Sfanta Hristina

Sfanta Hristina s-a nascut in cetatea Tir si a trait in timpul imparatului Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul imperial al acestei cetati. Cand a ajuns la varsta de doisprezece ani, Sfanta Hristina a fost inchisa de tatal ei intr-un turn. Acesta dorea sa o fereasca de ochii multimii pentru ca era foarte frumoasa. Planul tatalui era sa o tina pe fiica lui in acel turn pana avea sa implineasca varsta deplina a majoratului. Nemultumita de credinta idolatra, incepe sa se roage Celui ce a adus toate de la nefiinta la fiinta. In urma acestei rugaciuni i se arata un inger care ii descopera tainele dumnezeiesti. Dupa aceste descoperiri, Hristina a distrus toti idolii din turn. Pentru acest gest a fost supusa la multe chinuri de tatal sau. A fost aruncata in temnita pentru mai multe zile fara mancare, dar a fost hranita in chip minunat de ingeri. Dupa alte suferinte, a fost aruncata in mare. Marea aceea i-a fost ei scaldatoarea Sfantului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez. Suferintele sale nu au incetat nici dupa moartea tatalui el. Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, iar in cele din urma Hristina a primit moartea prin sabie.

In cetatea Tirului era un barbat de neam mare, cu numele Urban, care avea stapanirea ighemoniei. El avea o fiica, fecioara tanara, care din anii tineretii sale a cunoscut pe Dumnezeu, Ziditorul sau, punandu-si sufletul pentru El si rabdand cu barbatie multe munci cumplite. Cand s-a nascut aceasta, parintii i-au pus numele Hristina si aceasta nu dupa intelegerea elineasca, ci dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu; caci singur numele acela insemna mai inainte, oarecare proorocie. Aceasta fecioara, venind in varsta, avea sa fie crestina si roaba, mireasa si mucenita a lui Hristos. Ea, de la varsta de unsprezece ani, si-a aratat frumusetea fetei ei celei minunate, caci nu era intre fecioare vreuna, care sa semene cu ea la frumusete. Deci, vrand tatal ei ca sa o pazeasca de vederea omeneasca, i-a randuit petrecerea ei in palatul cel mai inalt, dandu-i slugile cele mai bune. El, ducandu-i zeii sai cei de aur si de argint, i-a poruncit sa se inchine lor si in toate zilele sa le aduca jertfe. Multi din cei de bun neam si bogati, auzind de frumusetea acestei fecioare, doreau s-o ia spre insotire fiilor lor si rugau pentru aceasta pe tatal ei. Dar Urban le raspundea: „Nu o voi da nimanui pe fiica mea, ci o voi darui zeilor mei, pentru ca mult au iubit-o milostivii; deci, fecioara va petrece pentru dansii, slujindu-le totdeauna”. Fecioara Hristina, crescand cu anii si intelegerea, a inceput a veni la cunostinta adevarului, Dumnezeu luminandu-i si inteleptindu-i mintea cu darul Sau. Pentru ca, privind prin fereastra la cer si la luminatorii cei ceresti, cunostea pe Ziditor. Deci, ea, nesocotind pe idolii cei fara de suflet, nu putea sa li se inchine. Ci, privind in sus spre rasarit, suspina si plangea, graind in sine: „Pana cand inimile omenesti vor petrece intunecate si pana cand cugetul lor cel neintelegator nu va privi spre Domnul Dumnezeu, Cel ce a facut cerul si pamantul si l-a impodobit cu aceasta podoaba nevazuta?” Astfel socotind in sine, a inceput a se inchina adevaratului Dumnezeu, Cel ce petrece in cer si se ruga Lui cu lacrimi, ca sa i se faca cunoscut spre a-L cunoaste desavarsit pe Acela, de a Carui dragoste i se aprinsese inima. Petrecand multe zile in rugaciuni si in postire, s-a invrednicit cercetarii lui Dumnezeu; pentru ca i s-a aratat ingerul Domnului si a insemnat-o cu semnul Sfintei Cruci. Ingerul a numit-o mireasa a lui Hristos si a inteleptit-o desavarsit in cunostinta lui Dumnezeu; iar pentru nevointa cea patimitoare, i-a spus ca de trei muncitori va fi muncita, pentru Dumnezeu cel in Treime. Deci, a intarit-o spre nevointa, dandu-i piine curata sa manance, fiind ea flamanda de postire. Dupa acea ingereasca aratare, fecioara se veselea cu duhul si se bucura in Dumnezeu, Mantuitorul sau, multumindu-i ca a cercetat pe roaba Sa prin trimiterea sfantului inger. De atunci, ea a inceput mai cu caldura a-si intinde catre Domnul rugaciunile sale si a se indulci de dragostea Lui. Umplandu-se de rivna, a inceput a sfarima idolii cei de aur si de argint, zdrobindu-i in bucati pe cate unul si aruncandu-i jos de pe fereastra in ulita. A doua zi, cei ce treceau, adunau pentru ei aurul si argintul cel sfarimat. Intr-una din zile, ighemonul Urban, vrand sa cerceteze pe fiica sa si sa se inchine zeilor sai, s-a suit in palatul cel de sus. Dar, nevazandu-si idolii, intreba pe Hristina: „Unde sant zeii?” Iar ea tacea. Chemand slugile, le-au intrebat de zei; iar ele i-au spus, ceea ce a facut fiica sa zeilor. Umplandu-se el de manie, a inceput a bate pe fecioara peste obraz, zicandu-i: „Ticaloaso, ce ai facut zeilor?” Iar ea nu voia sa-i raspunda. Dupa aceea, sfanta, deschizandu-si gura, a marturisit pe Unul adevaratul Dumnezeu, Cel ce petrece in cer, pe Ziditorul a toate, iar pe cei ce se numeau zei, fiind facuti din aur si argint, i-a numit diavoli si idoli fara simtire, spunandu-i cum i-a sfarimat cu mainile sale. Atunci Urban, umplandu-se de mai multa manie, a taiat cu sabia pe toate slugile. Iar pe fiica a inceput s-o munceasca cu diferite munci. Mai intai a batut-o fara crutare cu vergi si vine de bou, apoi a legat-o si a aruncat-o in temnita. Instiintindu-se maica ei de acest lucru, a alergat la dansa, plangand si tanguindu-se, si o indemna sa se lepede de Hristos si sa se intoarca la zeii parintesti. Dar mucenita lui Hristos, nici nu voia sa auda cuvintele maicii sale, ci mai ales se lepada chiar de dansa singura, zicand: „Sa nu ma numesti pe mine fiica ta. Nu stii oare ca am numele lui Hristos, pe Care nimeni din neamul vostru nu s-a invrednicit a-L cunoaste? Eu acum nu sant din neamul vostru, ci din al lui Hristos, cu numele si cu lucrul; pentru ca m-am unit cu Hristos, Imparatul cel ceresc. Aceluia-I sant roaba si fiica si El imi este tata si maica si stapan”. De aceea, maica-sa plangea mult si nesporind nimic, s-a mahnit. Trecand noaptea si sosind ziua, Urban, fiind pornit de diavol spre rautate si uitand dragostea cea fireasca catre fiica sa, a sezut la judecata, vrand sa munceasca pe Sfanta Hristina, nu ca pe o fiica a sa, ci ca pe o straina si mare facatoare de rautate. Sfanta fiind scoasa din temnita la judecata, multe femei vazand-o pe ea, ziceau: „Dumnezeul roabei Tale, Hristina, ajuta-i, caci la Tine a alergat!” Deci, Hristina, mieluseaua lui Hristos, statea inaintea lui Urban, nu ca inaintea tatalui ei, ci ca inaintea unui muncitor si a unei fiare mancatoare de trupuri. Urban a inceput a o momi pe dansa, zicandu-i cu viclesug: „Mi-e mila de tine, fiica mea, si ma rog tie, apropie-te de zeii nostri cei mari si sa le aduci jertfa cu mine, ca sa te miluiasca si sa-ti ierte pacatul tau, pe care l-ai facut. De nu vei face aceasta, apoi nici eu nu te voi milui si nu te voi numi fiica mea”. Sfanta a raspuns: „Mare bucurie imi vei face, de nu ma vei numi fiica ta; pentru ca am ca tata pe Ziditorul meu”. Urban, aprinzandu-se de mare manie, a poruncit sa o spanzure pe fecioara la muncire, sa-i strujeasca cu fiare ascutite si sa-i zdrobeasca curatul ei trup cel fecioresc. Atat i-au strujit trupul ei, incat i se vedeau oasele goale. Dupa ce au dezlegat-o de la muncire si a vazut carnea sa zdrobita si cazuta de pe dansa, zacand pe pamant, ea, adunand-o, a aruncat-o in obrazul tatalui sau, zicandu-i: „Iata, mananca carnea fiicei tale!” El, maniindu-se mai mult, a intins pe sfanta pe o roata de fier si, aprinzand foc sub dansa, a poruncit sa toarne pe trupul ei untdelemn fiert. Astfel, invartind roata, o trecea prin foc si fecioara se frigea ca un peste sau ca niste carne de mancare. Deci, nu era cu putinta firii omenesti si mai ales celei femeiesti, sa fie intr-o munca ca aceea; dar Dumnezeu ii tinea viata roabei Sale si o intarea pe dansa, spre marirea numelui Sau cel Sfant si spre rusinarea paganilor. Sfanta Hristina, fiind astfel muncita, slavea pe Dumnezeu si se ruga catre El; iar sfintii ingeri stateau nevazuti inaintea ei, usurandu-i durerile. Apoi, fara de veste, iesind o vapaie mare de foc, cu porunca lui Dumnezeu, s-a repezit la acei pagani, care stateau imprejur, si a ars ca la o mie din ei. Urban, nestiind ce sa-i mai faca ei, a poruncit sa o arunce in temnita. Sfanta rugandu-se, i s-a aratat ingerul Domnului si a tamaduit-o de rani, facand-o sanatoasa peste tot trupul si i-a dat ei hrana pe care i-o adusese. Astfel s-a intarit mucenita si lauda pe Dumnezeu. Dupa aceasta, tatal ei a poruncit s-o arunce in mare; iar slujitorii, luind pe roaba lui Hristos, au pus-o in corabie si au dus-o departe de mal. Deci, legandu-i o piatra mare de grumaz, au aruncat-o in apa. Dar sfanta, sprijinindu-se de mainile Celui fara de trup, umbla pe ape ca pe uscat. Marea aceea i-a fost ei scalda-toarea Sfantului Botez, pe care o dorea, si un nor luminos a umbrit-o pe ea si s-au auzit cuvinte de sus, graindu-se deasupra ei, adica numele Preasfintei Treimi, dupa savarsirea Sfantului Botez. Ea a vazut pe Domnul aratandu-i-se si zicandu-i cuvinte aducatoare de bucurie. Deci, iesind la uscat, s-a aratat inaintea fetei tatalui sau si l-a inspaimantat. Pentru ca paganul se mira si se inspaimanta, vazand pe sfanta fecioara, iesind vie din mare. Vazand el atatea minuni, nu cunostea puterile lui Dumnezeu, ci socotea ca aceea este vraja. Atunci el a poruncit s-o arunce in temnita, vrand ca a doua zi s-o taie pe dansa. Dar in acea noapte, el insusi a fost taiat de coasa mortii. Iar sfanta a ramas vie in temnita, slavind si multumind lui Dumnezeu. Dupa pieirea neasteptata a lui Urban, a venit in locul lui un ighemon, cu numele Dion, caruia i s-a spus despre Hristina, care sedea in temnita. Scotind-o pe dansa si punand-o inaintea judecatii sale, mai intai se ispitea sa insele pe mucenita cu imbunari si s-o departeze de Dumnezeu. Apoi, vazand-o nestramutata in sfanta credinta, a muncit-o mult, batand-o, strujind-o cu unghii de fier si arzand-o cu foc. El, arzand o tigaie de fier, a poruncit sa intinda pe sfanta goala, silind-o sa se inchine idolului Apolon. Dar mucenita petrecea statornica in marturisirea preasfantului nume al lui Iisus Hristos, iar pe idolul Apolon l-a sfarimat cu rugaciunea. Cand idolul a cazut si s-a prefacut in bucati, atunci a cazut la pamant si ighemonul Dion si a ramas mort. Diavolul care locuia in idol, sfarimandu-i-se capistea, a rapit sufletul slujitorului sau celui osardnic si l-a facut sa vietuiasca in iad impreuna cu el, iar pe sfanta mucenita iarasi a primit-o temnita si legaturile. Patimirea fecioarei lui Hristos nu era fara de roade, caci poporul, vazand niste minuni ca acelea, slavea pe Unul Dumnezeu, Iisus Hristos, si au crezut in El ca la trei mii de suflete. Multi veneau la sfanta, care a fost tinuta in temnita multa vreme, si se invatau de la dansa, pana ce a venit alt ighemon cu numele Iulian. Acela, scotind asemenea pe sfanta la judecata, i-a dat felurite munci. Mai intai a aprins un cuptor mare, in care, arzand trei zile focul, a aruncat in el pe mucenita si apoi l-a inchis. Sfanta fecioara Hristina a petrecut in cuptorul acela cinci zile nearsa de foc, precum de demult tinerii cei din Babilon si, sezand ca intr-o camara, canta, slavind pe Dumnezeu; caci ingerii Domnului erau cu dansa, udand si racorind cuptorul. Dupa acele cinci zile, deschizandu-se cuptorul, s-a aflat sfanta vie si intreaga, neatinsa de foc catusi de putin si se preamarea Dumnezeul crestinilor, iar paganatatea se rusina. Ighemonul acela, orbindu-se de rautatea diavoleasca, nu cunostea puterile lui Dumnezeu, ci socotea vraja o minune mare ca aceea. Deci, silindu-se sa biruiasca pe cea nebiruita, a chemat vrajitorii si fermecatorii, care stiau sa farmece serpi, vipere si scorpii si sa le dea drumul impotriva mucenitei, ca s-o omoare cu muscaturile lor otravitoare; dar nici una dintr-insele n-au vatamat-o, desi se tirau si se incolaceau imprejurul trupului ei. Fermecatorul cel mare statea aproape si intarita cu soptiri si mestesugiri pe acele tiritoare, ca sa muste pe fecioara. Dar toate acelea, din porunca lui Dumnezeu, s-au intors cu manie spre acel vrajitor si indata l-au omorit cu muscaturile lor. Sfanta a zis catre tiritoare: „Voua, serpilor, viperelor si scorpiilor, va poruncesc in numele lui Iisus Hristos, sa va duceti fiecare la locul vostru si sa nu vatamati pe nimeni”. Atunci indata s-au risipit, ducandu-se fiecare la locul sau.Dupa un ceas, Sfanta Hristina s-a milostivit spre cel omorit si, rugandu-se Domnului, l-a inviat si l-a facut crestin. Dar nu numai pe acela, ci si multi, caci, vazand niste minuni ca acelea preaslavite, au crezut in Domnul. Ighemonul maniindu-se, a poruncit sa taie feciorescul piept al sfintei. Deci, taindu-l, curgea din ranile ei lapte in loc de sange. Dupa aceea, i-a taiat si limba, care slavea pe Hristos Dumnezeu. Dar mucenita, chiar dupa taierea limbii, vorbea bine. Ea, apucand limba cea taiata, a aruncat-o in fata ighemonului si, lovindu-l in ochi, i-a zis: „Pagane, iata, mananca limba mea!” Ighemonul a orbit din lovitura aceea, iar sfanta binecuvanta pe Dumnezeu foarte mult, iar pe idoli si slujitorii lor ii ocara. Ighemonul, nesuferind sa auda mai mult acele ocari si maniindu-se si pentru orbirea ochilor sai, a poruncit s-o dea la moarte. Deci sfanta, fiind impunsa de ostasi cu fiare ascutite, si-a dat cinstitul si sfantul ei suflet in mainile Domnului sau. Astfel sfanta fecioara cea fara de prihana si Marea Mucenita a lui Hristos Hristina, prin care Domnul a facut minuni cu puterea Sa cea mare, a patimit de la trei cumpliti muncitori; dar aceia n-au putut sa biruiasca pe aceasta singura fecioara. Un oarecare om din neamul ei, crezand in Hristos, a luat patimitorul ei trup si l-a ingropat cu cinste. Acestea s-au facut, imparatind peste romani si peste elini paganul Sevir, iar peste noi stapanind intotdeauna Domnul nostru Iisus Hristos, Caruia impreuna cu Tatal si cu Sfantul Duh, se cuvine cinste si slava, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

26

PARACLISUL SFINTEI MUCENIŢE HRISTINA (24 iulie)

Rugăciunile începătoare

Troparul

Mieluşeaua Ta, Iisuse, Sfânta Hristina, strigă cu mare glas: pe Tine, Mirele meu, Te iubesc şi pe Tine căutându-mă mă chinuiesc şi împreună mă răstignesc şi împreună mă îngrop cu botezul Tău; şi pătimesc pentru Tine, ca să împărăţesc întru Tine; şi mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci ca o jertfă fără prihană, primeşte-mă pe mine ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuieşte Doamne sufletele noastre.

Slava… Si acum… asemenea:

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Sf. Mc. Hristina

Cântarea I
Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru la izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Între spinii păgâneşti ai răsărit Sfântă Muceniţă Hristina, ca un crin pecetluit cu mireasma Adevărului, cu care veseleşte şi sufletele noastre, cele ameţite de mirosul greu al patimilor.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu frumuseţea cea trupească ai atras inimile multora, dar şi mai mult ai strălucit cu frumuseţea cea neveştejită a sufletului, pe care ajută-ne a o dobândi şi noi cu roua rugăciunilor tale, fericită Hristina.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

În cel mai înalt palat ai fost închisă de tatăl tău, ca să fii păzită de vederea omenească, dar tu, Sfântă Hristina, te îndulceai de vederea frumuseţilor dumnezeieşti.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Trimite mie acoperământul rugăciunii tale, ca să mă izbăvească de tot întunericul păcatului celui pierzător de suflet.

Cântarea a III-a
,,Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tatăl tău voia ca tu să slujeşti zeilor neîncetat şi să păzeşti fecioaria nestricată, însă Domnul a rânduit ca Lui să-I slujeşti, rămânând deasupra tuturor valurilor lumeşti, de a căror năvală păzeşte-ne şi pe noi .

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Luat-a aminte Domnul Cel iubitor de oameni la suspinurile inimii tale şi la rugăciunea ta cea smerită, descoperindu-ţi prin înger taina dreptei credinţe, întru care întăreşte şi sufletele noastre slăbănogite de păcat.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pentru slava Preasfintei Treimi ai fost chinuită de trei muncitori, dar acum prin rugăciunile tale ne întăreşti pe noi în lupta cea întreită, cea împotriva trupului, a lumii şi a diavolului.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Cercetează neputinciosul meu suflet şi rănile lui le leagă cu fâşiile rugăciunilor Tale, Preacurată.

Apoi aceste stihiri:
Pe idolii cei neînsufleţiţi i-ai sfărâmat, fiind aprinsă de flacăra credinţei, cu care aprinde şi râvna noastră pentru păzirea poruncilor dumnezeieşti.

Maica Luminii, candela sufletului meu o aprinde cu a Ta rugăciune, ca să-mi lumineze calea cea către Împărăţia cerurilor .

Sedealna
glas 2, podobie: Ceea ce esti rugatoare calda…
Diavoli ai socotit idolii cei de aur şi argint, fiind tu luminată de Duhul Sfânt, cu razele căruia luminează şi sufletul meu cel robit de idolii patimilor.

Cântarea a IV-a
,,Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.
Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

De multă mânie umplându-se tatăl tău, poruncit-a să fi bătută fără cruţare, iar noi minunând-ne de răbdarea ta, îţi împodobim prăznuirea cu flori de laudă.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Părinţii tăi nu au putut să te abată de pe calea urmării lui Hristos, pe care ajută-ne să mergem şi noi, cei ce ne primejduim de cursele multor ispite.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

De stâlp ai fost legată, dar ai legat toată legătura nedreptăţii şi te-ai slobozit de toată cugetarea lumească, alergând ca o mireasă a lui Hristos spre Mirele Cel Dorit.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Din pântecele Tău a strălucit Soarele dreptăţii, cu razele milostivirii Căruia risipeşte întunericul mâhnirii mele.

Cântarea a V-a
,,Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.
Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu fiare ascuţite ai fost zdrobită pentru mărturisirea Celui Ce a zdrobit toată înşelăciunea cu puterea Crucii şi dă nouă biruinţă împotriva vrăjmaşilor nevăzuţi.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ulei încins fiindu-ţi chinuit trupul, te-ai izbăvit de durerile focului celui veşnic şi ca o fecioară fără prihană te găteai a intra în cămara cea de nuntă a Mirelui Ceresc.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Roata cea învârtită deasupra focului ai răbdat, dar Mântuitorul îţi gătea în ceruri dănţuirea îngerească, spre a-L lăuda pe El şi a te ruga şi pentru sufletele noastre.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Paharul mântuirii ni s-a dăruit nouă prin bunăvoinţa Ta, căci Te-ai supus cu totul voinţei dumnezeieşti.

Cântarea a VI-a
Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În mare ai fost aruncată cu o piatră de gât, dar asemenea Mântuitorului deasupra apei ai mers, fiind ocrotită de înger; în ceruri acum slujind cu cetele îngereşti, roagă-te să ne izbăvim noi de valurile necazurilor.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nor luminos te-a umbrit şi glas dumnezeiesc ai auzit, taina Botezului săvârşindu-se în chip minunat în mare, ca mai apoi să scoţi prin rugăciunile tale pe toţi din marea ispitelor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Cu dorire ai alergat către chinurile cele muceniceşti, voind a te uni desăvârşit cu Mirele ceresc, pe Care roagă-L să întărească legătura unirii duhovniceşti dintre noi.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Ca Una Ce eşti Pom al Raiului plin de roadele înţelepciunii, hrăneşte-ne gânditor şi pe noi, cei ce flămânzim de dreptate.

Apoi aceste stihiri:
Pe urmele Mirelui tău iubit ai alergat, fiind în focul pătimirilor, dar ai biruit toate vicleşugurile potrivnicului şi ai luat cununa slavei celei muceniceşti.
Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul
Porumbiţă cu chip de lumină te-ai cunoscut, având aripi de aur, şi către înălţimea cerurilor ai sosit, cinstită Sfântă Hristina. Pentru aceea săvârşim, mărită, prăznuirea ta, închinându-ne cu credinţă raclei măaştelor tale celor sfinte, din care izvorăşte tuturor cu adevărat dumnezeiască tămăduire sufletelor şi trupurilor.

Prochimenul, glas 4:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său.
Stih: Fericit barbatul cel ce se teme de Domnul…

Evanghelia dupa Matei:

Zis-a Domnul ucenicilor Sai: Toate Mi-au fost date de ca¬tre Tatal Meu si nimeni nu cu¬noaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i desopere. Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti gasi odihna sufletelor voastre caci jugul Meu e bun si povara Mea e usoara.

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Muceniţei Tale, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira, glas 6 (forma glasului 2), podobie: „Toata nadejdea…”
Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.
Ca una ce ai luat de la Hristos îndrăzneală a te ruga pentru sufletele noastre, stinge văpaia ispitelor ce ne împresoară şi încinge-ne cu legătura dragostei celei dumnezeieşti.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfintei Mare Muceniţe Hristina, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.
Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a
Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Tatăl tău până la sfârşit a rămas în rătăcirea idolească, dar secerea morţii l-a tăiat mai înainte de a te ucide pe tine, fericită Hristina, cea care te-ai făcut moştenitoare vieţii celei veşnice.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu puterea rugăciunii tale ai sfărâmat idolii şi capiştea, mărturisind pe Asdevăratul Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne întărească în lupta duhovnicească ce ne stă înainte.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Focul nu te-a vătămat pe tine, Sfântă Hristina, ceea ce ca un serafim ardeai de dragostea cea dumnezeiască şi aşteptai zborul către cele cereşti.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Deschide-mi porţile pocăinţei mai înainte de a fi răpit eu de lupii cei înţelegători ai ispitelor.

Cântarea a VIII-a
,,Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

.Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Trei mii de suflete ai adus la Hristos doar prin minunile lucrate de Dumnezeu prin tine, însă acum izvorul minunilor tale nu îl închide nici nouă, celor împovăraţi cu multe păcate şi nevrednici de mila Domnului.

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Precum tinerii din Babilon ai stai în cuptor cel răcorit de îngeri şi ai adus slavă lui Dumnezeu, Dătătorul a toată bunătatea .

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Târâtoarele nu te-au vătămat pe tine prin muşcări otrăvitoare, căci puterea lui Dumnezeu te păzea în chip tainic, ca pe o aleasă a Mucenicilor.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Corabia sufletului meu o povăţuieşte către limanurile cele line ale Vieţii, ca să nu mă înviforez de mulţimea ispitelor.

Cântarea a IX-a
Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.
Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe fermecătorul cel omorât de muşcăturile otrăvitoare ale târâtoarelor l-ai înviat cu rugăciunea ta şi ai putere a învia şi sufletele noastre cele omorâte de muşcătura patimilor prin ale tale rugăciuni .

Stih: Sfântă Muceniă Hristina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aprinde candela sufletului meu cu dorirea cea dumnezeiască spre a nu rămâne eu în întunericul necazurilor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

De secerea mucenicească fiind tăiată, ca o porumbiţă ai zburat către cele de sus şi te rogi cu credinţă pentru sufletele noastre.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Deschide-mi uşa milostivirii şi mă primeşte pe mine, cel greşit, mai înainte de a fi lepădat de cel milostiv.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Apoi aceste stihiri, glas 8, podobie:
„Ceea ce esti mai cinstita…”.
Bucură-te, mireasă prea dorită a lui Hristos, cununa fecioarelor, ceea ce cu vitejie ai stat împotriva tuturor uneltirilor lui veliar, sub scutul rugăciunii tale păzeşte-ne pe noi de toate săgeţile răutăţii lui.
Paharul chinurilor ai băut pentru Hristos şi acum te veseleşti la masa cea cerească, îndulcindu-te din apa izvorului laudelor dumnezeieşti.
Palme peste obraz şi sfâşieri ale trupului ai primit, urmându-I pe Golgota pătimirilor Mirelui tău Hristos, pe Care Îl şi roagă să ne întărească şi pe noi pe calea mântuirii.
Multe suflete ai scos din înşelăciune prin minunile lucrate cu tine, însă şi acum sufletul meu cel umbrit de necazuri îl luminează cu strălucirea păcii lui Hristos.
Cu sângele tău ai însemnat testamentul mărturisirii întru iubire a Mirelui ceresc, pe Care Îl roagă să arate şi cartea inimii noastre curată de orice gând de răutate.
Cu puterile cereşti stând acum înaintea Făcătorului de viaţă, nu înceta a te ruga să ne izbăvim noi de tirania patimilor şi să îţi aducem cu îngerii cântări de cinstire.
Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfânta Muceniţă Hristina şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule…Preasfanta Treime…Tatal nostru…

si dupa ecfonis cantam Troparul, glas 4, podobie: Degrab ne intampina…

Toată înşelăciunea idolească ai defăimat şi ca o porumbiţă ai zburat spre chinurile muceniceşti, aducând în urma ta stol mare de suflete mântuite prin propovăduirea şi răbdarea ta întru chinuri.

Apoi cantam aceasta stihira glas 2, podobie: „Cand de pe lemn…”, vreme în care ne închinăm icoanei Sfintei:

Ca una ce cu toată inima ai slujit Mirelui ceresc, depărtându-te de orice cugetarea lumească, te rog să curăţeşti şi tăbliţa minţii mele de toate însemnările gândurilor celor rele.

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.
Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

25

Acatistul Sfintei Mucenite Hristina (24 iulie)

Condacul 1
Mult patimitoarei, prealaudatei Mucenite Hristina, celei ce numele Mantuitorului a purtat, crucea suferintei spre Golgota patimirilor a ridicat, veniti sa-i impletim cantari de laude, zicand: Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Icosul 1
Nascandu-te in cetatea Tirului, din parinti pagani si slujitori ai necuratilor zei, din tinerete cunoscand pe Dumnezeul Cel Adevarat, numai Aceluia voiai a-I sluji, pentru care iti cantam:
Bucura-te, curata mielusea nascuta intre pagani;
Bucura-te, ca tatal tau, Urban, avea stapanirea de guvernator;
Bucura-te, ca acesta, dupa purtarea de grija a lui Dumnezeu, ti-a pus numele Hristina;
Bucura-te, ca numele tau insemna mai inainte oarecare proorocie;
Bucura-te, ca intre fecioarele vremii nu era nici una care sa te intreaca in frumusete;
Bucura-te, ca parintii, vazandu-te crescand, se umpleau de bucurie;
Bucura-te, ca acestia iti pregateau un anume fel de vietuire;
Bucura-te, caci dorinta lor avea sa fie desarta;
Bucura-te, fecioara blanda si curata;
Bucura-te, ca haina curatiei ti-ai pazit-o neintinata;
Bucura-te, ca in credinta erai nestramutata;
Bucura-te, cea plina de dragoste nemasurata;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 2-lea
Vrand tatal sau a o pazi de vederea omeneasca, i-a randuit petrecerea in palatul cel mai inalt, dandu-i slugi nenumarate si zei de aur si de argint, jertfe zilnice, insa neprihanita fecioara canta Adevaratului Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 2-lea
Auzind tinerii cei de bun neam despre a ta frumusete, voiau a te lua spre insotire, insa tatal tau le spunea tuturor ca „nu te vei insoti cu nimeni, ci in feciorie vei petrece, spre a sluji zeilor toata viata, caci mult te-au iubit”, iar noi iti cantam unele ca acestea:
Bucura-te, ca parintele tau trupesc prooroc a fost;
Bucura-te, ca acesta voia sa slujesti zeilor celor neinsufletiti;
Bucura-te, ca niciodata tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te inchina lor;
Bucura-te, ca privind de la fereastra la luminatorii cei ceresti ai cunoscut pe Ziditorul;
Bucura-te, ca, rugandu-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia sa ti Se descopere;
Bucura-te, ca, petrecand in post si rugaciune, Domnul ti-a trimis pe ingerul Sau;
Bucura-te, ca ingerul te-a insemnat cu semnul Sfintei Cruci;
Bucura-te, ca „Mireasa a lui Hristos” te-a numit;
Bucura-te, ca tainele credintei ti-a deslusit;
Bucura-te, ca pentru dragostea Sfintei Treimi de trei chinuitori ti-a prevestit ca vei fi muncita;
Bucura-te, ceea ce cu paine cereasca de inger ai fost hranita;
Bucura-te, ca sufleteste si trupeste te-ai simtit intarita;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 3-lea
Umplandu-te de ravna dumnezeiasca, ai inceput a sfarama idolii cei neinsufletiti si aruncandu-i pe fereastra, ti-ai curatat odaia, spre a te putea inchina Ziditorului si a-I canta: Aliluia!

Icosul al 3-lea
Venind tatal tau sa te cerceteze si sa se inchine zeilor sai si afland cele savarsite de tine, s-a umplut de manie, ucigand cu sabia toate slugile, iar pe tine a inceput a te bate peste obraz, pentru care te laudam, zicand:
Bucura-te, ca lovindu-te peste obraz ai marturisit pe Adevaratul Dumnezeu;
Bucura-te, ca pe idolii cei de aur si argint i-ai numit diavoli;
Bucura-te, ca tatal tau mai tare s-a umplut de manie;
Bucura-te, ca a poruncit sa fii batuta fara crutare;
Bucura-te, ca apoi in temnita te-a aruncat;
Bucura-te, ca, instiintandu-se despre aceasta, maica ta la tine a alergat;
Bucura-te, ca prin vorbe bune incerca a te momi;
Bucura-te, ca acesteia i-ai spus sa nu te mai numeasca fiica a sa;
Bucura-te, ca fiica si inchinatoare a Tatalui Ceresc te-ai numit;
Bucura-te, ca maica ta mult s-a mahnit;
Bucura-te, ca aceasta nici prin plangere, nici prin momeli nimic n-a sporit;
Bucura-te, caci credinta ta era nestramutata;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 4-lea
Scotandu-te a doua zi la judecata, guvernatorul Urban, uitand dragostea cea fireasca pentru fiica sa, voia sa te judece si sa te munceasca ca pe o straina si facatoare de rele, iara multimea adunata la priveliste, minunandu-se de frumusetea ta, zicea: ,,Dumnezeule al roabei tale, Hristina, ajuta-i ei, caci la Tine a alergat”. Iar noi impreuna cu mucenita cantam: Aliluia!

Icosul al 4-lea
Stand mieluseaua lui Hristos inaintea lui Urban, acesta cauta sa o induplece spre inchinarea la idoli, insa nesporind, ci mai rau maniindu-se, a poruncit sa fie data spre muncire, pentru care iti aducem laude, zicand:
Bucura-te, cea tare in credinta ca un diamant;
Bucura-te, ca fiinta intreaga Domnului ti-ai inchinat;
Bucura-te, ca de stalp au poruncit sa fii legata;
Bucura-te, ca ai fost cu fiare ascutite zdrobita;
Bucura-te, ca bucati de carne din trupul tau cadeau;
Bucura-te, ca spre Mirele Hristos privirile pline de rugaciune iti ridicai;
Bucura-te, ca, dezlegandu-te de stalp, ai luat o bucata de carne si i-ai aruncat-o lui Urban in obraz;
Bucura-te, ca acesta de si o mai apriga manie s-a aprins;
Bucura-te, ca ulei incins pe tine au turnat;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 5-lea
Invartind roata deasupra focului, cu neputinta este noua a descrie patimirile tale, viteaza mucenita, dar Bunul Dumnezeu te tinea in viata, intarindu-te in chinuri, spre slava numelui Sau si spre rusinarea paganilor, iar noi impreuna cu tine cantam: Aliluia!

Icosul al 5-lea
Fara de veste iesind din foc o vapaie, a ars ca la o mie de pagani ce erau imprejur, iar mucenita intarita fiind de ingerii ce o inconjurau nevazuti de ochii multimii se veselea si mai mult cu duhul in aprigele chinuri, pentru care si noi iti aducem laude, zicand:
Bucura-te, nebiruita rabdatoare de chinuri;
Bucura-te, ca rabdarea ta pe chinuitori ii nimicea;
Bucura-te, ca ingerii in juru-ti stateau si te intareau;
Bucura-te, ca, nemaistiind cum sa te mai munceasca, te-au aruncat din nou in temnita;
Bucura-te, ca un inger trimis de Dumnezeu, de rani te-a tamaduit;
Bucura-te, caci cu hrana cereasca din nou ai fost hranita;
Bucura-te, ca, asemeni lui Hristos, batai peste obraz ai primit;
Bucura-te, ca prin chinuri nenumarate cu El te-ai unit;
Bucura-te, ca luminoasa ti-ai adus crucea pe Golgota suferintei;
Bucura-te, ca niciodata n-ai slabit cu cugetul;
Bucura-te, ca uneltirile nevazutilor vrajmasi ai biruit;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 6-lea
Nestiind tatal tau carui chin sa te mai supuna, a poruncit sa fii aruncata in mare. Atunci, slujitorii, luand o corabie, te-au dus in largul marii, unde ti-au legat o piatra mare de gat si te-au aruncat in apa, nadajduind ca asa vor sfarsi cu tine, iar tu cantai Celui ce te-a intarit in chinuri: Aliluia!

Icosul al 6-lea
Trimis a fost ingerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei ca pe uscat, si plina de bucurie fiind, ai socotit aceasta ca pe o sfanta baie a botezului tau, caci nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasupra ta si pe Insusi Hristos L-ai vazut, pentru care te laudam, zicand:
Bucura-te, ca prin aceasta munca dorinta de a fi botezata ti-a fost implinita;
Bucura-te, ca inger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei;
Bucura-te, ca de la Insusi Hristos, Mirele tau, cuvinte de intarire ai primit;
Bucura-te, ca Acesta fata catre fata ti-a vorbit;
Bucura-te, ca de mare dar te-ai invrednicit;
Bucura-te, caci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei;
Bucura-te, ca numai spre Cereasca Imparatie priveai;
Bucura-te, ca toate cele trecatoare le-ai socotit gunoaie;
Bucura-te, ca pentru Hristos toate cu bucurie le rabdai;
Bucura-te, ca si alte munci mai grabnic voiai a le primi;
Bucura-te, ca de la a ta dorinta nimic nu te putea clinti;
Bucura-te, albina plina de mierea faptelor bune;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 7-lea
Iesind la uscat si infatisandu-te inaintea tatalui tau, acesta s-a inspaimantat, dar n-a vrut sa recunoasca minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vraji, fapt pentru care te-a aruncat din nou in temnita, voind a te scoate a doua zi spre taiere, iara tu cantai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul al 7-lea
Neputandu-si implini gandul tatal tau, fiind el insusi taiat peste noapte de secera mortii, a venit la conducerea cetatii alt guvernator, pe nume Dion, care, scotandu-te la judecata, incerca prin inselaciune a te intoarce de la gandul cel bun, dar neizbutind, a inceput a te chinui, pentru care iti cantam:
Bucura-te, ca Dion guvernatorul incerca a te indupleca spre inchinarea zeului Apolon;
Bucura-te, caci cu nimic nu te-a putut clinti;
Bucura-te, ca a inceput a te bate fara mila;
Bucura-te, ca strujita cu unghii de fier si arsa din nou ai fost;
Bucura-te, ca incingand o tigaie de fier a poruncit sa fii aruncata intr-insa;
Bucura-te, ca ulei incins a poruncit sa toarne peste tine;
Bucura-te, ca dupa toate acestea statornica ai ramas in credinta;
Bucura-te, ca zeul Apolon a fost sfaramat prin rugaciunea ta;
Bucura-te, ca idolul cazand la pamant, a cazut si slujitorul sau Dion, zacand mort;
Bucura-te, ca impreuna cu idolul s-a surpat si capistea;
Bucura-te, ca din nou ai fost aruncata in temnita;
Bucura-te, trandafir prin rani pururi inflorit;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 8-lea
Patimirile tale nu au fost fara roade, deoarece poporul vazand nenumaratele minuni savarsite cu tine, au crezut in Hristos ca la trei mii de suflete, slavindu-L si cantandu-I cu tine: Aliluia!

Icosul al 8-lea
Venind la stapanire un alt guvernator plin de veninul rautatii, pe nume Iulian, te-a scos din nou in priveliste, pregatindu-ti nenumarate munci, pentru care iti cantam:
Bucura-te, ca guvernatorul a poruncit sa arda un cuptor vreme de trei zile;
Bucura-te, ca in acesta te-a aruncat pe tine;
Bucura-te, ca apoi a stat inchis cinci zile;
Bucura-te, ca, in cuptor fiind, aduceai slava lui Dumnezeu, precum tinerii in Babilon oarecand;
Bucura-te, ca ingerii erau cu tine racorind cuptorul;
Bucura-te, ca acolo petreceai ca intr-o camara de mult pret;
Bucura-te, ca, deschizand cuptorul dupa cinci zile, nevatamata te-au aflat;
Bucura-te, ca toate acestea paganii vraji le-au socotit;
Bucura-te, ca cei ce crezusera in tine lui Dumnezeu Ii aduceau slava;
Bucura-te, ca nesocotitul Iulian mai rau s-a infuriat;
Bucura-te, ca alte chinuri se muncea sa-ti gaseasca;
Bucura-te, ca, orbit de rautate fiind, nu putea cunoaste minunile lui Dumnezeu;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 9-lea
Chemand paganul pe toti vrajitorii si fermecatorii care stiau sa farmece serpii, le-a poruncit acestora sa adune multime de serpi, vipere si scorpii si sa le dea drumul asupra mucenitei, ca sa o omoare prin muscaturile lor otravitoare. Dar mieluseaua lui Hristos a ramas neinfricata si a cantat bucurandu-se: Aliluia!

Icosul al 9-lea
Adunandu-se multime de taratoare, se incolaceau imprejurul trupului mucenitei, dar nici una n-a muscat-o pe dansa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au intors asupra fermecatorului ce le intarata asupra Sfintei. Deci pentru atata credinta a minunatei fecioare si noi ii cantam:
Bucura-te, ca multimea serpilor nu te-a inspaimantat;
Bucura-te, ca si de data asta putere de la Domnul ai luat;
Bucura-te, ca, incolacindu-se imprejurul tau, nu te-au vatamat;
Bucura-te, ca asupra fermecatorului s-au napustit;
Bucura-te, ca prin muscaturile lor otravitoare pe loc l-au omorat;
Bucura-te, ca, fiindu-ti mila de cei ce te inconjurau, ai poruncit tuturor serpilor ca, in numele lui Iisus Hristos, sa se retraga in locurile lor fara a vatama pe cineva;
Bucura-te, ca acestea ti-au ascultat porunca intocmai;
Bucura-te, ca, facand rugaciune, pe fermecator l-ai inviat;
Bucura-te, ca acesta s-a increstinat;
Bucura-te, ca multimea, vazand minunile, s-a intarit si mai mult in credinta;
Bucura-te, ca multi s-au adaugat celor ce crezusera in Hristos;
Bucura-te, ca pe toti ii invatai tainele credintei cu glas duios;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 10-lea
Vazand guvernatorul minunile savarsite de tine, mai tare s-a umplut de manie asupra ta si a poruncit sa ti se taie feciorelnicul piept, din a carui rani a curs lapte in loc de sange, iar poporul, vazand una ca aceasta, canta: Aliluia!

Icosul al 10-lea
Nestiind paganul la ce chin sa te mai supuna, a poruncit sa ti se taie limba, insa, prin darul lui Dumnezeu, chiar dupa taierea limbii vorbeai bine marturisind adevarata credinta, pentru care iti cantam:
Bucura-te, ca nici taierea limbii nu te-a oprit de la marturisire;
Bucura-te, ca, apucand madularul cel taiat, l-au aruncat in obrazul guvernatorului;
Bucura-te, ca paganul pe data a orbit;
Bucura-te, ca, vazandu-se infruntat si rusinat de tine, mai rau se tulbura;
Bucura-te, ca, nestiind ce sa-ti mai faca, a poruncit sa te dea la moarte;
Bucura-te, ca auzind aceasta de nespusa bucurie te-ai umplut;
Bucura-te, ca dorinta de a te numara in ceata mucenitelor acum o simteai aproape de infaptuire;
Bucura-te, ca impunsa fiind cu fiare ascutite sfantul tau suflet Domnului l-ai dat;
Bucura-te, ca sufletul tau de ingeri pe brate a fost purtat;
Bucura-te, ca cetele mucenicesti cu bucurie te-au intampinat;
Bucura-te, ca veselie mare s-a facut in cer si pe pamant;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 11-lea
Implinitu-s-a astfel proorocia ca de la trei guvernatori vei patimi pana vei fi slobozita din temnita trupului celui stricacios, pentru numele Dumnezeului Celui in Treime inchinat, Caruia Ii cantam: Aliluia!

Icosul al 11-lea
Vazandu-te multimile adunate la patimirile tale, te slaveau pentru nenumaratele osteneli, crezand in Hristos, Cel ce ti-a dat putere a trece prin toate, cantand unele ca acestea:
Bucura-te, frumoasa fecioara;
Bucura-te, tanara cu suflet barbatesc;
Bucura-te, crinule rasarit intre maracini;
Bucura-te, ca bogatiile lumii le-ai socotit gunoaie;
Bucura-te, ca pentru dragostea lui Hristos pe toate le-ai defaimat;
Bucura-te, ca numai pe Acela L-ai iubit cu adevarat;
Bucura-te, ca de la hotararea ta cea buna deloc nu te-a clintit;
Bucura-te, ca si de parintii cei trupesti te-ai lepadat;
Bucura-te, ca pe guvernatori in fata i-ai mustrat;
Bucura-te, ca nici o munca nu te-a infricosat;
Bucura-te, ca spre ceruri ca o porumbita ai zburat;
Bucura-te, ca acolo odihna ai aflat;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 12-lea
Un oarecare crestin a luat sfintele ramasite pamantesti ale mult ostenitului tau trup si le-a ingropat cu cinste la loc curat, cantand cantarea de biruinta: Aliluia!

Icosul al 12-lea
Cine va lauda indeajuns dragostea, credinta si nadejdea ta neclintita in Mirele Hristos pentru Care ti-ai ales a patimi, insa asa, nevrednici, indraznim a-ti canta unele ca acestea:
Bucura-te, ca asemenea unui miel fara de glas ce merge spre junghiere, asa spre patimiri ai mers;
Bucura-te, ca rugaciunea ta ca o tamaie cu buna mireasma spre cer se ridica;
Bucura-te, ca si paganii de rabdarea ta in patimiri se minunau;
Bucura-te, ca multi necredinciosi la credinta au venit;
Bucura-te, ca in staulul Bisericii multe oite ratacite ai adus;
Bucura-te, ca in patimirile tale te bucuri nespus;
Bucura-te, mireasa neprihanita a Mirelui ceresc;
Bucura-te, ceea ce cununa cereasca din mana lui Hristos ai primit;
Bucura-te, calda rugatoare pentru cei ce nazuiesc in ajutorul tau;
Bucura-te, ca prin rugaciunile tale de multe rele ne izbavim;
Bucura-te, ajutatoarea noastra in vreme de nevoi;
Bucura-te, mijlocitoarea noastra in ceasul judecatii;
Bucura-te, Sfanta Mare Mucenita Hristina, mult patimitoare!

Condacul al 13-lea
O, prealaudata si mult patimitoare Mucenita Hristina, primeste aceasta putina rugaciune a noastra si mijloceste la tronul lui Dumnezeu sa ne fereasca de ispite peste puterea noastra, sa ne daruiasca sanatate, intelepciune, rabdare, iertarea pacatelor si ajutor in toate cele bune, spre a-I canta impreuna cu tine: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarasi Icosul 1: Nascandu-te in cetatea Tirului, din parinti pagani…, Condacul 1: Mult patimitoarei, prealaudatei Mucenite Hristina…, si aceasta

Rugaciune catre Sfanta Mucenita Hristina

O, de trei ori fericita Mucenita Hristina, ceea ce te-ai invrednicit a patimi pentru Hristos, ajuta-ne si pe noi sa primim cu dragoste si intelegere ispitele ce vin asupra noastra. Ca ceea ce nu ai cartit niciodata in timpul chinurilor, ajuta-ne sa nu cartim pe cararea vietii celei trecatoare asupra intamplarilor ce se abat asupra noastra. Asemenea tie, celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinti si cu post spre a ti se descoperi tainele cele ascunse si pentru a putea ajunge cu bine la limanurile ceresti, ajuta-ne si pe noi sa ne putem ruga si posti ca sa ne simtim si noi ca traim pentru si in Dumnezeu si sa nu ne pierdem timpul in desert. Mijloceste inaintea lui Hristos, cu indrazneala pe care ai dobandit-o, sa ne mantuiasca cu judecatile pe care le stie El, ca ajungand si noi in cereasca Imparatie sa slavim pururi pe Tatal si pe Fiul si pe Duhul Sfant si pe tine, mijlocitoarea noastra. Amin.

Si se face otpustul.

Troparul Sfintei Mucenite Hristina

Mieluseaua Ta, Iisuse, Hristina, striga cu glas mare: pe Tine, Mirele meu, te iubesc si pe Tine cautandu-Te ma chinuiesc si impreuna ma rastignesc si impreuna ma ingrop cu Botezul Tau; si patimesc pentru Tine, ca sa imparatesc intru Tine; si mor pentru tine, ca sa viez pentru Tine; ci, ca o jertfa fara de prihana, primeste-ma pe mine ceea ce cu dragoste ma jertfesc Tie. Pentru rugaciunile ei, ca un milostiv, mantuieste sufletele noastre.

Tot in aceasta zi, facem pomenirea:
– Sfantului Mucenic Capiton;
– Sfantului Mucenic Imeneu;
– Sfantului Mucenic Ermoghen;
– Sfantului Mucenic Teofil din Zachint;
– Sfantului Mucenic Atanasie din Chios.