Sfantul Ermolae; Cuviosul Ioanichie cel Nou de la MuscelSfantul Cuvios Ioanichie Schimonahul este unul din cei mai renumiti sihastri care s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede ca acesta era cu metania din Manastirea Cetatuia Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului al XVI-lea. Sfantul Ermolae a fost preot in Nicomidia in timpul imparatului Maximian (286-305). Sfantul Ermolae s-a numarat printre cei doua mii de mucenici arsi de vii din porunca imparatului. Insa, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, Ermolae, impreuna cu alti doi preoti, Ermip si Ermocrat au scapat nevatamati din foc. Din viata Sfantului Pantelimon aflam ca acesta trecea in fiecare zi prin fata casei lui Ermolae. Intr-o zi, Sfantul Ermolae l-a poftit in casa si i-a spus ca Hristos este singurul doctor adevarat, care a venit sa ne mantuiasca fara plata. La auzul acestor cuvinte, in Pantelimon s-a aprins dorul dupa Hristos, incat, la scurt timp, a primit botezul de la acesta. Sfantul Ermolae a fost torturat si omorat prin decapitare impreuna cu preotii Ermip si Ermocrat.

Sfantul Sfintit Mucenic Ermolae

Sfantul Ermolae preotul, cu cei care au patimit impreuna cu el, Sfintii Mucenici Ermip si Ermocrat, au fost din clerul bisericii Nicomidiei. Ascunzandu-se intr-o casa, acestia au scapat vii din cei 20.000 de sfinti mucenici, care au fost arsi in biserica Nicomidiei de Maximian si a caror pomenire se cinsteste la 28 decembrie. Deci dintre toti ramanand acesti trei slujitori ai Domnului, se ascundeau de frica paganilor prin felurite locuri. Insa unde puteau, invatau pe credinciosi sfanta si dreapta credinta si ii intorceau catre Hristos. Si vazand Sfantul Ermolae pe Sfantul Pantelimon doctorul si vorbind cu dansul cu cuvinte insuflate de Dumnezeu, l-a facut crestin. Iar cand Pantelimon a fost prins si dus la muncire de acelasi pagan, adica de Maximian, imparatul Romei, acela l-a intrebat de la cine a invatat credinta crestineasca, iar Sfantul Pantelimon, neputand sa minta, i-a spus despre Sfantul Ermolae, preotul crestin. Deci, fiind prinsi batranul Ermolae si robii lui Hristos cei impreuna-slujitori cu dansul, Ermip si Ermocrat, au fost adusi la judecata paganeasca. Si fiind intrebati, au marturisit cu indrazneala pe Hristos, adevaratul Dumnezeu si au batjocorit pe necuratii idoli si inchinatorii lor. Pentru aceasta au luat de la chinuitor pedeapsa cu moartea, sfarsindu-se prin taiere de sabie. Despre patimirea lor se scrie mai pe larg in viata Sfantului Mare Mucenic Pantelimon, ce se praznuieste in ziua de 27 iulie.

2

Canon de rugăciune către Sfântul Sfinţit Mucenic Ermolae (26 iulie)

TroparulSfântului Sfinţit Mucenic Ermolae şi a celor împreună cu dânsul, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoinţele lor, cununile nesctricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru. Că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au şi ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul:
Să cântăm Domnului, Celui Ce a povăţuit pe poporul Său prin Marea Roşie, cântare de biruinţă, căci cu slavă S-a preaslăvit.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cântări să lăudăm pomenirea Mucenicului Ermolae cea purtătoare de lumină, prealăudată şi preaslăvită, slăvind pe Hristos.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Mare îţi este lauda, Sfinte Ermolae Prealăudate, că te-ai arătat slujitor fierbinte lui Dumnezeu Celui Mare.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

După lege săvârşind nevoinţa, mărite, ai călcat semeţiile celor fără de lege, pururea pomenite Mucenice Ermolae.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Bogat te-ai arătat, pe Hristos avându-L Bogăţie Nedeşertată şi îmbogăţind inimile cele sărăcite, Preafericite Ermolae.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Fă mie Milostiv pe Hristos, Preacurată Fecioară, scoţându-mă din osânda cea îngrozitoare, la ziua judecăţii.

Cântarea a 3-a. Irmosul:
Tu eşti Întărirea celor ce aleargă la Tine, Doamne; Tu eşti lumina celor întunecaţi şi pe Tine Te laudă duhul meu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Întărindu-te, înţelepte părinte, cu puterea Duhului, Celui Ce lucrează toate, ai surpat puterea celui tare întru răutate.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Făcutu-te-ai cunoscut Atotţiitorului, sfinte, făcându-I Lui pe toţi cunoscuţi, prin cuvântul tău cel dumnezeiesc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţându-se Sfântul Pantelimon de duhul tău, înţelepte, a cunoscut pe Ziditorul şi după lege a fost chinuit.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Izbăveşte-mă, Preacurată, de viforul cel cumplit al păcatelor şi de cugetele cele ce fără milă năpădesc inima mea.

Cântarea a 4-a. Irmosul:
Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preaslăvit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Căile tale, îndreptate fiind de Dumnezeiescul Duh, au împiedicat căile vrăjmaşului şi s-au arătat multora cale de îndreptare.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Preot preasfinţit, mucenic adevărat te-ai arătat, Sfinte Ermolae, vrednicule de minune. Pentru aceea, toţi te lăudăm.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu cuget viteaz pornind împotriva celor fără de lege, ai primit cununa muceniciei, bărbăteşte chinuindu-te, preasfinţite.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Ca un Scaun cu chip de foc porţi pe Stăpânul, Ceea ce eşti de Dumnezeu Dăruită. Pe Acela roagă-L să ne mântuim noi, care suntem primejduiţi de valul păcatului.

Cântarea a 5-a. Irmosul:
Întru lumina feţei Tale, Hristoase, lauda Ta a strălucit în inimile noastre, în dimineaţa nopţii necunoştinţei, cunoaşterea lui Dumnezeu.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cei ţinuţi în întunericul înşelăciunii, i-ai îndreptat către lumină şi ai primit plată, sfârşindu-te prin sânge.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ostaşii lui Hristos, Sfântul Ermip şi Dumnezeiescul Ermolae, împreună cu Sfântul Ermocrat, prin cuvinte sfinţite se măresc.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cei trei mucenici împreună fiind chinuiţi pentru Preacinstita Treime, se veselesc acum în ceruri împreună cu milioane de îngeri.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Avându-te pe tine, Fecioară, înainte Părtinitoare, Scăpare şi Întărită Sprijinire, să ne mântuim prin tine de toată nevoia.

Cântarea a 6-a. Irmosul:
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele, că s-a umplut sufletul meu de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad; şi ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinte Ermolae, ostaşul cel viteaz, împreună cu Sfântul Ermocrat şi cu Sfântul Ermip, un cuget au arătat, cu întărire propovăduind un Dumnezeu peste toate. Şi murind pentru Hristos, au primit cununile cele cereşti.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu picăturile sângiurilor vărsate roşindu-vă haină cuvioasă lui Dumnezeu, pătimitori ai Domnului, staţi înaintea Împăratului veacului, rugându-vă pentru noi, împreună cu Puterile cele de sus.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Învăţatu-s-a prin tine Marele Pantelimon credinţa cea dreaptă, întru Dumnezeiescul Duh. Şi pătimind după lege, s-a făcut pricină muceniciei tale, Sfinte Ermolae. Cu acela împreună roagă pe Hristos Dumnezeu pentru noi toţi.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Viforul păcatelor celor nenumărate mă tulbură şi mă trimite totdeauna în adâncul deznădăjduirii, Fecioară. Ci, apucând tu înainte, întinde-mi mâna şi dă-mi a găsi linişte în limanurile pocăinţei celei line.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie:
Cel Ce Te-ai înălţat…

Petrecând cu bună credinţă ca un sfinţit, ai primit cununa muceniciei şi stingând jertfele cele idoleşti, ai fost bun păstor turmei lui Hristos, preaînţelepte şi dascăl adevărat al Sfântului Pantelimon. Pentru aceasta, cu cântări te cinstim pe tine, zicând: mântuieşte-ne pe noi pururea din nevoi prin rugăciunile tale, Părintele nostru Ermolae.

Cântarea a 7-a. Irmosul:
Tinerii cei ce merseseră din Iudeea în Babilon, oarecând, cu credinţa Treimii, văpaia cuptorului au călcat-o, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luminându-te, cuvioase, cu lumina cea neapusă a dumnezeieştii credinţe, ai îndreptat către lumina cunoştinţei de Dumnezeu mulţime din cei ce se mântuiesc, care cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Marele Ermocrat şi Dumnezeiescul Ermip, frăţeşte cugetând într-un cuget cu tine, Sfinte Ermolae Fericite, împreună cu tine au băut paharul muceniciei, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-vă de dragoste după Dumnezeiasca Treime, prealăudaţilor mucenici, cu stropirile sângiuirilor aţi stins focul necredinţei, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinzându-vă cu dragostea Treimii Celei mai presus de Dumnezeu, măriţilor mucenici, focul necredinţei l-aţi stins cu picăturile sângiuirilor voastre, cântând: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Preasfântă Fecioară, Ceea ce ai născut pe Dumnezeu Purtător de trup, păzeşte de tot păcatul şi de toată nevoia pe poporul tău, care cântă: Dumnezeul părinţilor noştri, bine eşti cuvântat.

Cântarea a 8-a. Irmosul:
De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu. Dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi de o putere mai mare, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţitul Ermolae, luminându-se cu sfinţenie, a adus jertfă fără de sânge Celui Ce S-a jertfit pentru noi ca o oaie din milostivire; şi fiind junghiat pentru Dânsul de bunăvoie, s-a adus jertfă bineprimită, cântând: popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind Sfântul Pantelimon omorât mai înainte de necredinţă, a venit către tine şi dobândind viaţa prin cinstita ta învăţătură şi prin chemarea lui Hristos făcătoare de viaţă, ridicând pe cel omorât, s-a suit către înălţimea muceniciei, împreună cu tine slăvind pe Mântuitorul în veci, Sfinte Ermolae, de trei ori fericite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Sfinţitul Ermolae, Marele Ermip şi Sfântul Ermocrat, diamantele cele tari, nu şi-au cruţat trupurile, n-au jertfit idolilor ciopliţi, ci s-au adus pe dânşii jertfe primite Stăpânului, cântând: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De Dumnezeu Înţelepţitul Ermolae, întărit fiind de Hristos, taina cea ascunsă a descoperit-o prietenilor săi creştini, celor ce se ascundeau de frica vrăjmaşilor. Şi vădindu-se singur pe sine şi pe Dumnezeu Cuvântul, Cel Ce pentru toţi S-a Răstignit, propovăduindu-L, a murit şi acum vieţuieşte cu mucenicii, întru toţi vecii.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine Cămara cea Veselitoare şi Locaşul cel Luminos al Împăratului tuturor, Preasfântă Stăpână, te lăudăm rugându-te să ne faci pe noi locaşuri ale Celui Ce S-a născut din tine. Şi curăţiţi fiind de toată răutatea cea potrivnică, neîncetat cântăm: preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi veci.

Cântarea a 9-a. Irmosul:
Înfricoşatu-s-a tot auzul de nespusa lui Dumnezeu pogorâre, căci Cel Preaînalt de voie S-a pogorât până şi la trup, din pântece fecioresc făcându-Se Om. Pentru aceea, pe Preacurata Născătoare de Dumnezeu credincioşii o slăvim.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Stat-ai înaintea vrăjmaşilor mărturisind pe Hristos, Care a mărturisit înaintea lui Pilat mărturisirea cea bună. Şi fiind dusă către junghiere, ai sfinţit pământul cu dumnezeiescul tău sânge, iar cerurile le-ai luminat cu sufletul tău, pururea pomenite.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Arătatu-v-aţi făclii cu trei lumini, aprinzându-vă de focul Dumnezeiescului Duh, Slăvite Ermip, împreună cu Sfinţitul Ermocrat şi cu Sfântul Ermolae, luminând cu dumnezeiescul dar sufletele credincioşilor şi izgonind negura necredinţei, pururea pomeniţilor.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu gură luminată şi cu cuget vesel, să cântăm toţi pe purtătorii de chinuri ai lui Hristos, care sunt împodobiţi cu Dum nezeiasca Slavă ca şi cu o haină de bunăcuviinţă. Iar acum petrec în cele din cer şi izvorăsc pâraie de minuni.

Stih: Sfinte Sfinţite Mucenice Ermolae, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Soare Neapus, Hristoase, prin sfinţitele rugăciuni ale Sfântului Ermolae, ale Sfântului Pantelimon şi ale Sfântului Ermocrat şi ale celor ce cu dânşii s-au chinuit, să nu depărtezi de la noi, Cuvinte, milele Tale. Ci, după obicei, milostivindu-Te, mântuieşte-ne pe noi de cele rele.

Stih: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Milostiveşte-Te spre mine, Mântuitorule, Cel Ce Te-ai născut şi ai păzit după naştere Nestricată pe Ceea ce Te-a născut, când vei şedea să judeci toată lumea, trecându-mi nelegiuirile şi păcatele mele, ca Singurul fără de păcat şi Dumnezeu Milostiv şi Iubitor de oameni.

SEDELNA, glasul al 8-la. Podobie: Pe Înţelepciunea şi…
Petrecându-ţi viaţa cu sfinţenie, te-ai arătat preot Mântuitorului, luminând pe cei ce cu credinţă se apropie de tine totdeauna şi la sfârşitul tău, fericite, dumnezeieşte ai strălucit Pentru aceasta, săvârşind purtătoarea de lumină şi sfântă pomenirea ta, te lăudăm pe tine şi cu credinţă te fericim, Sfinte Ermolae purtătorule de chinuri; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu dragoste prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul al 8-la. Podobie: Pe Înţelepciunea şi…

Ca pe o Fecioară, care Singură între femei ai născut fără sămânţă pe Dumnezeu cu Trup, toate neamurile omeneşti te fericim, că s-a sălăşluit în tine Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie slăvim naşterea ta şi cu un glas grăim către tine: roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce se închină cu credinţă preasfintei naşterii tale.

Sfantul Ioanichie Schimonahul de la Valea Chiliilor – Cetatuia – sfant cuvios schimonah! (+1638) – sarbatorit pe 26 iulie.

Manastirea Cetatuia se afla cocotata pe un pisc muntos, departe de lumea dezlantuita. Pe Valea Dambovitei, intre Targoviste si Campulung, se afla un deal inalt numit „Dealul Cetatuia” sau „Dealul lui Negru Voda”. Pe versantul abrupt al dealului, in partea de sud-est, ca si pe valea paraului Cetatuia, a existat una din cele mai vechi vetre isihaste romanesti, intre secolele XIII si XVIII, aici s-au nevoit multi sihastri cu viata sfanta, ale caror nume nu se mai cunosc. Acesta vale, strabatuta de apele paraului Cetatuia ce se indreapta spre contopirea cu apele Dambovitei, este numita de localnici, Valea Chiliilor. Valea aceasta se numeste de sute de ani „Valea Chiliilor”, din cauza numarului mare de sihastri traitori aici. Si astazi se vad multe urme ale pesterilor sfintilor sihastri de odinioara.

Manastirea Cetatuia - Muscel

Manastirea Cetatuia Negru Voda este renumita, atat pentru Icoana Facatoare de Minuni a Maicii Domnului si de Izvorul Vindecator, care picura in altarul bisericii doar cateva luni pe an, cat si pentru moastele Sfantului Cuvios Ioanichie Schimonahul, ce isi asteapta canonizarea din partea Sfantului Sinod. Urmand marilor sfinti zavorati, care se zideau pe ei insisi in chilii sau pesteri, lasand doar o mica deschizatura pentru primirea putinei hrane sau a Sfintei Impartasanii, au aparut sihastrii „nebuni pentru Hristos”, numiti de localnici si „chilioti” – de la cuvantulchilieUn astfel de sfant zavorat sau nebun pentru Hristos, intru nevointele sale, a fost si Sfantul Cuvios Ioanichie Schimonahul, care s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului al XVII-lea.

Sfantul Ioanichie Schimonahul de la Cetatuia – viata sfantului zavorat

Sfantul Cuvios Ioanichie Schimonahul este unul din cei mai renumiti sihastri ce s-a nevoit pe Valea Chiliilor in primele decenii ale secolului al XVII-lea. Se crede ca acesta era cu metania din Manastirea Cetatuia Negru Voda de alaturi, unde s-a nevoit la sfarsitul secolului al XVI-lea. Ravnind fericitei vieti pustnicesti si arzand pentru dragostea lui Hristos, Sfantul Ioanichie a trait in pestera sa mai bine de 30 de ani, vreme in care acesta nu a vazut chip de om, numai ucenicul sau aducandu-i paine si apa, o data pe saptamana. Din pricina inaccesibilitatii locului, ucenicul ii dadea hrana coborand-o, pana la gura pesterii, intr-un cos legat cu sfoara. Tot prin ucenicul sau credincios, egumenul de la Manastirea Negru Voda din Campulung ii trimitea, din cand in cand, Sfinte Taine spre Impartasire.

Manastirea Cetatuia Negru Voda

Cum s-a nevoit acolo schimonahul Ioanichie, cate ispite a rabdat si la ce masura duhovniceasca a ajuns, singur Dumnezeu stie. Sfantul Ioanichie, in urma marilor sale nevointe pentru Hristos, si-a cunoscut din-nainte sfarsitul sau, astfel incat, si-a sapat singur mormantul in pestera in care a vietuit. Apoi, culcandu-se in mormant, si-a dat sufletul in mainile Domnului.. iar pestera a ramas parasita vreme prea indelungata. Cu trecerea anilor, numele Sfantului Cuvios Ioanichie s-a uitat, iar pestera lui s-a parasit din cauza muntelui abrupt. In primele decenii ale secolului al XX-lea, coborandu-se egumenul schitului cu o franghie in pestera, a descoperit osemintele intregi ale acestui mare sihastru, asezate cu bunacuviinta in fundul pesterii. Erau galbene, binemirositoare si acoperite cu o panza de paianjen. Deasupra mormantului erau sapate in piatra aceste cuvinte: „Ioanichie Schimonah, 1638”.

Sfantul Ioanichie Schimonahul de la Cetatuia – descoperirea sfintelor moaste

Monahul Pimen Barbieru s-a nascut in comuna Matca din judetul Galati, intr-o familie de oameni credinciosi, ca cel mai mare dintre cei 6 copii ai familiei – 6 baieti si o fata. Ramas orfan de tata in urma Primului Razboi Mondial, in urma luptei de la Marasesti, tanarul Pimen va ramane, in scurt timp, orfan si de mama, aceasta murind in urma unei grave boli – tifos. In urma mortii si celui mai mic dintre frati, la frageda varsta de numai 2 ani, cei ramasi in viata ajung in grija rudelor acestora. Ravnitorul de cele sfinte, Pimen, ia calea manastirii. Putin mai tarziu, acestuia ii calca pe urme si alti doi frati ai sai: arhimandritul Nifon, ajuns staret la Manastirea Cernica, si Maica Doroteea de la Manastirea Pasarea. Din randuiala lui Dumnezeu, monahul Pimen ajunge staret al Manastirii Cetatuia. Pentru evlavia si smerenia de care va da dovada, acestuia i se va randui sa traiasca o minune. Ca urmare a ravnei spre cele sfinte, inainte de Postul Mare, parintele Pimen hotaraste sa petreaca cele 40 de zile intr-una din pesterile Muntelui Cetatuia, urmand astfel marilor nevoitori de odinioara. Tot din randuiala lui Dumnezeu, care nu lasa necinstiti si ascunsi pe sfintii Sai, parintele Pimen patrunde intr-o pestera cu buna mireasma. Aici se aflau, neatinse de stricaciune, placute la vedere si frumos mirositoare, moastele Sfantului Schimonah Ioanichie, adormit in Domnul la anul 1638. In interiorul pesterii, pe peretele de piatra, sfantul si-a cioplit doar numele si anul adormirii sale, spre vesnica pomenire, astfel: „Ioanichie Schimonah 1638.” Moastele au fost mutate, cu mare evlavie in biserica manastirii. Acestea sunt singurele moaste intregi ale unui sfant cuvios roman din secolul al XVII-lea pastrate pana in zilele noastre.

Sfantul Ioanichie Schimonahul – sfantul ocrotitor din Carpatii Romaniei

Prea Sfintitul Calinic al Argesului, vorbind despre Sfantul Ioanichie, spune urmatoarele: Cand citim in Scripturile batrane ca al Domnului este pamantul si plinirea lui! (Psalmul 23, 1), inima ne tresalta de bucurie si sufletul inalta marire lui Dumnezeu Atoatecreatorul. Pe intinsul Pamantului, vai, campii, dealuri si munti, zidirea lui Dumnezeu, faptura mainilor Sale, omul, a umplut vazduhul cu bucuria lui de a fi, in frumusetea lumii vazute. Din plamada mainilor Sale, Dumnezeu a ridicat eroii credintei, nadejdii si dragostei, sihastrii si eroii pe drumul desavarsirii rasariti si la noi, de la picioarele muntilor pana-n crestetul lor mangaiati de lumina si caldura soarelui. „Coloana vertebrala a Romaniei, Carpatii, plini de pesteri, ape, flori si cant de pasari cu ponoare si poieni pline de ghiocei, narcise si brazi, candelabre atarnate de taria cerurilor, iubitorii de Dumnezeu, monahii si monahiile, unii preoti si arhierei si-au cuprins fiinta intru marirea lui Dumnezeu, cea nevestejita de trecerea timpului, intru sfanta sihastrie si veghere neadormita. De mii de ani, Carpatii si spatiile romanesti au cantat imaginea lui Dumnezeu in culori si lumini neapuse. Templul cel maret, indreptat cu fruntea spre soare, Carpatii romanesti, si-a deschis ferestrele de veghe, rugaciune si virtuti. Carpatii Moldovei, Ceahlaul cel sihastresc, daca ne gandim doar la sihastrii nevoitori din secolele XVI-XVII, vom aminti pe Melania si Sofia schimonahiile, cuviosii Vucol, Ghedeon si Gherman; cuviosul Lazar Sihastrul din Sihastria Putnei, Silvestru, Chiriac, Iov si Agaton, sihastrii din chinovia Tazlau, Chiriac, celebru  nevoitor din muntii Bisericani, Partenie si Pavel, ctitorii Sihastriei Nemtene, Varlaam, Mitropolitul sfant, de curand canonizat, Epifanie si Daniil de la Voronet, Atanasie Crimca, mitropolitul Moldovei si Sucevei, episcopul Efrem al Radautilor, Pangratie arhimandritul de la Sucevita, Dosoftei Dascalul de la Schitul Zosima Secul Neamtului; cuviosii Evloghie, Pimen, Misail, Vasile si Paisie, Partenie si Rafael, din Sihastria Agapiei Vechi; Filotei Dascalul de la Manastirea Putna, Isaia Pustnicul de la Manastirea Moldovita si Ioan Arhiepiscopul de la Rasca. O parte dintre sihastrii mentionati vor fi canonizati anul acesta, la propunerea Parintelui Patriarh Daniel si cu aprobarea Sfantului Sinod. In Carpatii Tarii Romanesti si ai Ardealului s-au nevoit Meletie si Neofit, sihastrii din pesterile Manastirii Stanisoara, Daniil si Misail, ctitorii Manastirii Turnu; Sfintii Ierarhi Sava si Iorest marturisitorul, Iosif de la Partos si Ioan Valahul. O, Doamne, si cati sihastrii sfinti n-or mai fi pe acest sfant pamant romanesc pe care noi nu-i stim, dar pe care Dumnezeu ii va scoate la lumina atunci cand va crede El. In Tara Campulungului Muscel se afla o sihastrie unica in felul ei, numita Valea Chiliilor, in vechea asezare dacica denumita Cetateni, de la care si-a luat numirea si Manastirea Cetatuia Negru Voda. In acest loc mirific – Valea Chiliilor -, in secolele trecute, zeci de sihastri ridicau marire lui Dumnezeu in postiri si rugaciuni cu foc dumnezeiesc. In chip cu totul minunat, in anul 1944, egumenul Schitului Cetatuia, Pimen Barbieru, dimpreuna cu monahul Isidor, din indemn dumnezeiesc, au descoperit o pestera sapata in peretele muntelui, aproape de bisericuta din piatra, in care se aflau, pe un pat de piatra, moastele unui sfant sihastru. Ele erau acoperite de o panza fina tesuta de paianjeni, iar deasupra, pe perete scris in piatra: Schimonahul Ioanichie + 1638.” Din marturiile de atunci, transmise prin viu grai mai mult, osemintele marelui sihastru Ioanichie au fost duse in biserica schitului si asezate la loc de cinstire, unde se afla pana in ziua de astazi. Vietuitorii Manastirii Cetatuia Negru Voda, staretul Modest, crestinii evlaviosi si clericii mireni, dau marturii despre minunile ce le savarseste Schimonahul Ioanichie. Cea mai aspra sihastrie din Tara Romaneasca, Valea Chiliilor, este un tezaur duhovnicesc unde s-au sihastrit in post si rugaciune, in decursul veacurilor, multime de calugari. Pana acum, cu voia lui Dumnezeu, s-au descoperit moastele Schimonahului Ioanichie, trecut la cele vesnice in anul 1638, dupa cum s-a citit inscriptia sapata in piatra, pe peretele din pestera, poate chiar de mana sa. Aceste semne, de vadita piosenie, ne indeamna sa facem demersurile la Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane pentru a aproba pregatirea canonizarii Schimonahului Ioanichie, care s-a nevoit in Valea Chiliilor peste 30 de ani. Ne bucuram sa reamintim osteneala Parintelui Ioanichie Balan, harnicul cercetator care a publicat cateva carti in care a zidit memoria timpului sihastresc din Romania, cum ar fi: „Vetre de sihastrie romaneasca, Sihastrii din Dambovita (Editura IBMBOR, Bucuresti, 1982); Sihastria de pe Valea Chiliilor, Comuna Cetateni, secolele XIII-XIX; Pateric romanesc (Editura Arhiepiscopiei Tomisului si Dunarii de Jos, Galati, 1990);Cuviosul Ioanichie Schimonahul – Sihastria Valea Chiliilor Muscel († 1638) si Sfinte Moaste din Romania (Editura Manastirea Sihastria, 2004). Osteneala Parintelui Ioanichie Balan, marele cautator, prin munti si vai, de sfinte sihastrii, unde au vietuit in aspra asceza si sfintenie, cu candela aprinsa intru priveghere neadormita, isi gaseste acum mangaiere, intalnindu-se cu toti sfintii romani, cuviosi si ierarhi, despre care a scris cu credinta, nadejde si iubire, aprinse de focul Duhului Sfant. Daca nu era voia lui Dumnezeu, Duhul Sfant nu-l indemna pe egumenul Pimen Barbieru sa descopere pestera din peretele abrupt al muntelui din Valea Chiliilor si sfintele moaste ale Schimonahului Ioanichie care au rezistat timpului 370 de ani.

Sfantul Ioanichie Schimonahul de la Cetatuia – canonizarea

Dupa descoperirea acestora, ramasitele Cuviosului Ioanichie au fost aduse din pestera in Manastirea Cetatuia si inhumate cu mare grija, dupa o cuvenita slujba, in asteptarea canonizarii ce va urma. In anul 1997, la mutarea cimitirului intr-o latura a curtii, actuala obste monahala a gasit osemintele in aceeasi stare placut mirositoare.Sfintele Moaste au fost spalate si unse cu mir, dupa care au fost reinhumate intr-o racla, asteptandu-se in continuare hotararea Sfantului Sinod. Cand s-a construit pridvorul cel nou al bisericii, prin daniile cititorilor revistei Formula As, parintele staret Modest Ghinea a primit binecuvantarea Preasfintitului Calinic Argesanul de a-l picta pe sfant pe peretele exterior. Singurul impas a fost acela ca nu se stia chipul cuviosului. Intr-o noapte, unul dintre frati l-a visat pe Sfantul Cuvios Ioanichie Schimonahul, si trasaturile chipului sau i s-au intiparit in memorie. Astfel, sfantul a fost zugravit in fresca dupa aratarea minunata din visul ucenicului. Pana la canonizarea Sfantului Ioanichie de la Valea Chiliilor – Cetatuia, sfintele sale moaste s-au aflat pastrate, cu evlavie, intr-o sfanta racla din biserica de la Manastirea Cetatuia. Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane, a hotarat: „De acum inainte si in veci, Sfantul Cuvios Ioanichie, Schimonahul din Sihastria Valea Chiliilor, cu zi de praznuire pe 26 iulie, sa fie numarat intre sfintii Bisericii si sa fie pomenit si cinstit cu cantari de lauda in ziua lui de praznuire. Poruncim de asemenea, in Duhul Sfant, ca viata, slujba si icoana lui sa fie primite cu evlavie de preotii, monahii si credinciosii Bisericii noastre.”

Preacuvioase Parinte Ioanichie, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi !

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
– Sfintei Mucenite Paraschevi din Roma;
– Sfintei Cuvioase Mucenite Oreozila;
– Sfantului Cuvios Ignatie Stironitul;
– Sfantului Mucenic Apion;
– Sfintei Mucenite Ierusalima;