Scoaterea Sfintei Cruci; Inceputul Postului Sfintei MariiPostul Adormirii Maicii Domnului incepe de obicei pe 1 august si are o durata de doua saptamani (1-15 august). Lasata secului pentru postul Adormirii Maicii Domnului se face pe data de 31 iulie. In cazul in care 31 iulie este in zi de miercuri sau vineri, se lasa sec in seara zilei de 30 iulie si postul incepe pe 31 iulie.

7

Postul Adormirii Maicii Domnului incepe pe 31 iulie si tine pana in ziua praznicului, 15 august. Se lasa sec in seara zilei de 31 iulie, iar cand aceasta data cade miercurea sau vinerea, se lasa sec cu o zi mai inainte ; de asemenea,postul se prelungeste si in ziua sarbatorii insesi, daca aceasta cade miercurea sau vinerea, facandu-se dezlegare la untdelemn, peste si vin. Postul Adormirii Maicii Domnului este randuit de Biserica spre aducerea aminte de virtutile alese ale Sfintei Fecioare si de postul cu care ea insasi, dupa traditie, s-a pregatit pentru trecerea la cele vesnice. Ca vechime, este cel mai nou dintre cele patru posturi de durata (Postul Nasterii Domnului, Postul Pastilor, Postul Sfintilor Apostoli si Postul Adormirii Maicii Domnului). Originea lui trebuie pusa prin sec. V, cand cultul Maicii Domnului s-a dezvoltat si cand sarbatoarea Adormirii ei a inceput sa primeasca o mai mare importanta.  La inceput insa, nici timpul din an, nici durata si nici felul postirii nu erau la fel peste tot . Astfel,  in partile Antiohiei se postea o singura zi (6 august), la Constantinopol patru zile, iar la Ierusalim – opt zile.  Legat de timpul postirii din an, putem afirma ca unii posteau in luna august, altii in septembrie, iar altii nu posteau deloc, socotind ca sarbatoarea Adormirii este zi de mare bucurie, deoarece Maica Domnului a trecut de la viata pamanteasca la cea cereasca. Data si durata postului au fost uniformizate in toata Ortodoxia abia in sec. XII, la sinodul local din Constantinopol, tinut la 1166 sub patriarhul ecumenic Luca Crysoverghi, care a hotarat ca postul sa inceapa la 1 august si sa dureze 14 sau 15 zile, pana la sarbatoarea Adormirii (15 august).

Postul Adormirii Maicii Domnului in Tipicul cel Mare

Tipicul cel Mare si invatatura pentru posturi din Ceaslovul Mare prescriu ajunare lunea, miercurea si vinerea, pana la Ceasul IX, cand se consuma mancare uscata; martea si joia se consuma legume fierte, fara untdelemn, iar sambata si duminica se dezleaga la untdelemn si vin. La 6 august (sarbatoarea Schimbarii la fata), in orice zi ar cadea, se face dezlegare la untdelemn, peste si vin, dar in Pravila Mare se da dezlegare la vin si untdelemn nu numai pentru sambete si duminici, ci si pentru marti si joi. In timpul acestui post se citesc in bisericile manastiresti, zilnic (alternativ), cele doua Paraclise ale Maicii Domnului, din Ceaslov.

La eretici(catolici), postul Sfintei Marii se reduce la o singura zi : ziua ajunului sarbatorii (14 august).

Scoaterea Sfintei Cruci s-a instituit la dorinta comuna a ortodocsilor greci si rusi, intru praznuirea biruintei simultane pe care au repurtat-o rusii asupra bulgarilor si grecii asupra sarazinilor. Pe 1 august, la Constantinopol era scos in procesiune lemnul Sfintei Cruci, din Palatul Imperial pana la catedrala Sfanta Sofia. De aici se faceau pana pe 15 august diverse procesiuni pentru a-i feri pe crestini de suferinte si boli.

284371_239352339419412_6970995_n

Crucea – instrumentul de tortura datator de viata

Crucea - instrumentul de tortura datator de viata

Crucea este recunoscuta ca fiind unul dintre cele mai importante simboluri ale crestinatatii. In vechime, latinii foloseau pentru cruce termenul „crux“, iar grecii  „stavros“,  desemnand  in primul rand stalpul vertical, fara partea orizontala, pe care erau rastigniti cei condamnati la moarte. Acest instrument de tortura la pagani a fost sfintit prin sangele Mantuitorului rastignit, devenind pentru crestini obiect sfant si datator de viata. Pentru crestinul ortodox crucea este, in acelasi timp, simbol al rascumpararii omului si obiect de cult.  El vede si cinsteste in aceasta, deodata: jertfa Fiului lui Dumnezeu; lemnul crucii pe care s-a rastignit Domnul, deci altarul Sau de jertfa; semnul crucii, semn al „Fiului Omului” si al crestinului in acelasi timp, cu care insemnandu-ne ca si cu o pecete, aratam participarea noastra la jertfa sfintitoare a lui Hristos.

450

Crucea si originea ei antica

Semnul crucii a fost folosit ca simbol sacru, sub o forma sau alta, de catre multe popoare pagane, cu mult timp inaintea aparitiei crestinismului. In paganism acest simbol avea semnificatii mitice, fiind semnul prin care oamenii exteriorizau legatura cu fortele supranaturale. Potrivit cercetatorilor crucea si-a avut originea printre babilonienii din Caldeea antica si a fost folosita ca simbol al zeului Tamuz. Inca din epoca bronzului semnul crucii era folosit de multe popoare ale Europei, ca simbol al consacrarii, si era pus pe obiectele legate de nou-nascuti. De asemenea, simbolul crucii a fost folosit in civilizatia ariana ca reprezentare mistica a luminii zeilor sau a focului sacru si chiar a soarelui. Oamenii de stiinta ai antichitatii considerau centrul unirii pamantului cu cerul ca fiind mijlocul universului. Cele patru brate ale crucii indicau cele patru puncte cardinale.

Cruce

Crucea in Vechiul si Noul Testament

Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie ne dau marturii atat despre preinchipuirea Sfintei Cruci, inainte de rastignirea Domnului pe ea, cat si despre actul insemnarii cu sfanta Cruce, despre puterea ei divina, precum si despre talcuirea actului de insemnare a credinciosilor crestini, cu semnul Sfintei Cruci. Sfanta Cruce este preinchipuita de exemplu, in Vechiul Testament, de „pomul vietii”, care a rasarit din pamant, din porunca lui Dumnezeu, in mijlocul raiului pamantesc, alaturi de „pomul cunostiintei binelui si raului” (cf. Facere 2, 9). „Pomul vietii” este denumirea metaforica a sfintei Cruci, denumire care apare, cum se vede, chiar pe primele pagini ale Sfintei Scripturi. Acest lucru il infatiseaza ea, atat in scris in cartile de slujba divina, cat si in mod plastic, in pictura.

Cruci de lemn

Moise a trecut poporul Israel prin Marea Rosie in mod minunat, prin puterea divina a crucii, si l-a scapat de robia politica egipteana, conducandu-l la libertate. El a ridicat toiagul, si a intins mana sa, drept inainte, peste mare, a despartit apele marii, in doua, si evreii au trecut marea ca pe uscat. Cand au intrat si egiptenii in mare, pe acelasi drum uscat, ca sa-i inrobeasca, din nou, pe evrei, Moise, tot din porunca lui Dumnezeu, a intins iarasi mana cu toiagul, si a facut semnul de intretaiere al liniei drepte, pe care o schitase la despartirea apelor marii. Apele s-au impreunat, si egiptenii au fost inecati, in mijlocul marii (vezi Iesirea 14, 21-27). De asemenea, binecuvantarea patriarhala, pe care a dat-o Iacob, cu mainile, celor doi fii ai lui Iosif, Efraim si Manase, binecuvantare data cu mainile incrucisate, a preinchipuit sfanta cruce, cu peste 1500 de ani inainte de Hristos. „Israel (Iacov), inadins, si-a incrucisat mainile si i-a binecuvantat.

Cruce Athos

Noul Testament ne prezinta, mai explicit decat Vechiul Testament, dumnezeiasca invatatura despre importanta Sfintei Cruci. Crucea este altarul divin real si istoric al crestinismului, altar pe care Domnul Hristos S-a adus, „o data, jertfa, ca sa ridice pacatele multora” (Evrei 9, 28). Crucea este „puterea lui Dumnezeu” (I Cor. 1, 18), pentru cei ce voiesc sa se mantuiasca, adica pentru cei ce cred. Cu puterea divina a crucii se lauda Sfantul Apostol Pavel, in slabiciunile sale omenesti si in necazurile si stramtorarile pe care le indura (cf. Gal. 6, 14). Ea este „pecetea divina” de pe fata dreptcredinciosilor, pecete prin care acestia au scapat si scapa de urgiile vrajmasilor vazuti si nevazuti. Tot in Noul Testament Crucea apare semn al Fiului Omului, la a doua venire. Insusi Domnul Hristos le-a spus ucenicilor Sai, care doreau sa afle timpul celei de a doua veniri a Lui, precum si timpul sfarsitului Lumii (Matei 24, 3) ca, intre semnele care vor fi, „atunci se va arata pe cer” (si) „semnul Fiului Omului” (Matei 23, 30), adica Sfanta Cruce.

Sfanta Cruce

Crucea in cultul crestin

Descoperirile arheologice din Palestina au aratat ca semnul Crucii a fost folosit chiar de prima comunitate crestina din Ierusalim. Printre primele lucrari in care crucea apare ca simbol crestin cu semnificatii mistice, legate de mantuirea oamenilor adusa de rastignirea lui Hristos, amintim „Octavius“ a scriitorului crestin Minucius Felix, scrisa la sfarsitul secolului al doilea. Apoi, crucea apare ca semn crestin si la Clement al Alexandriei, care vorbeste despre „semnul Domnului“, care a fost prefigurat de litera numarul 318 de la Facere 14:14, asa cum se explica si in Epistola lui Barnaba. Pentru numarul 300, s-a folosit litera „T“ din alfabetul ebraic, fiind evidenta asemanarea cu semnul crucii, iar pentru  „18“, s-au folosit primele doua litere ale numelui „Iisus Hristos“ (IH), ceea ce arata legatura dintre Hristos si Cruce.

Monogramul lui Hristos

Ιncepand din sec. IV, cinstirea Crucii s-a generalizat, manifestandu-se public si intrand in cultul divin oficial al Bisericii. La aceasta au contribuit si minunea aparitiei pe cer a semnului crucii, care incurajeaza pe Constantin cel Mare in lupta cu Maxentiu, pe care il biruieste, punand-o ca emblema pe steaguri, iar apoi pe actele oficiale si chiar pe monede si interzicand a mai fi rastigniti pe cruce condamnatii la moarte.

Simbolul crucii pe monede

Alta minune a fost descoperirea Crucii Mantuitorului (anul 326), chiar pe locul rastignirii Lui. Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare, a inaltat o mare biserica pe locul calvarului (biserica Sfantului Mormant) si alta pe locul unde s-a aflat Crucea rastignirii (Basilica Sfintei Cruci), unde a fost sfintita in ziua de 13 sept., anul 335, cand a inceput si venerarea Sfintei Cruci in cultul crestin.

Inaltarea Sfintei Cruci

In anul 431 s-au introdus crucile in biserici si in incaperi, iar folosirea crucilor pe turle nu a aparut decat prin 586. In secolul VI, imaginea crucifixului a fost autorizata de biserica de la Roma. Invatatura Bisericii despre cultul Sfintei Cruci a fost formulata de sinodul VII ecumenic de la Niceea (787) si completata de sinodul local de la Constantinopol (869), cand s-a stabilit si doctrina despre cinstirea Sfintelor icoane: cinstirea Sf. icoane, a Sfintei Evanghelii si a Sfintei Cruci trebuie sa fie egala. In Biserica Ortodoxa cultul Sfintei Cruci se manifesta prin sarbatorile inchinate ei. Dintre acestea amintim: Inaltarea Sfintei Cruci (Ziua Crucii sau Carstov), la 14 septembrie, Duminica Crucii (Duminica a treia din Postul Pestelui), Scoaterea cinstitului lemn al Sf. Cruci ( 1 august ) si Aratarea semnului Sfintei Cruci Imparatului Constantin (7 mai).

Semnul Sfintei Cruci

Traditia rasariteana celebreaza mereu Crucea in slujbele speciale (Acatistul Sfintei Cruci, rugaciuni si imne, cantari din Octoih pentru cele doua zile de post din saptamana) compuse in cinstea si lauda ei, ca pe o fiinta vie. E invocata ca fiind dumnezeiasca, teologica, ca sursa a puterii datatoare de viata, ca inepuizabila in sensul ei. Dovada cultului crucii in pietatea poporului sunt crucile memoriale si troitele de lemn si piatra, presarate la rascruci, pe drumurile tarii. Semnul crucii facut pe frunte este unul dintre riturile cele mai vechi ale Bisericii. Acesta este primul gest crestin pe care il invata copilul inca din primii ani ai sai, semn fara care omul credincios nu-si incepe ziua de munca, nu se aseaza si nu se scoala de la masa si cu care se culca linistit pentru somnul de noapte. Marturisirea dreptei credinte este Sfanta Cruce, prin care credinciosii recunosc unitatea divina in Sfanta Treime si cred in jertfa mantuitoare a lui Hristos, Care pe cruce S-a rastignit pentru mantuirea neamului omenesc.

Cruce    Cruce

In Biserica Ortodoxa Romana, numai arhiereul are dreptul de a purta permanent crucea pectorala (pe piept). Acest drept se poale acorda ca o distinctie si preotilor cu rangul onorific cel mai inalt (iconom-stavrofor). Crucea pectorala este o insigna a demnitatii arhieresti, un simbol al crucii lui Hristos prin care a fost biruit pacatul. Cand arhiereul slujeste isi pune crucea si rosteste cuvintele din Sf. Evanghelie: “Zis-a Domnul: Oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34).

Sfanta Cruce Forme

Crucea – cele mai raspandite forme

Se cunosc circa 400 de forme de cruci, dintre care amintim pe cele mai raspandite:

Crucea „Tau“, in forma de „T“ este cunoscuta in mod deosebit ca fiind „crucea din Egipt”, adesea reprezentata cu un cerc sau un oval deasupra ei.

Crucea latina (crux immissa) cu brate inegale (latura verticala mai lunga), este forma cea mai raspandita la ora actuala. Potrivit traditiei este crucea pe care a fost rastignit Mantuitorul.

Crucea decussata – crucea in forma de ,X”, pe care a fost rastignit Sf. Andrei, primul dintre apostolii Domnului, care a fost si in partile noastre, in Scitia Minor (Dobrogea), unde a propovaduit crestinismul (sec. I);

Crucea Sfantului Andrei

Crucea gammata (lat. crux gammata) – asemanatoare cu „gamma” Γ (litera mare a treia din alfabetul grec), cruce denumita svastica (cuv. sanscrit) = incarligata, cunoscuta din cele mai vechi timpuri in Orientul indepartat (China) si in Europa, fiind socotita simbolul soarelui in miscare si ca semn tutelar al bogatiei si mantuirii. Acest semn a fost folosit si de crestini, inca din sec. IΙΙ, ca forma ascunsa a crucii crestine (de teama persecutiilor). Sapaturile arheologice de la noi au descoperit crucea gammalt pe monumente si obiecte funerare (vase) din sec. ΙV-VI pana in epoca feudala.

Crucea monogrammatica (lat. monogrammus; gr. μονογραμμοσ; – monogrammos = figura din linii) – semn ce reprezinta o cruce verticala asemanatoare cu litera „rho” ρ, din alfabetul grec, care combinat cu literele „iota” I si „chi” X , tot din alfabetul grec, au format o monograma pe care crestinii au preluat-o ca modalitate de a desemna numele lui Iisus Hristos. Acest semn se intalneste pe multe monumente si inscriptii descoperite la noi – la Tomis, Callatis (Mangalia), Histria si Dinogetia (in nordul Dobrogei), Biertan (Ardeal). Aceasta monograma crestina s-a numit si constantiniana.

8

Canon de rugăciune la Praznicul Înainteprăznuirii scoaterii Sfintei Cruci (1 august)

Troparul Sfintei Cruci, glasul 1:

Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta; biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte. Şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău.

Cântarea 1, glasul al 4-lea. Irmos:
Cântare de biruinţă…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce, cea dumnezeiască, mergătoare înainte, revarsă razele darurilor, luminează pe toţi cei ce se închină ei şi cu bună credinţă, cântă pe Hristos Cel Răstignit.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Închinarea Sfintei Cruci înalţă pe cei ce cu dragoste şi cu credinţă o slăvesc, că pe Dumnezeu şi Domnul L-a purtat, Care a pătimit cu trupul şi ne-a zidit pe noi prin patimile cele dumnezeieşti.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Închinarea Sfintei Crucii izvorăşte bună mireasmă a darurilor; şi pe toţi cei ce slăvesc pe Hristos pururea îi umple de mireasmă şi toată răutatea sufletelor o ridică.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe Domnul, Cel Ce S-a Întrupat din tine, Mireasă Dumnezeiască şi a primit Cruce şi moarte, Mântuitor cunoscându-L pe Dânsul, Îl lăudăm și pe tine te fericim.

Cântarea a 3-a. Irmos:
Să se întărească inima mea…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce care a săvârşit minuni preaslăvite, în închipuiri mai înainte fiind închipuită, iar acum închinată fiind, lucrează fapte şi mai minunate, sfinţind şi luminând pe cei ce slăvesc pe Ziditorul.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cea care întru războaie este biruinţă dumnezeiască, Sfânta Cruce a lui Hristos fiind închinată, oştirea vrăjmaşilor o biruieşte şi mari biruinţe dăruieşte celor dreptcredincioşi.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Toiagul Domnului, Sfânta Cruce înainte fiind pusă, prin case şi prin locaşuri, temelia acestora o păzeşte neclintită şi toată asupreala şi măiestria potrivnicilor o biruieşte.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce a Domnului fiind închinată cu bună cinstire, umple de dumnezeieşti daruri şi de tămâie înţelegătoare pe cei ce i se închină ei şi norii necazurilor şi ai supărărilor îi ridică.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Dintru adâncul înşelăciunii a scos omenirea Cel Născut din tine cu lemnul Crucii, Născătoarea de Dumnezeu. Şi la a Sa înţelegere a înălţat pe cei ce te slăvesc pe tine cu bună cucernicie.

Cântarea a 4-a. Irmos:
Cu duhul mai înainte…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Fulgerele darurilor le întinde, celor ce o închipuiesc, Cinstita şi Dumnezeiasca Cruce. Şi fiind închipuită, tare goneşte din văzduh pe începătorul întunericului şi străluceşte pe cei ce cântă pe Hristos Dumnezeu.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cuprinzând inimile cu închipuirea sa, Preacinstita şi Dumnezeiasca Cruce, alină marea patimilor şi încetează întreitele valuri ale primejdiilor. Şi în liniştea dreptăţii aduce pe cei ce cu dragoste o cinstesc pe ea.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Semnul Cinstitei Cruci, ca nişte scântei de foc aruncând raze, arde toată lucrarea vrăjmaşului, lipsindu-l de puteri şi uşurează pe credincioşii care laudă şi cântă cu dragoste pe Hristos Cel Pironit deasupra ei.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Ridicaţi vor fi toţi cei necuraţi şi necredincioşi, a nu vedea slava Domnului, Cinstita şi Sfânta Cruce; iar credincioşilor, această mărire le este şi armă şi scăpare şi zid tare de scăpare.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Toată negura cea geroasă a înşelăciunii se ridică prin tine, Cinstită Cruce, arma dreptcredincioşilor şi tot eresul din nou se pierde şi Biserica se luminează, prin Cel Răstignit cu trupul, prăznuind cele de biruinţă.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Cu dragoste pe tine, Preasfântă Curată, ca pe Stăpâna noastră şi Împărăteasa tuturor, te slăvim cei ce ne-am luminat cu patimile Filui tău şi făcător de bine al tuturor L-am cunoscut pe Dânsul; slavă darurilor Lui.

Cântarea a 5-a. Irmos:
Străluceşte nouă lumina…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Acum cei ce ne închinăm cu credinţă Sfintei Cruci celei Preasfinte, arma noastră cea puternică şi nebiruită care stă de faţă, putere nebiruită luăm asupra vrăjmaşilor.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Ţinând în mâini Sfânta Cruce care a făcut să izvorască apă din piatra cea închipuitoare şi netăiată şi Cinstitei Cruci închinându-ne, luăm izvorul darurilor.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cu raze de aur Sfânta Cruce a lui Hristos arătându-se nouă, ne dă daruri sufletelor noastre, celor ce ne închinăm ei şi pe Domnul Dumnezeu Îl cântăm pururea.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Sfânta Cruce a Fiului tău şi Dumnezeului nostru, Mireasă Dumnezeiască, toiag al puterilor având-o cu credinţă, te cântăm pe tine, Împărăteasa tuturor, fericindu-te.

Cântarea a 6-a. Irmos:
Proorocul Iona urmând…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Preacinstita Cruce închinată fiind acum, bucuria Învierii lui Hristos mai înainte o vesteşte şi frumos propovăduieşte moartea începătorului răutăţilor.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Înfiptu-s-a pe pământ Cinstita Cruce şi scară înţelegătoare către cer se face credincioşilor şi suire celor ce se închină ei şi o cinstesc.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cinstita Cruce în mijlocul pământului fiind răsădită, acum ramurile darurilor le împrăştie din sine şi pe toţi cei ce i se închină îi umbreşte.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce, care a despicat Marea Roşie, mai înainte fiind închipuită, acum fiind închinată, marea primejdiilor şi a patimilor o desparte şi pe cei ce se închină ei îi mântuieşte.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiul şi Dumnezeul tău către viaţa cea cerească, pe Cruce fiind Răstignit, din pământ ne-a tras pe noi, cei ce pe tine, Maica Lui, cu adevărat te cinstim.

Cântarea a 7-a. Irmos:
Cuptorul se răcorea…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cu cinstit Sângele lui Hristos Sfânta Cruce a Lui adăpându-se, izvorăşte râuri luminoase de daruri înţelegătoare şi adapă pe toţi cei ce se închină ei şi o cântă pe ea cu credinţă.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce a lui Hristos, care a surpat moartea şi pe vrăjmaşul, a zdrobit zăvoarele cele înţelegătoare. Şi acum, tuturor celor ce se închină ei cu credinţă curată şi cu dragoste, le deschide uşile vieţii şi ale hranei celei nestricăcioase.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cei care i se închină cu dragoste Sfinte Cruci, cu puterea ei împrejur se îngrădesc şi pe vrăjmaşii cei înţelegători şi pe cei văzuţi îi gonesc. Şi sunt păziţi nevătămaţi, pe Hristos cu cântări cuvântându-L.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Întărire nouă şi putere asupra vrăjmaşilor, ni s-a dăruit Sfânta Cruce a lui Hristos, Fiul tău, prin îndrăzneala ta de Maică, cea primită, prin care, Mireasă Dumnezeiască, adaosurile vrăjmaşului le biruim.

Cântarea a 8-a. Irmos:
De Care se înspăimântează…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfânta Cruce, pe care o înfipse moartea, fiind acum pusă de faţă şi închinată, văzând-o taberele vrăjmaşilor celor înţelegători, se ascund sub pământ; iar cei ce se închină ei se înnoiesc.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Celei ce de demult lămurit a fost închipuită de Hristos în înălţimea cerului, Sfintei Cruci celei prealuminoase, încinându-se acum cu bună creştinătate, credincioşii se înalţă şi cu razele ei se luminează.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Sfintei Cruci, pe care de demult au propovăduit-o proorocii că într-adevăr se va arăta aşternut picioarelor lui Hristos, acesteia noi acum, cu adevărată credinţă închinându-ne, întru bogate darurile ei ne desfătăm.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fiul tău şi Domnul, Fecioară, Care, prin patimă, nepătimire a izvorât nouă pământenilor, pe noi, care cu dragoste pururea te cântăm, ne înnoieşte prin tine ca un Făcător de bine.

Cântarea a 9-a. Irmos:
Pe norul cel purtător de…

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Nemurire şi nepizmuitoare picături ale neputreziciunii izvorăşte Cinstita Cruce celor ce se închină ei; îi înviază, îi curăţeşte şi îi înnoieşte şi de mărire mai bună şi de dar învredniceşte pe cei ce cântă pe Iisus Cel Pironit pe ea.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Izbucnind lucrări ca nişte raze prealuminoase, Preacinstita Cruce, pe cei ce se închină ei cu dragoste şi cu credinţă curată, îi povăţuieşte către Lumina Cea Neapropiată şi Nematerialnică, luminând pe cei ce cântă pe Făcătorul tuturor.

Stih: Crucii Tale ne închinăm, Stăpâne, și Sfântă Învierea Ta o lăudăm și o slăvim.

Cel Ce ai sfinţit lemnul Preasfintei Crucii Tale cu cinstit sângele Tău, Preabunule Cuvinte, cu lucrarea ei luminează-ne pe noi şi sfinţeşte pe cei ce se închină ei şi Te laudă pe tine, Stăpânul tuturor.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Darul care a strălucit tuturor, mai vârtos decât soarele goneşte, Fecioară, norii primejdiilor şi ai patimilor şi cu lumina înţelegerii celei dumnezeieşti, luminează pe cei ce cu dragoste te slăvesc pe tine şi pe Fiul tău neîncetat Îl cântă, ca pe Stăpânul tuturor.

SEDELNA, glasul al 4-lea. Podobie:
Cel Ce Te-ai înălţat…

Luminos se arată cerul, mai mult decât soarele, cu lumina Sfintei Cruci luminând toate cu razele sale; pentru aceasta, Tu, Mântuitorule al tuturor, Iubitorule de oameni, printr-însa luminează mintea noastră şi simţirea, că noi o avem pe ea armă de pace şi nebiruită biruinţă.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:

– Sfintilor sapte Mucenici Macabei: Avim, Antonie, Gurie, Eleazar, Evsevona, Ahim si Marcel, a mamei lor, Solomoni, si a dascalului lor, Eleazar;
– Sfintilor noua Mucenici care au marturisit in Perga Pamfiliei: Leontie, Attu, Alexandru, Chindeu, Mnisiteu, Chiriac, Mineu, Catun si Evcleu;
– Sfantului Papa cel Tanar;
– Sfantului Mucenic Eleazar;
– Sfantului Mucenic Chiriac;
– Sfantului Mucenic Teodor;
– Sfantului Mucenic Polieuct;
– Sfintilor Mucenici Mini si Mineu.