Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

 Sfantul Ioan Iacob Hozevitul este praznuit in fiecare an, pe data de 5 august. S-a nascut pe 23 iulie 1913, in comuna Crainiceni din judetul Botosani si a primit la botez numele Ilie. A ramas orfan de mic de amandoi parintii si a fost crescut de bunica. A urmat primii ani de scoala in satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) si liceul la Cozmeni-Cernauti. A fost primit cu multa dragoste in viata monahala de staretul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei si apoi al doilea patriarh al Romaniei. Dupa satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Manastirii Neamt, iar apoi a predat literatura romana la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul staret, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iasi), l-a tuns in monahism, primind potrivit pravilei calugaresti, un nou nume, cel de Ioan. Nas si parinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spatarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscutii calugari moldoveni cu viata imbunatatita. Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, in noiembrie 1936 tanarul monah s-a indreptat, impreuna cu alti doi calugari, spre Tara Sfanta. Dupa doi ani petrecuti in pustiu, ajunge la ManastireaSfantul Sava, unde se nevoieste timp de opt ani. In anul 1947 este hirotonit preot in Biserica Sfantului Mormant si este numit egumen la Schitul romanesc cu hramul „Sfantul Ioan Botezatorul“, din Valea Iordanului, pe care il va conduce pana in anul 1952. In noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie, a intrat in obstea Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. In vara urmatoare se retarage intr-o pestera, numita Chilia Sfanta Ana, care tinea de Manastirea „Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici si-a petrecut ultimii ani, ducand o viata foarte aspra. Sfantul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele vesnice pe 5 august 1960, la varsta de 47 de ani. A fost inmormantat de Amfilohie, egumenul Manastirii Sfantul Gheorghe, in pestera care-l gazduise in ultimii ani de viata. Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a ramas in pestera Sfanta Ana. La inceputul lunii august 1980, potrivit unei traditii locale, conducerea manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul a deschis pestera mormintelor, urmand ca osemintele Cuviosului sa fie duse in gropnita de obste. Dezgropat doua decenii mai tarziu, s-a constatat cu uimire ca trupul sau nu putrezise, pastrandu-se intact. Arhimandritul Amfilohie, staretul manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai tarziu: „Ne asteptam sa gasim numai sfinte oseminte si nu buna mireasma. Cand am luat scandura am vazut ca parintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricaciune, asa cum l-am pus. Parca l-am fi pus in mormint de cateva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, vara nici o schimbare a infatisarii lui; mainile, barba, parul, rasa, incaltamintea erau neatinse.” Tinand seama de toate acestea, Sfantul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat in sedinta din 20 iunie 1992, cu data de praznuire in calendar pe 5 august. Mentionam ca Sfantul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seama de poeme adunate intr-o culegere intitulata „Hrana duhovniceasca”, tiparite,in conditii grafice modeste, aproape precare, de catre ucenicul sau, parintele Ioanichie Paraiala.

Sfantul Preacuviosul Parintele nostru Ioan cel Nou de la Neamt s-a nascut la 23 iulie 1913, in satul Crainiceni, comuna Horodistea, din fostul judet Dorohoi, intr-o familie de tarani foarte credinciosi, anume Maxim si Ecaterina, fiind singurul copil la parinti. Din botez a primit numele de Ilie si se dovedea din pruncie un copil ales si binecuvantat de Dumnezeu. Dupa sase luni de zile de la nastere, mama sa fiind o fire bolnavicioasa, isi dadu sufletul in mainile Domnului, lasand copilul in grija bunicii sale, Maria. Dupa doi ani moare si tatal sau in razboi, in toamna anului 1916, ramanand copilul cu totul orfan, in grija rudelor apropiate. Fericitul Ilie avea acum tata in cer pe Dumnezeu, iar mama duhovniceasca avea Biserica si pe smerita sa bunica, Maria, vaduva, care l-a crescut si l-a ocrotit cu rugaciunea si dragostea ei pana la varsta de zece ani. Spuneau batranii din satul sau natal ca bunica isi ducea zilnic nepotul sa-l alapteze la mamele tinere din apropiere si statea langa el de veghe ziua si noaptea, pana ce copilul a inceput sa vorbeasca. Iar vara, cand pleca la lucrul campului, batrana punea copilul intr-o traista, il aseza in spate, se insemna cu Sfanta Cruce si se ducea la munca, cu rugaciunea pe buze si cu lacrimi in ochi. Acolo il adapostea la umbra unui copac pana la apusul soarelui. Apoi il aseza iarasi in traista si il aducea acasa. Dupa ce il hranea, il culca langa sfintele icoane, iar ea se ostenea cu rugaciuni si metanii pana noaptea tarziu. Primii ani de scoala i-a facut in satul natal. Bunica lui il punea seara sa citeasca din sfintele carti si-l invata rugaciuni pe de rost. Odata l-a pus sa citeasca despre patimile Domnului, iar ea plangea si facea metanii. Atunci copilul a intrebat-o: „Mama, de ce plangi asa mult cand citesc patimile Domnului?” Batrana ii raspunse suspinand: „Dragul meu, tu nu stii durerea din casa noastra! Nu sunt eu mama ta! Mama ta a murit cand tu aveai numai sase luni, iar tatal tau a murit in razboi, cand erai de trei ani. Eu sunt bunica ta, iar bunicul tau s-a dus la Domnul de multa vreme. Fiind vaduva, am fagaduit lui Dumnezeu sa ma duc la manastire. Dar, vazand ca ai ramas orfan de parinti, am renuntat, ca sa te cresc pe tine. De aceea plang, ca sunt batrana si dupa moartea mea vei ramane singur si orfan pe lume. Dar sa ai credinta in Dumnezeu, sa te rogi mereu, sa iubesti Biserica, sa fugi de pacat si sa-ti aduci aminte de noi care te-am crescut. De vei face asa, te va acoperi Maica Domnului si vei scapa de multe primejdii. Eu nu-ti doresc altceva mai bun in viata, decat sa ajungi preot si sa slujesti lui Hristos”.Dupa moartea bunicii sale, in anul 1923, copilul este luat in grija unchiului sau, Alecu Iacob, din Crainiceni, care mai avea acasa sase copii. Intre anii 1926-1932, tanarul Ilie urmeaza gimnaziul la Lipcani-Hotin si liceul la Cozmeni-Cernauti, fiind cel mai bun elev din scoala. In vara anului 1932, rudele voiau sa dea pe fericitul Ilie la facultatea de teologie din Cernauti, ca sa-l faca preot, dar el, simtindu-se chemat de Dumnezeu la o viata mai inalta, le-a spus: „Nu, eu vreau sa ma fac calugar!”; caci din pruncie era umbrit de harul Duhului Sfant, fiind intru toate bland ca un miel, smerit, tacut, ravnitor pentru cele sfinte si rabdator in ispitele cele dinlauntru si cele dinafara. In anul urmator, 1933, tanarul Ilie, avand minte de batran, pe cand lucra la camp, se ruga cu lacrimi sa-i descopere Dumnezeu mai aratat ce cale sa urmeze. Deodata a auzit un glas de sus, zicand: „Manastirea!” Din clipa aceea nu mai avea odihna in suflet. Cerand binecuvantarea duhovnicului sau, intr-o zi de Duminica fericitul Ilie si-a luat cartile sfinte, Crucea si icoana Maicii Domnului din casa natala, si, calauzit de Duhul Sfant, a intrat in obstea Manastirii Neamt. Staretul manastirii, Episcopul Nicodim, l-a primit cu multa dragoste si dupa ce l-a dus sa se inchine la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din biserica voievodala, i-a randuit ascultare la infirmerie si la biblioteca manastirii, unde s-a aratat foarte supus, sub povatuirea monahului Iov, un calugar desavarsit. Intre anii 1934-1935, face serviciul militar la Dorohoi, ca infirmier, avand multa mila de cei bolnavi si fiind iubit de toti. In toamna anului 1935 se reintoarce in obstea Manastirii Neamt si continua aceeasi ascultare de bibliotecar si ingrijitor la bolnita. Toti se foloseau de smerenia, de blandetea si de dragostea lui si il cinsteau ca pe un ales al lui Dumnezeu. La 8 aprilie 1936, in Miercurea Mare din Saptamana Sfintelor Patimi, fericitul rasofor Ilie Iacob a fost tuns in ingerescul cin calugaresc de arhiereul Valerie Moglan, noul staret al marii lavre, impreuna cu alti treisprezece frati, primind in calugarie numele Sfantului Ioan Botezatorul. Amandoi marii prooroci, Ilie si Ioan, incepatori ai vietii pustnicesti din Vechiul si Noul Testament, aveau sa-i fie dascali si parinti ai nevointei lui calugaresti. Amandoi il indemnau sa le urmeze viata, postul, rugaciunea si fecioria si ii aminteau de Tara Sfanta si de marii sihastri de pe Valea Iordanului. Dorind o viata duhovniceasca mai desavarsita si arzand cu inima pentru Hristos si pentru Tara Sfanta unde S-a nascut, a patimit si a inviat Domnul, fericitul monah Ioan Iacob s-a impartasit cu dumnezeiestile Taine, a sarutat icoana Maicii Domnului din biserica, si-a cerut iertare si binecuvantare de la staret si de la toti, si a plecat definitiv in Tara Sfanta, in toamna anului 1936, impreuna cu alti doi monahi din lavra, Claudie si Damaschin. Dupa ce s-au inchinat la toate sfintele locuri si au sarutat Golgota mantuirii si Mormantul Domnului, cei trei calugari s-au retras sa ierneze in obstea Manastirii Sfantul Sava din pustiul Iordanului. Apoi insotitorii sai intorcandu-se la Manastirea Neamt, Cuviosul Ioan s-a nevoit in continuare in Manastirea Sfantul Sava de langa Betleem timp de zece ani, rabdand grele ispite, boli si incercari de la oameni si de la diavoli. Prima ascultare in obstea Sfantului Sava a fost cea de paraclisier. Cuviosul Ioan avea mare evlavie pentru biserica si pentru toate sfintele slujbe. Facea prescuri, mentinea curatenia, suna clopotul de slujba si pastra o atmosfera de iubire, de smerenie si mila fata de toti. El avea ca sfatuitor pe duhovnicul lui, ieroschimonahul Sava, un mare povatuitor de suflete macedonean, care stia limba romana si marturisea pe toti calugarii romani nevoitori in Tara Sfanta. Avea inca si ascultarea de infirmier al manastirii si ingrijea cu dragoste, atat pe calugarii batrani si bolnavi, cat si pe numerosii arabi si beduini bolnavi sau raniti in razboi, care erau adusi la infirmeria manastirii. Pentru aceasta il iubeau si-l cautau atat unii cat si altii. Astfel, ziua era in slujba obstii si a bolnavilor, iar noaptea lua parte la sfintele slujbe din biserica, se nevoia singur in chilie cu multe rugaciuni de taina, cu metanii, lacrimi si citiri din scrierile Sfintilor Parinti si mai ales din Sfanta Evanghelie. Cunoscand bine limba greaca, el ingrijea marea biblioteca a manastirii, traducea unele pagini alese patristice, din care se hranea sufleteste atat pe sine, cat si pe cei ce veneau la el. Avea inca si darul scrierii de invataturi si de versuri duhovnicesti, cu caracter moral, pe care le trimitea fratilor sai din Tara Sfanta sau le dadea pelerinilor romani care veneau spre inchinare la Mormantul Domnului. Intre anii 1939-1940, fericitul sihastru Ioan Iacob s-a nevoit cu un ucenic roman in pustiul Qumran si intr-o pestera aproape de Marea Moarta. Aici a cunoscut pe monahul Ioanichie Paraiala, care apoi i-a ramas ucenic credincios pana la obstescul sfarsit. Aici obisnuia sa se roage noaptea singur in pustiul Iordanului cu mainile si inima inaltate la cer, hranindu-se doar cu pesmeti si putine fructe si rabdand multe ispite de la diavoli. Din cauza razboiului, intre anii 1940-1941, Cuviosul Ioan a fost inchis cu mai multi calugari din Tara Sfanta intr-un lagar pe Muntele Maslinilor, suferind grele ispite si boala. Apoi, fiind eliberat, se reintoarce la Manastirea Sfantul Sava si continua aceleasi ascultari si aceeasi nevointa pana in anul 1947, cand este hirotonit diacon, la 13 mai, in Biserica Sfantului Mormant, cu aprobarea Patriarhului Nicodim al Romaniei, la recomandarea Arhimandritului Victorin Ursache, superiorul Caminului Romanesc din Ierusalim. In acelasi an, Cuviosul Ioan Iacob este hirotonit preot la Mormantul Domnului, de Mitropolitul Irinarh, si este numit de Patriarhia Romana egumen la Schitul romanesc „Sfantul Ioan Botezatorul” de pe Valea Iordanului, aproape de locul unde S-a botezat Domnul nostru Iisus Hristos. Timp de cinci ani cat a dus aceasta ascultare, Cuviosul Ioan Iacob a savarsit zilnic toate sfintele slujbe in limba romana, a scris numeroase pagini de invataturi pentru calugari si pelerini, a compus un bogat volum de versuri duhovnicesti, a innoit chiliile si biserica schitului si, mai ales, viata duhovniceasca, ostenindu-se mult pentru primirea pelerinilor din tara, pe care ii spovedea, ii impartasea si le dadea sfaturi mantuitoare de suflet. Noaptea insa se nevoia singur, nestiut de nimeni, fie in chilie, fie iesind ca sa se roage pe Valea Iordanului, incercand sa urmeze dupa putere Cuvioasei Maria Egipteanca. Singurul sau ucenic statornic era monahul Ioanichie, precum si cateva maici romance batrane: Melania, Natalia, Galinia, Casiana si Magdalena, care ii erau fiice duhovnicesti si se aflau sub ascultarea sa. In luna noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Sihastrul se retrage din ascultarea de egumen si, impreuna cu ucenicul sau Ioanichie, intra in obstea Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul, din pustiul Hozeva, pe valea paraului Cherit, cativa kilometri mai sus de Ierihon. Din vara anului 1953, fericitul Ioan se aseaza cu ucenicul sau in Pestera Sfintei Ana din apropiere, unde, dupa traditie, s-a rugat Sfanta Ana lui Dumnezeu sa-i daruiasca o fiica – pe Maica Domnului. Alaturi de el, intr-o alta pestera, se nevoia un monah cipriot, anume Pavel. Aici a trait Sfantul Ioan Sihastrul cu ucenicul sau timp de sapte ani de zile, ostenindu-se cu aspre nevointe, in rugaciuni neincetate, in privegheri de toata noaptea, in postiri indelungate, in lacrimi nestiute, in cugetari si in doriri duhovnicesti, rabdand tot felul de ispite, suferinte, lipsuri, lupte cu diavolii si strainatate desavarsita, aprinzandu-se cu multa ravna pentru iubitul sau Mire, Iisus Hristos, si slavind pe Dumnezeu Cel in Treime laudat. La pestera nu primea pe nimeni, caci urcusul pana sus se facea greu, pe o scara inalta. Cu cei dinafara comunica mai ales prin rugaciune, prin unele scrieri sfinte si prin ucenicul sau. In sarbatori mari si in posturi, Sfantul Ioan savarsea Dumnezeiasca Liturghie in paraclisul pesterii Sfanta Ana si se impartasea cu Trupul si Sangele lui Hristos, multumind lui Dumnezeu pentru toate. Iar in timpul zilei, in clipe de ragaz, iesea in gura pesterii, la lumina, scria versuri religioase si traducea pagini patristice din limba greaca. Mancarea lui era o data pe zi – pesmeti, masline, smochine si apa, iar noaptea dormea cateva ore pe o scandura, avand o piatra drept perna. In vara anului 1960, Cuviosul Ioan se simtea tare bolnav, dar suferea toate cu multa rabdare, ca niciodata nu se tanguia de suferinta lui, ci tacea mult si se ruga neincetat cu rugaciunea inimii. El tinea cu tarie la dreapta credinta, la Traditie si la Sfintele Canoane, avand mintea totdeauna atintita la Iisus Hristos rastignit pe Golgota. Simtindu-si aproape sfarsitul vietii, miercuri, 4 august, s-a impartasit cu Sfintele Taine, iar joi dimineata la orele 5 si-a dat sufletul in mainile lui Hristos, fiind in varsta de 47 de ani. Spunea ucenicul lui ca Sfantul Ioan stia mai dinainte data sfarsitului sau, pe care si-o insemnase pe perete. Cu putin inainte de a-si da duhul, s-a ridicat putin si a binecuvantat in trei parti, spunand ceva in taina. Ucenicul, mirandu-se de aceasta, zicea ca Sfantul Ioan a binecuvantat pe ingerii si sfintii care au venit sa-i ia sufletul. Dupa trei zile, adica sambata, 7 august, la orele 10, a venit pentru inmormantare arhimandritul Amfilohie, egumenul Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul, insotit de cativa calugari si de pustnicii care sihastreau in pesterile din pustiul Ruva. Urcandu-se pe scara in pestera, ei au inceput slujba prohodului, dar atunci au venit din pustie multe pasari, carora Cuviosul Ioan le dadea zilnic pesmeti sa manance. Acum insa nu venisera sa primeasca hrana, ci erau trimise de Dumnezeu spre cinstirea cuviosului, ca sa-l petreaca spre mormant. Despre aceasta, insusi egumenul Amfilohie spunea: „Pasarile ne incomodau in timpul slujbei. Zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumanarile, ne-au inchis cartile; bateau din aripi deasupra trupului cuviosului, se asezau si pe el, pe cap, pe piept, pe picioare si fiecare glasuia dupa felul ei. Ele nu voiau mancare, ci pe parintele lor, pe binefacatorul lor pe care il pierdusera”. Toti cei de fata la inmormantare au considerat aceasta o marturie pentru sfintenia vietii Cuviosului Ioan. Apoi a fost inmormantat in aceeasi pestera alaturi de mormintele inaintasilor sai. Timp de douazeci de ani mormantul Sfantului Ioan era ingrijit in pestera de ucenicul sau, monahul Ioanichie. Apoi, pustnicul Pavel, care se nevoise aproape de dansul si care acum era plecat ca si misionar in America, a dorit sa-l revada pe Sfantul Ioan, despre care nu mai avea nici o veste. Intr-o noapte l-a visat pe Cuviosul Ioan, care i-a spus: „Daca vrei sa ma vezi, vino la pestera Sfanta Ana din pustiul Hozeva si ma vei vedea”. La inceputul lunii august 1980, indemnat de Duhul Sfant, ieromonahul Pavel a venit in Tara Sfanta cu un grup de pelerini, dorind sa-l vada pe Cuviosul Ioan. Auzind insa ca acesta este raposat de 20 de ani, s-a dus la pestera Sfanta Ana sa se inchine la mormantul lui, cu binecuvantarea egumenului Amfilohie. Apoi, dorind sa-i sarute osemintele, dupa multa staruinta, a primit ingaduinta sa deschida mormantul si, ridicand capacul, a iesit un miros cu buna mireasma si a gasit trupul sfantului impreuna cu imbracamintea cu totul intregi si binecuvantate.

Aceasta a fost o mare minune a zilelor noastre, care s-a petrecut la 8 august 1980.

Cu binecuvantarea Patriarhiei Ierusalimului, egumenul Amfilohie i-a pregatit o racla sculptata in lemn de chiparos, pe care impodobind-o, a asezat in ea cu mare cinste moastele Cuviosului Ioan, iar la 15 august 1980 l-a adus la manastire in procesiune, impreuna cu cativa arhierei de la Patriarhia ortodoxa din Ierusalim si cu mii de pelerini, care venisera la praznicul Adormirii Maicii Domnului, hramul Manastirii Sfantul Gheorghe Hozevitul. Racla cu sfintele moaste a fost depusa in biserica cu hramul Sfantul Stefan, unde se afla si alte sfinte moaste. Aceasta stramutare a moastelor Sfantului Ioan s-a facut cu binecuvantarea patriarhului Benedict al Ierusalimului. Din acea zi, numerosi pelerini vin si se inchina la moastele cuviosului, cerandu-i ajutorul, si multi primesc sanatate si cele de folos. Inca si alte multe minuni se petrec cu rugaciunile lui, ceea ce face ca marele nostru nevoitor din pustia Hozevei sa fie cinstit de toti ortodocsii ca sfant, mai ales in Romania, Grecia, Cipru si Tara Sfanta. La data de 20-21 iunie 1992, Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, luand in considerare sfintenia vietii lui si vazand cinstitele sale moaste ce se pastreaza nestricate cu darul lui Dumnezeu, l-a canonizat ca sfant pe Cuviosul Ioan Iacob, sub numele de „Sfantul Ioan cel Nou de la Neamt (Hozevitul)”, fixandu-i-se zi de praznuire 5 august, data mutarii sale la cele vesnice. Cu ale lui sfinte rugaciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi. Amin.

15

Acatistul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt (5 august)

Troparul Sfantului Ioan Iacob de la Neamt
Pe tine, Parinte, te cinstim, caci lasand lumea si patria ta, ai luat crucea, urmand lui Hristos, si in Valea Iordanului, in pestera pustniceasca, la Hozeva nevoindu-te, te-ai mutat la Cel dorit. Pentru aceasta impreuna cu ingerii se bucura, Preacuvioase Parinte Ioane, duhul tau.

Condacul 1
Adunati-va toti iubitorii de Hristos, din Biserica Lui cea dreptmaritoare, la pomenirea Cuviosului Ioan Romanul, care in Sfanta Manastire a Neamtului a fost calugarit si in Sfanta Manastire Hozeva, din tara Sfanta, de Dumnezeu a fost proslavit. Cu credinta si cu evlavie sa-l cinstim si asa sa-i cantam: Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Icosul 1
Ingereasca viata din copilarie dorind, de la fericita sa bunica credinta a invatat si la toata fapta buna s-a deprins, pentru care si noi, smeritii, cu laude il cinstim asa:

Bucura-te, mladita crescuta din buciumul Hristos;
Bucura-te, ca la vremea cuvenita, multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca la scoala din Crainiceni ai fost dat spre invatatura;
Bucura-te, ca si acolo ai avut o purtare buna;
Bucura-te, ca de jocurile copilaresti si tineresti pururea ai fugit;
Bucura-te, ca din copilarie obiceiurile cele bune ai iubit;
Bucura-te, ca in sarbatori si duminici Sfintele Scripturi le citeai;
Bucura-te, ca prin aceasta pe bunica ta o bucurai;
Bucura-te, ca prin aceste citiri foarte pe ea o foloseai;
Bucura-te, ca fericita ta bunica de mic dreapta credinta te-a invatat;
Bucura-te, ca ea auzindu-te citind prin sfintele carti, foarte se bucura;
Bucura-te, ca si pe alti crestini cu citirea Sfintelor Scripturi i-ai luminat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 2
Sfaturile fericitei tale bunici, care de la varsta de sase luni te-a crescut si dreapta credinta te-a invatat, foarte cu evlavie le-ai primit si dupa ce ai crescut, aducandu-ti aminte cu mare evlavie de sfaturile ei, in sfintele tale rugaciuni o pomeneai si cu multumire lui Dumnezeu cantai: Aliluia!

Icosul 2
Cand aveai zece ani, fericita ta bunica s-a mutat catre Dumnezeu si tu ai ramas in grija unchiului tau si, fiindca ai terminat cu premiu clasele primare, unchiu tau, Alecu Iacob, te-a dat la gimnaziu si apoi la liceu. Iar noi, pentru luminata ta minte, te laudam:

Bucura-te, ca in scolile ce ai urmat, unul dintre cei mai buni ai fost;
Bucura-te, ca prin purtarea ta cea buna, multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca in toata vremea vietii tale, bland si credincios ai fost;
Bucura-te, ca prin calitatile tale multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca in duminici si sarbatori nelipsit de la biserica erai;
Bucura-te, ca de distractii si obiceiuri lumesti foarte te fereai;
Bucura-te, ca prietenie cu cei evlaviosi aveai;
Bucura-te, ca in inima ta focul dragostei de Hristos pururea il aveai;
Bucura-te, ca in timpul liber cu citirea sfintelor carti zaboveai;
Bucura-te, ca frumusetile naturii foarte le iubeai;
Bucura-te, ca de cantecul pasarilor din livezi te mangaiai;
Bucura-te, ca vazand frumusetile naturii, pe Dumnezeu laudai;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 3
Dupa terminarea liceului de la Cernauti, bun povatuitor pe arhimandritul Eugen Laiu ai castigat, care staretului Sfintei Manastiri Neamtu te-a recomandat, unde cu mare evlavie ai venit si lui Dumnezeu din inima ai multumit, cantand: Aliluia!

Icosul 3
Episcopul Nicodim Munteanu, staretul Sfintei Manastiri Neamtu, cu toata bunavointa te-a primit si la ascultarea ingrijirii de bolnavi te-a randuit. Iar tu cu mare dragoste ascultare ai primit-o, pentru care si noi nevrednicii, te laudam:

Bucura-te, ca ascultarea ta la bolnita multora a fost de folos;
Bucura-te, ca bolnavilor le slujeai cu dragostea lui Hristos;
Bucura-te, ca acolo la bolnita peste un parinte duhovnicesc ai dat;
Bucura-te, ca multe lucruri bune de la el ai invatat;
Bucura-te, ca acest parinte duhovnicesc Iov Burlacu se numea;
Bucura-te, ca acest parinte duhovnicesc tie de folos ti-a fost;
Bucura-te, ca dupa cateva luni rasoforia ai primit;
Bucura-te, ca dupa aceasta la biblioteca sfintei manastiri ai fost randuit;
Bucura-te, ca acolo multe carti sfinte ai citit;
Bucura-te, ca din acea vreme cu arhimandritul Claudiu Derebreanu te-ai intalnit;
Bucura-te, ca si la biblioteca fiind, de ingrijirea bolnavilor n-ai uitat;
Bucura-te, ca si la pravila bisericii totdeauna te-ai aflat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 4
Cand te pregateai de plecare la Mormantul Domnului ai fost luat in armata, si acolo la ingrijirea bolnavilor ai fost randuit, pentru care din toata inima lui Dumnezeu ai multumit, cantand: Aliluia!

Icosul 4
Cand ai fost eliberat din armata, te-ai intors la obstea sfintei Manastiri Neamtu, unde ti s-a dat iarasi ascultarea la biblioteca; pentru care si noi te cinstim:

Bucura-te, fiule al ascultarii si urmatorul lui Hristos;
Bucura-te, ca si acolo multora ai fost de folos;
Bucura-te, ca la ascultare cu mintea la Hristos priveai;
Bucura-te, ca din inima lui Hristos te rugai;
Bucura-te, ca prin ascultare smerenia ai castigat;
Bucura-te, ca prin ascultare si smerenie catre desavarsire ai alergat;
Bucura-te, ca si profesor la scoala monahala ai fost randuit;
Bucura-te, ca si acolo cu pilda vietii pe toti i-ai folosit;
Bucura-te, ca prin faptele tale cele bune mai mult decat prin cuvinte pe elevi i-ai invatat;
Bucura-te, ca blandete, smerenie si dragoste fata de elevi aveai;
Bucura-te, ca toata fapta buna cu pilda vietii pe toti i-ai invatat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 5
In Miercurea Sfintelor Patimi chipul ingeresc al calugariei l-ai primit si numele marelui Prooroc Ioan Botezatorul ti s-a dat si pentru buna randuiala a lui Dumnezeu ai multumit si din inima ai cantat: aliluia!

Icosul 5
Fost-ai vizitat la Sfanta Manastire Neamtu de prietenul tau din Crainiceni, preotul Gheorghe Lazar, caruia i-ai spus hotararea ta de apleca in tara Sfanta pentru toata viata. Pentru aceasta sfanta hotarare, noi nevrednicii, te laudam:

Bucura-te, ca hotarare sfanta ai luat;
Bucura-te, ca de Dumnezeu in tara Sfanta ai fost chemat;
Bucura-te, ca Dumnezeu din copilarie te-a ales si tea-a chemat;
Bucura-te, ca lui Dumnezeu din copilarie si din tinerete ai urmat;
Bucura-te, ca ajungand la sfintele locuri, cu mare evlavie te-ai inchinat;
Bucura-te, ca la manastirea Sfantului Sava te-ai inchinoviat;
Bucura-te, ca acolo mai multe ascultari ai primit;
Bucura-te, ca tu cu mare dragoste si sarguinta le-ai implinit;
Bucura-te, ca pe bolnavii din sfanta manastire cu mare dragoste i-ai ingrjit;
Bucura-te, ca paracliser si clopotar ai fot randuit;
Bucura-te, ca foarte putin noaptea dormeai;
Bucura-te, ca masa o data pe zi dupa-amiaza primeai;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 6
In Manastirea Sfantului Sava in scurta vreme limba greaca ai invatat si multe din cartile Sfintilor Parinti ai citit, apoi ca ingrijitor al bolnavilor ai fost randuit si cu mare dragoste i-ai ingrijit si lui Dumnezeu din toata inima cantai; Aliluia!

Icosul 6
Fost-ai in primejdie de moarte, Cuvioase Parinte Ioane, fiind atacat in Valea Cedrilor de niste hoti. Din mila si ajutorul lui Dumnezeu te-au scapat cu viata, pentru care si noi, nevrednicii, multumim lui Dumnezeu, Care te-a ocrotit, si zicem asa:

Bucura-te, ca indurarea lui Dumnezeu din primejdie de moarte te-a salvat;
Bucura-te, ca de moarte napraznica ai scapat;
Bucura-te, ca de multe ori si bolnav erai;
Bucura-te, ca in toate ajutorul lui Dumnezeu il cereai;
Bucura-te, ca la liniste si la pustie te-ai gandit;
Bucura-te, ca luand blagoslovenie de la duhovnicul tau in pustia Tumran te-ai linistit;
Bucura-te, ca de acolo in pestera Calomona ai plecat;
Bucura-te, ca acolo pe ucenicul Ioanichie ai dobandit;
Bucura-te, ca acolo un an si jumatate ai sihastrit;
Bucura-te, ca in aceasta pestera Acatistul Maici Domnului in limba greaca l-ai tradus;
Bucura-te, ca bolile pe tine aproape te-au distrus;
Bucura-te, ca de acolo in vreamea razboiului ai plecat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 7
Din lagarul englez te-ai dus din nou la Manasirea Sfantului Sava, fiind iarasi paraclisier si ingrijitor de bolnavi, pe care cu mare dragoste si mila i-ai ingrijit si pentru toate mutumind lui Dumnezeu, din inima ii cantai: Aliluia

Icosul 7
Cu inalta binecuvantare a patriarhului Ierusalimului, precum si a patriarhului Nicodim al Bisericii Ortodoxe Romane, ai fost hirotonit preot de preasfintiul Victorin Ursache; pentru care si noi nevrednicii cu laude te cinstim:

Bucura-te, ca numai de ascultare preotia ai primit;
Bucura-te, ca dupa aceea egumen la schitul romanesc de la Iordan ai fost randuit;
Bucura-te, ca si acolo multe lipsuri aveai;
Bucura-te, ca din mila unui credincios hrana primeai;
Bucura-te, ca acolo cinci ani ai staretit;
Bucura-te, ca dupa aceasta in pustia Hozeva cu ucenicul tau Ioanichie te-ai retras;
Bucura-te, ca acolo in Pestera Sfanta Ana ai ramas;
Bucura-te, ca acolo sapte ani te-ai nevoit;
Bucura-te, ca acolo program de scris ti-ai randuit;
Bucura-te, ca acolo multe traduceri in romaneste din cartile Sfintilor Parinti ai facut;
Bucura-te, ca si in aceasta sfanta pestera multe nevointe ai rabdat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 8
Traind in mare saracie, caldura soarelui rabdand si umezeala pesterii suferind, toata noaptea in rugaciuni si matanii o petreceai si din inima, cu lacrimi, lui Dumnezeu cantai: Aliluia!

Icosul 8
O data pe zi hrana primeai, cu pesmeti si cu smochine te hraneai, in sarbatorile mari Sfanta Liturghie in Pestera Sfintei Ana o savarseai si acolo cu Preacuratele Taine te impartaseai. Pentru care si noi, nevrednicii, cinstind viata ta cea pustniceasca, te laudam, zicand:

Bucura-te, ca o data pe zi hrana primeai;
Bucura-te, ca acolo in pestera petrecand, cu gandul la cele ceresti pururea erai;
Bucura-te, ca in pestera ta foarte rar pe cineva primeai;
Bucura-te, ca fata de dreapta credinta mare ravna aveai;
Bucura-te, ca pe cei ce veneau la tine, pururea frica de Dumnezeu ii invatai;
Bucura-te, ca celor ce veneau la tine din scrierile Sfintilor Parinti le citeai;
Bucura-te, ca de mila si dragostea Mantuitorului catre oameni totdeauna vorbeai;
Bucura-te, ca de infricosatele Patimi ale Domnului le aminteai;
Bucura-te, ca de ceasul mortii aminte le aduceai;
Bucura-te, ca la citirea Psaltirii zaboveai;
Bucura-te, ca citirea dumnezeiestilor Scripturi ca pe o hrana duhovniceasca o aveai;
Bucura-te, ca in toate faptele bune sfintilor Parinti te asemanai;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 9
Voind Preainduratul si Preamilostivului Dumnezeu sa te cheme la Sine, o boala grea ti-a trimis, iar tu, cunoscand ca ti-a venit ceasul plecarii din aceasta lume, cu Sfintele si Preacuratele Taine te-ai impartasit si din adancul inimii tale ai chemat mila lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 9
Auzind de adormirea ta staretul Sfintei Manastiri Hozeva, Preacuviosul Amfilohie, a venit cu cativa calugari si cele spre inmormantarea ta au randuit, cantand asa:

Bucura-te, ostasul lui Hristos cel adevarat;
Bucura-te, ca lupta cea buna o ai savarsit;
Bucura-te, ca si calatoria ta spre cer acum s-a terminat;
Bucura-te, ca de la Dumnezeu cununa biruintei ai luat;
Bucura-te, sluga lui Hristos care bine te-ai nevoit;
Bucura-te, ca nevointele tale acum au luat sfarsit;
Bucura-te, ca staretul Amfilohie slujba imormantarii a inceput;
Bucura-te, ca o mare minune s-a facut;
Bucura-te, ca pasarele in carduri au venit;
Bucura-te, ca ele cu glasuri jalnice langa sicriul tau ciripeau;
Bucura-te, ca pasarelele dupa tine plangeau;
Bucura-te, ca in viata ta pe ele le-ai ajutat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 10
Trimis-a preabunul Dumnezeu la inmormantarea ta mare multime de pasarele care zburau peste capetele celor ce erau acolo si bateau din aripi deasupra sicriului tau. Aceasta vazandu-le cei adunati acolo, au cunoscut minunea si lui Dumnezeu cantau: Aliluia!

Icosul 10
Voind Preasfantul Dumnezeu sa descopere Sfintele tale moaste, un arhimandrit grec din America, fost ucenic al tau, a auzit in vis glasul tau, care de trei ori i-a zis: „Daca vrei sa ma vezi, vino pana Pestera Sfintei Ana, din pustia Iordanului”. Acela, nestiind ca te-ai mutat la Domnul, avenit sa se inchine la Mormantul Domnului, iar de acolo la pestera Sfintei Ana, unde a rugat pe staretul Amfilohie sa-i arate mormantul tau. Luand deci blagoslovenie, au deschis mormantul si, vazand toti buna mireasma care iesea din trupul tau, inchinandu-se, cu mare bucurie au cantat:

Bucura-te, Cuvioase Parinte Ioane, ca Dumnezeu pe tine te-a proslavit;
Bucura-te, ca noi tocmai din America la tine am venit;
Bucura-te, ca Dumnezeu spre folosul nostru si al multora te-a proslavit;
Bucura-te, ca de aceasta minune indata multi au auzit;
Bucura-te, ca douazeci de ani dupa moartea ta Dumnezeu intru nestricaciune te-a pazit;
Bucura-te, ca buna mireasma din sfintele tale moaste foarte s-a raspandit;
Bucura-te, ca nici hainele tale cu nimic nu s-au schimbat;
Bucura-te, ca acest lucru pe toti i-a spaimantat;
Bucura-te, ca multi cu lacrimi in ochi catre tine se rugau;
Bucura-te, ca altii cu mare glas pe Dumnezeu laudau;
Bucura-te, ca toti de aceasta minune s-au mirat;
Bucura-te, ca si calugarii de la Manastirea Hozeva s-au spaimantat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 11
Adus-a parintele staret Amfilohie impreuna cu calugarii de la Manastirea Hozeva sfintele tale moaste de la Pestera Sfintei Ana la manastirea lor. Pentru aceasta preaslavita minune au dat slava Bunului Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 11
Asezat-au sicriul cu sfintele tale moaste langa sicriul Sfantului Gheorghe Hozevitul, ctitorul acestei manastiri. Deschizand apoi sicriul si vazandu-te neatins de stricaciune, au simtit o buna mireasma si cu totii au slavit pe Dumnezeu, zicand:

Bucura-te, Cuvioase Parinte Ioane, slava monahilor din Manastirea Hozeva;
Bucura-te, ca sfintele tale moaste arata desavarsirea;
Bucura-te, ca Dumnezeu, cu darul Sau, sfintele tale moaste le-a impodobit;
Bucura-te, ca prin tine, Dumnezeu o minune a secolului nostru a aratat;
Bucura-te, ca Dumnezeu pe tine cu nestricaciune te-a incununat;
Bucura-te, mladita sfanta din neamul romanesc;
Bucura-te, podoaba cinului calugaresc;
Bucura-te, ca prin tine cinstirea sfintilor iarasi se dovedeste;
Bucura-te, ca prin tine minunea lui Dumnezeu intru sfinti se adevereste;
Bucura-te, ca intru sfinti, Dumnezeu prin tine minune s-a aratat;
Bucura-te, sluga lui Dumnezeu, cu slava si cu cinste incununat;
Bucura-te, cu darul si cu puterea lui Dumnezeu intru tine s-au aratat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 12
Patriarhul Benedict al Ierusalimului, auzind de minunea cu sfintele tale moaste, a trimis o comisie formata din trei mitropoliti la Sfanta Manstire Hozeva, pentru a le vedea si a randui unde sa le aseze. Facandu-se toate cu buna cuviinta, au dat slava lui Dumnezeu, cantand: Aliluia!

Icosul 12
Invatat-ai, Preacuvioase Parinte Ioane, cat ai fost in viata, pe toti monahii si crestinii care veneau la tine sa pastreze cu mare scumpatate dreapta credinta intru Hristos, chiar cu pretul vietii, si multe manuscrise ai lasat de mare folos sufletesc. Pentru care toti cei dreptcredinciosi cu mare evlavie te cinstim, zicand:

Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care cu viata si cu invatatura pe multi i-ai luminat;
Bucura-te, a monahilor pilda de urmat;
Bucura-te, ca multe suferinte si boli ai rabdat;
Bucura-te, ca dupa douazeci de ani de la adormirea ta, sfintenia vietii tale Dumnezeu a aratat;
Bucura-te, faclie duhovniceasca in pamant ascunsa;
Bucura-te, faclie in sfesnicul Bisericii de Dumnezeu pusa;
Bucura-te, ca pe multi cu cuvantul si cu pilda vietii ai luminat;
Bucura-te, ca adevarata credinta pe toti i-ai invatat;
Bucura-te, ca acum in ceata sfintilor petrecere ai aflat;
Bucura-te, al Bisericii Ortodoxe fiu adevarat;
Bucura-te, ostas duhovnicesc al Marelui Imparat;
Bucura-te, Preacuvioase Parinte Ioane, care in viata ta marilor cuviosi ai urmat!

Condacul 13
O, preacuvioase Parinte Ioane, care din neamul romanesc ai rasarit, si in tara sfanta Dumnezeu te-a proslavit, numele marilor Prooroci Ilie si Ioan Botezatorul in viata le-a purtat si lor dupa putinta le-ai urmat. Roaga-te pururea pentru noi, nevrednicii, ca sa aflam mila in ziua judecatii de apoi si impreuna cu tine sa cantam lui Dumnezeu: Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1 si Condacul 1.

Rugaciune catre Sfantul Ioan Iacob de la Neamt – Hozevitul
O, Preacuvioase Parinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din frageda copilarie ai mers pe calea cea sfanta a desavarsirii si pentru care Preabunul si Preainduratul Dumnezeu a binevoit sa te proslavesti pe pamant si in cer, te rugam, auzi-ne si pe noi, nevrednicii si pacatosii, care indraznim sa venim cu toata evlavia si umilinta catre tine, ca sa te rogi Preabunului Dumnezeu, ca si noua sa ne ajute cu mila si cu indurarile Sale si, prin rugaciunile tale, sa mergem pe calea cea sfanta a poruncilor Lui si din toata inima sa ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila si indurarea lui Dumnezeu si prin sfintele tale rugaciuni, sa avem si noi mila si indurare in ceasul mortii noastre si in ziua Judecatii de apoi. Amin.

Tot astazi, serbeam Inaintepraznuirea Schimbarii la Fata a Domnului si face pomenirea:
– Sfantului Mucenic Evsignie;
– Sfintilor Mucenici Catidie si Catidian;
– Sfintei Nona, mama Sfantului Grigorie Teologul;
– Sfantului Favie, episcopul Romei.