16In fiecare an, pe data de 7 august, o praznuim pe Sfanta Teodora de la Sihla. Cuvioasa Teodora este prima romanca trecuta in randul sfintilor. A fost fiica lui Stefan Joldea, armas, un fel de comandant de artilerie la Cetatea Neamtului. Stefan Joldea, a trait in comuna Vanatori-Neamt si a avut doua fiice pe Marghita (Marghiolita) si pe Teodora. Aceasta din urma se casatoreste cu Elefterie, insa, nu dupa mult timp cei doi vor intra in cinul monahal. Teodora a intrat la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar sotul ei, la Schitul Poiana Marului. Cuvioasa Teodora ajunge ucenica egumenei manastirii, schimonahia Paisia. Din cauza turcilor, egumena se retrage in Muntii Buzaului impreuna cu Sfanta Teodora si cu cateva maici. Dupa zece ani de nevointa in Muntii Buzaului, ajunge in Muntii Neamtului. Ieroschimonahul Pavel, duhovnicul Sihastriei, a dus pe fericita Teodora in partile Sihlei, unde se afla un bordei parasit. Acolo a ramas singura, numai cu Hristos, si a petrecut multi ani in cea mai aspra nevointa pustniceasca. Era la sfarsitul secolului al XVII-lea. Schitul Sihla inca nu luase fiinta. Insa padurile din imprejurimi adaposteau numerosi pustnici. Dupa un timp, Cuvioasa Teodora se muta din chilie in pestera de alaturi, unde ramane pana la moarte, ostenindu-se in post si rugaciune, pentru ea si pentru toata lumea. Putina hrana si-o procura, fie din fructele ce i le oferea padurea, fie mai ales dintr-un fel de iedera, ce creste pana azi pe stancile Sihlei, numita „iarba dulce” sau „macrisul Sfintei Teodora”. Dupa moartea ieroschimonahului Pavel, vreme de cativa ani, nu a mai stiut nimeni de existenta ei. Traditia mentioneaza ca parintii Sihastriei observau cum pasarile intrau pe geamul trapezei si culegeau faramituri de paine de pe masa, cu care zburau spre Muntii Sihlei. Doi frati din Sihastria se invrednicesc sa o vada pe Teodora invaluita intr-o lumina de foc. Sfanta le marturiseste acestora ca Il rugase pe Dumnezeu, timp de 40 de zile, ca sa ii trimita un preot care sa o impartaseasca, intrucat simtea ca trebuie sa plece in curand la Hristos. Cei doi frati  il aduc pe ieromonahul Antonie, insotit de diaconul Lavrentie. Dupa ce si-a marturisit pacatele si a fost impartasita cu Sfintele Taine, Sfanta Teodora si-a ridicat privirile spre cer si, rostind cuvintele „Slava Tie Doamne pentru toate”, si-a dat duhul. Parintii citindu-i toata randuiala parastasului, au asezat sfantul ei trup in mijlocul pesterii, unde a stat multa vreme. Dupa multi ani ieromonahul Elefterie, auzind de toate acestea s-a retras la Manastirea Secu si de aici la Sihla, ca sa fie cat mai aproape de aceea care i-a fost sotie si povatuitoare duhovniceasca. A trait tot sub stancile Sihlei, rugandu-se lui Dumnezeu ziua si noaptea. Apoi trecand din viata aceasta, a fost ingropat in poiana unde se afla acum schitul.  Trupul Sfintei Teodora a ramas tainuit in pestera, pana dupa anul 1830, cand familia domnitorului moldovean Mihail Sturza, care a reinnoit Schitul Sihla, a asezat moastele ei in racla de pret si le-a depus in biserica schitului, spre inchinare. Apoi, zidind o biserica noua, la mosia familiei din satul Miclauseni – Iasi, le-a adus in aceasta biserica si multa lume venea aici sa se inchine sfintei. Dar in anul 1856, in timpul ocupatiei rusesti, moastele Sfintei Teodora au ajuns la Lavra Pecerska din Kiev, unde sfanta este venerata cu numele de Sfanta Teodora din Carpati. Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane,  la 20 iunie 1992, a recunoscut si proclamat in mod solemn sfintenia Cuvioasei Teodora de la Sihla, stabilind ca zi de praznuire data de 7 august.

Aceasta floare duhovniceasca de mare pret si mireasa a lui Hristos, pe care a odraslit-o pamantul binecuvantat al Moldovei, s-a nascut pe la jumatatea secolului al XVII-lea, in satul Vanatori-Neamt, din parinti binecredinciosi si iubitori de Dumnezeu. Tatal ei, Stefan Joldea Armasul, avea dregatorie ostaseasca, asa cum si numele il arata, fiind paznic al Cetatii Neamtului si „armas”, adica facator de arme pentru cei ce aparau vestita cetate a Moldovei. Iar mama sa, al carei nume nu ne este cunoscut, se ingrijea de cele pentru casa si de buna crestere, in frica de Dumnezeu, a celor doua fiice, Teodora si Maghita (Marghiolita). Fiica mai tanara s-a mutat curand la Dumnezeu, iar fericita Teodora, ajungand la varsta randuita, a fost casatorita de catre parinti, impotriva vointei ei, cu un tanar evlavios din Ismail. Dar, neavand ei copii, iar sufletul Teodorei fiind ranit de dragoste pentru Mirele ei Iisus Hristos inca din copilarie, ea ardea de dorinta unei vieti cu totul curate, inchinate numai lui Dumnezeu. La aceasta o indemna atat duhovnicul si firea ei singuratica, cat si ravna pentru rugaciunea de taina si amintirea marilor sihastri, vechii ei sfatuitori ce se nevoiau in acea vreme prin padurile si muntii din tinutul Neamt. Astfel, fericita Teodora a imbratisat cinul monahal la Schitul Varzaresti-Vrancea, iar dupa doi ani si sotul ei s-a calugarit in Schitul Poiana Marului, sub numele de Eleodor. Asa a binevoit Dumnezeu sa-i povatuiasca pe amandoi pe calea sfinteniei si a mantuirii. Fiecare calugarita din schitul in care fusese primita fericita se nevoia cu mare ravna pentru Hristos, insa Cuvioasa Teodora, fiind aleasa si intarita de harul Duhului Sfant, intrecea pe toate celelalte surori cu rugaciunea, cu smerenia si cu nevointa duhovniceasca. Dar, dupa cativa ani, navalind turcii in partile Buzaului, au dat foc Schitului Varzaresti. Atunci toate surorile din obste s-au risipit in padurile din partea locului, asteptand sa treaca primejdia si mania lui Dumnezeu. La fel a facut si Cuvioasa Teodora. S-a retras in muntii Vrancei impreuna cu stareta ei, schimonahia Paisia, a carei ucenica era. Acolo se nevoiau singure, acoperite de mana lui Dumnezeu, in post si rugaciune, rabdand multe ispite de la diavoli, foame, frig si tot felul de incercari. Raposand stareta ei, fericita Teodora a parasit Muntii Vrancei, in urma unei descoperiri dumnezeiesti, si s-a retras in patria ei mult voia Domnului, faramituri de paine de la trapeza Schitului Sihastria, iar apa bea din scobitura unei stanci din apropiere, numita pana astazi „Fantana Sfintei Teodora”. Dupa zeci de ani de vietuire pustniceasca, Sfanta Teodora a ajuns aproape de sfarsitul vietii si cunoscand ca o cheama Hristos la cerestile locasuri, unde este odihna si desfatarea tuturor sfintilor, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu sa-i trimita un preot ca s-o impartaseasca cu Preacuratele Taine, inainte de obstescul sfarsit. Astfel, cu randuiala de sus, egumenul Sihastriei a bagat de seama ca pasarile luau faramituri de la trapeza manastirii si le duceau spre Sihla, asa ca a trimis doi frati sa vada unde anume se duc, caci gandea ca traieste in muntii Sihlei un sihastru sfant. Astfel mergand cei trimisi, i-a prins noaptea si, ratacind in padure, se rugau si asteptau sa se faca ziua. Apoi, observand inaintea lor o raza de lumina, ce se ridica ca un stalp la cer, s-au apropiat si au vazut o femeie luminata la chip, inaltata de la pamant si rugandu-se cu mainile in sus. Era Sfanta Teodora. Atunci cuvioasa, cunoscand venirea lor, a multumit lui Dumnezeu, zicand: „Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai ascultat!” Apoi a zis celor doi frati: „Nu va temeti, fratilor, caci sunt o smerita roaba a lui Hristos! Dar mai intai aruncati-mi o haina sa ma imbrac, ca sunt goala!” Apoi, chemandu-i, le-a spus viata si sfarsitul ei apropiat si le-a poruncit, zicand: „Coborati la Sihastria si spuneti egumenului sa trimita pe duhovnicul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie cu Trupul si Sangele lui Hristos!” Iar ei i-au spus: „Cum sa ajungem la schit noaptea, caci nu cunoastem drumul?” Atunci Sfanta Teodora le-a raspuns: „Mergeti dupa lumina care se vede inaintea voastra si numaidecat veti ajunge!” Calauziti de aceasta lumina cereasca, fratii au ajuns repede la schit la miezul noptii, pe cand toca de Utrenie. Iar dimineata s-au intors la pestera cu ieromonahul Antonie si ierodiaconul Lavrentie, aducand Preacuratele Taine. Dupa ce Sfanta Teodora si-a facut cuvenita spovedanie si si-a destainuit viata, ostenelile si ispitele ei, a rostit Crezul, s-a inchinat, a primit dumnezeiestile Taine si a rostit ultimele sale cuvinte, zicand: „Slava Tie, Doamne, pentru toate!” In clipa aceea Cuvioasa Teodora si-a dat fericitul ei suflet in bratele lui Hristos. Iar trupul ei purtator de buna mireasma a fost prohodit si asezat cu cinste de cei doi parinti in pestera in care s-a nevoit. Vestea despre viata, nevointa si mutarea la cele ceresti a Sfintei Teodora s-a raspandit repede in toate manastirile si satele din Moldova si chiar dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la sfintele ei moaste din pestera calugari si credinciosi de prin sate, mai ales cei bolnavi, si se vindecau de suferintele lor, caci trupul ei preamarit cu neputrezirea era izvorator de buna mireasma si facea minuni. Unii sarutau sfintele ei moaste; altii isi asezau bolnavii pe racla ei, iar altii se spalau cu apa din „Fantana Sfintei Teodora” si primeau ajutor si mangaiere. Moastele Cuvioasei Teodora, numita si „pamanteana”, au stat in pestera ei de la Sihla ca la 100 de ani, bucurandu-se de mare cinste, mai mult decat alti sfinti romani. Apoi ctitorii schitului Sihla din familia Cantacuzino, innoind schitul, au mutat moastele Sfintei Teodora din pestera in biserica de lemn, unde se inchinau credinciosii. Dupa anul 1830, moastele Sfintei Teodora au intrat in posesia familiei Sturza, care le-a asezat in racla de argint si le-a dus in biserica satului Miclauseni-Iasi, zidita de ei. Iar in anul 1856, moastele Sfintei Teodora au fost date Manastirii Pecersca din Kiev in schimbul unor vesminte arhieresti si preotesti din fir, fiind depuse in pesterile de acolo, unde se afla si astazi. La racla Sfintei Teodora este scris in limba slavona: Sveti Teodora Carpatina. Asa s-au instrainat moastele Sfintei Teodora din patria ei, spre intristarea noastra a tuturor. Aceasta este pe scurt viata Sfintei Teodora de la Sihla si acestea sunt faptele ei, prin care a bineplacut lui Dumnezeu, numarandu-se in cetele sfintilor din cer si fiind socotita cea mai aleasa nevoitoare pe care a odraslit-o vreodata tara noastra. Credinciosii din Moldova o cinstesc ca sfanta de la inceput si merg adeseori in pelerinaj la pestera si chilia ei de la Schitul Sihla. La 20 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane a canonizat pe Sfanta Teodora de la Sihla, trecand-o in randul sfintilor, cu zi de praznuire in calendar la 7 august.

Cu ale ei sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi toti, impreuna cu tara si poporul cel binecredincios. Amin.

Nota. In traditia locului si in unele insemnari se spune ca fericitul ieromonah Eleodor, de la Poiana Marului – Vrancea, fostul ei sot din tinerete, auzind ca Sfanta Teodora s-a nevoit in Muntii Sihlei, a venit sa o vada. Dar, auzind ca a raposat, s-a inchinat la pestera unde se aflau moastele ei si a ramas la Schitul Sihla pana la obstescul sau sfarsit, savarsind adeseori Sfanta Liturghie, fie in pestera, fie in biserica mica de lemn de sub stanci.

16

PARACLISUL CUVIOASEI TEODORA DE LA SIHLA (7 august)

Rugăciunile începătoare

Troparul:
Mulţimile călugărilor te cinstesc pe tine, Sfântă Preacuvioasă Maică Teodora, că lumea lăsând, în munţii Carpaţi ca o căprioară te ai ascuns şi mintea, împreună cu inima, curăţindu ţi prin aspre osteneli, cu Hristos te ai unit, urmând marilor sihaştri de demult. Fericită eşti, că lui Dumnezeu în peşteră ai slujit şi cu îngerii tainic ai vorbit. Deci, roagă te, Cuvioasă, să se mântuiască lumea şi sufletele noastre.

Slava… Si acum… asemenea:

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Sf. Cuv. Teodora de la Sihla

Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru la izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca o miresasă a lui Hristos ai vieţuit departe de doririle lumeşti şi cu dorul cel îngeresc te-ai întraripat, făcându-te cunună a sihaştrilor şi liman al celor din lume, care aleargă pe cărarea rugăciunilor tale.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pustia inimii o ai lucrat cu ostenelile rugăciunii şi ai făcut să înflorească darurile Duhului, cu care bine înmiresmând tot pământul românesc, te-ai înălţat în ceata Sfinţilor noştri.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Din copilărie, asemenea fecioarelor înţelepte, ai aprins candela sufletului tău cu focul rugăciunii şi ai intrat în cămara cea de nuntă întru cântări îngereşti, fiind împodobită cu toată sfinţenia.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ca un Pom al Raiului ai înflorit nouă pe Rodul mântuirii, pe Cel Ce cu milostivirea Sa hrăneşte toată suflarea.

Cântarea a III-a
,,Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe urmele marilor sihaştri ai alergat fericită Teodora, şi te-ai numărat cu cei aleşi, urcând cu ajutorul Duhului pe scara rugăciunii ca să luminezi tot pământul nostru cu lumina sfinţeniei tale.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfântă Teodora, cu numele darului ai fost numită, fiind dată de Cel Preaînalt ca dar pentru pământul românesc cel însetat de rugăciunile Sfinţilor, împreună cu care mijloceşte nouă iertare şi mare milă.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

De părinţi ai fost silită a urma calea legiuitei căsătorii, dar sufletul tău a rămas nedezlegat de legătura dragostei dumnezeieşti, cu care întăreşte şi inimile noastre.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Treci cu vederea neputinţele noastre şi le acoperă cu acoperământul milostivirii Tale, ca să ne izbăvim noi de săgeţile celui viclean.

Apoi aceste stihiri:
Sub aripile rugăciunii tale păzeşte-ne pe noi, ca una căreia ţi s-a dat dar a te ruga pentru cei din nevoi, care te cinstesc pe tine cu evlavie, fericită Teodora.

Maica Luminii, ca Una Ce eşti Mirarea îngerilor şi oamenilor Scut nebiruit al mântuirii, păzeşte-ne pe noi de săgeţile celui viclean, ca pacea lui Hristos să înflorească în cetăţile sufletelor noastre.

Sedealna
Lacrimile tale şi suspinurile neîncetate au intrat în urechile Domnului Savaot, pe Care acum roagă-L acum cu stăruinţă să ne izbăvească de norul răutăţilor cel abătut asupra noastră.

Cântarea a IV-a
,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu binecuvântarea duhovnicului împreună cu soţul tău aţi alergat ca la un izvor sfinţitor către limanul mănăstirii, unde înmulţind rugăciunea v-aţi făcut asemenea serafimilor.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În schitul Vărzăreşti ai aflat odihnă sufletului tău celui mult încercat în valurile lumeşti şi ai strălucit ca un luceafăr cu ascultarea şi nevoinţele cele mai presus de minte.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu smerenia şi cu desăvârşita ascultare ai întrecut pe toate maicile şi ţi-ai agonisit întreaga înţelepciune cu care te-ai făcut asemenea îngerilor, împreună cu care roagă-te pentru sufletele noastre.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Risipeşte norul ispitelor ce ne tulbură pacea sufletului şi mrejele gândurilor lumeşti le arde cu focul rugăciunii Tale.

Cântarea a V-a
,, Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Împreună cu stareţa ta, schimonahia Paisia, aţi fugit din calea otomanilor în părţile Neamţului unde cu stăruinţă te-ai rugat Domnului să îţi arate calea mântuirii.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

La icoana Maicii Domnului de la Neamţ te-ai rugat Cuvioasă Teodora, şi Maica Luminii ţi-a îndeptat paşii tăi către cărările sihăstriei, de ale cărei nevoinţe fiind noi stăini, te rugăm să mijloceşti şi pentru sufletele noastre iertare, pocăinţă şi mare milă.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Duhovnicului Pavel ai fost încredinţată şi nevoinţa pustiei ţi-a fost pusă înainte, aducând tu rod însutit Celui Ce pustia inimii tale o a prefăcut în Rai înţelegător prin neîncetata rugăciune.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Îndrăznire de Maică având către Fiul Tatălui, roagă-L cu stăruinţă să treacă acum cu vederea mulţimea nedreptăţilor noastre şi să ne dăruiască mântuire.

Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arşiţa şi frigul şi toată asprimea vieţii sihăstreşti ai întâmpinat cu suflet răbdător şi ai adus roadele cele bune, rămânând neclintită pe piatra credinţei, pe care ne întăreşte şi pe noi, cei slăbiţi de multele ispite ale acestui veac.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În coliba cea săracă dăruită de sihastrul milostiv te-ai nevoit şi inima ta se făcuse palat înţelegător al Împăratului slavei, pe Care roagă-L să lumineze cu mila Sa şi peştera cea întunecată a inimii mele.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

În râurile lacrimilor tale ţi-ai spălat sufletul tău cel însetat de dragostea dumnezeiască şi cu rugăciunile tale ai spulberat toată înşelăciunea celui viclean.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Păzeşte pe robii Tăi de toate valurile păcatului, ca Una Ce eşti Cetate însufleţită a Împăratului ceresc.

Apoi aceste stihiri:
Cu mărgăritarele lacrimilor tale ai cumpărat curăţia cea desăvârşită a sufletului şi cu suspinuri ţi-ai agonisit veselia cea veşnică.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Fiind aleasă de Dumnezeu pentru viaţă îngerească de sihăstrie, ai părăsit cele trecătoare şi te ai retras la Sihla, în peşteră, Cuvioasă. Şi, acolo, fiind hrănită de păsările cerului, neîncetat ai slăvit pe Dumnezeu Cel în Treime închinat. Pentru aceasta cu credinţă îţi strigăm: Bucură te, Preacuvioasă Maică Teodora!

Prochimenul, glas 4:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul…

Evanghelia dupa Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de ca¬tre Tatal Meu si nimeni nu cu¬noaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i desopere. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre caci jugul Meu e bun si povara Mea e usoara.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Cuvioasei Tale, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira, glas 6 (forma glasului 2), podobie: „Toata nadejdea…”
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Asemenea îngerilor te-ai făcut cu strălucirea sufletului tău smerit şi cu podabele virtuţilor te-ai gătit ca o mireasă preaslăvită a Împăratului puterilor cereşti, pe Care Îl roagă să ne întărească şi pe noi pe piatra credinţei.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Cuvioasei Teodora de la Sihla, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu postul cel aspru trupul tău cel firav ţi-ai smerit, dar asemenea îngerilor te-ai făcut, strălucind cu frumuseţea cea cerească, de a cărei strălucire fiind noi lipsiţi, cerem acoperământul rugăciunii tale.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca una ce eşti floare rară a darurilor Duhului, cu mireasma rugăciunii tale trezeşte sufletele noastre adormite în păcat, ca să te cinstim pe tine totdeauna cu credinţă.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Hainele ţi s-au rupt, dar Hristos ţi-a gătit sufletul ca pe o mireasă prea slăvită, spre a te ruga şi pentru sufletele noastre care au pierdut veşmântul curăţiei celei dintâi .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ca Una Ce din pământul pântecelui Tău ai răsărit pe Spicul mântuirii tuturor, hrăneşte-ne pe noi cu pâinea rugăciunii Tale.

Cântarea a VIII-a
,,Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Darul rugăciunii de foc ai dobândit de la Hristos şi taberele demonilor ai înspăimântat, de a căror tiranie păzeşte-ne pe noi, cei cufundaţi în marea acestei vieţi.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ca un soare în munţii Sihlei ai strălucit şi cu razele rugăciunilor tale tot pământul ai îmbrăţişat, coborând lumina darurilor tale şi în inimile noastre cele întunecate de păcat.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe Taborul inimii tale s-a pogorât lumina cea mai presus de minte, ceea ce te-a călăuzit la lăcaşurile cereşti, unde cu osârdie te rogi pentru sufletele noastre cele ţinute în temniţa păcatelor.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Fiind corabie a mântuirii tuturor, călăuzeşte-ne pe noi pe marea cea sărată a acestei vieţi, ca să ne izbăvim de cufundarea în adâncul răutăţilor.

Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mulţimile sihaştrilor pe tine te au comoară nerăpită Cuvioasă Teodora, căci viaţa cea întru nevoinţă iubind, ai lepădat toată îndulcirea lumească şi acum te rogi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Sfântă Cuvioasă Teodora, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Neamul nostru românesc te are ca pe o podoabă de mare preţ, care izvorăşti daruri de minuni şi întăreşti pe piatra credinţei sufletele cele clătinate de păcat.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Stânca s-a deschis ca să te primească pe tine, ceea ce erai păzite de darul Duhului Sfânt, iar lăcaşurile cereşti s-au deschis ca să te întâmpine pe tine, mireasă prea frumoasă a lui Hristos.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ca Una Ce eşti Luminarea minţii celor întunecaţi, izbăveşte-ne pe noi de întunericul patimilor, ca să Te mărim pe Tine în veci.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:
„Ceea ce esti mai cinstita…”.
Bucură-te, floare duhovnicească a Carpaţilor, mireasma sfinţeniei celei înalte, mângâierea sihaştrilor, stâlpul cel de lumină al rugăciunii care s-a înălţat în întunericul lumii, mireasă prea smerită a lui Hristos, primeşte din nevrednicele noastre mâini cununile de laude pe care ţi le împletim cu osârdie, cerând acoperământul rugăciunii tale spre mântuire.
Luat-a aminte Cel Preaînalt la dorirea inimii tale şi mai înainte de adormirea ta în Domnul ţi-a trimis duhovnic şi Sfintele Taine, de care roagă-te să ne facem şi noi vrednici şi cu osârdie să alergăm pe calea pocăinţei .
Cunună a pustnicilor fiind, ai ruşinat pe veliar, nebăgând tu în seamă slăbiciunea firii femeieşti, ci alergând cu dorire către cele mai bune, pe care ni le dăruieşte şi nouă prin rugăciunile tale .
Voia dumnezeiască a rânduit să fii acum cu trupul departe de pământul din care ai răsărit, dar cu duhul eşti împreună cu noi şi te rogi cu stăruinţă pentru mântuirea sufletelor noastre.
Cu podoabele virtuţilor ţi-ai împodobit sufletul şi purtând diadema smeritei cugetări ai orbit pe vrăjmaşii nevăzuţi, de a căror tiranie păzeşte-ne pe noi, cei slăbănogiţi de multe neputinţe.
Mulţimile călugărilor pe tine te cinstesc ca pe o comoară de mare preţ dăruită neamului românesc, căci prin rugăciunile tale viforul bolilor se potoleşte, credinţa se întăreşte şi cei neputincioşi se mântuiesc.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfânta Teodora şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…Preasfanta Treime…Tatal nostru…

si dupa ecfonis cantam Troparul, glas 4, podobie: Degrab ne intampina…

Ca una ce pentru dragostea Mirelui Tău Hristos ai părăsit toate ale lumii şi la umbra sihăstriei te-ai sălăşluit, de arşiţa păcatelor ne izbăveşte pe noi, adăpându-ne din izvorul rugăciunilor tale, Cuvioasă Teodora .

Apoi cantam aceasta stihira glas 2, podobie: „Cand de pe lemn…”, vreme în care ne închinăm icoanei Sfântului:

Numele darului purtând ca o cunună a nevoinţelor tale, peştera inimilor noastre o luminează cu rugăciunea ta şi întăreşte poporul nostru în ceasul primejdiei, mijlocind cu stăruinţă la tronul Celui Preaînalt pace şi mare milă.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

17

Acatistul Sfintei Teodora de la Sihla (7 august)

Condacul 1
Veniti toti cei iubitori de Hristos cu credinta si cu evlavie la pomenirea Cuvioasei Maicii noastre Teodora, care in pustia Sihlei in mari nevointe a petrecut si lumina sihastrilor s-a facut. Cu laude sa slavim pe Dumnezeu si sa cinstim pe cuviosii Lui, zicand: Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Icosul 1
Ingereasca ravna din tinerete avand, Teodora, parintii si familia parasind, departe de lume ai fugit si lui Hristos Dumnezeu cu mare evlavie ai slujit. Pentru care noi, smeritii, cu laude te cinstim:

Bucura-te, mladita sfanta care prin sfantul Botez in Hristos te-ai altoit;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din copilarie lui Hristos Dumnezeu ai slujit;
Bucura-te, caci glasul Evanghelie Lui ai ascultat;
Bucura-te, ca pentru dragostea Lui de lume te-ai departat;
Bucura-te, ca slava veacului de acum o ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca spre slava lui Hristos ai alergat cu toata puterea;
Bucura-te, ca necazurile veacului de acum pe tine nu te-au impiedicat;
Bucura-te, sluga credincioasa a Marelui Imparat;
Bucura-te, mladita tanara cu rod preafrumos;
Bucura-te, mielusea blanda a lui Hristos;
Bucura-te, ca poruncilor Evangheliei lui Hristos ai fost ascultatoare;
Bucura-te, a sfintilor pustnici vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 2:
La marea staruinta a parintilor tai te-ai casatorit; dar prea scurta vreme in casatorie ai vietuit. Pe sotul tau la un gand cu tine l-ai adus, caci parasind lumea, amandoi la viata monahiceasca v-ati dus si lui Dumnezeu ati cantat: Aliluia!

Icosul 2:
La Manastirea Varzaresti cu batrana stareta Paisia ai vietuit si pilda de ascultare tuturor calugaritelor ai fost, pentru care cu laude te cinstim:

Bucura-te, Teodora, ca prin ascultare si smerenie lui Hristos ai urmat;
Bucura-te, ca si Mantuitorul nostru prin ascultare pe noi ne-a rascumparat;
Bucura-te, ca prin ascultare si taierea voii, mucenita te-ai aratat;
Bucura-te, ca prin ascultare, smerenie ai castigat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si taierea voii tale, partea Mariei ai ales;
Bucura-te, ca prin smerenie si ascultare, roadele mantuirii ai cules;
Bucura-te, ca ascutarea si rugaciunea ti-au fost bogatie;
Bucura-te, ca aceasta intelegand-o, cununa sfanta ti-ai ales tie;
Bucura-te, ca ascultarea si rugaciunea, mintea ti-ai luminat;
Bucura-te, ca venind prigoana turcilor, la pustie cu stareta ta ai plecat ;
Bucura-te, ca pustia si linistea v-au fost folositoare ;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 3:
Ajungand in pustie cu stareta Paisia, aceasta intru Domnul a adormit, iar tu singura ramanand, fara de nici o mangaiere, cu rugaciunea ta te intareai si din inima cantai lui Dumnzeu: Aliluia!

Icosul 3:
Dupa adormirea fericitei tale starete, Paisia, catre locasurile parintesti ai socotit sa vii si un loc de liniste in Muntii Neamtului ti-ai ales. pentru care noi, nevrednicii, cinstind a ta dorinta, cu evlavie te laudam:

Bucura-te, ca loc de liniste si de pustnicie ai cautat;
Bucura-te, ca pentu aceasta staretului Varsanufie al Sihastriei ai cerut sfat;
Bucura-te, ca dupa sfatuirea lui, in pustia Sihlei ai plecat;
Bucura-te, ca acolo ajungand, din inima lui Dumnezeu ai multumit;
Bucura-te, ca foarte te-ai bucurat de acel loc linistit;
Bucura-te, ca in pestera cea de sub stanca ai locuit;
Bucura-te, ca acolo cu macris si cu verdeturile pustiei te-ai hranit;
Bucura-te, ca duhovnicul tau, ieroschimonahul Pavel, aici te-a gasit;
Bucura-te, ca prin duhovnicesti sfaturi te-a sfatuit;
Bucura-te, ca de Preacuratele Taine te-ai invrednicit;
Bucura-te, ca nevointa pustniciei cu mare dragoste o ai primit;
Bucura-te, ca iubitorilor de liniste ai fost vrednica urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 4:
Ziua si noaptea petrecand in rugaciunea cea cu lacrimi si in cugetarile cele duhovnicesti, din inima suspinand laudai pe Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 4:
Petrecand vreme indelungata in pustia Sihlei, cu lacrimi duhovnicesti mai mult decat cu hrana trupului te intareai si cu nadejdea vesnicelor bucurii te mangaiai. Pentru care si noi, nevrednicii, te laudam:

Bucura-te, ca prin rugaciunea neancetata dragostea lui Dumnezeu ai castigat;
Bucura-te, ca pe treptele urcusului duhovnicesc te-ai ridicat;
Bucura-te, ca pe treapta faptuirii morale repede ai ajuns;
Bucura-te, ca pe treapta vederii sfinte te-ai suit;
Bucura-te, ca pe treptele indumnezeirii prin har ai urcat;
Bucura-te, ca si din indumnezeirea cea dupa har ai gustat;
Bucura-te, ca inima ta cu lacrimile dragostei de Dumnezeu o adapai;
Bucura-te, ca sufletul tau cu nadejdea vesnicelor bunatati il mangaiai;
Bucura-te, ca trupul tau cu putina hrana il hraneai;
Bucura-te, ca din verdeturile pustiei si din apa putin gustai;
Bucura-te, ca ochii mintii pururea priveau bunatatile viitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 5:
Multe ispite si naluciri de la draci ai intampinat, fericita Teodora, dar avand in sufletul tau dragostea lui Hristos, pe toate le-ai biruit si pentru toate ai cantat lui Dumnezeu lauda de multumire: Aliluia!

Icosul 5:
Avand mintea luminata de Preasfantul Duh, ai trecut cu vederea ispitele cele de-a stanga si cele de-a dreapta, care de multe ori navaleau asupra ta. Caci, prin darul lui Dumnezeu, cunoscand vicleniile duhurilor celor rele, pururea la rugaciune cu lacrimi catre Dumnezeu ai alergat. Pentru care si noi cu evlavie te laudam:

Bucura-te, stanca duhovniceasca, care de vanturile viclenilor draci nu te-ai clintit;
Bucura-te, ca avand darul lui Dumnezeu, pe toate le-ai biruit;
Bucura-te, caci cu multa smerenie lui Dumnezeu te rugai;
Bucura-te, caci din adancul inimii tale catre El srigai;
Bucura-te, ca frigul, foamea si singuratatea, pentru Hristos ai rabdat;
Bucura-te, ca linistea si rugaciunea pe tine te-au ajutat;
Bucura-te, ca postirea si infranarea nu le-ai imputinat;
Bucura-te, ca neincetata rugaciune cu umilinta, tarie ti-a dat;
Bucura-te, ca prin rugaciune fierbinte ai biruit;
Bucura-te, ca prin nevointele duhovnicesti ai sporit;
Bucura-te, ca prin trezvia mintii pururea ai fost rugatoare;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune, sfintilor sihastri ai fost urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 6:
Saizeci de ani ai petrecut in pustia Sihlei in post si rugaciune, rabdand cu barbatie nevointele pustniciei, si din inima lui Dumnezeu cantai: Aliluia!

Icosul 6:
Duhovnicul tau, Parintele Pavel, venea din cand in cand la tine, aducandu-ti pesmeti si alta hrana pustniceasca. Iar tu, cu mare smerenie a inimii, la el te spovedeai si sfaturi duhovnicesti ii cereai, pe care in inima le scriai. Pentru care si noi, vazand a ta iscusinta, te laudam:

Bucura-te, ca din copilarie Sfintele Scripturi le-ai citit;
Bucura-te, caci cu invataturile Sfintilor Parinti pe tine te-ai intarit;
Bucura-te, ca invataturile Sfintilor Parinti in viata te-au calauzit;
Bucura-te, ca viata pustnicilor ai cautat;
Bucura-te, ca invataturile lor pe tine te-au luminat;
Bucura-te, ca prin rugaciune si prin citire, trezvia mintii ai castigat;
Bucura-te, ca Mantuitorului pururea te-ai rugat;
Bucura-te, ca pe Maica Domnului pururea o laudai;
Bucura-te, ca pe ea pururea mijlocitoare catre Mantuitorul o aveai;
Bucura-te, ca in desavarsire prin rugaciunile ei sporeai;
Bucura-te, ca si in rugaciunile sfintilor pururea ai cerut;
Bucura-te, sfanta, catre Sfanta Treime pururea rugatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 7:
Mangaiatu-te-ai cu nadejdea vesnicelor bucurii si toate luptele si ispitele veacului de acum cu barbatie de suflet le-ai primit, caci muntele s-a deschis prin rugaciunea ta, iar tu cu multumire cantai lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 7:
Toate ispitele si luptele care de la lume, de la trup si de la diavol asupra ta au venit, cu darul si cu ajutorul lui Dumnezeu le-ai biruit. Cu lacrimi si suspin din adancul inimii rugandu-te, ai luat le le El indurare; de aceea si noi, cu smerenie te laudam:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora, sluga lui Hristos cea preainteleapta;
Bucura-te, ca avand mila de la El, ai mers pe calea cea dreapta;
Bucura-te, ca de la El pururea ajutor ai luat;
Bucura-te, sluga inteleapta care pururea Lui ai urmat;
Bucura-te, ca toate cele ale veacului de acum le-ai trecut cu vederea;
Bucura-te, ca Iisus Hristos ti-a fost tie mangaierea;
Bucura-te, duhovniceasca albina, care mierea Duhului Sfant ai adunat;
Bucura-te, ca in cugetarea cuvintelor Domnului, mare dulceata ai aflat;
Bucura-te, duhovniceasca privighetoare, care pururea lui Hristos ai cantat;
Bucura-te, porumbita cuvantatoare, care pururea pe Hristos ai laudat;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 8:
Avut-ai pururea in minte Patericul si invataturile celor ce in pustie au locuit si cu desavarsirea s-au impodobit. De aceea si tu cu mare dragoste in urma lor ai alergat si lui Dumnezeu din toata inima ai cantat: Aliluia!

Icosul 8:
Ajuns-ai la adanci batraneti, locuind in pustia Sihlei, si postind patruzeci de zile te-ai pregatit pentru viata viitoare. De aceea si noi, intelegand minunata ta nevointa, te laudam:

Bucura-te, caci cu indelungata rabdare in pustia Sihlei ai vietuit;
Bucura-te, ca avand candela rugaciunii aprinsa in inima, asteptai pamantescul sfarsit;
Bucura-te, ca in credinta roditoare Domnul te cheama la Sine;
Bucura-te, ca din inima doreai sa sfarsesti cu bine;
Bucura-te, ca impartasirea cu Preacuratele Taine foarte o doreai;
Bucura-te, ca pentru aceasta lui Dumnezeu mult te rugai;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu rugaciunea ta a auzit;
Bucura-te, ca de sufletul tau El s-a ingrijit;
Bucura-te, ca prin niste pasari pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca acele pasari in trapeza Sihastriei, pe geamul deschis intrau;
Bucura-te, ca pentru tine paine de pe masa luau;
Bucura-te, caci cu painea in cioc spre Sihla zburau;
Bucura-te, ca Dumnezeu a vrut sa te descopere prin aceste zburatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 9:
Vazand calugarii din Sihastria ca pasarile au luat paine de pe masa si zburau cu ea numai spre Sihla, s-au luat dupa ele, iar pasarile se opreau, ca si cum i-ar fi asteptat. Si asa, prin aceste pasari, te-au gasit pe tine, pentru care lauda au dat lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9:
Ajuns-au fratii care urmarea pasarile, odata cu noaptea, in pustia Sihlei, unde deodata au vazut intre stanci o lumina mare si, venind mai aproape, lumina a disparut si le-ai spus: „Parintilor, aruncati-mi o haina”, si unul dintre frati ti-a aruncat rasa ca sa te imbraci; iar noi, mirandu-ne de aceasta descoperire a ta, glasuim:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora care in pustie ai imbatranit;
Bucura-te, ca in mare saracie ai vietuit;
Bucura-te, ca si hainele de pe tine toate au putrezit;
Bucura-te, ca Bunul Dumnezeu pe tine te-a descoperit;
Bucura-te, ca pe fratii care la tine au venit i-ai rugat;
Bucura-te, ca le-ai zis: Sa vina duhovnicul Antonie neintarziat;
Bucura-te, ca fratii aceea cu bucurie la Sihastria au alergat;
Bucura-te, ca pe duhovnicul Antonie despre tine l-au instiintat;
Bucura-te, ca el auzind foarte s-a bucurat;
Bucura-te, ca luand de la sine Preacuratele Taine, spre Sihla a plecat;
Bucura-te, ca ajungand duhovnicul Antonie, pe tine te-a spovedit si cuminecat;
Bucura-te, maica smerita, a pustiei luminatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 10:
Aratandu-te-a Dumnezeu pe tine, Cuvioasa Teodora, ca pe o luminatoare a pustiei Sihlei; pentru care monahii si fratii Sihastriei au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 10:
Ingropat-au cu mare evlavie parintii si fratii Sihastriei sfantul tau trup in pestera unde te-ai nevoit. Auzind binecredinciosii crestini, la sfintele tale moaste alergau, cu credinta si evlavie inchinandu-se, si te laudau, zicand asa:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care cu vietuirea ta pustia Sihlei o ai sfintit;
Bucura-te, caci cu sfintele tale moaste pustia Sihlei o ai impodobit;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste multa vreme in pustia aceasta au luminat;
Bucura-te, caci prin Pronia lui Dumnezeu in alta parte s-au mutat;
Bucura-te, ca in amintirea ta, o bisericuta de lemn s-a zidit;
Bucura-te, ca aceasta bisericuta cu hramul „Schimbarii la Fata” s-a sfintit;
Bucura-te, ca de peste o suta de ani crestinii spre pestera ta calatoresc;
Bucura-te, ca pentru evlavia ta pururea se ostenesc;
Bucura-te, ca si biserica sfantului Ioan Botezatorul aproape de pestera ta s-a zidit;
Bucura-te, ca in Schitul Sihla multi calugari s-au nevoit;
Bucura-te, maica, a poruncilor Evangheliei pazitoare;
Bucura-te, sfanta a nevointelor pustnicesti urmatoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 11:
Toate cetele de monahi si monahii cinstesc cu evlavie pomenirea ta, Cuvioasa Teodora, si, aducandu-si aminte de nevointele tale, cu credinta lauda pe Dumnezeu, Care pe tine te-a intarit a urma cuviosilor parinti si a canta Lui: Ailuia!

Icosul 11:
Auzit-a vestea sfintiei tale Ieroschimonahul Elefterie, cel care in lume ti-a fost sot, care, venind la Sihla si afland pestera ta, cu multe lacrimi si suspine a inceput a zice catre tine asa:

Bucura-te, Cuvioasa Teodora, care din tinerete pe Hristos ai iubit;
Bucura-te, ca parasind lumea in aceasta pestera ai venit;
Bucura-te, ca si pe mine la viata calugareasca m-ai indemnat;
Bucura-te, ca sfatul si indemnul tau am urmat;
Bucura-te, ca pentru aceasta duhovniceste m-am bucurat;
Bucura-te, ca dupa plecarea din lume, inapoi nu te-ai mai uitat;
Bucura-te, ca lui Hristos cu mare nevointa ai urmat;
Bucura-te, ca in pace si sfintenie calatoria ai savarsit;
Bucura-te, ca pe Hristos din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca pebtru dragostea Lui in toata vremea te-ai nevoit;
Bucura-te, maica a vietii pustnicesti ravnitoare;
Bucura-te, a pustiei sfanta locuitoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 12
Darul lui Dumnezeu te-a umbrit pe tine, Cuvioasa Teodora, si ti-a ajutat pana la sfarsit a sluji Lui in pustniceasca nevointa. Pentru care, in toata viata ta, din inima l-ai cantat:

Icosul 12
Trecut-au peste o suta de ani si numai stancile de la Sihla cu pestera ta marturisesc vietuirea cea pusticeasca in care in atatia ani ai vietuit. Si astazi, mutime de monahi, precum si mare multime de credinciosi, alerga cu sete duhovniceasca sa vada pestera in care te-ai nevoit si sa-ti ceara sfintele tale rugaciuni in ajutorul lor; pentru care si noi, te cinstim cu aceste smerite laude:

Bucura-te, Teodora, ca nevointele vietii pustnicesti le-ai rabdat;
Bucura-te, ca prin post si rugaciune in toata vremea te-ai inarmat;
Bucura-te, ca pana azi binecredinciosii crestini ti se inchina;
Bucura-te, a lui Hristos cereasca albina;
Bucura-te, ca mierea cea duhovniceasca in sufletul tau o ai purtat;
Bucura-te, ca pe Dumnezeu din toata inima L-ai iubit;
Bucura-te, ca El cu al Sau dar te-a miluit;
Bucura-te, ca prin vietuirea ta ca o lumina ai stralucit;
Bucura-te, ca fecioarelor celor intelepte ai urmat;
Bucura-te, ca numai fericirea cea vesnica ai cautat;
Bucura-te, ca tuturor poruncilor lui Hristos ai fost implinatoare;
Bucura-te, ca dreapta credinta ai facut-o roditoare;
Bucura-te, Cuvioasa Teodora, a Moldovei duhovniceasca floare!

Condacul 13
O, peacuvioasa Maica Teodora, fiind acum in ceata inteleptelor fecioare si avand indazneala catre Preainaltul nostru Mantuitor, adu-ti aminte si de noi, nevrednicii, care suntem in acest veac petrecand in lupte, in ispite si in necazuri, ca prin sfintele tale rugaciuni, sa aflam si noi mila si indurare de la Dumnezeu, invrednicindu-ne a-I canta Lui in veci: Aliluia!
(acest condac se zice de trei ori)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfanta Cuvioasa Teodora de la Sihla
O, preacuvioasa Maica Teodora, care din copilarie pe Hristos ai iubit si pentru dragostea lui in toata viata ta te-ai nevoit; multe nevointe si ispite ai suferit si in viata cea pustniceasca, cu darul lui Dumnezeu, ai sporit. Cu multimea infranarii si a lacrimilor celor duhovnicesti sufletul tau l-ai luminat, si in singuratatea pustiei cu ispravile faptelor tale celor bune ai stralucit; pustia Sihlei cu viata ta o ai sfintit si pilda sihastrilor te-ai facut. Iar Preabunul Dumnezeu, la vremea cuvenita, sfintenia vietii tale a descoperit-o si ca pe o comoara ascunsa lumii te-a aratat. De aceea si noi,nevrednicii, cu evlavie si cu credinta cerem sfintele tale rugaciuni si te chemam: Roaga-te Preainduratului nostru Mantuitor ca si noi, pacatosii, in vremea vietii noastre si in vremea sfarsitului nostru sa dobandim mila si mantuirea Lui, spre a slavi si a ne inchina in veacul de acum si in cel viitor Tatalui si al Fiului si a Sfantului Duh, in vecii vecilor. Amin.

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfantului Cuvios Mucenic Dometie Persul, impreuna cu doi ucenici ai sai;
– Sfantului Cuvios Or din Tebaida (Egipt);
– Cuviosilor zece mii de pustnici din Tebaida;
– Sfintei Cuvioase Potamia;
– Sfantului Sfintit Mucenic Narcis, patriarhul Ierusalimului;
– Sfantului Cuvios Asterie Singliticul;
– Sfantului Sozont din Nicomidia;
– Sfantului Iperehie;
– Sfantului Cuvios Teodosie;
– Sfantului Cuvios Dometie;
– Sfantului Cuvios Nicanor.