Sfanta Maria MagdalenaSfanta Maria Magdalena a fost originara din Magdala, un sat pescaresc de pe tarmul vestic al Lacului Ghenizaret. Ea a fost tamaduita de sapte duhuri necurate de catre Hristos si dupa aceasta minune, a ales sa-L urmeze. Maria Magdalena a participat la rastignirea Mantuitorului si a fost prima persoana care a aflat de la un inger ca Iisus a inviat. Potrivit Traditiei, Maria Magdalena L-a propavaduit pe Hristos si in Roma, unde l-ar fi convertit pe imparatul Tiberiu. Va ajunge si in Efes, spre a-i sta in ajutor Sfantului Ioan Evanghelistul in vestirea Evangheliei. Se pare ca ea a fost ingropata in pestera in care au dormit somnul de sute de ani Cei Sapte Tineri, pomeniti de Biserica pe 4 august. Amintim ca racla cu mana stanga a Sfintei Maria Magdalena este prezenta la Manastirea „Simonos Petra“ din Sfantul Munte Athos.

Sfanta Maria, numita Magdalena, a fost ucenita si mironosita lui Hristos cea dintai si cea mai mare decat toate mironositele si purtatoarele de mir. Ea se tragea din semintia lui Neftalim, a carei patrie se cuprinde in hotarele Galileii celei de sus, dintr-un loc ce se numea Magdala si de unde s-a si numit Magdalena. Aceasta a trait in vremea venirii pe pamant a Domnului nostru Iisus Hristos, ca, dupa judecatile lui Dumnezeu, sa se arate lucrurile Fiului lui Dumnezeu intru dansa, precum Insusi zice despre orbul din nastere. Tot prin vointa dumnezeiasca si spre oarecare folos sufletesc, ea era muncita si suparata de sapte duhuri necurate. Auzind ea de Hristos, Mantuitorul lumii, Care umbla in vremea aceea prin cetatile si satele Galileii, ca tamaduia toate bolile si neputintele din oameni, izgonea pe diavoli dintr-insii, propovaduia Evanghelia imparatiei cerului si cu puterea Sa dumnezeiasca cea datatoare de tamaduiri, facea bine tuturor, s-a dus la Dansul si s-a invrednicit indata de milostivirea Lui cea iubitoare de oameni, impreuna cu cei miluiti. Domnul Cel multmilostiv, care cunostea pe toate mai inainte de facerea lor, a gonit dintr-insa pe cei sapte diavoli muncitori cumpliti, facand-o sanatoasa nu numai cu trupul, dar si cu sufletul; caci i-a luminat mintea cu lumina cunostintei adevarului, facand-o sa cunoasca pe Mesia Cel asteptat si sa creada intr-Insul, ca El este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel trimis de Tatal, spre mantuirea lumii. De atunci, Sfanta Maria Magdalena s-a facut ucenita si urmatoare lui Hristos, slujindu-L impreuna cu celelalte sfinte femei, pana la patimile Lui cele de buna voie, pana la moartea pe cruce si pana la ingroparea dumnezeiescului Trup, dupa cum marturiseste despre aceasta Sfantul Matei Evanghelistul, astfel: Acolo erau si femei multe, privind de departe, care venisera dupa Iisus din Galileea, slujindu-I Lui, intre care era si Maria Magdalena.

Celelalte femei mironosite erau: Maria, mama lui Iacob si a lui Iosi, adica vara Maicii Domnului; Maria lui Cleopa si Salomeea, mama fiilor lui Zevedei; Ioana, femeia lui Huza, un ispravnic al lui Irod; Suzana si cele doua surori ale lui Lazar, Marta si Maria.

Aceasta sfanta mironosita petrecea nedezlipita de Hristos si de Preacurata Lui Maica, mai mult decat toate. Pentru aceasta evanghelistul o pune mai intai decat pe celelalte, ca pe o iubitoare de Hristos si de Maica Lui si ca pe o mai osardnica slujitoare Maicii Domnului si Mantuitorului nostru. Ea, in vremea rastignirii Lui, statea langa cruce, impreuna cu Preacurata Fecioara Nasca-toare de Dumnezeu si cu celelalte femei, privind la patimirea lui Hristos. Pe de o parte, plangea si se tanguia cu amar pentru Dansul, iar pe de alta suferea pentru Maica Lui cea cu totul fara de prihana, care plangea si se jelea ca o Maica fara de mangiiere, pentru preaiubitul ei Fiu, al carui suflet i l-a patruns sabia, dupa cum spusese batranul Simeon mai inainte. Deci, inima sfintei fecioare, fiind slabita cu totul, Sfanta Maria Magdalena, pe cat ii era cu putinta, impreuna cu celelalte, o mangiia si o sprijinea, facand toate pentru usurarea supararii ei. Dupa ce s-au dus toti rastignitorii si dupa ce Hristos Si-a dat sufletul, a venit Iosif din Arimateea cu Nicodim si au luat trupul lui Iisus de pe cruce; deci, Maria Magdalena, cazand impreuna cu Preacurata Lui Maica si cu celelalte, au sarutat sfantul si indumnezeitul Lui trup si L-au petrecut pana la mormant. Dupa ce L-au pus in mormant, pravalind piatra pe usa lui, toate celelalte femei s-au dus impreuna cu Iosif si cu Nicodim, numai ea impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu se vede ca au ramas langa mormant, dupa cum zice Sfantul Matei Evanghelistul: Era si Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Nascatoarea de Dumnezeu, sezand in preajma mormantului. Dar, fiindca atunci era Vineri, seara tirziu si dupa porunca Legii Vechi, se cadea sa se odihneasca fiecare dupa lucrul sau, s-au dus si ele sa se odihneasca in casa lor. Deci, Simbata s-au odihnit, dupa porunca, dupa cum zice Sfantul Luca Evanghelistul. Dupa ce a trecut Simbata, cand se lumina de ziua intaia a saptamanii, dupa cum scrie Sfantul Matei Evanghelistul, care istoriseste cea dintai mergere a femeilor la mormant, care lumina spre Duminica, a venit Maria Magdalena si cealalta Marie, adica Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, sa vada mormantul; pentru ca Maica Domnului, patimind durere ca o maica mai mult decat toti, n-a putut sa rabde pana ce se vor pregati si celelalte miro-nosite. Deci, afland pe Maria Magdalena impreuna alergatoare si intocmai ca dansa cu sarguinta, cu durerea si dorinta – pentru aceea se pomeneste de toti cei patru evanghelisti -, a venit dupa miezul noptii la mormant, nu cu aromate, ca nu ingaduia vremea, ci numai sa vada mormantul. Aceasta este cea dintai ducere a cinstitelor si sfintelor femei la mormantul Domnului nostru Iisus Hristos, pe care o istoriseste Sfantul Matei Evanghelistul. Apropiindu-se ele de mormant, iata s-a facut cutremur mare, caci ingerul Domnului, coborand din cer si venind, a rasturnat piatra de pe mormant si a stat deasupra ei. Ingerul venise sa vesteasca ca a inviat Domnul! Deci, evanghelistul n-a zis ca dupa ce s-a rasturnat piatra, atunci a iesit Mantuitorul din mormant, ci cum ca ingerul a rasturnat piatra si a stat deasupra ei. Ca Domnul, stralucind trupul Sau cu nestricaciune ca un Dumnezeu, cand piatra era peste mormant, a iesit dintr-insul, precum si in seara aceleiasi Duminici, usile fiind incuiate, a intrat la ucenicii Sai. Si zice: Chipul lui era ca fulgerul si imbracamintea lui alba ca zapada si de frica lui s-au cutremurat strajerii, ramanand ca morti. Ingerul a zis catre femei: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati Nu este aici, ci S-a sculat, precum a zis; veniti de vedeti locul unde a zacut Domnul; si, ducandu-va, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti. Vedeti ca ingerul nu le-a mustrat, nici le-a spaimantat, ci a vorbit cu blandete catre dansele: Nu va temeti, stiu ca pe Iisus Cel rastignit Il cautati…? Si nu numai aceasta, dar le cheama sa vada si locul unde a fost pus trupul Lui, zicandu-le: Veniti de vedeti unde a zacut. El le si sfatuieste sa se duca sa spuna ucenicilor ca Domnul a inviat, zicandu-le: Degraba mergand, spuneti ucenicilor Lui ca S-a sculat din morti…. Pentru ce asa? Ca sa se arate din amortirea strajerilor, din cutremurul care a urmat si din vorbirea cea cu blandete, ca aceasta este cea dintai ducere la mormant a femeilor, iar nu dupa cum socotesc altii. Deci, aceste doua femei, adica Preasfanta Fecioara, Nascatoa-rea de Dumnezeu si Maria Magdalena, ducandu-se de la mormant, cu frica si cu bucurie mare, sa vesteasca apostolilor ca S-a sculat Domnul, precum a zis catre dansele ingerul, le-a intimpinat Insusi Dumnezeu, Cuvantul cel intrupat, si le-a zis: Bucurati-va! Ele, cazand, s-au inchinat Lui si, cuprinzandu-I picioarele le-au sarutat. Deci, Domnul nu le-a certat cand s-au atins de Dansul, caci Il vedeau intai; ba, dimpotriva, le-a imbarbatat si le-a facut fara de temere, zicand: Nu va temeti, ci duceti-va si spuneti fratilor Mei sa se duca in Galileea; ca acolo Ma vor vedea. Ele, ducandu-se la ucenici, le-au vestit lor si tuturor celor ce erau impreuna cu ei, glasul ingerului si al Domnului ca L-au vazut pe El. Dar nu numai aceasta, ci si picioarele Lui le-au cuprins. Ucenicii Domnului, din pricina multei si negraitei intristari ce li s-a facut cu rastignirea Dascalului lor, nu sufereau nici sa le auda. Insa, pentru Magdalena, dupa cum mi se pare, nici un cuvant n-au zis; iar pentru Preacurata Maica Domnului, pentru ca o cinsteau si se rusinau de dansa, au zis in sine, ca covarsirea mahnirii a amagit-o, tulburandu-i mintea, vederea, auzirea si pipairea. Dar sufletul ei cel curat si stralucit a fost incredintat cu dinadinsul de toate acelea care le-a vazut si le-a patimit; si a cugetat in sine, nimic pricindu-se mai mult cu ucenicii si nemaiducandu-se la mormant. Maria Magdalena, crezand mai mult apostolilor, decat celor vazute si pipaite de ea insasi, era mica la credinta, neincrezandu-se unei vederi. Deci, socotind ca i s-a nalucit, a luat cu ea pe Ioana, pe Maria si pe alte femei si iarasi s-au dus cu aromate la mormant, in aceeasi noapte, fiind inca dimineata, mult mai inainte de a se lumina de ziua; si au intrat in mormant cu cele ce erau cu ea si nu se dumireau in sinea lor. Atunci au stat inaintea lor doi barbati, care nu erau altii decat doi sfinti ingeri, imbracati in haine albe. Temandu-se ele de acea vedere, ingerii au zis catre ele: Ce cautati pe Cel viu cu cei morti? Nu este aici, ci S-a sculat! Deci, luati aminte, iubitilor, cum se arata, ca nu este aceasta intaia mergere a femeilor la mormant, ci a doua. Lucru necuviincios era ca, pe femeile care nu vazusera nimic si nu auzisera de Invierea Domnului, sa le certe si sa le mustre sfintii ingeri, zicandu-le: Ce cautati pe Cel viu cu cei morti…? Aratat este ca ele au auzit mai inainte toate acestea, de la cei ce au vazut de fata pe Domnul si au auzit de la El mesajul catre ucenici, dar n-au crezut. Pentru acestea le certau ingerii si inca pentru ca erau si barbati cu ele. Si cine zice acestea? Sfantul Luca Evanghelistul. Iata ce zice el: Iar in prima zi dupa Simbata (Duminica), foarte de dimineata, au venit femeile la mormant, aducand aromatele cele ce le gatisera… Dupa aceea, nu numai ca le-au certat ingerii, dar le-au si zis: Aduceti-va aminte, cum v-a grait, pe cand era cu voi in Galileea, zicand ca se cadea Fiului Omului, sa se dea in mainile oamenilor pacatosi, sa se rastigneasca si a treia zi sa invieze… Atunci ele si-au adus aminte de cuvintele Lui. Plecand acei barbati, femeile impreuna cu Maria Magdalena, au vestit pe ucenici. Deci, Maria Magdalena pentru a doua oara vazuse mormantul, iar celelalte o data. Se zice ca cuvintele lor s-au aratat inaintea ucenicilor ca o barfeala si nu le-au crezut. Acestea le scrie Sfantul Luca Evanghelistul, pentru a doua mergere a femeilor la mormant. Dupa acestea, duhul Mariei Magdalena ardea, caci ucenicii n-au crezut-o nici acum pe ea, nici pe cele impreuna cu ea, ci au socotit ca o barfeala cuvintele lor. Pentru aceea, sculandu-se de dimineata s-a dus la mormant, pentru a treia oara si a vazut piatra rasturnata de pe usa mormantului. Deci, a alergat la Simon Petru si la Ioan. Din acestea se vede priceperea femeii acesteia, caci se necajea cu sufletul, impreuna cu Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, vestind ucenicilor intaia mergere la mormant si invierea lui Hristos, dar nu le-au crezut. Apoi, venind foarte de dimineata impreuna cu alte femei si barbati, si atunci cuvintele ei s-au aratat ca o barfeala. Ea se necajea nu numai ca nu au crezut-o, dar nici nu s-a sculat cineva dintre ei sa se duca la mormant cel putin si sa vada. Ci, fie de frica iudeilor, fie de multa si negraita mahnire, sedeau toti ca niste morti. Singur Petru, dupa a doua vestire a femeilor, s-a sculat si s-a dus singur la mormant, dar nu s-a mai aplecat spre el, caci nu indraznea sa intre, fie pentru ca se credea nevrednic, fie ca-si aducea aminte de lepadarea sa de Dansul; poate si pentru frica iudeilor, precum s-a zis mai sus. Pentru acestea, Maria Magdalena, arzand cu duhul de dragostea ce o avea catre Dascalul si Binefacatorul sau si fiind plina de cuget dumnezeiesc, s-a dus singura a treia oara la mormant iarasi de dimineata si afland piatra luata de pe el, s-a intors la ucenici, gandind in sine acestea: „Daca le voi spune lor ca a inviat Hristos, iarasi voi ridica strigare impotriva mea ca sant indracita; caci daca n-am fost crezuta impreuna cu celelalte femei, cand le-am vestit invierea lui Hristos, cum voi fi crezuta acum singura? Deci, stiu ce voi face: voi grai celor mai mari si mai fierbinti cu dragostea catre Hristos, adica lui Petru si lui Ioan. Acestia, insa, au auzit mai inainte de invierea Domnului nostru Iisus Hristos, dar de frica iudeilor, se indoiau de aceasta minune, ca si cum nimic n-ar fi auzit. Deci, cum ii voi destepta pe ei, numai sa mearga la mormant si sa vada lucrul ce s-a facut? Am aflat ce voi face: nu le voi spune lor ca a inviat Domnul, caci atunci voi cadea iarasi in cele de mai inainte, ci le voi spune o veste vrednica de crezut”. Deci, Maria Magdalena a venit, precum s-a zis, la Petru si la Ioan si le-a zis: Au luat pe Domnul din mormant si nu stiu unde L-au pus. Ca si cum ar fi zis astfel: „Ascultati-ma pe mine robii lui Dumnezeu! Ori S-a sculat Domnul din morti, ori nu; deci, eu nu stiu ce sa va spun voua; dar, una va zic cu adevarat, ca trupul Lui nu mai este in mormant. Pentru aceea santeti datori a va sargui sa cunoasteti cine este acela care L-a luat si unde L-a pus”. Vazut-ai intelepciunea acestei femei? Ca de nu vom zice ca astfel s-a sfatuit in sine, vom cadea in socoteli fara de randuiala si nepotrivite; ca si cum aceea care I-a pipait picioarele Lui, impreuna cu Preasfanta Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, si a auzit de la ingeri a doua oara ca S-a sculat Domnul, n-ar fi spus drept. Iar din aceea ca le-a vorbit ca de un mort, ca au luat pe Domnul meu din mormant si nu stiu unde L-au pus…, este aratat ca raspunsul ei era mestesugit si intelept; deci, indata i-a plecat a merge la mormant! Dupa ce au pornit acesti doi ucenici la mormant, ea le-a urmat lor. Ucenicii, intrand in mormant, au vazut giulgiurile singure zacand si mahrama, cu care era infasurat capul Lui, era invaluita si aruncata intr-un colt, iar trupul Lui nicaieri. Deci, atunci au vazut si au crezut ca au luat pe Domnul din mormant, precum le-a spus Maria Magdalena. Dupa aceea si ucenicii s-au intors iar la ai lor, necrezand nimic despre Inviere si prin necredinta lor au aruncat in oarecare indoiala si pe Maria, care se facuse atat de credincioasa, dupa ce vazuse si auzise atatea. Ea socotea acestea in sine din multa evlavie; adica, pana acum mi se parea ca am oarecare cuget intemeiat, pana cand apostolii nu vazusera mormantul si pentru aceea nu credeau in Invierea Domnului. Deci, dupa ce au vazut ca trupul Domnului nu este mormant, se aflau tot in aceasta credinta, adica ca l-a furat cineva. Dar este aratat ca eu, fiind femeie, am pareri si nu aud nici nu vad nimic adevarat; iar ei, fiind barbati luminati de la Dumnezeu, raman nerataciti si nu se amagesc cu inlesnire, ca noi femeile. Maria Magdalena, avand in mintea sa aceasta socoteala, a ramas plangand langa mormant si, dupa ce s-au dus Petru si Ioan, s-a aplecat iar in mormant si a vazut doi ingeri imbracati in vesminte albe. Aceia, vazand-o, au intrebat-o: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea a raspuns: Au luat pe Domnul si nu stiu unde L-au pus…! Apoi, venind Domnul si vazandu-L ingerii, s-au sculat inaintea Lui. Ea, vazand ca ingerii s-au sculat si, sfiindu-se de dansii, s-a intors inapoi si, vazand pe Domnul, nu L-a cunoscut. Pentru ce? Pentru ca Domnul dupa Inviere era imbracat cu trup nestricacios si nu se arata decat numai acelora, carora voia si cand voia. Fiind intrebata de Domnul: Femeie, de ce plangi? Pe cine cauti? Ea a raspuns asemenea ca si catre ingeri; caci credea ca el este gradinarul acelei gradini, in care era mormantul. Deci, a zis catre Dansul: Doamne, daca L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus pe El, ca eu Il voi lua! Acest raspuns catre Domnul si catre inger, Maria Magdalena nu l-a facut cu cugetare si fatarnicie ca mai inainte, precum a facut catre ucenici; ca acelora, ca unora ce nu stiau, le-a raspuns, ca sa-i destepte pe toti sa se duca la mormant. Ci, dupa ce au venit si au vazut ca trupul Domnului nu era in mormant si dupa ce n-au crezut ca a inviat, de aceea s-a indoit si ea cu gandul si a patimit aceasta, pentru ca era foarte cucernica. Ea se incredea mai mult apostolilor, decat socotelii sale. Deci ea, fiind schimbata dupa aceea si incredintata cu adevarat ca trupul Domnului s-a luat din mormant de cineva, a raspuns asa precum credea in socoteala sa. Atunci Iisus, ca un Dumnezeu, cunoscand inima ei, a strigat catre dansa cu glasul Sau cel obisnuit, ca sa-L cunoasca: Marie! Iar ea, cunoscandu-i glasul, ca a doua oara i se arata, a cazut la picioarele Lui, ca si la vederea cea dintai; dar nu a primit-o cu aceiasi bucurie, ca intai, ci a indepartat-o de la El, zicand: Nu te atinge de mine! Deci, mai intai S-a lasat ca cele doua femei sa-I sarute cinstitele si preacuratele Lui picioare; dar nici o vorba n-a auzit de la Dansul. Vezi, ca de vreme ce n-a crezut cu adevarat, a indepartat-o Mantuitorul, zicandu-i: Nu te atinge de Mine! Atunci, la intaia aratare a Domnului, le-a lasat sa se atinga si sa-I sarute picioarele, ca mai mult decat cu vederea si cu auzirea sa se incredinteze prin pipaire, ca Cel ce S-a rastignit si S-a ingropat, a inviat. Dar acum o izgonea de la Dansul pe Maria Magdalena, fiindca, schimbindu-se dupa atata incredintare, a auzit: Nu te atinge de Mine, ca inca nu M-am suit la Tatal Meu! Astfel o certa pe ceea ce s-a indoit in credinta si ii destepta mintea, aducandu-i aminte de Parintele Cel ceresc. Domnul a incredintat-o sa nu-L socoteasca a fi numai Acela care se vede, adica om inviat din morti, ci si Dumnezeu adevarat, ca Unul ce este Fiul adevaratului Dumnezeu si Care S-a facut om pentru noi. El a zis: Du-te si spune fratilor Mei, ca Ma voi sui la Tatal Meu si la Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru! Maria Magdalena, auzind si vazand acestea, s-a dus la ucenicii Lui si nu le-a mai zis ca au luat pe Domnul din mormant; ci a venit cu multa incredintare si indrazneala, spunand ca a vazut pe Domnul si le-a spus ceea ce i-a zis Hristos. Aceasta este a treia mergere a femeilor la mormantul Domnului, pe care a scris-o Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si care s-a facut foarte de dimineata, fiind inca intuneric. Acum trebuie sa spunem si despre a patra ducere a femeilor la mormant, ca sa se vada osardia, evlavia, dragostea si durerea inimii pe care Sfanta Maria Magdalena o avea catre Domnul si Dascalul ei; caci numai ea dintre toate, s-a dus la mormant de patru ori. Pentru aceea Sfantul Duh a invrednicit-o pe dansa sa o aminteasca Sfantul Marcu in Evanghelia sa. Dar unde este aratat, ca a patra ducere la mormant a femeilor este cea istorisita de Sfantul Marcu? Aceasta ne-o arata vremea, fiindca numai Marcu scrie ca femeile au venit la mormant, cand rasarea soarele. Pe Sfanta Maria Magdalena au pomenit-o toti cei patru evanghelisti, dupa cum s-a zis mai inainte; ca Maria Magdalena a venit impre-una cu celelalte femei, care aveau miruri mai inainte pregatite. Deci, trecand simbata, dis-de-dimineata, in prima zi a saptamanii, au venit femeile la mormant, pe cand rasarea soarele. Acum sa vedem pentru ce Maria Magdalena, dupa trei vederi, s-a dus iar impreuna cu femeile acelea la mormant si mai ales ducand cu sine miruri si aromate, socotind ca vor afla trupul in mormant. Cititorule, asculta cu luare aminte: Maria Magdalena, incredintindu-se desavarsit despre Invierea Domnului prin a treia vedere a lui Dumnezeu si marturisind ucenicilor ca a vazut pe Domnul si ca i-a zis cele ce s-au spus mai sus, nu s-a mai indoit. Dar, de vreme ce a vazut pe Maria lui Iacov cel Mic si mama lui Iosi, pe Salomeea si pe alte femei ducandu-se la mormant, avand cu ele aromate, s-a dus impreuna cu dansele, tocmai pe cand rasarea soarele, nu ca se indoia, ci ca si cum povatuia pe celelalte femei. Ea se bucura si salta, ca a vazut de multe ori mormantul desert, iar femeile celelalte, ori ca nu auzisera pana atunci nimic din cele facute, ori ca auzisera rau; de unde se poate vedea, ca nimic nu stiau cu dinadinsul, caci ziceau: Cine ne va rasturna noua piatra de pe usa mormantului? Dar, cautand, au vazut ca piatra era rasturnata de pe usa mormantului, fiindca era foarte mare. Vezi, ca nici despre piatra nu stiau ele bine, precum ne spun Sfintii Evanghelisti Matei si Luca. Apoi, intrand in mormant, au vazut pe un tanar sezand de-a dreapta, imbracat in vesmant alb, si s-au spaimantat. Acela nu le-a certat pe ele, precum ne spune Sfantul Evanghelist Luca, asemenea si Sfantul Evanghelist Ioan despre Insusi Domnul, caci tanarul stia ca atunci venisera intai. Dar nici pe Magdalena n-a certat-o, caci cunostea prin bucuria fetei ei, ca acum venise la mormant fara sa se indoiasca de Invierea Mantuitorului; ci a venit bucurandu-se si veselindu-se. De aceea, nu numai ca nu le-a certat, dar chiar le-a imbarbatat pe ele, ca si ingerul cel dintai, precum ne spune Sfantul Evanghelist Matei, zicandu-le: Nu va spaimantati; pe Iisus Nazarineanul Cel rastignit Il cautati? S-a sculat, nu este aici; iata locul unde L-au pus pe Dansul. Deci, duceti-va si spuneti ucenicilor Lui si lui Petru, ca va merge mai inainte de voi in Galileea; acolo Il veti vedea pe El, precum v-a zis voua. Femeile, iesind degraba, au fugit de la mormant, caci le cuprinsese cutremur si spaima mare, si n-au spus nimanui nimic, caci se temeau. Din acestea se arata ca femeile de mai sus sant altele, afara de cele de care ne spune Sfantul Evanghelist Luca si Matei si afara de Maria Magdalena. Sfanta Maria Magdalena, ucenita si osarduitoarea lui Hristos, I-a slujit Lui cu dragoste si cu sarguinta si mai inainte de patimi. Ea a suferit durere indoit de mare, in vremea patimii Mantuitorului nostru Iisus Hristos; pe de o parte, vazand pe Domnul sau spanzurat pe Cruce, astfel incat putea cu usurinta sa-I numere oasele, capul ranit de spini, fata neavand chip, mainile si picioarele patrunse de piroane, coasta impunsa cu sulita si tot trupul ranit de batai; iar pe de alta, vazand pe Preacurata Lui Maica, tanguindu-se cu amar si lesinand de durerea inimii, o sprijinea si o mangiia. Acestea toate sant probe doveditoare pentru adeverirea Invierii lui Hristos. Numai ea a mers de patru ori la Mormantul Lui si, dupa a patra intoarcere de la Mormant, a ramas langa Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, slujindu-i ei, de atunci pana la Inaltarea Lui la ceruri, nu ca unei maici a Dascalului si a Facatorului de bine, ci ca unei Maici a Insusi Fiului lui Dumnezeu, Facatorul tuturor. Dupa inaltarea Lui la ceruri, a iesit si ea, ca un apostol, la propovaduire si, strabatand prin multe tari, a binevestit pe Hristos tuturor paganilor. Pe multi i-a adus la cunostinta de Dumnezeu, ca si Sfintii Apostoli, apoi a mers la Roma si a stat inaintea Cezarului Tiberiu, pe care Sfanta Maria Magdalena l-a tamaduit, fiind bolnav de un ochi. Ea, povestindu-i toate cele despre Hristos, l-a facut sa creada intr-Insul, dupa cum zic unii. De aceea el s-a pornit cu urgie impotriva lui Pilat si impotriva arhiereilor si i-a pedepsit, dupa faptele lor, cu rea si cumplita moarte. Dupa aceasta, ea a plecat din Roma si s-a dus in Efes, la Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Acolo slujind apostoleste la mantuirea oamenilor, prin fericita adormire s-a mutat catre Domnul si a fost ingropata la intrarea pesterii, de catre Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu. Tot acolo au adormit si cei sapte sfinti tineri mai pe urma. Pe vremea imparatiei preainteleptului Leon, s-au adus de acolo in Constantinopol cinstitele moaste ale Sfintei Maria Magdalena si le-a pus in manastirea Sfantului Lazar, pe care o zidise el. Acolo se savarsea praznuirea pomenirii ei, intru slava lui Hristos, Dumnezeul nostru, Caruia I se cuvine toata slava, cinstea si inchinaciunea, impreuna cu Tatal si cu Preasfantul si de viata Facatorul Lui Duh, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

22

Canon de rugăciune către Sfânta Mironosiţă, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena (22 iulie)

Troparul Sfintei Mironosiţe, întocmai cu Apostolii, Maria Magdalena, glasul 1:

Lui Hristos, Cel Ce pentru noi S-a născut din Fecioară, Cinstită Maria Magdalena, ai urmat şi ai păzit îndreptările şi legile Lui. Pentru aceasta, astăzi, preasfinţită pomenirea ta prăznuind, te lăudăm cu credinţă şi te cinstim cu dragoste.

Cântarea 1, glasul al 8-lea. Irmosul:

Apa trecând-o ca pe uscat şi din răutatea Egiptului scăpând israeliteanul, grăia: Izbăvitorului şi Dumnezeului nostru să-I cântăm.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ceea ce eşti împodobită cu dumnezeieştile frumuseţi şi strălucită cu vărsările luminii celei dumnezeieşti, luminează inima mea cea întunecată, cu rugăciunile tale, Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

În chip lămurit te-a sfinţit Cuvântul Tatălui, mântuindu-te de duhurile răutăţii. Aceluia făcându-te următoare, te-ai umplut de darurile Preasfântului Duh.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Umplându-te de ape făcătoare de viaţă din fântâna cea îndestulată a Stăpânului, Cel Ce S-a arătat pe pământ pentru milostivire, ai uscat râurile cele tulburi ale păcatului.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Lăudămu-te, Fecioară, ca pe o Maică a Celui din Fire Ziditor; căci firea oamenilor cea greşită o ai împăcat cu Dumnezeu, Preacurată Stăpână, Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a 3-a. Irmos:

Doamne, Cel Ce ai făcut…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Iubind pe întâiul Pricinuitor al bunătăţilor, pe Cel Ce a îndumnezeit firea noastră prin milostivire, ai mers după Dânsul cu osârdie, Sfântă Maria Magdalena, plecându-te poruncilor Lui celor dumnezeieşti.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Tu, Sfântă Maria Magdalena, văzând cea dintâi dumnezeiasca Înviere, cu veselie ai ajuns la mormântul Mântuitorului; pentru aceea, te-ai arătat binevestitoare, grăind: Hristos S-a sculat, bateţi din palme.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cuvântul Cel Întrupat din Curatele tale sângiuiri, Preacurată, m-a izbăvit pentru bogăţia bunătăţii Sale, stricând hotărârea blestemului celui vechi. Pe Acela roagă-L neîncetat să mântuiască turma ta.

Irmosul:

Doamne, Cel Ce ai făcut cele de deasupra crugului ceresc şi ai zidit Biserica, Tu pe mine mă întăreşte în dragostea Ta. Că Tu eşti Marginea doririlor şi credincioşilor Întărire, Unule, Iubitorule de oameni.

Cântarea a 4-a. Irmosul:

Auzit-am, Doamne, Taina iconomiei Tale, înţeles-am lucrurile Tale şi am preamărit Dumnezeirea Ta.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Purtând cuget nesurpat de deşertăciunea lumii, ai slujit Celui Ce a venit să mântuiască pe toată lumea din înşelăciune.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Spălându-te cu lacrimile şi apucând înainte la mormântul Vieţii, ai văzut înger vestind Învierea lui Hristos, Sfântă Maria Magdalena.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Inima ta prin îndreptările lui Hristos s-a făcut fără prihană şi numai de Dânsul L-ai dorit, pe Cel Frumos întru podoabă, ceea ce eşti vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Somnul păcatului m-a cuprins întru adormirea lenevirii lui, ci tu, Pruncă, cu rugăciunea ta cea priveghetoare, scoală-mă pe mine către pocăinţă.

Cântarea a 5-a. Irmosul:

Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel Ce eşti Lumină Neapusă şi m-a acoperit întunericul cel străin pe mine, ticălosul? Ci Te rog întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe cel ce a amăgit odinioară pe strămoaşa prin cuvinte şi o a izgonit din Rai, văzându-i ea acum călcat sub picioarele sfintelor femei, care au avut cuget bărbătesc, se bucură în veci împreună cu dânsele.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind rănită de dorirea dragostei celei dulci faţă de Cel Aşezat în mormânt, Care dă viaţă tuturor, I-ai adus miresme, Cinstită Maria Magdalena şi ai vărsat aromate de lacrimi.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

După dumnezeiasca patimă şi după înfricoşătoarea Înviere a Mântuitorului, ai alergat pretutindeni, vestind cuvântul cel cinstit şi ai vânat, ca o următoare a Cuvântului, pe mulţi din cei amăgiţi de necunoştinţă, Slăvită Maria Magdalena.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Cel Ce a binevoit a Se naşte din tine pentru nemăsurată mila Sa, Acela m-a îndreptat pe mine, care eram căzut în prăpastiile păcatului, cele cu multe împleticiri. Pe Acela roagă-L să mântuiască de toată vătămarea pe cei ce cu credinţă te laudă pe tine, Preasfântă Fecioară.

Cântarea a 6-a. Irmos:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu răcorirea cuvintelor tale, Cinstită, ai potolit arsura întristării Apostolilor, că ai grăit: Hristos S-a sculat, Viaţa S-a arătat, Soarele Cel Luminos a Strălucit.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Iată că a strălucit luminată pomenirea ta, Sfântă Maria Magdalena, luminând pe cei ce într-însa te laudă pe tine cu credinţă şi gonind întunericul supărării viclenilor demoni, ceea ce eşti vrednică de laudă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Arătatu-te-ai sfinţenie înţelegătoare şi jertfelnic nepipăit, sfeşnic cu chip luminos şi pod care treci către Dumnezeu pe cei ce te laudă pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Preacurată.

Irmosul:

Curăţeşte-mă, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele; şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor, căci către Tine am strigat şi mă auzi, Dumnezeul mântuirii mele.

CONDAC, glasul al 3-lea. Podobie: Fecioara astăzi…

Pe următoarea lui Hristos şi cea dintâi dintre Mironosiţe, care a binevestit Apostolilor, zicând: bucuraţi-vă, toţi cu psalmi şi cu cântări să mărim, laudă înălţând Domnului tuturor, Celui Ce ne-a dăruit nouă, în lume, un izvor ca acesta de minuni.

CONDAC, glasul al 4-lea. Podobie: Cel Ce Te-ai înălţat…

Dumnezeu, Cel mai presus de fiinţă, umblând în lume cu trup, Mironosiţă, cu adevărat următoare te-a primit pe tine, ceea ce toată dragostea ta ţi-ai dăruit-o către Dânsul. Pentru aceasta şi tămăduiri foarte multe ai făcut şi după ce te-ai mutat acum în ceruri, pentru lume te rogi pururea.

Cântarea a 7-a. Irmosul:

Tinerii evreieşti au călcat în cuptor văpaia cu îndrăzneală şi focul în rouă l-au schimbat, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Având pe Cuvântul în ajutor, ai izgonit multe feluri de boli. Aceluia îi stai acum înainte, ceea ce eşti aducătoare de mir, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Singură ai văzut mai înainte de ceilalţi pe Viaţa noastră, Hristos Înviat şi L-ai socotit pe Dânsul a fi grădinarul, grăind: Binecuvântat eşti, Doamne Dumnezeule, în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Încetat-ai pornirea morţii, ca Ceea ce ai zămislit pe Dumnezeu Cel Nemuritor şi L-ai născut, Preacurată, Căruia toţi cântăm: Binecuvântat este Rodul pântecelui tău, Preacurată.

Cântarea a 8-a. Irmos:

De şapte ori cuptorul…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Viaţa ta s-a arătat luminată, Sfântă Maria Magdalena, fiind strălucită cu luminile faptelor celor îmbunătăţite ale dumnezeieştii propovăduiri, a plecării tale către Dumnezeu şi cu razele dragostei către Ziditorul tău, Căruia împreună cu îngerii cânţi: preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Dumnezeu.

Pe lângă Cruce ai stat, mărită, văzând înjunghierea cea fără dreptate a Celui Ce S-a smerit pe Sine pentru nespusa Sa milostivire. Şi fiind revărsată de lacrimi, strigai, Sfântă Maria Magdalena: ce este această minune străină? Cum fiind din Fire Viaţă, este omorât şi moare Cel Ce a omorât moartea?

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Toţi cu un cuget te slăvim pe tine ca pe Maica lui Dumnezeu şi mai Aleasă decât toate făpturile, Preacurată. Că prin tine a pierit osânda cea din Adam şi fiinţa oamenilor cea lepădată s-a unit cu Dumnezeu, cântând: preoţi, lăudaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos întru toţi vecii.

Irmosul:

Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului, cântându-I şi preaînâlţându-L pe Dânsul întru toţi vecii.

De şapte ori cuptorul, chinuitorul caldeilor l-a ars nebuneşte, pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia de o putere mai bună mântuiţi, Făcătorului şi Mântuitorului a strigat: tineri, binecuvântaţi-L, preoţi, lăudaţi-L, popoare, preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cântarea a 9-a. Irmos:

Spăimântatu-s-a de aceasta…

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Către dumnezeiască bucurie te-ai mutat acum, către lărgimea Raiului cea desfătată, către locaşuri înţelegătoare şi mai presus de lume, unde sunt cetele cuvioşilor, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, Luminată Maria Magdalena, Mironosiţă. Pentru aceea, cu toţii te fericim.

Stih: Sfântă Mironosiţă Maria Magdalena, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nimic n-ai cinstit mai mult din cele de pe pământ decât dragostea către Hristos Dumnezeu. Ci, rănindu-te numai de frumuseţile Lui şi de razele cele ce fără mijlocire se trimit de la Dânsul şi urmând după urmele Lui, preacinstită, strigai: pe Tine Te slăvesc, Mult Milostive.

Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

Dobândind îndumnezeirea care face pe om dumnezeu şi desfătându-te din Pârâul Darului şi primind răsplătirile ostenelilor, după cuviinţă dumnezeiască şi numărându-te dimpreună cu ceata Apostolilor, Sfântă Maria Magdalena, următoarea Cuvântului, păzeşte cu rugăciunile tale pe cei ce te cinstesc cu dragoste.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).

Ca Maică a Celui Ce a pătimit pentru noi, izbăveşte-mă pe mine de patimile pierzătoare de suflet şi ca o Milostivă rupe lanţurile greşelilor mele. Ca Singură ce eşti Bună, îmbunează acum sufletul meu cel necăjit de supărările demonilor, Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ca să te laud pe Tine, Preacurată.

Irmosul:

Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat; că Dumnezeu S-a arătat oamenilor trupeşte şi pântecele tău s-a făcut mai desfătat decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, Începătoriile Cetelor Îngereşti şi omeneşti te slăvim.

 SEDELNA, glasul al 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Tu, Sfântă Maria Magdalena, ca o ucenică adevărată în chip vădit ai slujit Cuvântului, Celui Ce S-a sărăcit din prisosul milostivirii Sale. Şi văzându-L pe El Spânzurat pe Cruce şi pus în mormânt, te tânguiai lăcrimând. Pentru aceea, te cinstim, lăudându-te cu credinţă, Sfântă Maria Magdalena, pururea pomenită, purtătoare de mir prealuminată şi cu un glas grăim către tine: roagă-te lui Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de greşeli celor ce cu credinţă prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

 SEDELNA Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea.Podobie: Pe Înţelepciunea…

Ca pe o Fecioară şi ca pe Singura între femei care ai născut pe Dumnezeu cu trup, toate neamurile oamenilor te fericim. Că întru tine s-a sălăşluit Focul Dumnezeirii şi ca pe un Prunc, cu lapte ai hrănit pe Ziditorul şi Domnul. Pentru aceasta, neamul îngeresc şi omenesc, după vrednicie, slăvim Preasfântă naşterea ta şi cu un glas grăim ţie: roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate celor ce se închină cu credinţă Preasfintei naşterii tale.

 SEDELNA Sfintei Cruci şi a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, glasul a 8-lea. Podobie: Pe Înţelepciunea…

Văzându-Te Fecioara şi Maica Ta, Iisuse, pe Cruce, cu plângere se văita, lăcrimând: Vai mie, Fiul meu Cel Preadulce! Cum te-au spânzurat fără dreptate pe Cruce fiii evreilor, cei cu adevărat nemulţumitori? Dar acestea le pătimeşti cu trupul precum ai binevoit, ca un Îndurat, Fiul meu, Dumnezeule, Suferitorule de rele, Mult Milostive Doamne, ca să mântuieşti din pântecele balaurului pe omul pe care l-ai zidit. Laud pogorârea Ta cea desăvârşită.

23

ACATISTUL SFINTEI MIRONOSITE MARIA MAGDALENA (21 iulie)

Condacul 1:
Lui Hristos al tău, pe care duhovnicește L-ai iubit, l-ai urmat, cea pregătită de Domnul spre propovăduire, Sfântă Maria-Magdalena; pentru aceasta cu dragoste te lăudăm în cântări și te rugăm pe tine, ca ceea ce ai mare îndrăzneală către Domnul, din toate nevoile cu rugăciunile tale să ne izbăvești, ca pururea bucurându-ne să strigăm ție:Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească L-ai propovăduit pe Predulcele Iisus!

Icosul 1:
Făcătorul îngerilor și Domnul puterilor, mai înainte cunoscând voința ta cea bună, Sfântă Mironosiță, te-a ales din cetatea Magdalei, din lanțurile diavolești slobozindu-te; pentru aceasta te-ai arătat credincioasă slujitoare Domnului, sarguindu-te a-L preslavi pe El cu viața și cu osteneala.Iar noi, minunându-ne de așa purtare de grijă ălui Dumnezeu pentru tine, întru umilința inimilor strigăm către tine:

Bucură-te, cea chemată de Fiul lui Dumnezeu dintru întunericul diavolesc la minunată lumina Sa;
Bucură-te, că în curăție cu trupul și cu duhul până la sfârșit ai petrecut cu darul Lui;
Bucură-te, că prin curăția inimii,sărăcia cu duhul până la sfârșit o ai păzit;
Bucură-te, că înaintea tuturor te-ai învrednicit a vedea pe Hristos cel înviat;
Bucură-te, că puterea vrăjmașului bine ai biruit;
Bucură-te, că ai strălucit cu credința cea tare și cu dragostea cea caldă către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că L-ai iubit și L-ai propovăduit pe Mântuitorul Hristos cu toată inima ta;
Bucură-te, că până și la moarte Aceluia drept ai slujit;
Bucură-te, că prin dar cu sufletul te-ai inoit;
Bucură-te, că Evanghelia ai propovăduit și întru vistieria inimii tale o ai încăput;
Bucură-te, că Învierea Domnului apostolilor ai vestit;
Bucură-te, că și a vorbit cu îngerii te-ai învrednicit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!;

Condacul 2:
Văzându-se pe sine Maria-Magdalena de șapte demoni izbăvită, cu toată inima s-a lipit de Hristos Dumnezeu,biruitorul iadului, învățând pe toți oamenii că nu numai ura, ci și cu toată viață să slujească lui Dumnezeu, cântându-i Lui: Aliluia!

Icosul 2:
Mintea omenească, cugetând,nu pricepe cum dintru așa tulburare, cu darul lui Hristos, te-ai suit la înălțimea vieții celei asemenea îngerilor, vrednică de laudă Maria-Magdalena.Pentru aceea și noi, avându-te pe tine mijlocitoare bună, cu căldură ne rugăm să ceri de la Domnul și pentru noi izbăvire din adâncul păcatului, ca să strigăm ție cu dragoste unele ca acestea:

Bucură-te, că ai scăpat din cumplita robie a dracilor;
Bucură-te, că aievea ai mustrat înșelăciunea viclenilor demoni;
Bucură-te, că pe toți îi înveți că în ispitele de la vrășmașul la Hristos să alerge;
Bucură-te, că îndemni ca nimenea în scârba cea mare pentru păcate să nu deznădăjduiască;
Bucură-te, a tuturor păcătoșilor călăuzitoare pe calea sfințeniei;
Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;
Bucură-te, că ai cunoscut tăria cea atotputernică a darului lui Hristos;
Bucură-te, povățuitoare bună a multumirri celei cuvenite lui Dumnezeu;
Bucură-te, dreaptă învățătoare a laudei lui Dumnezeu celei adevărate;
Bucură-te, că ne-ai arătat cu viața ta calea cea dreaptă a vieții pământești;
Bucură-te, apărătoare bună a tuturor păcătoșilor înaintea lui Dumnezeu;
Bucură-te, păzitoarea sufletelor noastre de vicleșugul satanei;
Bucură-te, mijlocitoarea noastră cea caldă către Hristos întru toate scârbele;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 3:
Cu puterea dumnezeiescului dar, dimpreună și cu a ta bună voința, fără șovăire, precum Avraam de demult ai lăsat casa părintelui tău și cu bucurie ai urmat lui Hristos Dumnezeu.Deci rugamu-te, pe tine,ucenică a lui Hristos, slăvită Maria-Magdalena, luminează prin rugăciunile tale și inimile noastre cu dragostea cea către Dumnezeu, ca și acum și pururea să-i strigăm Lui: Aliluia!

Icosul 3:
Având puterea înțelepciunii dăruită ție de Dumnezeu, Maria-Magdalena, bărbătește ai lepădat cele frumoase ale lumii acesteia și, ca o ucenică bună, cu dreptate ai slujit Cuvântului, Care pentru multa milostivirea Sa a sărăcit pentru noi.Pentru acestea cu umilință strigăm ție:

Bucură-te, ucenica lui Hristos cea bună;
Bucură-te, învățătoarea dragostei celei adevărate către Dumnezeu;
Bucură-te, că deșertăciunea lumii acesteia bine o ai cunoscut;
Bucură-te, că bucuria lumii bărbătești o ai lepădat;
Bucură-te, că frumusețea lumească întru nimica o ai socotit;
Bucură-te, că chinului călugăresc calea vieții celei bune mai înainte ai arătat;
Bucură-te, că pe toți povățuiești pe calea către Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, că pentru lucrările milostivirii casa cea pământească o ai lăsat;
Bucură-te, că mila lui Hristos și aici și în cer o ai aflat;
Bucură-te, că prin ea la fericirea cea veșnică ai ajuns;
Bucură-te, mielușea înțeleaptă,că de la lupii cei răi către Hristos păstorul cel bun ai alergat;
Bucură-te, că în staulul cuvântătoarelor Sale oi au intrat;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 4:
Viforul urgiei drăcești cu putere pe mare s-a ridicat asupra casei sufletului tău, Sfântă Marie, dar a o surpa pe aceasta până în sfîrșit nu a putut, că ai aflat mântuire pe piatra cea tare a credinței în Hristos, și pe aceasta tu,preaînțeleaptă femeie, stând neclintită, îi înveți pe toți ca Preabunul Dumnezeu să-i cânte cântare: Aliluia!

Icosul 4:
Auzind noi, de Dumnezeu înțelepțită Mărie, că urmând lui Hristos ai aflat veselia cea adevărată a inimii, dreptatea,pacea și bucuria intu Duhul Sfânt, ne sârguim să ne aflăm în ceața părtașilor la împărăția lui Dumnezeu. Iar ție, ca uneia ce te veselesti în această împărăție arătându-ne și nouă calea spre ea, îți zicem cu toții așa:

Bucură-te, că dulceața cerească a lui Iisus o ai iubit;
Bucură-te, că viața cea adevărată ai aflat;
Bucură-te, că și nouă chipul acestei vieți ne-ai arătat;
Bucură-te, că întru bucuria cerească pururea acum petreci;
Bucură-te, că dintru a Raiului hrană pururea guști;
Bucură-te, că focul dragostei către Dumnezeu în inima ta ai aprins;
Bucură-te, cea iubită duhovnicește de Hristos Dumnezeu ca o roabă dreaptă a Sa;
Bucură-te, fierbinte rugătoare pentru noi către Dumnezeu;
Bucură-te, ajutătoarea întru nevoile noastre;
Bucură-te, învățătoarea noastră cea bună și blândă;
Bucură-te, sălaș preacinstit al Duhului Sfânt;
Bucură-te, sfântă întocmai cu Apostolii;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 5:
Ca o stea cu dumnezeiască mergere urmând lui Hristos, slăvită Maria, te-ai arătat între mironosițe.Împreună cu acelea stând acum și pururea înaintea Sfintei Treimi, adu-ne și pe noi împreună cu cetele cele sfințite, prin rugăciunile tale, luminându-ne calea cea întunecată a vieții noastre , pentru a-l striga cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 5:
Văzând, Sfântă Maria, pe Hristos Dumnezeu pe cruce răstignindu-Se, minunată bărbăție ai arătat; că mulți dintre ucenici au lăsat pe Învățătorul lor, iar tu,cu dumnezeieștile Lui inavataturi naincetat aprinzându-ți sufletul și cugetul, ai biruit neputința firii femeiești și așa ai fost părtașă patimii celei mântuitoare a lui Hristos. Pentru aceasta și noi, la atâta vitejie bărbătească a ta privind, strigăm ție:

Bucură-te, podoabă și îmbunătățirea femeilor celor înțelepte;
Bucură-te, veselia cea bună a tuturor creștinilor;
Bucură-te, cea împreună-pătimitoare cu Hristos Dumnezeu,fiind El pe cruce răstignit;
Bucură-te, că ne-ai arătat nebiruinta cale a dragostei pentru El;
Bucură-te, că mare îndrăznire ai luat către Dumnezeu, cu dragoste rugându-te pentru noi;
Bucură-te, podoabă și lauda femeilor;
Bucură-te, adăpostirea cea tare a creștinilor;
Bucură-te, că decât bărbații cei tari mai puternică ești;
Bucură-te, că decât înțelepții acestei lumi mai înțeleaptă ești;
Bucură-te, că cele ascunse ale înțelepciunii Sale ți-a arătat Dumnezeu;
Bucură-te, că propovăduirea cea adevărată Însuși Dumnezeu-Cuvântul te-a învățat;
Bucură-te, că pe Hristos Dumnezeu mai mult decât viața ta L-ai iubit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena,care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus;

Condacul 6:
Cu darul Tău, Hristoase împărate, cele neputincioase se vindecă și vasele cele slabe se fac tari.Că mironosițele femei lângă crucea Ta cu bărbăție stau și darul Crucii fără de frică tuturor îl vestesc; și iară cete de femei înțelepte, sarguindu-se a se asemăna cetelor îngerești, trezvie de-a pururea strigă sfintei Treimi: Aliluia!

Icosul 6:
Căutând a te lumina cu lumina cunoștințelor de Dumnezeu celei adevărate, când ai văzut pe Dumnezeu pe cruce răstignit, minunată Maria, lăcrimând ziceai: cum Viața acum de voie moarte primește? Noi dar, știind slăvită lumînarea ta prin darul Sfântului Duh,strigăm ție acestea:

Bucură-te, că pe Hristos cel răstignit din adâncul sufletului L-ai plâns;
Bucură-te, că veselia cea veșnică în locașurile cerești ai aflat;
Bucură-te, că și nouă chipul plângerii celei bune ne-ai arătat;
Bucură-te, că tu ești bucuria noastră cea neîncetată;
Bucură-te, a tuturor scârbiților mângâiere nemincinoasa;
Bucură-te, că pe pământ ai pătimit cu Hristos,pentru El;
Bucură-te, că împreună cu Domnul,în ceruri te proslavesti întru El;
Bucură-te, a tuturor vrășmașilor noștri tare biruitoare;
Bucură-te, în toate scârbele noastre grabnică ajutătoare;
Bucură-te, că tuturor creștinilor aducerea-aminte de tine preadulce le este;
Bucură-te, că în toată Biserica lui Hristos numele tău e cinstit;
Bucură-te, mlădiță cea adevărată a viei lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 7:
Voind a cunoaște puterea cea atotbiruitoare a Crucii, până la sfârșitul patimilor lui Hristos ai stat lângă crucea Mântuitorului, dimpreună cu alte femei, preaslăvită Maria. Iar durerea împreună pătimind cu Maica Domnului,cu nedumerire strigai: Ce minune străină este aceasta?Cel ce ține toată făptura a voit a pătimi. Deci noi, Celui ce de voie pe Cruce S-a înălțat, de-viață-purtătoare făcând-o,cu dragoste îi stigam:Aliluia!

Icosul 7:
Minunată femeie te-ai arătat tu, fericită Maria, cu dragostea ta către Hristos pe care ai arătat-o cu tânguirile cele amare, căzând către Cel luat de pe Cruce și cu lacrimi spălând preacinstitele Lui răni. Încă și lui Iosif celui cu bun chip și lui Nicodim celui iubitor de dreptate urmând, la mormântul mântuitorului cu celelalte sfinte femei ai alergat și, plângând, și pe cea nevinovată Maica Lui, care nemângâiat plângea, a-i mângâiat-o, că sabia cea cumplită sufletul ei pătrunsese. Iar noi, această vrednicie a ta știind, cu smerenie strigăm ție:

Bucură-te, că ai spălat cu lacrimi preacuratele răni ale lui Hristos;
Bucură-te, că împreună ai pătimit cu Maica Lui cea prenevinovata;
Bucură-te, că pe Hristos până la mormânt L-ai petrecut;
Bucură-te, că ai privit cu nedumerire la Viața ce se punea în mormânt;
Bucură-te, a lacrimilor de pocăință învățătoarea noastră cea bună;
Bucură-te, că a ne spăla cu lacrimi întinăciunea păcatelor ne povățuiești;
Bucură-te, că ne îndemni că inimile noastre cele împietrite prin aceleași lacrimi să le înmuiem;
Bucură-te, că ne-ai arătat nouă chipul înțelepciunii celei adevărate;
Bucură-te, că ne înveți să ținem minte puterea patimilor lui Hristos;
Bucură-te, slăvită Maria,că dimpreună cu Preanevinovata Fecioară maria, ești adevărata mijlocitoare pentru noi;
Bucură-te, sluga cea bună a lui Hristos;
Bucură-te, că nu voia oamenilor,ci voia Domnului ai urmat;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 8:
De necuprins cu cugetul, de Dumnezeu înțelepțită Maria, ți s-a părut ție îngroparea Celui ce dă viață tuturor, dar rănită fiind cu dragostea Aceluia, încă de cu noapte ai adus mir la mormântul Lui și lacrimi ai vărsat în loc de aromate. Pentru aceasta și petreci acum în locașurile cele bine mirositoare ale Raiului, cu cetele îngerești strigând pururea lui Dumnezeu: Aliluia!

Icosul 8:
Toată dulceața, bucuria și viața ți-a fost ție Iisus, Sfântă Maria-Magsdalena, pentru aceasta, văzând piatra cea grea luată de pe mormânt și pe El neaflandu-l, plângând ai alergat la Simon Petru și la celălalt pe care îl iubea Iisus,cu durere vestindu-le lor că au luat pe Domnul din mormânt și nu știu unde L-au pus.acum, slobodă fiind de suferința aceea, veșnic în ceruri cu Hristos te veselesti, iar noi pe pământ, nădăjduim ca prin rugăciunile tale să intrăm întru aceeași bucurie, cu umilință strigând ție așa:

Bucură-te, că întunericul nopții ai biruit cu strălucirea dragostei tale către Hristos;
Bucură-te, că la privegherea cea de noapte întru rugăciune a sta ne-ai învățat;
Bucură-te, că ești strălucită cu lumina veșnică în cer;
Bucură-te, că împărăția Cerului cu sărăcia duhovnicească ai cumpărat;
Bucură-te, că după durerea pentru patimile lui Hristos deplină mângâiere ai aflat;
Bucură-te, că prin blândețe ai ajuns moștenitoare a pământului în raiul cel ceresc;
Bucură-te, că flămânzind și însetând de dreptatea lui Hristos, acum te saturi la cina cea împărătească;
Bucură-te, că mila Stăpânului aflând,ca o milostivă îl rogi ca și pe noi să ne miluiască;
Bucură-te, cea curata cu inima, că acum vezi pe Dumnezeu față-către-față;
Bucură-te, că te-ai învrednicit mai înaintea tuturor a vedea învierea lui Hristos, Pacea cea veșnică;
Bucură-te, cea prigonita pentru dreptatea lui Hristos, că a ta este împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, că ai aflat veșnică veselie și plată multă în ceruri;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena, care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 9:
Tot soborul ingeres s-a mirat, Hristoase împărate, de taina cea mare a slavitei învierii Tale; iadul s-a cutremurat, văzând câte-ai pogorât, Hristoase, în cele mai de jos ale pământului și ai sfărmat încuietorile cele veșnice, care îi țineau pe cei legați;iar noi,cu bucuria femeilor mironosițe dimpreună bucurându-ne, cu veselie strigăm: Aliluia!

Icosul 9:
Ritorii cei mult vorbitori nu pot de ajuns să spună durerea ta cea mare, slăvită Maria, când ședeai plângând lângă mormânt.că ce cuvânt ar putea spune durerea sufletului tău, când nu L-ai aflat în groapă pe Domnul, Cel decât viața ta mai iubit ție? În inima ta cea plină de durere nici stralicirea, nici mângâierea îngerilor nu a putut să încăpă.Marea ta suferință înțelegând-o, cu umilință îți cântăm unele ca acestea:

Bucură-te, că în groapă te-ai aplecat,ca să-l vezi pe Iisus;
Bucură-te, că acum îl vezi pe scaunul slavei șezând;
Bucură-te, că încă fiind pe pământ ai văzut pe viețuitorii cei luminați ai cerului;
Bucură-te, că Învierea lui Hristos cu glas de bucurie ți-au vestit;
Bucură-te, că împreună cu ei în bucuria cea veșnică ești;
Bucură-te, că din dragoste mir lui hristos l-ai adus;
Bucură-te, că la mireasma cea bine mirositoare a mirului lui Hristos cu dulceață ai alergat;
Bucură-te, că de amărăciunea dulceților lumii celei păcătoase te-ai lepădat;
Bucură-te, că ai iubit dulceața lui Iisus cea cerească;
Bucură-te, vlăstar bine crescut al grădinii lui Iisus;
Bucură-te, vițe bine roditoare a viei lui Dumnezeu;
Bucură-te, că te-ai arătat locaș împodobit al Sfântului Duh;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena,care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 10:
Vrând să miluiești lumea,în mormânt Te-ai pogorât,cela ce ești fără de moarte,puterea iadului ai sfărmat și ai înviat,ca un biruitor,Hristoase Dumnezeule,zicând femeilor mironosițe:”Bucurați-vă”.Cu acestea și noi cântare de bucurie acum îți aducem zicând:Aliluia!

Icosul 10:
Decât zidul de piatră mai tare a fost dragostea ta către Hristos,Cel ce te-a iubit pe tine,slăvită mironosiță Maria-Magdalena.Pentru aceasta,când Cel ce este Viața noastră S-a sculat din mormânt,tu L-ai văzut cea dintâi și,gândind că este grădinarul,ai uitat a firii neputință zicând către El:”Dacă Tu l-ai luat,spune-mi unde L-ai pus și eu Îl voi ridica”.Dar preadulcele glas ți-a arătat pe Învățătorul,iar pe noi ne-a învățat să-ți zicem așa:

Bucură-te, că pe Grădinarul Ceresc,înviat din mormânt cea dintâi l-ai văzut;
Bucură-te, că în grădina Sa cea din Ceruri te-ai sălășluit;
Bucură-te, că acum cu strugurii darului lui Dumnezeu în veci te hrănești;
Bucură-te, că pururi cu vinul dulcețurilor Raiului te veslesti;
Bucură-te, cu dragostea ta către Dumnezeu firea a biruit;
Bucură-te, că prin ea și pe noi râvna spre Dumnezeu ne-ai învățat;
Bucură-te, că din gura lui Hristos vestea învierii mai întâi tu ai primit;
Bucură-te, că Apostolilor graiurile cele de bucurie tu întâi le-ai vestit;
Bucură-te, că bucuria cea veșnică în cer ai aflat;
Bucură-te, că și pe noi la aceeași bucurie prin tine ne chemi;
Bucură-te, că pentru aceasta totdeauna la Dumnezeu mijlocesti;
Bucură-te, că Aceluia rugăciuni fierbinți aduci pentru noi;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena,care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 11:
Nici un cuvânt nu este de ajuns spre a lăuda după vrednicie bucuria cea dumnezeiască a Învierii a lui Hristos,pe care tu,preaslăvită maria,cu alte femei o ai vestit Apostolilor întru aceasta numită și sfântă zi,al praznicelor praznic și sărbătoare a sărbătorilor.Pentru aceasta,Hristoase împărate,înaintea măririi milelor Tale celor negrăite ce au fost spre noi,închinându-ne cu smerenie și cu dragoste,strigăm ție:Aliluia!

Icosul 11:
Stea preastrălucitoare te-ai arătat lumii celei păcătoase,Maria-Magdalena,când,după preslavita inălțare a Mântuitorului,umblând prin orașe și sate și cuvântul Evangheliei pretutindenea vestind,pe mulți ai plecat sub jugul cel bun al lui Hristos.Și ajungând până la Roma cea veche,bărbătește ai stat înaintea Cezrului Tiberiu și prin chipul oului roșu și cu itelepte cuvinte,i-ai urmărit puterea purtătoare de viață a lui Hristos,iar pe necugetatul Pilat și pe arhiereul cel fără de Dumnezeu i-ai înfruntat,ca neleguitele lor fapte să primească cele vrednice.De așa nevoință a mărturisirii tale minunându-necu bucurie strigăm ție așa:

Bucură-te, a învățăturii lui Hristos slăvită bine vestitoare;
Bucură-te, a întunericului păgânesc luminată izgonitoare;
Bucură-te, că pe mulți de legăturile păcatelor ai dezlegat;
Bucură-te, că înțelepciunea lui Hristos pe toți ai învățat;
Bucură-te, că pe mulți întru întunericul necunoștinței la lumina cea minunată a lui Hristos ai adus;
Bucură-te, că în dreptatea lui Hristos a stă cu tărie ne-ai arătat;
Bucură-te, că mântuirea sufletelor păcătoșilor mai mult decât viața ta ai iubit;
Bucură-te, că poruncile lui Hristos bine le-ai înțeles;
Bucură-te, că acelora drept le-ai urmat;
Bucură-te, că întunericul păgânătății cu îndrăznire l-ai înfruntat;
Bucură-te, că de mânia Cezarului nu te-ai înspăimântat;
Bucură-te, că aceluia răutatea și viclenia vrășmașilor lui Hristos i-ai dovedit;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena,care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 12:
Cu îndestulare plină fiind de darullui Dumnezeu,slăvită Maria,mulțime de suflete ai adus la Hristos,iar după aceea ai venit la Efes,unde cu dragoste apostolească dimpreună cu apostolul dragostei mântuirii oamenilor slujind,întru fericita adormire către Domnul te-ai mutat,cântându-l împreună cu mulțimea cântăreților cerești: Aliluia!

Icosul 12:
Cântând viață ta cea vrednică de laudă de pe pământ și slava ta cea din cer,cu bucurie slăvim,cântăm și mărim pe împăratul Ceresc cel minunat întru sfinții Săi,că nu numai tu,Sfânta Maria,cu darul Aceluia dantuiesti acum în locașurile drepților,ci și pe noi pe pământ ne veselesti,lăsându-ne mirul cel de mult preț al moaștelor tale,pe care Leon,împăratul cel itelept,din Efes în cetatea lui Constantin a poruncit a le a le aduce.Pe acelea și noi,ca pe cele ce izvorăsc dar neîmpuținat tuturor celor ce aleargă cu credință și cu dragoste sărutându-le,cu umilință îți cântăm ție acestea:

Bucură-te, că pe pământ ardeai de dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, că în cer în sălașurile Tatălui Său te-ai sălășluit;
Bucură-te, apărare tare a credincioșilor;
Bucură-te, mirul cel cu bun miros, care Biserica o bine inmiresmezi;
Bucură-te, cădelniță de aur ce pururea aduci lui Dumnezeu tămâia rugăciunii pentru noi;
Bucură-te, izvorul vindecărilor cel nesecat;
Bucură-te, comoara darului lui Dumnezeu cea necheltuită;
Bucură-te, adevărată părtașă cu cetele îngerești;
Bucură-te, slăvită viețuitoare în cămările cerești;
Bucură-te, că plata ta multă este în ceruri;
Bucură-te, că bucuria ta este veșnică în locașurile sfinților;
Bucură-te, că tu totdeauna mijlocesti,ca și nouă să ni se dea bucuria darului și slavă;
Bucură-te, Sfântă Maria-Magdalena,care cu credință apostolească ai propovăduit pe Preadulcele Iisus!

Condacul 13:
O,preaminunată și de mirare podoabă a femeilor și tuturor creștinilor laudă și bucurie,care întocmai cu Apostolii te-ai arătat,slăvită mironosiță Maria-Magdalena,primind rugăciunea noastră cea de acum,dintru toate nevoile și durerile sufletești și trupești și de vrășmașii cei văzuți și nevăzuți ce vin asupra noastră pe noi ne izbăvește și către împărăția Cerului cu mijlocirea ta îndreptează pe noi cei ce cu umilință și cu dragoste cântă lui Dumnezeu:Aliluia!

(Acest condac se zice de trei ori.)

Apoi se zice iarăși Icosul 1 și Condacul 1.

Rugăciune către Sfânta Maria Magdalena
O, Sfântă și prealaudata Mironosiță,cea întocmai eu Apostolii,ucenică a lui Hristos, Maria-Magdalena! Către tine,adevărată și puternică mijlocitoare pentru noi la Dumnezeu,acum noi,păcătoșii și nevretnicii,cu osârdie alergăm și cu inimă înfrântă ne rugăm.Tu,care în viața ta de înfricoșate curse diavolești ai fost ispitită,dar cu darul lui Dumnezeu de acelea ai scăpat,și pe noi din mrejele vrășmașului cu rugăciunile tale ne izbăvește,ca totdeauna în toată viața noastră cu lucrul,cu cuvântul,cu gândul și cu cugetele cele tainice ale inimilor noastre să slujim cu dragoste Unuia Slăvitului Stăpân și Dumnezeu,precum ne-am făgăduit Lui.Tu mai mult decât toate bunătățile pământești pe Preadulcele Domn Iisus ai iubit și Aceluia în toată viața ta bine ai urmat,hrănind cu darul și cu dumnezeiasca Lui învățătură nu numai sufletul tău,ci și mulțime de oameni de la întunericul păgânătății la lumina lui Hristos cea minunată aducând,Aceasta știind,te rugăm pe tine,cere nouă de la Hristos Dumnezeu darul cel luminator și sfințitor,ca fiind umbriți cu acela să sporim în credință și în viețuire curată,în lupta dragostei și a lepădării de sine,ca fără lenevire să ne silim a sluji aproapelui nostru întru nevoile lui cele duhovnicești și trupești,ținând minte pilda iubirii tale de oameni. Tu, Sfântă Maria,ceea ce vitejește cu darul lui Dumnezeu ai petrecut viață ta pe pământ și cu pace te-ai dus în locașurile cerești,roagă pe Hristos Dumnezeu Mântuitorul ca prin rugăciunile tale să ne ivredniceasca și pe noi fără de împiedicare să săvârșim călătoria noastră întru această vale a plângerii și în pace și întru pocăință să ne sfârșim viața,itru sfințenie pe pământ viețuind,de veșnica și fericita viață în ceruri să ne învrednicim,și acolo cu tine și cu toți sfinții dimpreună totdeauna să lăudăm Treimea cea nedespărțită, să cântăm Dumnezeirea Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh în vecii vecilor.Amin.

Rugăciunea a doua către Sfânta Maria Magdalena
O, Sfântă Mironosiță, întocmai cu Apostolii Maria-Magdalena!Tu,căldura dragostei tale către Hristos Dumnezeu,ai călcat sub picioare măiestriile cele rele ale vrășmașului și L-ai aflat pe Hristos,Mărgăritarul cel fără de preț, și ai dobândit împărăția Cerului.Pentru aceasta cad către tine și cu suflet umilit și cu inima înfrântă îți strig ție eu,nevrednicul:Caută dintru înălțimea cerului spre mine,cel ce sunt în luptă cu ispitele păcatelor;vezi cu cât de multe păcate și nevoi vrășmașul în toată ziua mă inpiedica,căutând pieirea mea.Slăvită și întru-tot-lăudată ucenică a lui Hristos Maria,roagă pe Cel iubit de tine, Cel ce și El pe tine te-a iubit,pe Hristos Dumnezeu,ca să-mi dăruiască mie lăsare greșelilor mele celor multe,să mă întărească cu darul Său,cu trezvie și vitejește să umblu pe calea sfintelor Lui porunci și să mă facă pe mine locaș binemirositor al Sfântului Duh,că așa în pace nerușinat să sfârșesc viața mea cea cu multe osteneli pe pământ și să mă sălășluiesc în locașurile Raiului ceresc cele luminate și fericite,unde cu toți sfinții totdeauna cu bucurie preamaresti Treimea cea de o ființă,pe Tatăl,pe Fiul și pe Sfântul Duh. Amin.

Tot astazi, facem pomenirea:

– Sfintei Mucenite Marcela din Chios.