isaia. După masă, se odihnea o oră, după care citea Vieţile sfinţilor sau alte cărţi. La vremea Vecerniei, punea să i se citească Noul Testament şi petrecea mult timp talcuind locurile neclare ucenicilor săi. Dăruit cu o memorie neobişnuită, el îmbogăţea aceste explicaţii cu numeroase citate din Scriptură, din Sfinţii Părinţi şi din Vieţile Sfinţilor. Când îşi dicta scrierile sale, cuvintele, inspirate de Duhul Sfânt, ieşeau din gura sa cu o asemenea rapiditate, că secretarul său nu avea timp să le scrie. Venind noaptea, el îşi slobozea ucenicii pentru a se deda rugăciunii intense, însoţită de metanii, până în zori. Din inima sa arzând şi zdrobită de pocăinţă, izbucneau, precum flăcările, scurte rugăciuni de cerere sau de lucrare a harului. într-o noapte i-a apărut Hristos însângerat şi acoperit de răni, iar sfântul s-a aruncat la picioarele lui pentru a le săruta, zicând: „Tu! Tu, Mântuitorul meu, tu vino la mine!” Intr-o altă noapte, în timp ce, potrivit obiceiului său, făcea înconjurul bisericii, făcând metanii în faţa fiecăreia dintre uşile ei şi dând slavă lui Dumnezeu cu lacrimi, s-a întors spre altar şi a văzut că cerurile se deschideau ca să lase să izbucnească o lumină strălucitoare care a luminat întreaga mănăstire. Căzând la pământ, a auzit o voce zicând: „Iată bunurile gătite pentru cei care iubesc pe Dumnezeu!” Altădată a văzut pe Maica Domnului tronând deasupra norilor împreună cu Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel de o parte şi de alta. Căzând în genunchi, sfântul i-a cerut să mijlocească la Dumnezeu ca să nu se oprească din a da harul Său întregii lumi. Când făcea o plimbare în grădină, el cerea celor care voiau să-i vorbească, să tuşească înainte, ca să-i desprindă mintea absorbită de gândul la Dumnezeu. Câteodată, era găsit atât de adâncit în rugăciune, cu braţele ridicate la cer, încât trebuia să-i strigi la ureche pentru a-l întrerupe din rugăciune. Deşi neînţeles de călugării din mănăstire, şi mai ales de egumen, om violent şi îngâmfat care fusese ales dintre clericii daţi afară de el, Sfântul Tihon încerca o milă neprefăcută pentru cei care îl cleveteau şi îl insultau, socotind diavolul ca singurul răspunzător pentru purtarea lor. El era întotdeauna primul care cerea iertare la cel care îl jignea, chiar dacă ar fi fost un simplu frate sau un slujitor, astfel încât din duşman al său se schimba în prieten şi mare admirator. După câţiva ani, sănătatea lui întărindu-se, se gândea dacă n-ar trebui să se supună stăruinţelor prietenului său, mitropolitul Gabriel al Sankt-Peterburgului, şi să ia din nou sarcina de episcop. El era gata să părăsească mănăstirea, când un călugăr bătrân şi sfânt i-a spus că Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu voia ca el să părăsească acel loc. Când era învăluit de gânduri sau de idei întunecate, îi plăcea să repete acest verset: Bine este că m-ai smerit (Ps. 118, 71). Incercat vreme îndelungată în războiul gândurilor şi al diferitelor atacuri ale demonilor, el scria: „In ispite, Dumnezeu ne arată ceea ce suntem şi spre ce suntem înclinaţi prin firea noastră… ceea ce se ascunde în inima noastră”. Zăvorâtul din Zadonsk nu înceta însă să fie un păstor însetat să dobândească mântuirea poporului lui Dumnezeu şi în multele sale scrieri, el dădea mărturie despre lumina lui Hristos. Spre marea nemulţumire a egumenului mănăstirii, numeroşi oaspeţi, de toate vârstele şi stările, adesea veniţi din ţinuturi îndepărtate, curgeau spre chilia Sfântului Tihon, pentru a se sătura de la acest izvor de apă vie. Sfântul episcop era cel ce împăca pe duşmani, apărătorul ţăranilor şi osândiţilor fără de vină. El avea un zâmbet şi un cuvânt de mângâiere pentru fiecare, după nevoile sale, iar mâna sa era întotdeauna întinsă pentru a binecuvânta sau pentru a împărţi milostenii. Incepând din 1779, Sfântul Tihon a intrat în zăvorâre desăvârşită: el nu mai primea nici un oaspete, nu mai adresa decât rar cuvântul ucenicilor săi de chilie, nu mai mergea la biserică şi nu mai ieşea decât pentru a vizita, în zilele de mari sărbători, pe deţinuţii din închisori. In această retragere, el se dăruia neîncetat rugăciunii şi pocăinţei, meditând asupra morţii în faţa sicriului pe care şi-l pregătise. A petrecut astfel patru ani până în ziua când, după o viziune care a avut-o, a fost atins de paralizia părţii stângi şi a trebuit să rămână în pat. Simţind puterile sale slăbind, cu trei zile înainte de moartea sa, a chemat pe cei apropiaţi şi pe binefăcătorii săi şi le-a zis, arătându-le crucea: „Mă voi ruga Domnului pentru voi toţi”. Acestea au fost ultimele sale cuvinte, iar trei zile după aceea, el a adormit întru Domnul, la vârsta de 59 de ani. In testamentul său, el scria, precum sfântul Ioan Gură de Aur: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate! Slavă lui Dumnezeu că a avut grijă de mine, nevrednicul, prin pronia Sa. Slavă lui Dumnezeu pentru mângâierile care mi le-a dat când am fost necăjit… Câte binefaceri n-am primit de la el, câte daruri?” Cinstirea sa a început îndată după moartea sa şi s-a întins repede în tot pământul rus. El a fost canonizat oficial de Biserică în ziua dezgropării sfintelor sale moaşte, în prezenţa unei mulţimi de mai multe sute de mii de credincioşi, la 25 iulie 1861.

25

Acatistul Sfântului Ierarh Tihon din Zadonsk

Condacul 1
De negrăită smerenia ta cetele îngerești s-au minunat Părinte, iar de fierbinte dragostea ta pentru tot sufletul necăjit oamenii s-au încredințat, izvor de tămăduiri arătându-se sfintele tale moaște, înaintea cărora în chip înțelegător înfățișându-ne cu făclia nădejdii în suflete, strigăm către tine: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Icosul 1
Greutățile copilăriei de timpuriu au purtat, Domnul voind a te pregăti pentru marile nevoințe duhovnicești, dar silitor ai fost la învățătură, adunând în vistieria sufletului roadele înțelepciunii duhovnicești, cu care hrănește acum și inimile noastre necăjite de strâmtorarea necazurilor, dar care cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, că sărăcia nu te-a descurajat;
Bucură-te, căci de mic te osteneai cu munca;
Bucură-te, că ai iubit mierea învățăturilor cuvioase;
Bucură-te, căci ai învățat la școala bisericească;
Bucură-te, strălucit elev al seminarului din Novgorod;
Bucură-te, căci și ca profesor de retorică ai slujit;
Bucură-te, că adesea înălțai rugăciuni fierbinți;
Bucură-te, că inima ta ardea de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci noaptea stăteai înaintea Luminii;
Bucură-te, căci aduceai jertfe de rugăciuni smerite;
Bucură-te, că te depărtai de tulburările lumești;
Bucură-te, că ai adunat polenul smeritei cugetări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 2
Într-una din privegherile tale de noapte cerul s-a deschis și lumina cea mai presus de minte te-a învăluit, Domnul căutând cu milă spre tine, cel care Îi cântai neîncetat: Aliluia !

Icosul 2
Împărtășindu-te de strălucirea luminii celei mai presus de minte, s-a aprins în inima ta și focul iubirii pentru viața călugărească și pentru rugăciune și nu ai aflat liniște până nu te-ai predat cu totul în mâinile Domnului, ca să te povățuiască pe calea viețuirii îngerești, pentru care te lăudăm așa:

Bucură-te, că te-ai veselit de lumina necuprinsă;
Bucură-te, că te-ai ostenit a urma chemarea Domnului;
Bucură-te, că ai ținut nestinsă candela rugăciunii;
Bucură-te, că ai alergat spre izvorul viețuirii îngerești;
Bucură-te, că în inima ta ai tăinuit gânduri dumnezeiești;
Bucură-te, că ai urmat Celui sărac și smerit cu inima;
Bucură-te, că ai lepădat de la tine orice dorire pământească;
Bucură-te, că pe scara rugăciunii ai alergat cu dor;
Bucură-te, că ai ajuns la culmea desăvârșirii;
Bucură-te, ostaș vrednic în armata Împăratului tuturor;
Bucură-te, că ai primit și conducerea seminarului din Tver;
Bucură-te, că multe suflete ai călăuzit pe calea Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 3
Viața ta cea împodobită cu strălucirile virtuților a fost plăcută Domnului, Care te-a chemat și la scaunul episcopal, ca să Îl mărești cu osârdie și mai mare, strigând neîncetat în cămara inimii: Aliluia !

Icosul 3
Fiind pus în sfeșnicul arhieriei nu ai încetat a lumina cămările sufletelor cu al tău strălucit cuvânt, scoțând din întunericul păcatelor pe cei căzuți, cercetând parohiile și înnoind bisericile sufletelor cu fapte luminate, toți cântându-ți într-un glas unele ca acestea:

Bucură-te, pildă neîncetată de jertfă pentru Biserica lui Hristos;
Bucură-te, luminătorul multor suflete din întunericul păcatelor;
Bucură-te, temelia cea bună a dragostei în parohiile încredințate;
Bucură-te, luceafăr vestitor al luminii pocăinței;
Bucură-te, blândețe nebiruită de nici o ispită;
Bucură-te, făclie a smereniei celei lucrătoare;
Bucură-te, izvor de înțelepciune pentru păstoriții tăi;
Bucură-te, sălaș binecuvântat al darurilor cerești;
Bucură-te, pom al cugetărilor duhovnicești;
Bucură-te, grădină plină de miresmele faptelor bune;
Bucură-te, mângâierea cea dulce a sufletelor necăjite;
Bucură-te, înnoitorul bisericilor sufletelor căzute;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 4
Lumina învățăturilor tale a luminat haina multor suflete, iar tu, Părinte Tihon, purtând haina smerită de călugăr alergai la multe suflete care pătimeau pentru a-i aduce mângâiere Domnului, cântând cu smerenie: Aliluia !

Icosul 4
Pe creștini îi îndemai pururea, Sfinte Ierarhe Tihon, să se socotească mădulare ale Trupului al cărui cap este Domnul Hristos, Cel Care te-a arătat pe tine vas ales al darurilor Sale și ușă a pocăinței multor suflete care cântă ție cu bucurie:

Bucură-te, descoperitorule al tainelor Luminii;
Bucură-te, că ai slujit cu dragoste celor care erau mădulare ale trupului Domnului;
Bucură-te, căci nu ai cruțat nici o osteneală pentru mântuirea lor;
Bucură-te, stâlp de foc al rugăciunii pentru cei greșiți;
Bucură-te, îndemnător spre pocăință al celor greșiți;
Bucură-te, stâncă nesfărâmată de valurile ispitelor;
Bucură-te, cărare a mântuirii multor suflete;
Bucură-te, poartă a înțelepciunii iubitorilor de Adevăr;
Bucură-te, vistierie a rugăciunii celor credincioși;
Bucură-te, propovăduitor al Învierii lui Hristos;
Bucură-te, oglindă a viețuirii îngerești;
Bucură-te, lumina bucuriei celor smeriți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 5
De blândețea și smerenia ta s-au minunat și îngerii, căci cădeai cu smerenie și cereai iertare de la toți cei care aveau ceva împotriva ta, cântând Domnului: Aliluia !

Icosul 5
Fiind luat în derâdere și fiind chiar pălmuit de un tânăr iluminist, care se mândrea cu opiniile sale anticreștine, nu te-ai tulburat, ci ai căzut în genunchi cerându-i iertare, pentru care faptă și pe acesta l-ai adus la pocăință, cântându-ți:

Bucură-te, pildă de smerenie desăvârșită;
Bucură-te, că ai îndreptat prin blândețea ta pe cel căzut;
Bucură-te, că lovire ai răbdat de la cel necredincios;
Bucură-te, că prin smerenia ta l-ai adus la pocăință;
Bucură-te, rugător fierbinte pentru cei rătăciți de la credință;
Bucură-te, ușă a mântuirii multor suflete pierdute;
Bucură-te, candelă nestinsă a rugăciunii smerite;
Bucură-te, înger în trup învăpăiat de iubirea cerească;
Bucură-te, ocrotitor al celor nedreptățiți;
Bucură-te, ușurarea poverii celor necăjiți;
Bucură-te, cale luminată de razele Duhului;
Bucură-te, piatră nesfărâmată de loviturile ispitelor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 6
Păzit-ai turma încredințată ție, Părinte, de valurile eresurilor și cu zidul rugăciunilor tale și ale cuvintelor luminate îl păzeai de păcate, ca să aducă întru curăție Domnului jertfa cântării de : Aliluia !

Icosul 6
După cinci ani plini de roade duhovnicești în scaunul de episcop din pricina bolii trupești, ai renunțat la cinstea arhierească și te-ai retras în mănăstirea din Zadonsk, zidind Sfânta Biserică prin rugăciune neîncetată și prin lucrările inspirate de Duhul Sfânt, toți mărindu-te cu cântări ca acestea:

Bucură-te, că spre viața cea smerită;
Bucură-te, binserică vie a tainelor cerești;
Bucură-te, adânc nepătruns de daruri duhovnicești;
Bucură-te, că te-ai dat unor nevoințe și mai mari;
Bucură-te, că rugăciunea ți-a fost răsuflare neîncetată;
Bucură-te, munte duhovnicesc sfințit de pașii rugăciunii;
Bucură-te, că pe Taborul inimii ai văzut taine negrăite;
Bucură-te, că multe suflete ai zidit pe piatra pocăinței;
Bucură-te, că te-ai făcut tuturor pildă prin faptă și cuvânt;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru pacea lumii;
Bucură-te, izvor de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, soare ce împărtășește lumina Adevărului;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 7
Viețuind într-o chilie smerită, te osteneai Părinte, să gătești chilia inimii cu strălucirea gândurilor îngerești și cu faptele luminii, cu care luminează-ne și pe noi, ca să cântăm Ziditorului: Aliluia!

Icosul 7
Toată pensia și darurile primite le împărțeai săracilor, agonisindu-ți comoară în ceruri, unde acum petrecând întru slavă, adu-ți aminte Părinte Tihon, și de noi, cei săraci de toată fapta cea bună, ca să ne aprindem candelele sufletelor cu pocăință, lăudându-te pe tine astfel:

Bucură-te, că ai avut inimă plină de iubire sfântă;
Bucură-te, părinte mult iubit al săracilor;
Bucură-te, odihna sufletelor istovite de necazuri;
Bucură-te, izvor de bucurie duhovnicească;
Bucură-te, rugător neîncetat pentru cei neputincioși;
Bucură-te, vas plin de mirul sfințeniei;
Bucură-te, blând păstor al oilor căzute;
Bucură-te, stâlp de foc al înțelepciunii;
Bucură-te, cărare sfințită a poruncilor Domnului;
Bucură-te, fereastră către Împărăția luminii;
Bucură-te, icoană a smereniei mai presus de minte;
Bucură-te, liniștea celor tulburați de ispite;
Bucură-te, sălaș sfințit al darurilor cerești;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 8
S-au bucurat săracii nu numai de hrana cea trupeasc ă dobândiută de la tine, Sfinte Tihon, ci și de hrana cea duhovnicească a cuvintelor sfinte, pe care o așează și la masa inimilor noastre, ca să cântăm Celui Care a hrănit cu mană în pustie pe poporul Său, cântându-I: Aliluia !

Icosul 8
La Liturghie mereu mergeai, numai cântând în cor cu monahii și cu lacrimi multe primeai Sfânta Împărtășanie, înfricoșându-Te de tainele cele mai presus de minte, prin care primeai luminare și de la îngeri laude ca acestea :

Bucură-te, că pe Domnul lăudai cu suflet curat;
Bucură-te, că prin rugăciune te-ai făcut părtaș tainei Învierii;
Bucură-te, smerit rugător pentru toată Biserica;
Bucură-te, că te-ai adus Domnului jertfă fără prihană;
Bucură-te, că izvoare de lacrimi vărsai cu umilință;
Bucură-te, că te plecai cu smerenie înaintea adâncului milei dumnezeiești;
Bucură-te, că nu a lipsit de la tine gândul morții;
Bucură-te, că haina sufletului ți-ai spălat-o în lacrimile pocăinței;
Bucură-te, că mare bucurie ai pricinuit îngerilor;
Bucură-te, că ai adus multe roade duhovnicești Stăpânului;
Bucură-te, că te veselești în locașurile slavei de ostenelile tale;
Bucură-te, că nu încetezi a te ruga pentru miluirea săracilor;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 9
Din adâncul înțelepciunii Scripturilor ai scos Părinte, mărgăritarele înțelepciunii cu care ai împodobit mințile credincioșilor, ca să cânte Domnului cu bucurie și mulțumire: Aliluia !

Icosul 9
Viețile Sfinților îți dăruia multă hrană duhovnicească, întărindu-te întru nevoințele tale Părinte, iar scrierile tale Părinte Tihon le-ai lăsat ca hrană înțelegătoare pentru multe suflete care alergau la izvorul înțelepciunii tale, cântându-ți unele ca acestea :

Bucură-te, că din destul ai hrănit pe cei săraci;
Bucură-te, că le-ai dăruit și merinde duhovnicească;
Bucură-te, mare tămăduitor al celor suferinzi;
Bucură-te, căci cu puterea rugăciunii sfarmi legăturile bolii;
Bucură-te, izvor nesecat de cuvinte mântuitoare;
Bucură-te, pildă de sfințenie mai presus de minte;
Bucură-te, izvor de smerită cugetare;
Bucură-te, prea iubit următor al smereniei lui Hristos;
Bucură-te, iubitor al înțelepciunii celei duhovnicești;
Bucură-te, sălaș sfințit al slavei Cuvântului;
Bucură-te, răbdare netulburată de ispite;
Bucură-te, îndemnător spre viețuirea curată;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 10
Toată noaptea o petreceai în rugăciuni fierbinți și metanii, asemenea fecioarelor celor înțelepte așteptând pururea venirea Mirelui ceresc, pe Care roagă-L să curățească și cămara sufletelor celor care Îi cântă : Aliluia !

Icosul 10
Domnul Hristos însângerat și acoperit de răni ți s-a arătat ție Părinte, dar te-ai aruncat la picioarele Lui și le-ai sărutat; încă și cerurile ți s-au deschis, văzând darurile gătite celor care bine se nevoiesc pentru păzirea poruncilor Domnului, iar noi îți împletim cununi de laude, ca să te rogi și pentru izbăvirea noastră de chinurile cele veșnice:

Bucură-te, că Domnul Hristos ți S-a arătat lămurit;
Bucură-te, căci cu smerenie ai căzut la picioarele Lui;
Bucură-te, că ai sărutat cu dragoste picioarele Stăpânului tuturor;
Bucură-te, că încă de pe pământ te-ai îndulcit de darurile Raiului;
Bucură-te, că Domnul a primit ostenelile tale pentru adevăr;
Bucură-te, că ai adus rod bogat de fapte mântuitoare;
Bucură-te, că multe suflete ai adus la Păstorul ceresc;
Bucură-te, biserică întru Care S-a arătat Hristos;
Bucură-te, că te punem rugător pentru mântuirea noastră;
Bucură-te, părtașule al tainelor mai presus de minte;
Bucură-te, făclie vestitoare a Învierii Domnului;
Bucură-te, că ai lăsat nouă moștenire cuvinte cu putere;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 11
Milă neprefăcută arătai Părinte, față de cei care te nedreptățeau, rugându-te pentru ei cu iubirea lui Hristos, ca pe toți să-i aduci la pocăință și să strige cu dragoste : Aliluia !

Icosul 11
Din visteria sufletului tău, Părinte, scoteai comorile cuvintelor duhovnicești pentru orice suflet necăjit, fiind pururea cercetat de popor la chilia ta, cu mulțumire aducându-ți oamenii cuvinte de laudă ca acestea:

Bucură-te, izvor nesecat de cuvinte duhovnicești;
Bucură-te, fulger ce risipește norul păcatelor;
Bucură-te, mângâietor fierbinte al sufletelor împovărate de păcat;
Bucură-te, că ai deschis tuturor ușa pocăinței;
Bucură-te, trâmbiță ce ai chemat la Adevăr pe toți;
Bucură-te, că ai nimicit tot eresul pierzător de suflet;
Bucură-te, că turma ta o ai păzit de înșelăciune;
Bucură-te, că nu ai tăinuit cuvintele Cuvântului;
Bucură-te, sprijinitor al celor neputincioși;
Bucură-te, înfricoșarea duhurilor răutății;
Bucură-te, apărător al celor sărmani;
Bucură-te, dreptatea sfântă a celor nedreptățiți;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 12
Mai înainte de apusul vieții te-ai retras cu totul Sfinte Tihon, înălțând pururea rugăciuni cu lacrimi Ziditorului tău pentru toată lumea și cugetând neîncetat la ceasul morții și strigând cu glas inimii: Aliluia !

Icosul 12
Fiind atins de nemilostiva paralizie, mai înainte de adormirea ta Părinte, i-ai încredințat pe ucenici că te vei ruga pentru ei, iar noi punându-ne toată nădejdea în rugăciunile tale pentru noi, îți aducem flori de cântări ca acestea:

Bucură-te, că durerile bolii ai răbdat cu umilință;
Bucură-te, că ai făgăduit că te vei ruga pentru toți;
Bucură-te, că ne pomenești și pe noi în ale tale rugăciuni;
Bucură-te, că multe suflete au lepădat negura necredinței;
Bucură-te, că ai tămăduit multe trupuri neputincioase;
Bucură-te, că ai vindecat de patimi multe suflete;
Bucură-te, că izvorul tău este nou Siloam;
Bucură-te, că adăpi cu rugăciunea pe cei însetați de mântuire;
Bucură-te, că te pleci cu dragoste asupra celor necăjiți;
Bucură-te, că rugăciunea ta biruie orice neputință;
Bucură-te, că te rogi și pentru izbăvirea noastră de chinurile veșnice;
Bucură-te, chezășuitor al multor suflete rătăcite;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 13
O, Sfinte Părinte Tihon, lauda ierarhilor, cel ce bine te-ai nevoit pe calea muceniciei duhovnicești, făcându-te tuturor pildă de dragoste, de smerenie, de răbdare, de pace și de toate faptele cele bune, roagă-te să fim noi izbăviți de focul cel veșnic și de tulburările lumești, ca să cântăm Ziditorului cu dragoste : Aliluia ! (acest condac se zice de 3 ori)

Icosul 1
Greutățile copilăriei de timpuriu au purtat, Domnul voind a te pregăti pentru marile nevoințe duhovnicești, dar silitor ai fost la învățătură, adunând în vistieria sufletului roadele înțelepciunii duhovnicești, cu care hrănește acum și inimile noastre necăjite de strâmtorarea necazurilor, dar care cântă ție unele ca acestea:

Bucură-te, că sărăcia nu te-a descurajat;
Bucură-te, căci de mic te osteneai cu munca;
Bucură-te, că ai iubit mierea învățăturilor cuvioase;
Bucură-te, căci ai învățat la școala bisericească;
Bucură-te, strălucit elev al seminarului din Novgorod;
Bucură-te, căci și ca profesor de retorică ai slujit;
Bucură-te, că adesea înălțai rugăciuni fierbinți;
Bucură-te, că inima ta ardea de dragostea lui Hristos;
Bucură-te, căci noaptea stăteai înaintea Luminii;
Bucură-te, căci aduceai jertfe de rugăciuni smerite;
Bucură-te, că te depărtai de tulburările lumești;
Bucură-te, că ai adunat polenul smeritei cugetări;
Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie !

Condacul 1
De negrăită smerenia ta cetele îngerești s-au minunat Părinte, iar de fierbinte dragostea ta pentru tot sufletul necăjit oamenii s-au încredințat, izvor de tămăduiri arătându-se sfintele tale moaște, înaintea cărora în chip înțelegător înfățișându-ne cu făclia nădejdii în suflete, strigăm către tine: Bucură-te, Sfinte Ierarhe Tihon, cununa ierarhilor iubitori de smerenie.

Tot astazi, facem pomenirea:
– Imparatesei Irina, ctitora Manastirii Pantocrator;
– Sfantului Cuvios Dositei;
– Sfantului Cuvios Dorotei de Gaza;
– Sfintei Evdochia, imparateasa;
– Sfantului Cuvios Serida, egumenul manastirii din Gaza;
– Sfantului Mucenic Coronat;
– Mutarii moastelor Sfantului Cuvios Maxim Marturisitorul.