Sfintii Isachie, Dalmat si Faust Sfantul Isachie este cinstit aparte pe 30 mai. Este sfantul care a luptat pentru inapoierea bisericilor ortodoxe luate de arieni. Inainte de a trece la cele vesnice, Sfantul Isachie l-a numit staret pe ucenicul sau, Dalmat. Acesta a fost ostas in armata imperiala a imparatului Teodosie cel Mare. Dalmat si-a parasit sotia si copiii si a vietuit in obstea Cuviosului Isachie, impreuna cu fiul sau, Faust. Dalmat s-a dat pe sine unei aspre postiri, incat ajungea sa nu manance nimic timp de 40 de zile. A fost unul din Parintii prezenti la al treilea Sinod Ecumenic, tinut in anul 431, la Efes, unde a luptat impotriva invataturii lui Nestorie care sustinea ca Fecioara Maria este nascatoare numai de om. Faust, fiul lui Dalmat, i-a fost sprijin in toate tatalui sau. A trecut la cele vesnice in obstea in care a intrat impreuna cu Dalmat.

Viata cea placuta lui Dumnezeu a Cuviosului Isachie si ravna lui cea mare pentru buna credinta, prin care a mustrat pe raucredinciosul imparat Valent, proorocindu-i pieirea lui, precum si fericitul sfarsit al acestui cuvios, s-a scris din destul la 30 mai; cel ce voieste, sa citeasca acolo.

Iar Cuviosul Dalmat, fiind in viata mireneasca, a fost mai intai ostas in imparatia lui Teodosie cel Mare si era foarte cinstit la imparatul. Apoi a defaimat pentru Dumnezeu toate cele lumesti si, lasandu-si femeia si copiii, a luat cu dansul numai pe un fiu al sau cu numele Faust si s-a dus la Cuviosul Isachie, care avea manastire in cetatea dinaintea Constantinopolului. El a fost tuns de dansul in randuiala monahiceasca impreuna cu fiul sau si traiau amandoi cu dumnezeiasca placere, bine nevoindu-se in pustnicestile osteneli. Iar dupa ce Cuviosul Isachie a ajuns la adanci batraneti, cand se apropia de sfarsit, a chemat pe frati si, invatandu-i pentru mantuire, le-a pus egumen in locul sau pe Cuviosul Dalmat, dupa al carui nume mai pe urma s-a numit si manastirea aceea „a lui Dalmat”. Fericitul Dalmat a fost hirotonit preot de catre Atic, patriarhul Constantinopolului. El atata postire a aratat, incat petrecea fara hrana pana la patruzeci de zile, biruind astfel, prin post si rugaciune, puterea diavolului. El s-a nevoit inca si asupra diavolilor celor vazuti, adica asupra ereticilor nestorieni care huleau pe Preasfanta Fecioara Maria, Maica Domnului, si a fost mare ajutator Sfintilor Parinti la al treilea Sinod ecumenic, care s-a tinut in Efes, in timpul imparatului Teodosie cel Mic. Cuviosul era iubit de imparat si de sfintii parinti care l-au pus arhimandrit in Manastirea Dalmatului. Si placand el lui Dumnezeu desavarsit, s-a mutat la Dansul intru adanci batraneti. De asemenea si fiul lui, Cuviosul Faust, strabatand prin toata dumnezeiasca placere si prin toata nevointa monahiceasca si sfarsind bine alergarea pustniceasca, s-a mutat la vesnicele locasuri si s-a numarat cu cuviosii parinti in viata cea fara de moarte.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
– Sfantului Cuvios si Marturisitor Ioan, egumenul Manastirii Patalaria;
– Sfintei Mironosite Salomeea.